Avertismentul ca sanctiune disciplinara - art. 263 alin.2, art. 264 alin. 1 lit. a Codul muncii;art. 252 alin.1 si 2 Codul muncii

                In cazul aplicarii sanctiunii disciplinare cu avertisment, nu este necesara parcurgerea etapei cercetarii disciplinare.
Fiind vorba de sanctiunea cea mai usoara, dreptul la aparare invocat de contestatoare se exercita direct pe calea contestatiei.

                Asupra apelului de fata;
Constata ca prin sentinta civila nr. 1083/9 iulie 2014, Tribunalul Brasov a respins contestatia formulata si completata de catre contestatoarea V.M. impotriva intimatei C.A.R.P. B., ca nefondata si a obligat contestatoarea la plata catre intimata a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, ce constau in onorariu avocatial redus conform prevederilor art. 451 alin. 2 Cod procedura civila.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Tribunalului Bra?ov la data de 12.02.2014 sub nr. dos. 764/62/2014, contestatoarea V.M. a solicitat, in contradictoriu cu intimata C.A.R.P. B., sa se constate nulitatea Deciziei de sanctionare nr. 1/05.02.2014 emisa de intimata, prin care a fost sanctionata cu avertisment scris si sa se dispuna anularea aceleia?i decizii, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata; in subsidiar, pentru situatia in care instanta apreciaza ca decizia de sanctionare nr. 1/05.02.2014 este legala din punct de vedere procedural sa se dispuna anularea acesteia ca nefondata, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
Contestatoarea are calitatea de angajata a intimatei, conform contractului individual de munca inregistrat in registrul general de eviden?a a salaria?ilor sub nr.42/31.08.2011, incheiat pe perioada nedeterminata, ocupand postul de func?ionar ghi?eu servicii publice. Ini?ial a fost angajata pentru o norma intreaga de lucru, de 8 ore pe zi, 40 de ore pe saptamana, iar din data de 15 februarie 2014 s-a redus programul sau de lucru la 4 ore zilnic, respectiv 20 de ore saptamanal prin Actul adi?ional nr. 2.
Prin Decizia nr. 1/05.02.2014 emisa de catre intimata contestatoarea a fost sanc?ionata disciplinar cu avertisment scris, in temeiul prevederilor art. 263 alin. 2 ?i art. 264 alin.1 lit. a din Codul muncii, art. 10 din Regulamentul de ordine interioara.
In motivarea deciziei se re?ine ca stare de fapt comportamentul neadecvat al contestatoarei, ca urmare a sesizarilor primite ?i discutate in ?edin?a Consiliului Director din data de 05.02.2014, procesul-verbal nr. 3.
Conform acestui din urma act, in ?edin?a Consiliului Director al intimatei din data de 05.02.2014 s-a discutat ,,cazul doamnei V.M., care are un comportament neadecvat fa?a de colegii de munca ?i conducerea executiva a C.A.R.P.. A fost chemata sa i se aduca la cuno?tin?a ca le-a jignit pe doamnele V.?.D. ?i G.V., facandu-le hoa?e ?i mincinoase ?i facand referiri ?i la activitatea altor colegi. ... De asemenea, analizand comportamentul sau fa?a de colegii sai, Comitetul Director a hotarat sanc?ionarea sa cu mustrare scrisa ?i totodata i s-a atras aten?ia sa-?i revizuiasca comportamentul fa?a de colegi ?i membrii C.A.R.P..”
Potrivit prevederilor art. 10 din Regulamentul de ordine interioara al intimatei ,,Salaria?ii sunt obliga?i sa aiba o atitudine politicoasa fa?a de membrii casei ?i sa nu poarte discu?ii neprincipiale. Aceasta atitudine este obligatorie ?i in raporturile dintre salaria?i. Eventualele divergen?e vor fi aduse la cuno?tin?a conducerii, aceasta fiind singura in masura sa aplaneze conflictele. Sanc?iunile pot merge pana la desfacerea contractului de munca conform aprecierii Consiliului Director in condi?iile prevazute in Codul muncii ?i Contractul colectiv de munca”.
Din depozi?ia martorelor audiate la propunerea intimatei reiese ca la inceputul anului 2014, ca in fiecare an, a avut loc un inventar la C.A.R.P. B., dupa care activitatea urma a se relua la data de 13 ianuarie. Anterior plecarii contestatoarei in concediu, conducerea intimatei i-a solicitat acesteia sa elibereze un fi?et, respectiv sa-?i ia obiectele personale, pentru a fi mutat in alta incapere, in scopul de a elibera spa?iul pentru a avea loc in acela?i birou colega sa, L.M.. Contestatoarea nu s-a conformat acestei dispozi?ii, motiv pentru care martorele, care au func?ia de ingrijitoare la C.A.R.P. B., au fost nevoite sa elibereze fi?etul ?i sa depoziteze obiectele personale ale contestatoarei in cutii de carton, in incaperea alaturata. Dupa cateva saptamani de la aceasta imprejurare i-au solicitat contestatoarei sa ia in primire obiectele respective pentru a fi efectuata cura?enia in biroul in care erau depozitate. Cu aceasta ocazie contestatoarea a avut o atitudine jignitoare fa?a de martore, carora le-a repro?at ca a avut in dulap dolari ?i valori care au disparut din culpa lor.
Efectuarea cercetarii disciplinare prealabile nu este necesara in cazul aplicarii sanc?iunii disciplinare care consta in avertisment scris, conform normei de excep?ie cuprinsa in art. 251 alin.1 coroborata cu art. 248 alin. 1 lit. a din Codul muncii, precitata. Ca urmare, lipsa unei atare cercetari nu reprezinta o incalcare a legii, respectiv un motiv de nulitate a deciziei de sanc?ionare disciplinara atacata, contrar aser?iunilor contestatoarei.
Faptele imputate acesteia din urma i-au fost aduse la cuno?tin?a in ?edin?a Comitetului Director al C.A.R.P. B. din data de 05.02.2014. Acestea au fost consemnate in procesul-verbal incheiat cu acea ocazie, iar in decizia atacata se face trimitere expresa in ceea ce prive?te descrierea lor la inscrisul respectiv.
Ca urmare, faptele savar?ite de catre salariata, considerate a fi abateri disciplinare de catre angajator, au fost descrise.
Indicarea gre?ita a instan?ei la care putea fi decizia atacata nu constituie un motiv de nulitate absoluta a acestui act juridic, intrucat concret contestatoarea nu a suferit nicio vatamare datorita acestei men?iuni eronate (Judecatoria Bra?ov in loc de Tribunalul Bra?ov), contesta?ia fiind inregistrata la instan?a competenta, in termen legal. Pe cale de consecin?a, nu sunt indeplinite condi?iile pentru anularea actului atacat, neregularitatea constatata sub acest aspect neimpunand o atare sanc?iune.
Pe fond, se constata ca faptele imputate contestatoarei au fost savar?ite de catre aceasta astfel dupa cum s-a re?inut anterior.
Impotriva sentintei a formulat apel contestatoarea V.M., in termen, motivat.
Critica sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie si invoca urmatoarele aspecte:
In speta, in decizia de sanctionare disciplinara nu este descrisa fapta savarsita de salariata, asa cum prevede in mod expres art. 252 alin. 1 Codul muncii, nu este indicat temeiul de drept prevazut expres de art. 252 alin. 1 lit. d. Descrierea faptei se afla in procesul-verbal nr. 3/5.02.2014, care nu a fost comunicat apelantei niciodata.
Decizia nr. 1/5.02.2014, este lovita de nulitate absoluta conform prevederilor art. 252 din Codul muncii, deoarece nu este descrisa fapta, nu este indicat temeiul juridic corect si nici instanta de judecata la care se face contestatie, respectiv nu sunt indicate motivele care au determinat inlaturarea apararilor reclamantei.
Avand in vedere ca decizia reducerii programului de lucru a fost luata in sedinta C.A.R.P. din 5.02.2014, fiind consemnata in procesul-verbal care face parte integranta din decizia de sanctionare disciplinara, considera ca este o decizie mascata de sanctionare, astfel incat au fost incalcate prevederile art. 48 – Modificarea unilaterala a locului si felului muncii, urmare a sanctiunii disciplinare.
In speta, Actul aditional nr. 2/5.02.2014 la Contractul individual de munca inregistrat sub nr. 42/31.08.2011, a fost intocmit in mod unilateral de angajator, urmare a sanctiunii disciplinare, masura luata prin acelasi proces-verbal fara sa existe o justificare obiectiva la masura luata.
Masura reducerii programului de lucru a fost luata doar fata de apelanta, urmare a sanctiunii disciplinare, fara a exista o normare a  activitatii sale sau a angajatelor din cadrul institutiei.
Intimata C.A.R.P. B., a formulat intampinare solicitand respingerea apelului aratand ca instanta a retinut corect starea de fapt si de drept si ca decizia de sanctionare cu avertisment nu este nula, deoarece sanctiunea aplicata poate fi dispusa si fara cercetarea disciplinara.
Analizand apelul formulat, instanta constata ca nu este fondat.
Decizia nr. 1/5.02.2014, emisa de intimata si atacata de contestatoare este legala.
In cazul aplicarii sanctiunii disciplinare cu avertisment, nu este necesara parcurgerea etapei cercetarii disciplinare (art. 251 alin. 1 Codul muncii), iar exercitarea in termen a contestatiei si inregistrarea ei corect la instanta competenta material, chiar daca in cuprinsul deciziei de sanctionare s-a mentionat gresit instanta competenta, la care sanctiunea poate fi contestata, nu mai atrage nulitatea deciziei contestate, aceasta fiind acoperita.
 In ceea ce priveste descrierea faptei si precizarea prevederilor legale incalcate, se observa ca, in continutul deciziei s-a prezentat atat fapta considerata abatere „comportament neadecvat”, cat si temeiul de drept in baza caruia fapta reprezinta o abatere disciplinara art. 10 din Regulament de Ordine Interioara si art. 263 alin. 2, art. 264 (1), lit. a Codul  muncii.
Procesul-verbal nr. 3/2014 nu reprezinta o complinire a „lipsurilor deciziei” asa cum sustine apelanta, deoarece insasi decizia nr. 1/2014 cuprinde mentiunile prevazute de art. 252 alin. 2 din Codul muncii. Acest proces-verbal reprezinta inscrisuri intocmit in temeiul art. 252 alin. 1 Codul  muncii, prin care reprezentantul angajatorului abilitat sa aplice sanctiuni, a luat la cunostinta despre savarsirea abaterii, urmand sa ia masuri fata de persoanele vinovate.
Tocmai de aceea, in finalul procesului-verbal se evidentiaza „masura”, dispusa de reprezentantul intimatei, fata de abaterea disciplinara sesizata.
Sanctiunea aplicata este cea mai usoara  astfel ca, in raport cu fapta savarsita nu se poate retine ca este disproportionata.
Neprevederea obligativitatii cercetarii disciplinare prealabile in cazul avertismentului, determina inlaturarea nulitatii deciziei de sanctionare, pe motivul invocat de apelanta, acela de necomunicare a cauzelor ce au determinat sanctionarea. Fiind vorba de sanctiunea cea mai usoara, dreptul la aparare invocat de contestatoare se exercita direct pe calea contestatiei.
In ceea ce priveste consecinta aplicarii sanctiunii disciplinare fata de masura modificarii prin act aditional a timpului de lucru si a salariului, sustinerea apelantei nu se justifica.
Nu se poate retine o rea-credinta a angajatorului si respectiv o modificare unilaterala  ilegala a clauzelor Contractului individual de munca, aflat in derulare din moment ce insasi apelanta semneaza actul aditional la Contractul individual de munca nr. 2/5.02.2014, inlaturand astfel actul juridic modificator, de la sanctiunea prevazuta la art. 41, art. 42 Codul  muncii. Astfel, doar in cazul in care angajatorul modifica unilateral clauzele contractuale fara a fi vorba de cazul delegarii/detasarii, legea sanctioneaza cu nulitatea actul juridic modificator, ori in cauza s-a dovedit ca actul juridic contestat respecta acordul de vointa al partilor. De altfel, din verificarea mentiunilor din carnetul de munca al contestatoarei, rezulta ca aceasta, dupa momentul ivirii invaliditatii, 1.03.1975, a fost incadrata de diversi angajatori, tot cu timp de munca partial (½ norma). Asadar, probatoriul administrat nu conduce instanta la o alta concluzie fata de cea retinuta la fond, care sa atraga schimbarea solutiei instantei de fond.
In consecinta, apelul va fi respins, iar apelanta, care a cazut in pretentii, va fi obligata sa plateasca intimatei suma de 1.000 lei cheltuieli de judecata,  onorariu avocatial, conform chitantei de la fila 32 din dosarul de apel.