Termenul prevazut de art.34 alin.(1) din Legea nr.165/2013. Neaplicare, ca urmare a constatarii neconstitutionalitatii.

Asupra recursului dedus judecatii, constata:
Prin sentinta civila nr.1129/CA/07.04.2014, Tribunalul Brasov � sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, rejudecand dupa casarea de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie a sentintei pronuntate in primul ciclu procesual, cu trimitere la Curtea de Apel Brasov si ulterior trimisa de aceasta pe cale administrativa potrivit art. X si art.XXIII alin.(1), (3) si (4) din Legea nr.2/2013: a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei A.N.R.P.; a admis in parte exceptia prematuritatii, invocata de parata C.N.C.I.; a admis in parte cererea de chemare in judecata, asa cum a fost modificata si completata de reclamantul D.B.I.N. in contradictoriu cu parata C.N.C.I., succesoare a paratei C.C.S.D.; a obligat parata C.N.C.I. sa emita in favoarea reclamantului decizia de acordare de masuri compensatorii sub forma de puncte pentru cota de � din terenul de 1240 mp inscris in CF nr. 4xxx O. sub nr. top 1995/2, in baza Capitolului III din Legea nr. 165/2013 ?i sa achite reclamantului suma de 4.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata; a respins, ca prematura, cererea reclamantului cu privire la cota de � din construc?iile demolate; a respins cererea reclamantului in contradictoriu cu parata A.R.P., ca fiind formulata impotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut, in primul rand, ca excep?ia lipsei calita?ii procesuale pasive a paratei A.N.R.P. este fondata intrucat fa?a de dispozi?iile Capitolului III din Legea nr. 165/2013 (art. 16-31), aceasta parata nu are atribu?ii legate de finalizarea procesului de restituire in natura sau in echivalent a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist, astfel de atribu?ii avand in mod exclusiv C.N.C.I., constituita in temeiul art. 17 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 ?i cu atribu?iile prevazute de lit. a-d ale aceluia?i articol.
In ceea ce priveste excep?ia prematurita?ii, Tribunalul a apreciat ca aceasta este nefondata, in privin?a cererii reclamantului care vizeaza cota de � din imobilul teren inscris in CF nr. 4xxx O. sub nr. top 1995/2, in suprafa?a de 1240 mp, intrucat chiar daca dispozi?iile Legii nr. 165/2013 sunt aplicabile spe?ei, in conformitate cu art. 4 din acest act normativ, acest lucru nu inseamna ca sunt incidente dispozi?iile referitoare la termenele prevazute de art. 34 ?i 35, ci doar ca formele in care se pot acorda despagubiri sunt incidente, o interpretare contrara fiind de natura sa constituie o blocare a accesului la justi?ie, incompatibila cu garan?iile conferite de dispozi?iile art. 6 CEDO.
Tribunalul a mai apreciat ca excep?ia prematurita?ii este fondata in privin?a cotei de � din construc?iile demolate, pentru motivele comune celor care privesc fondul cauzei.
Pe fondul cauzei, instan?a de fond a re?inut ca, prin notificarea nr. 346/25.06.2001, reclamantul a solicitat restituirea in natura a imobilului situat in O., Str. I., nr. 5, notificarea fiind inregistrata sub nr. 1012/29.06.2001 la C.F. S.A., de?inatoarea imobilului a carui restituire se solicita, care, prin Decizia nr. 109/28.08.2001 (filele 147-149 vol. I), a constatat ca restituirea imobilului nu este posibila, iar ulterior, A.V.A.S., prin Decizia nr. 334/23.11.2005 (filele 16-17 dosar 1042/64/2010), a respins cererea de restituire in natura a imobilului compus din construc?ii ?i teren aferent, inscris in CF nr. 4xxx O. sub nr. top 1995/2, motivat de faptul ca notificarea reclamantului nu se incadreaza in prevederile art. 21 din Legea nr. 10/2001, ci in prevederile art. 29, imobilul revendicat fiind eviden?iat in patrimoniul unei societa?i comerciale (C.F. S.A.), prin aceea?i decizie, inaintata C.C.S.D., A.V.A.S. propunand acordarea de masuri reparatorii, conform art. 29 din Legea nr. 10/2001 pentru imobilul teren in suprafa?a de 1240 mp ?i construc?ii, inscris in CF nr. 4xxx O. sub nr. top 1995/2.
Tribunalul a mai retinut ca, dupa cum rezulta din actele dosarului, imobilul in discu?ie (teren ?i construc?ii) a apar?inut autorului reclamantului, D.G.I. ?i surorii acestuia din urma, D.P., fiind dobandit prin cumparare (fila 75 dosar 1042/64/2010), iar dreptul de proprietate a fost pierdut ca urmare a donarii imobilelor insa, prin Sentin?a Civila nr. 12000/15.11.2002 (filele 84-86 dosar 1042/64/2010), Judecatoria Oradea a constatat nulitatea absoluta a actului de dona?ie autentificat sub nr. 1510/20.03.1948, respingand, totodata, capatul de cerere privind restabilirea situa?iei anterioare de CF 4xxx O., nr. top 1995/2, intrucat donatorii au incheiat actul de dona?ie in urma constrangerilor suferite din partea regimului comunist, in condi?iile in care tatal reclamantului, D.I., arestat din data de 11.01.1951, a fost condamnat de Tribunalul Militar Teritorial prin Sentin?a 876/16.07.1955, alaturi de inculpa?ii H.C. ?i C.C., la pedeapsa de 9 ani inchisoare corec?ionala pentru delictul de instigare publica, prevazut de art. 327 alin. 3 din Codul Penal ?i la pedeapsa complementara a confiscarii averii. Tribunalul a mai retinut ca prin Decizia nr. 1332/10.05.1995 (filele 5-9 dosar 1042/64/2010), CSJ a admis recursul in anulare declarat de procurorul general impotriva Sentin?ei nr. 876/16.07.1955 a Tribunalului Militar Bucure?ti ?i Deciziilor nr. 1847/13.10.1955 ?i 2185/19.11.1955, a casat hotararile atacate ?i, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat  la art. 10 lit. d Cod Procedura Penala, i-a achitat pe inculpa?ii H.C., C.C. ?i D.I., fiind inlaturata ?i pedeapsa complementara a confiscarii averii inculpa?ilor, iar prin Decizia nr. 53/17.05.2013, AAAS (fostul AVAS) a modificat art. 2 din Decizia nr. 334/23.11.2005 a AVAS in sensul ca masurile reparatorii in echivalent propuse pentru reclamant vor viza cota de � din terenul in suprafa?a de 1240 mp, inscris in CF nr. 4xxx O. sub nr. top 1995/2 iar pentru construc?iile demolate s-a declinat competen?a de solu?ionare a notificarii catre Primaria Municipiului  O., conform  dispozi?iilor art. 10 ?i 32 din Legea nr. 10/2001.
Ulterior, mai retine instanta de fond, AAAS a procedat la modificarea Deciziei nr. 334/2005 intrucat reclamantul dore?te acordarea de masuri reparatorii pentru cota din imobil mo?tenita de la tatal sau, respectiv cota de 1/2, acesta nepretinzandu-se ?i mo?tenitor al matu?ii sale, D.P., despre care nu cunoa?te nici daca mai este in via?a, fiind de necontestat ca cererea reclamantului de restituire pentru cota de � din terenul de 1240 mp nu poate fi solu?ionata prin restituirea in natura ?i, in aceste condi?ii, fa?a de dispozi?iile art.16 din Legea nr. 165/2013, C.N.C.I. trebuie sa acorde reclamantului masuri compensatorii sub forma de puncte, care se determina potrivit art. 21 alin. 6 ?i 7� prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrarii in vigoare a prezentei legi de catre Secretariatul Comisiei Nationale si se exprima in puncte. Un punct are valoarea de un leu� ?i prin scaderea valorii actualizate a despagubirilor incasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).
Cu privire la construc?iile demolate, instan?a de fond a constatat ca Primarul Municipiului O.  inca nu a emis o dispozi?ie, in condi?iile art. 32 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, potrivit caruia �in situa?ia imobilelor-construc?ii demolate, notificarea formulata de persoana indrepta?ita se solu?ioneaza potrivit art. 10 sau 11, prin dispozi?ia motivata a primarului unita?ii administrativ-teritoriale in a carei raza s-a aflat imobilul�, astfel ca, pentru aceste construc?ii, nu exista un act al entita?ii, care sa fie supus procedurii prevazute de Capitolul III din Legea nr. 165/2013, cererea reclamantului fiind prematura iar excep?ia invocata de parata sub acest aspect fiind fondata.
Raportat considerentelor expuse, cererea reclamantului, a?a cum a fost modificata ?i completata a fost admisa in parte de catre Tribunal, iar parata C.N.C.I., succesoare a C.C.S.D., a fost obligata sa emita in favoarea reclamantului decizia de acordare de masuri compensatorii sub forma de puncte pentru cota de � din terenul de 1240 mp inscris in CF nr. 4xxx O. sub nr. top 1995/2, in baza Capitolului III din Legea nr. 165/2013.
   Au fost respinse restul preten?iilor, cu privire la cota de � din construc?iile demolate, ca premature, avand in vedere ca in privin?a acestora nu a fost emisa o dispozi?ie de entitatea investita.
    In temeiul art. 274 Cod Procedura Civila, parata C.N.C.I. a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata, efectuate in primul ciclu procesual, constand in onorariu de expert ?i onorariu de avocat.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs parata C.N.C.I., invocand in principal exceptia de ordine publica a prematuritatii pretentiilor continute de cererea de chemare in judecata formulata de reclamant, iar in subsidiar sa se respinga solicitarile acestuia ca fiind neintemeiate.
In sustinerea recursului, parata a aratat ca in mod netemeinic si nelegal  instanta de fond nu a admis in totalitate exceptia de ordine publica a prematuritatii, intrucat urmare a publicarii in Monitorul Oficial a Legii nr.165/2013 s-a infiintat C.N.C.I., care a preluat atributiile C.C.S.D. si care, potrivit art.17 alin.1 lit. a-b din lege, valideaza/invalideaza, in tot sau in parte, deciziile emise de entitatile investite de lege, care contin propunerea de acordare a masurilor reparatorii, iar potrivit art. 34 alin.1 din lege C.N.C.I. are obligatia de a solutiona dosarele de despagubire in termen de 60 de luni de la data intrarii in vigoare a noii legi. De asemenea, recurenta a mai aratat ca, potrivit art. 35 alin.2 persoana care se considera indreptatita se poate adresa instantei de judecata in termen de 6 luni de la expirarea termenului prevazut de lege pentru solutionarea cererii sale, rezultand, astfel, din cele doua texte ca legiuitorul a stabilit, pe de o parte, un termen prohibitiv si absolut de 60 de luni, care impiedica formularea cererii inainte de implinirea lui, iar pe de alta parte un termen imperativ (peremptoriu) si absolut de 6 luni a carui nerespectare atrage sanctiunea decaderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare in judecata. Prin urmare, recurenta sustine ca orice cerere de chemare in judecata formulata anterior implinirii termenului prohibitiv de 60 de luni trebuie respinsa ca prematur formulata.
In ceea ce priveste situatia dosarului de despagubire aferent Deciziei nr. 53/2013 prin care a fost modificata Decizia nr.334/2001, ambele emise de AAAS, recurenta a precizat ca, in urma inregistrarii acestuia la Secretariatul C.N.C.I., s-a procedat la verificarea dosarului de despagubire si s-a solicitat completarea acestui dosar prin depunerea unor acte suplimentare, iar in data de 03.03.2014 reclamantul D.B.I.N. a solicitat, printr-o adresa trimisa A.N.R.P., prelungirea termenului de 120 de zile cu 60 de zile, conform art.32 din Legea nr.165/2013, alin.2. De asemenea, recurenta a mai aratat ca dosarul de despagubire va fi solutionat cu respectarea dispozitiilor legale prevazute de Legea nr.165/2013, a termenului legal si cu respectarea ordinii de inregistrare a dosarelor de despagubire stabilita prin Decizia nr.10299/14.11.2012 a C.C.S.D., decizie insusita si de entitatea ce a preluat atributiile Comisiei Centrale, respectiv C.N.C.I., in sedinta sa din data de 14.11.2013.
Referitor la obligarea sa la plata sumei de 4500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, recurenta a aratat ca suma stabilita de instanta de fond este exagerat de mare si trebuie limitata potrivit art.274 alin.3 din Codul de procedura civila. 
In drept, recurenta a invocat Legea nr.10/2001 republicata, Legea nr.247/2005 aprobata prin Legea nr.117/2012, Legea nr.165/2013, art.483 si urmatoarele din Noul Cod de procedura civila.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, potrivit art.17 din Legea nr.146/1997 si art.1 alin.(2) din Ordonanta Guvernului nr.32/1995.
Intimatul-reclamant D.B.I.N. a depus la dosar intampinare (f.44-47) prin care solicita respingerea exceptiei prematuritatii cererii de chemare in judecata, respingerea recursului si mentinerea sentintei atacate ca fiind legala si temeinica, cu cheltuieli de judecata pe cale separata.
Analizand recursul paratei, raportat la actele si lucrarile dosarului, cu aplicarea prevederilor art.304 si art.3041 din Codul de procedura civila vechi (aplicabil in cauza, raportat la data inceperii procesului), Curtea constata, cu titlu prealabil ca exceptia prematuritatii cererii de chemare in judecata a fost invocata de parata si in fata instantei de fond, reiterarea acesteia in recurs urmand, astfel, a fi privita ca un motiv de recurs si nu ca o exceptie.
In sustinerea recursului sau, recurenta invoca aplicarea gresita a legii de catre instanta de fond, prin respingerea partiala a exceptiei prematuritatii actiunii. In acest sens, recurenta invoca dispozitiile art.34 alin.(1) din Legea nr.165/2013, potrivit carora C.N.C.I. are obligatia de a solutiona dosarele de despagubire, inca nesolutionate, intr-un termen de 60 de luni.
Referitor la acest termen, prin Decizia nr.269/7 mai 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr.513/9.06.2014, Curtea Constitutionala a stabilit ca �prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania sunt constitutionale in masura in care termenele prevazute la art. 34 alin. (1) din aceeasi lege nu se aplica si cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instantelor la data intrarii in vigoare a legii�. Prin urmare, termenul prevazut de art.34 alin.(1) din Legea nr.165/2013 nu este aplicabil cauzelor aflate pe rolul instantelor la data intrarii in vigoare a legii, cum este si cazul in speta, intrucat cauza dedusa judecatii a fost inregistrata la data de 10.12.2010, iar legea a intrat in vigoare la data de 20.05.2013.
In consecinta, textul invocat de recurenta nu este aplicabil in cauza, astfel ca sustinerile acesteia, sub acest aspect, sunt nefondate.
In ceea ce priveste sustinerile recurentei privind formularea de catre reclamant, dupa declansarea procesului, a unei cereri de prelungire a termenului conform art.32 din Legea nr.165/2013, Curtea apreciaza ca, chiar daca acestea sunt veridice, nu au legatura cu obiectul recursului, care este reprezentat de analiza legalitatii si/sau temeiniciei sentintei instantei de fond. Asadar, aceste sustineri ale recurentei sunt nepertinente.
Referitor la critica recurentei care vizeaza cuantumul exagerat de mare al cheltuielilor de judecata acordate de instanta de fond, Curtea apreciaza ca si aceasta este nefondata, intrucat cuantumul onorariului avocatial, inclus in cel al cheltuielilor de judecata, reflecta complexitatea dosarului si munca depusa de avocatul reclamantului, astfel ca nu se impune aplicarea prevederilor art.274 alin.(3) din Codul de procedura civila referitoare la micsorarea acestui cuantum.
In consecinta, Tribunalul a stabilit in mod corect starea de fapt si a aplicat corespunzator textele normative incidente, pronuntand astfel o hotarare temeinica si legala, iar criticile formulate de recurenta sunt nefondate, drept pentru care, facand aplicarea dispozitiilor art.312, alin.(1) din Codul de procedura civila, Curtea va respinge recursul declarat si va mentine sentinta atacata. 
Totodata, se va lua act de declaratia intimatului, in sensul ca va solicita cheltuieli de judecata pe cale separata.