Cerere de restituire imobil nationalizat fara a utiliza procedura Legii nr. 10/2001.

- art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, Legea nr. 10/2001;
- art. 1 protocol 1 CEDO;
- Cauza Atanasiu si altii contra Romaniei publicata in Monitorul Oficial nr. 778/22 noiembrie 2010.

Prin decizia nr. 33/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie (RIL) a fost transat raportul dintre legea speciala si dreptul comun, statuandu-se in sensul admisibilitatii actiunii in revendicare formulata de proprietari impotriva chiriasilor cumparatori, insa, pe baza principiului specialia generalibus derogant s-a stabilit prioritatea legii speciale; in cazul constatarii unor neconcordante intre legea  speciala si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Conventia are prioritate, daca prin aceasta nu se aduce atingere principiului securitatii raporturilor juridice.
Numai persoanele aflate in situatiile de exceptie enuntate in decizia nr. 33/2008, care nu au putut apela din motive independente de vointa lor la procedura Legii nr. 10/2001 in termenele si conditiile prevazute de acest act normativ, au deschisa calea actiunii in revendicare.
Invocarea de catre reclamanti in cadrul prezentei actiuni a titlului originar de proprietate, in baza caruia au detinut imobilul inainte de preluarea abuziva a acestuia in temeiul decretelor aratate mai sus nu confera petentilor „un bun actual” in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului si a jurisprudentei actuale a Curtii Europene. Cererea de constatare a nevalabilitatii preluarii imobilului de catre stat ar fi lipsita de interes  in cazul in care partea nu ar mai obtine nici un folos practic, daca s-ar admite o astfel de cerere.


               Constata ca, prin decizia civila nr. 547/22.05.2015, Tribunalul Brasov a dispus urmatoarele:
A respins apelul declarat de catre apelanta-reclamanta G.M. si de catre apelantii - intervenienti M.D., D.W.R., D.R. si D.A. impotriva sentintei civile nr.13.854/03.12.2010 a Judecatoriei Brasov.
A admis apelul declarat de catre apelantul-parat STATUL ROMAN, prin reprezentant legal M.F.P. reprezentat de D.G.R.F.P. B., impotriva aceleiasi sentinte, pe care a schimbat-o in parte in sensul ca:
A respins cererea de interventie formulata de catre intervenienta M.E.H., continuata de S.E.P. nascuta H. si I.A.T. in dosarul civil nr.6441/197/2007 al Judecatoriei Brasov.
A respins cererea de chemare in judecata formulata de catre reclamanta M.E.H., continuata de S.E.P. nascuta H. si I.A.T. impotriva paratilor Municipiul B., S.C. R. S.R.L. B. si Statul Roman in dosarul conex nr. 9290/197/2009 al Judecatoriei Brasov.
A pastrat din sentinta apelata dispozitiile privind respingerea cererii de chemare in judecata formulata de catre reclamanta G.M. si a cererii de interventie formulata de catre intervenientii M.D., D.W.R., D.R. si D.A. in dosarul civil nr. 6441/197/2007 al Judecatoriei Brasov.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta a retinut urmatoarele:
Prin Sentinta civila nr. 13854/2010 pronuntata de Judecatoria Brasov in dosarul civil nr. 6441/197/2007, a fost respinsa cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta G.M. in contradictoriu cu paratul MUNICIPIUL B..
A fost respinsa cererea de interventie formulata de intervenientii D.W.R., D.R., D.A. si M.D. in contradictoriu cu MUNICIPIUL B. reprezentat de Primar.
A fost admisa cererea de interventie formulata de M.E.H. si continuata de S.E.H. si I.A.T..
A fost admisa cererea de chemare in judecata ce face obiectul dosarului conex nr.9290/197/2009 formulata de M.E.H. si continuata de S.E.H. si I.A.T. in contradictoriu cu MUNICIPIUL B. reprezentat prin Primar, S.C. R. S.R.L. si STATUL ROMAN reprezentat prin M.F.P., si in consecinta :
S-a constatat ca reclamantele S.E.H. si I.A.T. au calitatea de mostenitoare a defunctilor proprietari tabulari T.O., T.M.T., T.A.S. si T.W.C..
S-a constatat nevalabilitatea titlului Statului Roman prin care acesta a preluat in proprietate imobilul situat in B. […] inscris in CF […] sub nr. top.2117, ce a apartinut numitilor T.O., T.M.T., T.A.S. si T.W.C..
A fost dispusa rectificarea CF […] in sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Roman inscris asupra imobilelor de la A+7  sub nr. top.2117/I/1 teren de 1718,66 mp, de la A+9 sub nr. top.2117/I/3 teren de 327,93 mp, de la A+10 sub nr. top.2117/I/4 teren de 327,93 mp si de la A+11 sub nr. top.2117/I/5 teren de 1674,46 mp si revenirea la situatia anterioara, respectiv reinscrierea dreptului de proprietate al antecesorilor reclamantelor, T.O., T.M.T., T.A.S. si T.W.C. in cote egale de cate ¼..
A fost dispusa radierea din CF […] a dreptului de administrare operativa a fostului I.L.L. B. inscris la C+3 asupra imobilelor inscrise la A+7, A+9, A+10 si A+11.
Apelurile  declarate  de apelantii STATUL ROMAN, prin M.F.P., prin D.G.F.P. B.  si  de apelantii G.M., M.D., D.W.R., D.R., D.A. impotriva acestei sentin?e au fost respinse prin Decizia civila nr.110/Ap/11.03.2014 pronuntata de Tribunalul Brasov.
  Curtea de Apel Brasov, prin Decizia civila nr.1091/R/17 noiembrie 2014, a admis recursurile declarate de recurentii Statul Roman, reprezentat de M.F.P., prin D.G.R.F.P. B., si G.M., D.W.R., D.R., D.A. si M.D. impotriva deciziei civile nr. 110/AP/11 martie 2014, pronuntata de Tribunalul Brasov – sectia I civila, in dosarul nr. 6441/197/2007. A casat decizia atacata si a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de apelantii Statul Roman, reprezentat de M.F.P., prin D.G.R.F.P. B., si G.M., D.W.R., D.R., D.A. si M.D. impotriva sentintei civile nr. 13854/3 decembrie 2010 pronuntata de Judecatoria Brasov in dosarul nr.6441/197/2007. 
In motivarea acestei decizii s-a retinut, in esenta, ca in mod corect instanta de fond si cea de apel au constatat ca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Statul Roman prin M.F.P. este neintemeiata.
Prin nota de sedinta depusa la data de 9.12.2013, apelantii G.M. si intervenientii D.W.R., D.R., D.A. si M.D. au solicitat instantei constatarea nulitatii certificatului de urbanism nr. 398/2004 emis de Municipiul B..
Asupra acestei cereri instanta de apel nu s-a pronuntat nici prin incheiere premergatoare, nici prin decizia prin care a solutionat apelurile cu care a fost investita, aspect ce echivaleaza cu necercetarea fondului.
Modalitatea in care se solutioneaza exceptia nulitatii certificatului de urbanism nr. 398/2004 emis de Municipiul B. are consecinte asupra petitului privind rectificarea cartii funciare nr. […], nr. top. 2117/I, in prezent dezmembrat in nr. top. 2117/I/1, 2117/I/2, 2117/I/3, 2117/I/4, 2117/I/5.
In rejudecare apelurile au fost inregistrate pe rolul Tribunalului Brasov la data de 21.01.2015 sub nr. dos. 6441/197/2007*.
Verificand, in conformitate cu prevederile art. 295 alin. 1 Cod procedura civila, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta, in limitele motivelor de apel invocate de catre parti, vazand ca nu exista motive de apel de ordine publica, tribunalul a constatat urmatoarele:
Daca expertul topograf nu a propus dezmembrarea terenului si crearea unui lot mai mic care sa le fie atribuit reclamantei si intervenientilor cu titlu de teren aferent constructiei, aceasta imprejurare nu demonstreaza in sine ca intreaga suprafata de teren ramasa in proprietatea statului poate fi astfel calificata. Dimpotriva, expertul a aratat explicit ca nu face niciun fel de propuneri deoarece nu intra in competenta sa o atare impartire pe categorii a terenului, respectiv calificarea ca teren aferent constructiei a unei anumite suprafete.
La randul sau, instanta nu avea obligatia, ci doar facultatea, de a dispune completarea expertizei in conditiile in care, potrivit dispozitiilor exprese ale art. 1169 Cod civil din 1864, sarcina probatiunii ii revine celui care formuleaza pretentia. Reclamanta si intervenientii mentionati aveau obligatia de a preciza ce suprafata de teren solicita cu titlu de teren aferent locuintelor, sa justifice pretentia formulata si, prin probele solicitate, sa faca dovada corectitudinii pretentiei.
Cererea de interventie formulata de catre intervenienta M.E.H., continuata de S.E.P. nascuta H. si I.A.T. in mod gresit a fost admisa intrucat, fata de pretentiile concret formulate si de circumstantele spetei, tinde la reconstituirea unui vechi drept de proprietate trecut in patrimoniul statului in perioada 1945 - 1989, ipoteza ce intra sub incidenta prevederilor Legii nr. 10/2001. In acest sens se constata ca actiunea intervenientelor nu vizeaza o simpla rectificare a unor inscrieri din cartea funciara cu privire la un imobil asupra caruia sa le fie recunoscut dreptul de proprietate si cu privire la care sa exercite posesia. Dimpotriva, dreptul lor de proprietate este contestat de actualii proprietari ai constructiei, care isi disputa cu intervenientele proprietatea asupra terenului din jurul acesteia. De asemenea, nu au si nu au avut niciodata posesia imobilului, nu au fost niciodata inscrise in cartea funciara ca proprietare, iar inscrierea in cartea funciara a dreptului de proprietate al autorilor in favoarea Statului Roman s-a realizat concomitent cu preluarea faptica a imobilului de catre stat.
Pe cale de consecinta, prin cererea principala de interventie si prin cererea de chemare in judecata din dosarul conex intervenientele tind la o adevarata reconstituire a dreptului de proprietate al autorilor lor, preluat abuziv de stat in perioada 1945 - 1989, iar nu la o simpla rectificare a unei inscrieri gresite de carte funciara. Actiunea in rectificare este precedata de doua cereri in constatare prin care urmaresc recunoasterea calitatii de mostenitoare a proprietarilor anteriori de carte funciara si sa se statueze ca titlul statului, inscris in anul 1968 in cartea funciara, nu a fost valabil.
Raportat la cele de mai sus se constata ca situatia in care se afla intervenientele este una tipica pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, recunoasterea dreptului lor de proprietate asupra imobilului din litigiu neputand fi realizata in alt cadrul intrucat, in caz contrar ar fi incalcat principiul ,,specialia generalibus derogant”
In speta intervenientele nu au invocat faptul ca prin aplicarea legii speciale s-ar ajunge in ceea ce-i priveste la incalcari ale Conventiei europene a drepturilor omului. Prin urmare, nu exista niciun motiv pentru a inlatura Legea nr. 10/2001, aplicabila in ipoteza in care se afla intervenientele, si a inlocuit prevederile sale cu norme ale dreptului comun, indiferent (pentru identitate de ratiune) daca este vorba despre art. 480 din Codul civil sau de alte prevederi din acest act normativ ori din alte legi cu caracter general.
Dintr-o alta perspectiva se constata ca cererea de constatare a nevalabilitatii preluarii imobilului de catre stat si de rectificare de carte funciara este lipsita de interes in conditiile in care, prin admiterea acestora, intervenientele nu ar obtine niciun folos practic. In acest sens se retine ca, in lipsa unui petit privind revendicarea, in sensul obtinerii posesiei imobilului, restul cererilor intervenientelor nu conduc la obtinerea niciunui folos practic pentru titularele lor.
A. Impotriva acestei decizii au formulat recurs reclamantii G.M., D.W.R., D.R., D.A. si M.D. solicitand admiterea recursului, casarea partiala a hotararii atacate, judecarea exceptiei nulitatii absolute a Certificatului de Urbanism nr. […] emis de parata Municipiul B., admiterea acestei exceptii, mentinerea solutiei de respingere a cererii de chemare in judecata, respectiv a cererii de interventie principala formulate de reclamantele – interveniente: I.A.T., M.E.H. decedata in cursul procesului, continuata de S.E.P., ca urmare a admiterii apelului formulat in cauza de Statul Roman.
In rejudecare, solicita admiterea apelului formulat de reclamantii: G.M., D.W.R., D.R., D.A. si M.D., impotriva sentintei civile nr. 13854/2010 a Judecatoriei Brasov si admiterea cererii de chemare in judecata si a cererilor de interventie principala formulate de recurenti.
In drept se invoca dispozitiile art. 312 alin. 4 , 7 si 9 Cod procedura civila.
Se invoca urmatoarele critici:
Hotararea atacata a  fost  data  cu nerespectarea prevederilor legale (art. 304 pct. 9 Cod procedura  civila).
Nu s-a tinut seama de instructiunile de casare din Decizia civila nr. 1091/R/17.11.2014 a Curtii de Apel Brasov, care impuneau tribunalului sa judece exceptia nulitatii absolute a Certificatului de urbanism nr. […] emis de paratul Municipiul B, fiind incalcate dispozitiile art.315 alin.1 Cod procedura civila.
  Pentru cele mai sus aratate, hotararea nu cuprinde decat in parte motivele de drept  pe care se sprijina  (art. 304 pct. 7 Cod procedura  civila).
A fost schimbat, de catre ambele instante, intelesul vadit lamurit a Actului  de dezmembrare autentificat sub nr.291/20.03.1997 B.N.P C.D., iar instanta nu a tinut  seama de dreptul de proprietate fortata a reclamantilor asupra partilor de uz comun, din care face parte  terenul cu nr. top 2117/I (art.304 pct. 8 Cod procedura  civila).
Cu privire la nulitatea certificatului de urbanism nr. […] emis de C.L. al Municipiului B., in baza caruia se ordona „rectificarea erorii  materiale” in CF nr. […] se invoca urmatoarele motive:
Frauda la lege. Incalcarea prevederilor art. 5 din Legea nr. 50/1991.
Certificatul de urbanism nu poate avea ca obiect efectuarea de operatiuni  in cartea funciara, nici  macar rectificarea erorii materiale.
Incalcarea art. 481 Cod civil, art. 17 si art. 36 din Decretul-lege nr. 115/1938.
Conform art. 17 alin. 2 din Decretul-lege nr. 115/1938 radierea drepturilor reale din cartea funciara se face numai cu consimtamantul titularului.
Certificatul de urbanism are la baza o documentatie de radiere a reclamantilor din cartea funciara si de inscriere a Municipiului B. ca proprietar asupra terenului mai sus mentionat. 
Potrivit art. 5 din Legea nr. 50/1991, actul administrativ – certificat de urbanism – nu poate suplini  in conditiile legii consimtamantul  reclamantilor la radierea dreptului.
Cu privire la nulitatea operatiunii de intabulare a certificatului de urbanism (act CF […]) se invoca urmatoarele motive:
Recurentii sustin ca sunt proprietarii gradinii de 4797 mp; certificatul de urbanism nu rectifica o eroare materiala, intrucat cota parte din gradina este prevazuta in actul de dezmembrare intabulat. De asemenea, s-a produs frauda la lege aratata la pct. 1. Sunt intrunite conditiile art. 34 pct.1 din Decretul-lege nr. 115/1938 in senul ca titlul in temeiul caruia s-a inscris dreptul  Municipiului  B. in anul  2004 asupra gradinii nu a fost valabil.
Actul de dezmembrare nr. 291/20 martie 1997 B.N.P C.D.  a fost intabulat in cartea funciara  cu act C.F nr. […].
Operatiunea de „rectificare de eroare materiala” prin care terenul cu nr. top. 2117/I a fost scos din partile de uz comun reprezinta o ilegalitate deoarece radierea drepturilor tabulare se face cu consimtamantul titularului dreptului sau dupa caz in baza hotararii judecatoresti care suplineste acest consimtamant, ceea ce nu s-a respectat.
Atat sentinta cat si decizia pronuntate in dosar se bazeaza  pe confuzia  asupra starii de drept si pe nesocotirea unor prevederi legale cum ar fi art. 12, art. 17 alin. 2-4, art. 35, art. 59 alin. 3 din Decretul-lege nr. 115/1938, art. 36 din Legea nr. 50/1991.
  B. Impotriva aceleiasi decizii au formulat recurs si intervenientele principale S.E.P.  (nascuta H.) si I.A.T. - reclamante in dosarul conex cu nr. 9290/197/2009 criticand decizia pentru modul de solutionare a cererii formulate de acestea. Invoca urmatoarele critici de recurs:
Cu privire la casarea deciziei si retinerea cauzei spre rejudecare in fond.
Instanta de apel nu numai ca nu s-a pronuntat asupra exceptiei nulitatii absolute a certificatului de urbanism nr. […], dar nu a inteles sa respecte recomandarea instantei de recurs, ignorand-o cu desavarsire.
In atare situatie solutia care se impune este aceea a admiterii recursului, casarea deciziei  pronuntate in apel  si retinerea cauzei  spre rejudecare pe fond.
Cu privire la nelegalitatea hotararii atacate.
Actiunea intervenientelor este perfect admisibila intrucat imobilul in litigiu a fost  preluat abuziv de catre Statul Roman si neinstrainat de acesta, in cartea funciara terenul fiind notat ca aflat in proprietatea Statului Roman, neaducandu-se astfel atingere vreunui drept de proprietate sau securitatii raporturilor juridice.
Invocarea lipsei de interes a cereri de constatare a nevalabilitatii titlului statului si a rectificarii  de carte funciara de catre instanta de apel se face cu incalcarea dispozitiilor art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996.
Solicita admiterea recursului, casarea deciziei din apel si rejudecarea cauzei,  admiterea apelului promovat de aceste parti si admiterea cererii lor de interventie principala, cu consecinta respingerii cererii de chemare in judecata formulata de reclamantii G.M., D.W.R., D.R., D.A. si M.D.. 
In cauza au fost formulate intampinari de catre recurentii G.M., D.W.R., D.R., D.A. si M.D. cu privire la recursul intervenientelor principale, de catre Statul Roman prin M.F.P., prin D.G.R.F.P. B., de catre S.C. R. S.R.L. B..
Nu s-au administrat probe noi in recurs.
A. Analizand cererea de recurs formulata de recurentii reclamanti si intervenientii G.M., D.W.R., D.R., D.A. si M.D., constata ca nu este fondata.
Cererea de casare a deciziei din apel pe motiv ca nu s-a pronuntat asupra exceptiei nulitatii certificatului de urbanism invocat in cadrul apelului de catre apelantii G.M., D.W.R., D.R., D.A. si M.D., nu este fondata. Recurentii sustin casarea deciziei si pe considerentul ca instanta de apel, desi avea indrumarea deciziei de recurs anterioara de a solutiona aceasta exceptie de nulitate, nu s-a pronuntat asupra acesteia, ignorand dispozitiile instantei de recurs.
Analizand decizia din apel, respectiv considerentele acesteia, se constata ca instanta de apel nu a neglijat exceptia nulitatii invocate. Partile prezente la dezbateri, la termenul din 07.05.2015 au pus concluzii asupra motivelor nulitatii certificatului de urbanism atacat, iar instanta de apel, desi nu a cuprins in dispozitivul deciziei nr. 547/2015 solutia asupra exceptiei nulitatii acestui certificat de urbanism, exprimand in considerentele deciziei argumentele logico - juridice pentru care a respins pe fond cererea reclamantei G.M. si a intervenientilor D.W.R., D.R., D.A. si M.D., si-a expus inclusiv solutia asupra acestei exceptii. Este evident ca, la solutia de respingere a cererii principale ca nefondata nu se putea ajunge decat prin inlaturarea ca neintemeiata a acestei exceptii invocate de apelanti.
Nulitatea actului juridic se poate obtine nu numai pe cale de actiune, ci si pe cale de exceptie (mijloc de aparare de fond). Atunci cand se invoca o exceptie substantiala, chiar cand este vorba de cea a nulitatii si chiar daca este invocata din oficiu de catre instanta, din punct de vedere tehnic, aceasta nu va proceda ca la solutionarea exceptiilor procesuale. Astfel, instanta va fi obligata sa puna exceptia de nulitate in discutia partilor in timpul litigiului pendinte, nu pentru a ramane in pronuntare asupra acesteia imediat dupa dezbaterile contradictorii asupra acesteia, ci doar pentru a nu se incalca contradictorialitatea procesului civil (si, implicit, dreptul la aparare).
Invocarea nulitatii actului juridic pe cale de exceptie, chiar atunci cand instanta este obligata sa o invoce ex officio, nu da dreptul instantei sa pronunte/declare/constate nulitatea respectivului act nici in considerentele hotararii, nici in dispozitiv, daca in litigiul solutionat prin respectiva hotarare nu a existat o cerere expresa in acest sens, intrucat s-ar produce atat o incalcare a principiului disponibilitatii,  in sensul de extra petita, rezumandu-se doar sa respinga cererea care se intemeia pe acel act juridic, ca fiind lipsita de temei legal (ca neintemeiata), intrucat pretentia dedusa judecatii are la baza un act care nu poate produce efectele juridice specifice, deoarece nu intruneste conditiile cerute de lege pentru incheierea sa valabila.
 Deci: cine se prevaleaza de exceptie o poate face in limitele in care aceasta e valabila din punct de vedere procesual ca aparare de fond (exceptie substantiala), iar nu ca cerere de sine statatoare. Aceasta situatie reflecta, totodata, faptul ca nu va exista putere de lucru judecat in privinta nulitatii actului juridic, ci pur si simplu va fi respinsa cererea  reclamantului, pentru ca exceptia este capabila sa paralizeze efectele acesteia in acelasi mod in care o proba liberatoare (cazul fortuit, imposibilitatea prestatiei etc.) impiedica admiterea cererii. Consecinta logica a acestei abordari demonstreaza ca, pe baza simplei exceptii de nulitate, nu va putea urma nici condamnarea la restituiri (restitutio in integrum).
Fata de aceste considerente, instanta de recurs constata ca nu se justifica in cauza o noua casare a cauzei, nefiind incidente dispozitiile art. 312 alin. 3 si 6 teza finala, situatia invocata neputand fi asimilata necercetarii cauzei in fond.
Cu privire la motivul de recurs prin care recurenta reclamanta si recurentii intervenienti principali sustin nulitatea certificatului de urbanism nr. […] emis de C.L. al Municipiului B., instanta de recurs constata critica nefondata. Ca motive de nulitate ale acestui certificat de urbanism sunt invocate: frauda la lege - art. 5 din Legea nr. 50/1991, art. 36 din Decretul-lege  nr. 115/1938. Recurentii mai sustin si nulitatea operatiunii de intabulare a certificatului de urbanism - act CF […] pe considerentul ca aceasta inscriere in CF prin care s-a operat ca indreptare eroare materiala intinderea suprafetei de teren cu titlu de gradina, parte de uz comun, invocand lipsa acordului tuturor proprietarilor asupra imobilului cu nr. top 2117/I.  
Se constata ca aceste sustineri ale recurentilor din cadrul prezentei cereri de recurs au fost invocate in apel pe calea exceptiei de nulitate apreciata de apelantii G.M., D.W.R., D.R., D.A. si M.D., exceptie de ordine publica, prin notele de sedinta din 09.12.2013, dupa ce, in prealabil aceiasi apelanti invocasera si exceptia de nelegalitate a aceluiasi certificat de urbanism motivata pe aceleasi chestiuni de drept ca si exceptia nulitatii acestui certificat de urbanism.
Exceptia de nelegalitate a certificatului de urbanism cu consecinte asupra operatiunii de rectificare eroare materiala inscriere parte de uz comun in CF realizata prin act […] a fost solutionata irevocabil prin sentinta nr. 6753/2012 a Tribunalului Brasov sectia a II a contencios administrativ, mentinuta prin decizia Curtii de Apel Brasov nr. 1237/2013 pronuntata in dosar nr.  3392/62/2012 al sectiei de contencios administrativ si fiscal al acestei instante.
Dezlegari cu privire la temeiul de drept al nulitatii absolute a certificatului de urbanism invocata in prezenta cauza au fost date si de instanta de contencios administrativ odata cu solutionarea exceptiei de nelegalitate a acestui act, iar fata de faptul ca motivele exceptiei de nulitate a acestui certificat de urbanism sunt identice cu motivele de nulitate absoluta a aceluiasi act, se poate retine ca instanta de apel a avut in vedere la pronuntarea deciziei nr. 5547/2015 acest aspect, chiar daca nu face trimiteri in mod expres in considerentele deciziei la solutiile din dosarul nr. 3392/62/2012, cu atat mai mult cu cat in prima faza de judecata a apelului, cauza a fost suspendata pana la solutionarea irevocabila a exceptiei de nelegalitate a certificatului de urbanism.
Prin urmare o mare parte din dezlegarile date de instanta de contencios administrativ cu privire la natura juridica a acestui act – certificat de urbanism si operatiunile de indreptare eroare materiala din CF  efectuate prin lucrarea cu nr. […] CF, nu mai pot fi contrazise prin prezenta judecata a exceptiei de nulitate absoluta a certificatului de urbanism. Astfel,  se retine ca certificatul de urbanism este un simplu act de informare, nu are caracterul unui act administrativ, iar in temeiul unui asemenea act nu se puteau produce modificari in CF, acest certificat neavand ca obiect efectuarea de operatiuni de CF, asa cum sustin recurentii. Operatiunile de CF – indreptare eroare materiala strecurata la dezmembrarea initiala a imobilului de la A+3 din CF […], dezmembrare realizata cu act 4397/97 asupra partii de uz comun – gradina de 4797,2 mp de la A+2, au fost efectuate pe baza documentatiei tehnice realizate, aprobate si avizate de organele de specialitate competente (OCPI B.) inregistrata sub nr. 3896/2004. S-a mai retinut de instantele anterioare – decizia nr. 1237/2013 Curtea de Apel Brasov - Sectia contencios, fata de temeiul de drept invocat de recurenti – respectiv incalcarea art. 17 si art. 36 din Decretul-lege nr. 115/1938- ca certificatul de urbanism nu radiaza dreptul de proprietate al vreunei persoane  inscris in CF si nu efectueaza vreo expropriere de facto sau de jure. Pe de alta parte dreptul recurentilor asupra terenului in cauza nu este stabilit prin documentatia de dezmembrare initiala, inscrisa in CF sub nr. […], ci prin Ordinele Prefectului nr. 251/1997, nr. 546/2001 si nr. 959/2002  considerate legale de catre instanta investita cu controlul exceptiei de nelegalitate a acestora invocata de aceleasi parti ce au exercitat si prezentul recurs. Deci, nu poate fi contrazis rationamentul instantelor anterioare care au pronuntat solutiile in dosarul nr. 3392/62/2012 prin care s-a stabilit ca din analiza extraselor de carte funciara aflate in dosarul de fond nu rezulta ca reclamanta si intervenientii au fost vreodata inscrisi in cartea funciara cu cotele lor asupra terenului de 7.794,20 mp, ci doar asupra partilor de uz comun (PUC). In functie de momentul dobandirii dreptului de proprietate asupra apartamentelor, chiriasii dobandesc si un drept de proprietate asupra terenului aferent in temeiul art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 (in situatia in care apartamentul a fost dobandit pana la data de 29.01.1997 data intrarii in vigoare a H.G. nr. 11/1997 care a modificat dispozitiile art. 33 din H.G. nr. 20/1996) sau prin vanzare ( dupa data de 29.01.1997). Insa, oricare ar fi momentul la care chiriasii au dobandit dreptul de proprietate asupra apartamentelor, acestia nu dobandesc de drept proprietatea terenului aferent. In primul caz (pana la intrarea in vigoare a H.G. nr. 11/1997 care a modificat dispozitiile art. 33 din H.G. nr. 20/1996), dreptul de proprietate asupra terenului aferent, ia nastere in baza Ordinului Prefectului, emis la propunerea primariilor, la cererea persoanelor ce detin proprietatea constructiilor (art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991). Deci, dreptul de proprietate nu a fost dobandit ope legis, ci prin Ordinele Prefectului, acte care au efect constitutiv de drepturi.
Cu privire la notiunea de teren aferent locuintei dobandite in temeiul Legii nr. 112/1995, instanta a retinut ca modalitatea de determinare a terenului aferent locuintelor s-a raportat la anumite principii precum cel al posibilitatii de a folosi in mod normal constructia, fara ingradiri, respectarea dispozitiilor Codului civil referitoare la servituti si regulile de parcelare a terenurilor stabilite prin acte normative.
In cazul de fata terenul aferent constructiei a fost stabilit printr-o documentatie tehnica ce a stat la baza dezmembrarii imobilului inscris in CF […] sub nr. top. 2117/I si emiterii Ordinului Prefectului pentru terenul ce a intrat in proprietatea dobanditorilor constructiilor, suprafata aferenta casei de locuit fiind de 217,60 mp.
In concluzie instanta a apreciat ca notiunea de teren aferent nu cuprinde intreg terenul inscris in cartea funciara la momentul preluarii imobilului de catre Statul Roman, ci reprezinta terenul necesar folosintei locuintei.
Fata de aceste considerente, nu se poate retine ca  operatiunea de rectificare de eroare materiala  efectuata prin documentatia  inregistrata sub nr. 3896/2004 anexata certificatului de urbanism […] este ilegala deoarece nu aduce atingere unui drept de proprietate consfintit in baza unui act juridic sau al legii in favoarea recurentilor, asa cum sustin acestia in cadrul motivelor de recurs aratand, fara dovezi ca sunt proprietarii gradinii de 4797 m.p.- top 2117/I.
Prin urmare, in speta nu poate fi retinuta o incalcare a drepturilor concurente ale partilor asa cum se invoca de recurenti la ultimul motiv de recurs.
B. In ceea ce priveste recursul declarat de recurentele S.E.P. (nascuta H.) si I.A.T.- reclamante in dosarul conex cu nr. 9290/197/2009, instanta constata ca nu este fondat.
Cu privire la primul motiv de recurs prin care aceste recurente sustin casarea deciziei atacate si retinerea spre rejudecare a cauzei pentru necercetarea exceptiei nulitatii absolute a certificatului de urbanism, se retine ca acest motiv de recurs coincide cu primul motiv de recurs invocat si de recurentii G.M., D.W.R., D.R., D.A. si M.D., analizat deja de prezenta instanta de recurs.
Cu privire la  motivele de recurs prin care se invoca nelegalitatea deciziei de apel fata de modul de solutionare a pretentiilor acestora in calitate de succesoare ale fostilor proprietari de la care statul a preluat imobilul in baza Decretelor nr. 218/1960 si nr. 712/1966, instanta constata ca in mod temeinic au fost inlaturate in apel apararile acestor parti in calitate de intimate, relativ la motivele de apel ale Statului Roman.
Prezenta actiune a fost introdusa dupa intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001, iar prevederile legii speciale de reparatie deroga de la prevederile dreptului comun, potrivit principiului specialia generalibus derogant.
Dispozitiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia prevad posibilitatea revendicarii bunurilor preluate de stat fara titlu valabil, de catre fostii proprietari sau mostenitorii lor, in cazul in care nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie.
In limitele date de dispozitiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, legile speciale de reparatie constituie dreptul comun in materia retrocedarii, in natura sau in echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv de catre stat.
Legea nr.10/2001 asigura accesul la un proces echitabil, intrucat perfectioneaza sistemul reparator si procedural, prin accesul deplin si liber la cai de atac, in conditiile art. 21 alin. 1 si 3 din Constitutie, art. 6 alin. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si art. 6 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara.
Cum accesul la justitie si dreptul la un proces echitabil sunt asigurate sub toate aspectele in cadrul procedurii judiciare prevazute de capitolul III al Legii nr. 10/2001, deci in conditiile si pe caile prevazute de legea speciala, aceasta inseamna ca nu se aduce atingere art. 1 din Primul Protocol Aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Asadar, cu conditia ca dreptul sa fie efectiv, Statul poate sa reglementeze intr-un anumit mod accesul la justitie si chiar sa il supuna unor limitari si restrictii, o modalitate fiind si aceea prin care se prevede obligativitatea parcurgerii unei proceduri administrative prealabile.
Accesul la justitie presupune in mod necesar insa ca, dupa parcurgerea procedurilor administrative, partea interesata sa aiba posibilitatea sa se adreseze unei instante judecatoresti. In lipsa unei asemenea posibilitati, dreptul de acces la instanta ar fi atins in substanta sa.
In masura in care aceste exigente sunt respectate, dreptul de acces la justitie nu este afectat. Or, in speta, reclamantii nu au urmat procedura prevazuta de Legea nr. 10/2001.
In ceea ce priveste decizia in interesul Legii nr. 33/09.06.2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, obligatorie in conformitate cu dispozitiile art. 3307 Cod procedura civila, aceasta lamureste controversata problema ivita in practica instantelor judecatoresti si anume, daca fostul proprietar are un drept de optiune intre aplicarea Legii nr. 10/2001 si prevederile dreptului comun in materie, respectiv Codul civil.
Astfel, prin decizia nr. 33/2008 a fost transat raportul dintre legea speciala si dreptul comun, statuandu-se in sensul admisibilitatii actiunii in revendicare formulata de proprietari impotriva chiriasilor cumparatori, insa, pe baza principiului specialia generalibus derogant s-a stabilit prioritatea legii speciale; in cazul constatarii unor neconcordante intre legea speciala  si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Conventia are prioritate, daca prin aceasta nu se aduce atingere principiului securitatii raporturilor juridice.
Numai persoanele aflate in situatiile de exceptie enuntate in decizia nr. 33/2008, care nu au putut apela din motive independente de vointa lor la procedura Legii nr. 10/2001 in termenele si conditiile prevazute de acest act normativ, au deschisa calea actiunii in revendicare.
Reclamantii nu au respectat termenele legale prevazute pentru procedura Legii nr.10/2001 si nici nu au invocat motive mai presus de vointa lor pentru care au fost impiedicati sa uzeze de aceasta procedura, astfel cum este ea prescrisa in legea speciala.
Asadar, reclamantii nu se gasesc intr-una din situatiile de exceptie si, ca urmare, in cadrul solutionarii prezentei actiuni in revendicare intemeiata pe dispozitiile dreptului comun, aplicarea prevederilor de drept material din legea speciala este inerenta.
Concluzia de mai sus se impune justificata si de faptul ca referitor la exercitiul aceluiasi drept nu se poate accepta existenta unui tratament juridic discriminatoriu si inegal cu privire la aceeasi categorie de persoane care se adreseaza justitiei si care invoca imprejurari de fapt si de drept similare, urmarind acelasi scop, respectiv, retrocedarea unor imobile.
Cu alte cuvinte, nu este de admis ca in cadrul aceleiasi categorii de persoane, anume aceea a proprietarilor deposedati abuziv de stat in regimul comunist, unii sa isi poata valorifica drepturile numai in cadrul legilor speciale de reparatie, iar altii sa poata actiona in justitie pe cale separata, nelimitat si in acelasi scop, de a obtine retrocedarea bunurilor imobile, fapt contrar principiului stabilitatii si securitatii raporturilor juridice.
Pentru valorificarea pretentiilor in legatura cu un drept invocat, persoanele interesate trebuie sa respecte legislatia nationala edictata in legatura cu dreptul respectiv, atat din perspectiva dreptului substantial, cat si a cailor procedurale prevazute de lege pentru obtinerea recunoasterii celor sustinute.
Statul Roman si-a propus sa acorde masuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv in perioada regimului comunist, anterior ratificarii Conventiei Europene a Drepturilor Omului in anul 1994, iar una dintre conditiile acordarii unei astfel de reparatii a fost aceea ca persoana care se considera indreptatita sa redobandeasca bunul preluat sa formuleze cererea de restituire in termenele special edictate in acest sens prin legile speciale de reparatie.
In speta, reclamantii nu sunt in masura sa prezinte argumente convingatoare din punct de vedere juridic in baza carora sa considere ca legile interne adoptate in scop reparator sau jurisprudenta creata in baza lor nu se bucura de claritatea sau coerenta rezonabila la care se refera jurisprudenta Curtii Europene.
Ca urmare, demersul judiciar prevazut de legile speciale nu obstructioneaza dreptul reclamantilor de a obtine recunoasterea judiciara a dreptului lor de proprietate si nu incalca dreptul de acces la un proces echitabil prevazut de art.6 paragraful 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, drept concretizat in legislatia nationala prin dispozitiile art. 21 alin. 3 din Constitutia Romaniei si art.6 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara.
Invocarea de catre reclamanti in cadrul prezentei actiuni a titlului originar de proprietate, in baza caruia au detinut imobilul inainte de preluarea abuziva a acestuia in temeiul decretelor aratate mai sus nu confera petentilor „un bun actual” in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului si a jurisprudentei actuale a Curtii Europene.
Din perspectiva Conventiei, reclamantii nu au vocatia obtinerii masurii reparatorii in natura cu privire la acest imobil, date fiind cele statuate in jurisprudenta recenta a Curtii Europene, cu referire la cauza „Atanasiu si altii contra Romaniei” din 12.10.2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 778/22.11.2010.
In jurisprudenta actuala a avut loc o schimbare in rationamentul Curtii Europene fata de cel construit pe tiparul cauzei Paduraru contra Romaniei din 1 decembrie 2005, continuand cu cauzele Strain si Porteanu, pe care Curtea le-a aplicat  constant, fara nicio abatere, in practica ulterioara, in ceea ce priveste continutul conceptual al notiunii de „bun”.
Astfel, in cauza „Atanasiu si altii contra Romaniei” se arata ca un „bun actual” exista in patrimoniul proprietarilor deposedati abuziv de catre stat doar daca s-a pronuntat in prealabil o hotarare judecatoreasca definitiva si executorie prin care nu numai ca s-a recunoscut calitatea de proprietar, ci s-a si dispus expres in sensul restituirii bunului (paragrafele 140 si 143).
In caz contrar, simpla constatare pe cale judecatoreasca a nelegalitatii titlului Statului constituit asupra imobilului in litigiu poate valora doar o recunoastere a unui drept la despagubire, respectiv dreptul de a incasa masurile reparatorii prevazute de legea speciala, sub conditia initierii procedurii administrative si a indeplinirii cerintelor legale pentru obtinerea acestor reparatii (paragrafe 141, 142 si 143). Constatarea preluarii abuzive si a nevalabilitatii titlului statului asupra imobilului in litigiu  nu inseamna ca dreptul de proprietate s-a conservat in patrimoniul fostului proprietar, asa cum gresit considera recurentele invocand solutiile din dosarul civil nr. 9289/197/2009.
Prin urmare, in mod corect instanta de apel a considerat, ca argument suplimentar, ca cererea de constatare a nevalabilitatii preluarii imobilului de catre stat ar fi si lipsita de interes in cazul in care intervenientele nu ar mai obtine niciun folos practic, daca s-ar admite o astfel de cerere.
Pentru toate aceste considerente, in temeiul art.312 alin. 1 Cod procedura  civila instanta de recurs va mentine decizia atacata in urma respingerii ca nefondate a recursurilor exercitate impotriva deciziei nr. 547/2015 a Tribunalului Brasov.