Despagubiri acordate de asigurator victimei in cazul decesului asiguratului. Raspundere civila delictuala. Polita RCA. Prescriptie, aplicarea art. 8 din Decretul-lege nr. 167/1958.

- art. 8 din Decretul-lege nr.  167/1958;
- art. 45 alin 3 din Ordinul CSA  nr. 3108/2004.

Constata ca, prin decizia civila nr. 57/21.02.2014, Tribunalul Brasov a dispus urmatoarele: 
A admis apelul declarat de apelantii T.V.M., T.A., T.I. si M.I.A. impotriva Sentintei civile nr. 2265/23.05.2013 pronuntata de Judecatoria Fagaras, pe care o schimbat-o in parte in sensul ca a obligat parata S.C. A.R.A.V.I.G. S.A. sa plateasca reclamantilor penalitati de intarziere de 0,1% calculate la debitul datorat incepand cu data de 20.09.2012 si pana la data platii efective si inlatura dispozitia privind obligarea paratei la plata dobanzii legale.
A pastrat celelalte dispozitii ale sentintei.
A respins apelul declarat de apelanta S.C. A.R.A.V.I.G. S.A. impotriva Sentintei civile nr. 2265/23.05.2013 pronuntata de Judecatoria Fagaras.
A obligat intimata S.C. A.R.A.V.I.G. S.A. sa plateasca apelantilor T.V.M., T.A., T.I. si M.I.A. suma de 4243,15 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta a retinut urmatoarele:
Prin Sentinta civila nr. 2265/23.05.2013 a Judecatoriei Fagaras a fost respinsa exceptia prescriptiei invocata prin intampinare, a fost admisa in parte actiunea formulata si precizata de reclamantii T.V.M., T.A., T.I. si M.I.A. in contradictoriu cu parata  S.C. A.R.A.V.I.G. S.A. si in consecinta s-a dispus obligarea paratei sa plateasca reclamantei T.V.M. suma de 27342,47 lei reprezentand daune materiale si suma de 160000 lei reprezentand daune morale, reclamantei T.A. suma de 4772 lei reprezentand daune materiale si suma de 80000 lei reprezentand daune morale, reclamantului T.I. suma de 80000 lei reprezentand daune morale, iar reclamantei M.I.A. suma de 80000 lei reprezentand daune morale. Totodata s-a dispus obligarea paratei sa plateasca reclamantilor dobanda legala aferenta sumelor solicitate, incepand cu data introducerii actiunii - 20.09.2012 si pana la data platii efective fiind respinse restul pretentiilor. De asemenea, parata a fost obligata sa plateasca reclamantei T.V.M. cheltuieli de judecata in cuantum de  8679,81 lei, reprezentand onorariu avocat, cheltuieli de deplasare si contravaloare expertiza, iar reclamantilor T.A., T.I. si M.I.A. cheltuieli de judecata in cuantum de 500 lei, fiecaruia, reprezentand onorariu avocat.
Din concluziile expertizei medico � legale efectuate  in cauza, (fila 127), rezulta ca stadiul sechelar poate data din data de 01.11.2011, in cadrul spitalizarii din perioada 11.10.- 01.11.2011, cand s-a constatat recastigarea partiala a controlului sfincterian anal si vezical, stabilindu-se ca starea sechelara, adica modificarile morfofunctionale nevindecabile, definitive, constau in parapareza spastica restanta, cu afectarea grava a controlului motor la nivelul membrelor inferioare, nepermitandu-i un mers fiziologic adecvat varstei.
Aceleasi concluzii rezulta si din nota expertala medico-legala intocmita de expertul propus de parte, (fila 133), respectiv faptul ca tratamentul si mijloacele de recuperare au fost aplicate de la data producerii accidentului (02.07.2006) si pana in data de 01.11.2011, statusul neurologic fiind variabil, cu imbunatatirea constanta a parametrilor urmariti, leziunile suferite putandu-se considera constituite incepand cu data de 01.11.2011.
Conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958 termenul de prescriptie este de 3 ani, iar potrivit art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii. De asemenea, conform art. 8 din Decretul nr. 167/1958, ,,prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea".
Astfel, instanta de fond a retinut ca, chiar daca accidentul din care a rezultat vatamarea grava a reclamantei T.V., a avut loc in data de 2 iulie 2006, dreptul la actiune al acesteia nu s-a nascut la acel moment, ci la un moment ulterior, cand reclamanta a avut posibilitatea sa cunoasca cu certitudine ,,intinderea pagubei�, respectiv consecintele definitive ale vatamarii integritatii sale corporale si a sanatatii, momentul la care incepe sa curga termenul de prescriptie fiind cel al epuizarii tuturor mijloacelor medicale de recuperare pentru a putea statua in mod corect cu privire la consecintele definitive ale faptei ilicite asupra starii de sanatate.
In consecinta, raportat la data de 01.11.2011, indicata in raportul de expertiza medico � legala ca fiind cea de la care starea sechelara s-a definitivat, precum si la data formularii prezentei actiuni, respectiv 20.09.2012, prima instanta a constatat ca termenul de prescriptie nu este implinit, astfel ca a respins exceptia prescriptiei invocata de catre parata prin intampinare.
Din inscrisurile depuse la dosar, rezulta ca autoturismul implicat in accident, marca Dacia 1310 cu numarul de inmatriculare BV [�] era asigurat, la data producerii accidentului, la S.C. A.V.I.G. S.A., fapt necontestat de catre parata.
In drept, prima instanta a retinut de asemenea ca potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile, ,,asiguratorul acorda despagubiri, in baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite prin accidente de vehicule, precum si tramvaie si pentru cheltuielile facute de asigurati in procesul civil�, iar conform art. 50 ,,despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuielile de judecata persoanelor pagubite prin vatamare corporala�.
Impotriva Sentintei civile nr. 2265/23.05.2013 pronuntata de Judecatoria Fagaras au declarat apel reclamantii T.V.M., T.A., T.I. si M.I.A. criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand schimbarea in parte a sentintei judecatoriei sub aspectul cuantumului daunelor morale solicitate de apelanta � reclamanta T.V.M. si acordarii, in favoarea acesteia, cu titlu de daune morale, suma de 172657 lei, precum si obligarea paratei la plata penalitatilor de intarziere calculate, in principal, de la data avizarii producerii evenimentului asigurat iar, in subsidiar, incepand cu data formularii actiunii, cu cheltuieli de judecata.
De asemenea, impotriva Sentintei civile nr. 2265/23.05.2013 pronuntata de Judecatoria Fagaras a declarat apel parata criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand instantei sa schimbe in parte sentinta atacata in sensul admiterii exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune pentru pretentiile in cuantum total de 422588,03 lei si, prin urmare, respingerii acestor pretentii ca fiind prescrise, respingerii ca nefondate a pretentiilor in suma de 5596,52 lei reprezentand contravaloarea autovehiculului adaptat, fiind admisibile numai pretentiile in cuantum de 3960 lei reprezentand daune materiale dovedite. In subsidiar, recurenta � parata a solicitat, in situatia in care nu se va retine exceptia prescriptiei asupra daunelor morale, reducerea cuantumului despagubirilor acordate cu titlu de daune morale la nivelul jurisprudentei anexate cererii de recurs.
Tribunalul a respins apelul declarat de apelanta � parata S.C. A.R.A.V.I.G. S.A. si va admite apelul declarat de apelantii � reclamanti T.V.M., T.A., T.I. si M.I.A. pentru urmatoarele considerente:
In ce priveste apelul declarat de apelanta � parata S.C. A.R.A.V.I.G. S.A.
Sustinerile apelantei � parata privind solutia netemeinica si nelegala data asupra exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune sunt neintemeiate.
  In acest sens se retine ca instanta de fond a apreciat corect asupra datei de la care incepe sa curga termenul general de prescriptie de 3 ani, prevazut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, respectiv data de 1.11.2011, calculata in conformitate cu dispozitiile art. 8 din acelasi act normativ, respectiv data de la care apelantii � reclamanti au cunoscut intinderea prejudiciului produs in urma accidentului rutier.
  Referitor la apelul declarat de apelantii � reclamanti T.V.M., T.A., T.I. si M.I.A..
           Referitor la data de la care se calculeaza despagubirile in cuantum de 1% pentru fiecare zi de intarziere in efectuarea platilor, Tribunalul constata ca fiind intemeiate sustinerile apelantilor � reclamanti.
           In acest sens, se retine ca, potrivit dispozitiilor art. 45 din Ordinul CSA nr. 3108/2004, asiguratorul RCA va efectua plata despagubirilor in termen de cel mult 20 de zile calendaristice de la data depunerii de catre persoana pagubita a ultimului document necesar finalizarii dosarului de daune. Persoana pagubita va specifica in cererea de despagubire modalitatea de plata: in numerar sau prin ordin de plata, in cont bancar personal sau in contul bancar al unitatii de specialitate care a efectuat reparatia.
           Prevederile alin. 1 se aplica si in cazul in care in drepturile  persoanei pagubite s-a subrogat asiguratorul acesteia, conform prevederilor art. 22 din Legea nr. 136/1995, cu modificarile si completarile ulterioare, astfel:
    a) daca nu exista obiectiuni asupra sumelor solicitate, acestea se vor achita in cel mult 20 de zile calendaristice;
    b) daca exista obiectiuni asupra acestor sume, acestea se vor comunica solicitantului in termen de cel mult 15 zile calendaristice, urmand ca in termen de cel mult 20 de zile calendaristice de la solutionarea obiectiunilor sa se efectueze plata.
          Fata de termenele prevazute mai sus, asiguratorul RCA va reactualiza cuantumul despagubirii cu o cota procentuala de 0,1% pentru fiecare zi de intarziere in efectuarea platilor.
          Se constata astfel ca apelanta � parata datoreaza despagubiri in conformitate cu art. 45 alin. 3 din Ordinul CSA nr. 3108/2004, care vor fi calculate incepand cu data formularii cererii de chemare in judecata � 20.09.2012.
Impotriva acestei decizii au promovat recurs atat recurentii reclamanti T.V.M., T.A., T.I., M.I.A. cat si recurenta parata S.C. A.V.I.G. S.A. B..
Recurentii reclamanti critica decizia pentru urmatoarele motive:
Prin decizia civila recurata Tribunalul  Brasov  a admis apelul reclamantilor in ceea ce priveste plata penalitatilor de intarziere de 0,1% calculate la debitul datorat, dar de la data formularii  cererii  de chemare in judecata si nu de la data inregistrarii la asigurator a cererilor de despagubire.
Tribunalul Brasov a realizat o aplicare gresita  a normelor  legale in vigoare, respectiv art. 45 din Ordinul CSA nr. 3108 din 2004, referitoare la normele privind asigurarea obligatorie de raspundere civila  pentru prejudicii  produse prin accidente  de vehicule.
Obligatia de plata a despagubirilor a devenit  exigibila de la data inregistrarii la asigurator a cererilor de despagubire, moment de la care incepe sa curga si sanctiunea penalitatii  pentru fiecare zi de intarziere.
Prin recursul formulat, recurenta parata S.C. A.V.I.G. S.A. B. critica decizia pentru nelegalitate invocand urmatoarele: 
Prima instanta de judecata si instanta de apel in mod nelegal si netemeinic a respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru suma de 422588,03 lei cu titlu de daune materiale si morale, a admis pretentii materiale nefondate pe normele tehnice de asigurare raspundere civila auto in valoare de 5596,52 lei, in totalitate actiunea in pretentii daune materiale si morale admise in contradictoriu cu societatea de asigurare fiind in valoare de 428184,56 lei.
Procedand astfel instantele de judecata investite cu solutionarea cererilor formulate de intimatii reclamanti au incalcat atat legea civila generala (normele privind prescriptia extinctiva aplicabile la data actelor si faptelor juridice puse in discutie) dar si legea civila speciala (legea asigurarilor si normele tehnice de punere in aplicare a acestei legi). Nu in ultimul rand instantele de judecata nu au tinut cont de nici un fel de jurisprudenta existenta pe raza de jurisdictie a Curtii de Apel Brasov in privinta evaluarii si acordarii cuantumului daunelor morale in cauze similare, in acest caz fiind acordate daune morale fara a cenzura in vreun fel cuantumul acestora.
Teza construita artificial din partea intimatilor reclamanti si retinuta pe fond si apel in considerente - cu privire la data de inceput a scurgerii termenului general de prescriptie extinctiva - care ar fi la data producerii unor consecinte definitive ale faptei ilicite este o constructie logica nelegala si netemeinica (prin analogie preluata din dreptul penal partea generala - infractiunea continua sau continuata - cu efectele produse la incetarea ultimei actiuni sau inactiuni asupra victimei si epuizarea producerii consecintelor finale asupra starii de sanatate si de integritate fizica si psihica a persoanei vatamate).
Acest rationament a fost adoptat si din partea instantelor de judecata care astfel au fost introduse si mentinute in eroare din partea intimatilor reclamanti prin confuzia creata cu privire la consecintele imediate - care sunt de regula si cele maxime asupra starii de sanatate si integritate fizica si psihica a victimei - si pentru care practica judiciara a recunoscut acordarea de daune morale in mod global - cu cele de efecte definitive - acel stadiu sechelar (termen medical) despre care mentioneaza actele medicale procurate pro cauza.
Prin urmare drept dovada stadiul sechelar este in descrestere de la maxim 90% catre 70%, astfel cum acest stadiu poate suferi in continuare variatiuni in cursul vietii victimei spre o imbunatatire sau o inrautatire a acesteia in functie de ce tratamente vor fi urmate sau nu in continuare din partea acestei persoane vatamate.
Victima cunoaste prejudiciul suferit intre data accidentului si octombrie 2011 dar prejudiciul astfel cunoscut nu este cel maxim ci doar o parte din efectele definitive - stadiul sechelar anterior mentionat si definit - care se vor intinde pe tot restul vietii sale. Aceste categorii de prejudicii rezultate din accidente rutiere care devin susceptibile spre cunoastere o data cu trecerea timpului in practica judecatoreasca s-au materializat prin compensatii acordate cu titlu de "prestatii periodice, sume periodice/lunare care au menirea de a inlocui lipsurile materiale mai mari sau mai mici resimtite de persoana accidentata.
La acordarea acestor prestatii periodice se tine de regula seama din partea instantei de judecata de a compensa lipsa de venituri periodice nerealizate sau completarea celor diminuate pentru victima in aplicarea pe cat de posibil a principiului repararii integrale a prejudiciului.
Reclamanta T.V.M. nu a solicitat prin aceasta actiune acordarea vreunei prestatii periodice pentru vatamarea cunoscuta si suferita in luna octombrie 2011 ci pur si simplu a prezentat in fata instantei aceasta vatamare (stadiul ei) ca si cand tot ce a suferit de la accident si pana in 2011 ar fi devenit scadent doar la data respectiva.
Astfel se poate retine din documente medicale depuse la dosar in sustinerea pretentiilor civile daune materiale si morale ca - etapa posttraumatic in care s-a considerat existenta �paraparezei spastice" se evidentiaza pe acte medicale emise inca din 10/11/2006 (RMN 4227 - la dosar), ulterior actele medicale emise in cursul anului 2007, 2008 confirma existenta acestei faze sechelare a traumatismului fizic initial.
Prin urmare considera ca momentul de plecare pentru calculul termenului general de prescriptie in privinta daunelor morale solicitate in acest dosar civil este ulterior momentului in care victima a luat la cunostinta de continutul certificatelor medicale emise de Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap din data de 29.11.2006 prin care T.V.M. a fost incadrata la gradul l de invaliditate cu insotitor, ulterior in 2007 aceeasi comisie stabileste in mod definitiv situatia de handicap intr-unul nerevizuibil.
Prin urmare dupa luarea la cunostinta din partea victimei a acestor concluzii medicale relevante si in ceea ce priveste situatia capacitatii sale de munca, exista un inceput de conturare a dimensiunii pagubei suferite, situatie in care intimata reclamanta nu mai poate sustine ca nu a cunoscut paguba si cel care raspunde de aceasta paguba la data de 07.04.2008 cand s-a reincadrat in munca cu contract individual de 8 ore/zi si cu un salariu brut de 1080 lei, salariu net de 797 lei - potrivit adeverintei de salarizare depusa la dosarul cauzei. La momentul reincadrarii in munca T.V.M. avea deja cunostinta de dimensiunea si realitatea efortului suplimentar pe care trebuie s-o depuna efectiv pentru a fi in rand cu societatea civila activa, termenul general de prescriptie extinctiva a inceput sa curga din data de 07.04.2008 si acest termen general a produs un efect extinctiv asupra urmatoarelor categorii de pretentii daune materiale si morale acordate din partea instantelor de judecata in contra ordinii de drept: 160000 lei daune morale pentru reclamanta T.V.M., prescrisa, 80000 lei daune morale pentru T.A., prescrisa, 80000 lei daune morale pentru T.l., prescrisa, 80000 lei daune morale pentru M.l.A., prescrisa.
Desi instanta de apel mentioneaza despre dispozitiile art. 42 lit. d) din Ordinul nr. 3108/2004 cu privire la posibilitatea realizarii unei conventii intre asigurat, asigurator respectiv persoana pagubita (intimata reclamanta) pentru plata acestor daune materiale rezultate din accident, instanta de apel nu face nicio aplicare a acestui text in cauza de fata pentru simplul motiv ca aceasta conventie trilaterala in despagubiri nu se putea realiza in aceasta cauza pentru doua motive obiective:
- asiguratul S.R. a decedat si nu exista persoana care sa dea incuviintarea pentru realizarea despagubirii,
- intimata reclamanta nu a binevoit sa depuna aceste acte justificative pentru cheltuieli materiale in termenul general de prescriptie de la data efectuarii lor si nici ulterior, deci plata acestor sume nici macar nu a fost solicitata pe cale amiabila.
Prin urmare solicita ca instanta de recurs sa analizeze ca un ultim aspect al problemei prescriptiei extinctive in acest dosar civil incidenta acesteia asupra urmatoarelor sume cheltuieli materiale puse in discutie:
- pentru intimata reclamanta T.V.M. - suma de 16560 lei (diferenta venit nerealizat 2006-2007-partial 2008), in masura in care intervenea termenul lunar de scadenta a venitului nerealizat incepea sa curga un termen separat de prescriptie extinctiva pentru fiecare salariu lipsa, toate aceste termene de prescriptie extinctiva implinindu-se pana in cursul anului 2011, aceste pretentii nu mai pot fi solicitate pe calea prezentei actiuni care a fost introdusa pe data de 20.09.2012;
- suma de 171,10 lei orteza picior drept cu chitanta de plata din 23.09.2008, prescrisa - suma de 118,93 lei bon de benzina din 02.03.2008 , prescrisa;
- suma de 966 lei cost tratament Baile Felix 2007-2008, prescrisa;
- la reclamanta T.A. - daune materiale acordate in valoare de 4772 lei, pe de o parte sunt prescrise - chitanta de 322 lei la Baile Felix din 20.03.2007;
- 50 lei/89 de zile - dupa spusele martorilor rude apropiate cheltuieli zilnice in spital - nu sunt nici justificate pe ce anume s-a cheltuit zilnic aceasta suma, alimentatie suplimentara de la medic nu a fost prescrisa, iar alta categorie de cheltuiala pe dispozitiile normelor tehnice RCA nu apare justificat in niciun fel, pentru asemenea cheltuieli oricum se puteau procura si prezenta la dosar inscrisuri emise de comercianti (papuci, pampersi, medicamente, etc.) aspecte de netemeinicie peste care instantele de fond au trecut cu multa larghete, pentru orice suma care intrece 250 lei legea civila impune prezentare de inscrisuri, nu se poate face dovada cu martori.
In totalitate sunt prescrise astfel cum s-a mentionat sumele in valoare totala de 422588.03 lei daune materiale si morale.
Pe langa pretentiile civile prescrise intimatii reclamanti au strecurat si pretentii pentru contravaloarea unui autovehicul cu motor adaptat infirmitatii pentru reclamanta T.V.M. in valoare totala de 5286,4 lei, o categorie de cheltuiala neprevazuta de normele tehnice RCA- o cheltuiala voluptuorie de altfel fiindca nicio lege civila nu prevede ca persoanele civile accidentate trebuie dotate cu autovehicule adaptate infirmitatii.
Instanta de apel trece sub tacere aceasta problema, adica nici nu motiveaza la ce dispozitie legala s-ar putea incadra prin ipoteza, suportarea unui astfel de vehicul pe normele tehnice RCA.
Daune materiale neprescrise si prin urmare recunoscute de societatea de asigurare in acest dosar sunt doar suma de - 3780 lei tratament Nova Hospital Tg.Mures din 11.10.2011, tomografia computerizata de la Hiperdia in valoare de 90 lei din 03.11.2009 si medicamentul Vesicare pe chitanta de 90,84 lei din 10.12.2011 deci in total daune materiale admisibile de 3960,01 lei.
In cazul in care instanta de recurs nu va retine argumentele cu privire la exceptia prescriptiei extinctive in privinta daunelor morale acordate, in subsidiar recurenta parata solicita reducerea cuantumului despagubirilor acordate cu titlu de daune morale la nivelul jurisprudentei depuse in apel si cu luarea in considerare a criteriilor orientative prevazute in GHIDUL PENTRU SOLUTIONAREA DAUNELOR MORALE editat de Fondul de Protectie a Victimelor Strazii, lucrare de specialitate din care de asemenea s-a depus un extras.
Solicita inlaturarea in totalitate a obligatiei de plata daune morale acordate din partea instantelor de fond in valoare de 80000 lei catre M.I.A. in calitate de sora a victimei intrucat aceste daune morale pe jurisprudenta CJUE si CEDO nu sunt admisibile.
Din Rezolutia 75-7-14.03.1975 al Consiliului Europei (aquis-ul comunitar) cu privire la compensatia in caz de vatamare corporala sau deces - 11 pct. 13 - (daune morale la vatamare corporala) tatal, mama si sotia victimei care sunt afectati din punct de vedere psihic, ca urmare a unei afectiuni fizice sau psihice ale victimei, vor avea dreptul la compensatie numai in cazul in care suferinta este de natura exceptionala; nici o alta persoana nu va avea dreptul la o astfel de compensatie".
Aceasta reglementare este obligatorie pentru instantele de judecata care de regula scapa din vedere ca nici macar art.1391 din Noul Cod civil nu recunoaste existenta acestor compensatii daune morale pentru rude de gradul II decat in situatii de deces.
Solicita de asemenea, inlaturarea obligarii asiguratorului de la plata oricaror penalitati de intarziere acordate prin hotarare judecatoreasca pana la data ramanerii definitive si irevocabile a sentintei judecatoresti in despagubire pe baza art.47 din Normele de asigurare RCA aprobate prin Ordinul  nr. 3108/2004.
Intimatii reclamanti nu se pot incadra in categoria persoanelor fizice si juridice mentionate la art. 45 din Ordinul  nr. 3108/2004 din partea instantei de apel, adica acele persoane pagubite cu daune auto care depun actele de reparatie facturi si chitante de la unitatile de specialitate pentru reparatii auto sau asiguratori de bunuri (CASCO) care transmit pur si simplu documentatia de regres. In aceste situatii cuantificarea despagubirii inseamna verificarea de conformitate si legalitate a actelor de reparatii, lichidarea daunelor materiale auto.
Prezenta cauza constituie un caz clasic in care nu s-a putut realiza conventia in despagubire din mai multe motive obiective: asigurat decedat in accident, nu exista incuviintarea de plata prevazuta de lege, intimatii reclamanti nu au depus actele pentru cheltuielile materiale in termenul de 3 ani prescriptie extinctiva, obiectul cererii in despagubire cu titlu de daune morale se acorda potrivit �jurisprudentei din Romania" - adica nu altfel decat prin hotarare judecatoreasca pronuntata in Romania, daunele morale sunt o creatie a jurisprudentei si prin urmare nu exista norme tehnice sau criterii obligatorii de evaluare pe baza caruia asiguratorul trebuie sa procedeze in anumite conditii sau limite conventionale.
Solicita admiterea recursului si in consecinta modificarea in parte a sentintei si deciziei civile recurate in sensul admiterii exceptiei prescriptiei extinctive a dreptului material la actiune asupra pretentiilor daune materiale si morale formulate in suma de 422588.03 lei si prin urmare respingerea acestor pretentii ca prescrise in contradictoriu cu A.V.I.G. S.A.
Respingerea ca nefondate si nelegale a pretentiilor daune materiale in suma de 5596,52 lei pentru intimata parata T.V.M. (contravaloare auto adaptat), fiind admisibile pretentiile daune materiale pentru aceasta persoana doar in valoare de 3960 lei (cheltuieli dovedite), iar in subsidiar daca instanta de recurs nu va retine exceptia prescriptiei dreptului material la actiune asupra daunelor morale solicita reducerea cuantumului despagubirilor acordate cu titlu de daune morale la nivelul jurisprudentei anexate, inlaturarea in tot a obligatiei de plata daune morale acordate din partea instantelor de fond in valoare de 80000 lei catre M.I.A. in calitate de sora a victimei intrucat aceste daune morale pe jurisprudenta CJUE si CEDO nu sunt admisibile, inlaturarea obligarii asiguratorului de la plata oricaror penalitati de intarziere acordate prin hotarare judecatoreasca pana la data ramanerii definitive si irevocabile a sentintei judecatoresti in despagubire pe baza art. 47 din Normele de asigurare RCA aprobate prin Ordinul nr. 3108/2004, obligarea intimatilor reclamanti la plata cheltuielilor de judecata dovedite pe fond, apel si in recurs.
Recurentii reclamanti au formulat intampinare la recursul societatii de asigurare solicitand respingerea acestuia pentru urmatoarele argumente: 
Raportat la intinderea prejudiciului si consecintele vatamarii integritatii corporale precum si a sanatatii care, sunt grave si multiple, trebuie asteptat momentul epuizarii tuturor mijloacelor medicale de recuperare pentru a putea statua in mod corect asupra consecintelor definitive ale faptei ilicite asupra starii de sanatate a victimei. Asa fiind, apelanta pentru vatamarile corporale suferite la data accidentului, 02.07.2006, a fost supusa mai multor tratamente medicale si recuperatorii pe parcursul anilor, motiv pentru care la data producerii evenimentului rutier, aceasta nu ar fi trebuit si nu ar fi putut sa aprecieze in mod corect aceste consecinte. Prin urmare, la aprecierea datei la care s-a nascut dreptul la actiune al apelantei, trebuie avuta in vedere data la care se putea efectua evaluarea starii de sanatate a acesteia, respectiv, 01.11.2011, motivat de faptul ca de abia atunci, odata cu iesirea din spital a reclamantei, dovedit cu biletul de externare din 01.11.2011 a S.C. N.V.H. S.A. T.M., s-a consolidat prejudiciul suferit de T.V., incepand cu aceasta data, 01.11.2011, s-a ameliorat controlul motor la nivelul membrelor inferioare, a spasticity la nivelul grupelor musculare aferente, s-a recastigat, partial, ca urmare a tratamentului fizic axat pe kinetoterapie, electroterapie, electrostimulare si electrogimnastica, controlul asupra vezicii urinare si a sfincterului anal, pana la acest moment fiind dependenta total de purtarea permanent, zi si noapte, a scutecelor absorbante de tip �Pampers". Astfel, termenul general de prescriptie incepe sa curga din data de 01.11.2011, data la care este consolidata starea de sanatate a victimei, iar prejudiciul este cert.
 Pe de alta parte, prejudiciile cauzate de infirmitatea permanenta cat si de traumele fizice si psihice consecutive multiplelor interventii chirurgicale, au un caracter continuu si, pe cale de consecinta, solicitarea de acordare a daunelor nu poate fi prescrisa.
Cu privire solicitarea asiguratorului de respingere a daunelor materiale concretizate de cheltuielile achizitionarii unei masini este indeobste cunoscut ca repararea prejudiciului trebuie sa asigure celui vatamat o acoperire integrala a daunelor suferite, restabilindu-se situatia anterioara faptelor prejudiciabile (art. 998-999 Cod civil).
Partea vatamata are dreptul la despagubiri corespunzatoare, chiar si in situatia in care, ulterior realizeaza aceleasi venituri sau chiar mai mari, daca se dovedeste ca, datorita infirmitatii, este nevoita sa faca un efort suplimentar, care in final, duce la accelerarea uzurii fizice si la cheltuieli suplimentare, de exemplu, pentru medicamente adecvate sau pentru a apela la ajutorul altor persoane.
Prin urmare, prejudiciul de agrement se refera la restrangerea atat a posibilitatilor de a satisface totalitatea activitatilor de care a beneficiat anterior accidentului, cat si la calitatea acestora.
In ceea ce priveste solicitarea de inlaturare a obligatiei de plata a daunelor morale catre M.I.A. o astfel de solicitare este inadmisibila si solicita respingerea deoarece in primul rand asiguratorul nu poate solicita in recurs ce nu a contestat in apel. Recursul se raporteaza la decizia civila a Tribunalului Brasov in fata caruia nu s-a ridicat problema legalitatii si temeiniciei acordarii daunelor morale si a cuantumului acestora fata de sora victimei. Dupa cum se poate observa in cererea de apel, inlaturarea obligatiei de plata a daunelor morale catre M.I.A., nu figura printre capetele de cerere, asiguratorul considerand-o legala, temeinica, fondata.
Referitor insa la recursul asiguratorului cu privire la diminuarea daunelor morale, precizeaza ca, daca judecata in apel are ca obiect verificarea hotararii atacate sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei, dar in limitele devolutiei prevazute de lege, judecata in recurs inseamna, o verificare a hotararii recurate numai pentru motive de nelegalitate, adica sub acele aspecte care se incadreaza intr-unul din cazurile de casare la care se refera art. 304 vechiul Cod de procedura  civila.
Recurenta parata S.C. A. S.A.  a formulat intampinare la recursul reclamantilor solicitand respingerea acestuia, pe considerentul ca nu sunt aplicabile prevederile art. 47 din normele de asigurare RCA aprobate prin Ordinul  nr. 3108/2004.
In recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizand recursul formulat de recurenta parata S.C. A.V.I.G. S.A. B., instanta constata ca este fondat in parte, in baza art. 304 pct. 9 Cod procedura  civila.
Instanta de apel, pastrand prevederile sentintei sub aspectul respingerii exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune in baza art. 8 din Decretul-lege nr. 167/1958, a pronuntat o hotarare nelegala. Nu se poate primi apararea intimatilor reclamanti sub acest aspect in sensul inlaturarii acestui motiv de recurs pe considerentul ca el nu reprezinta un motiv de nelegalitate al deciziei tribunalului, ci vizeaza aspecte ce tin de interpretarea starii de fapt, deoarece, aplicarea art. 8 din decret constituie un aspect ce tine de nelegalitatea deciziei, cu atat mai mult cu cat a fost invocat si in apel, iar instanta l-a respins, iar la fond prescriptia a fost invocata in termen legal, respectiv prin intampinare. In acest sens a dispus si Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizii de speta considerand ca prescriptia extinctiva constituie motiv de nelegalitate a hotararilor anterioare. (ex: decizia nr. 4127/14.12.2011 Sectia a II a civila, decizia nr. 879/05.03.2013 Sectia a II a civila).
Prescriptia este o sanctiune civila aplicabila  atitudinii culpabile, inactive, a celui care isi lasa dreptul nevalorificat inauntrul termenului prevazut de lege, atitudine careia ii poate fi asimilata pozitia reclamantei, victima directa a accidentului de circulatie cauzat din vina exclusiva a prietenului acesteia pe fondul consumului de alcool care a si decedat in nefericitul eveniment din 02.07.2006.  Pe de alta parte, este un principiu de drept, aplicabil spetei, conform caruia prescriptia extinctiva nu curge impotriva celui care nu poate actiona (contra non valentem agere non currit praescriptio).
Or, in cauza, reclamanta putea actiona separat in fata instantei civile (pentru ca, operand aceasta obligatie, sa se determine altfel momentul de la care incepea sa curga termenul de prescriptie a dreptului la actiune) - cata vreme aceasta nu se putea constitui parte civila in procesul penal, date fiind urmarile accidentului soldat cu decesul faptuitorului, confirmandu-se la 21.09.2006, prin rezolutia Parchetului de pe langa Judecatoria Fagaras propunerea organelor penale de a nu se incepe urmarirea penala, in baza art. 10 litera g din Codul de procedura penala. Regula speciala inscrisa in art. 8 din Decretul nr. 167/1958 pentru determinarea inceputului prescriptiei extinctive in cazul actiunii in raspundere pentru paguba cauzata prin fapta ilicita stabileste doua momente alternative de la care prescriptia poate incepe sa curga, respectiv data la care pagubitul a cunoscut paguba si pe cel care raspunde de ea, fie data la care trebuia, dupa imprejurari, sa cunoasca aceste elemente.
Rezulta, ca prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei prin fapta ilicita nu incepe sa curga la data cand paguba s-a produs, ci la momentul subiectiv al cunoasterii pagubei si al autorului ei sau la momentul obiectiv al datei cand trebuia sa cunoasca paguba si pe autor. Prin urmare, dreptul subiectiv la reparatie si dreptul la actiune in raspundere civila desi se nasc in mod obiectiv la data cauzarii prejudiciului, exercitiul sau depinde de cunoasterea de catre titularul dreptului a unui minim de elemente pentru a actiona, respectiv obiectul, valoarea litigiului si cel raspunzator. In speta, cel raspunzator de cauzarea prejudiciului a decedat, asadar, la momentul producerii accidentului urmat de decesul faptuitorului in aceeasi zi, reclamanta T.V.M., direct implicata in accident a cunoscut autorul prejudiciului, insa nu putea actiona impotriva acestuia. Tocmai de aceea a ales sa se indrepte impotriva asiguratorului in temeiul art. 54 din Legea nr. 136/1995 si art. 30, 31 din Ordinul C.S.A. nr. 3113/2003. In ceea ce priveste momentul cunoasterii pagubei, in mod gresit instantele anterioare au acceptat sustinerea reclamantilor  retinand ca data, termenul de 01.11.2011, cand s-au ameliorat leziunile traumatice initiale si s-au refacut functiile aparatului urinar. Acest moment marcheaza o imbunatatire a leziunilor cauzate de accident, care ar fi trebuit sa aduca drept consecinta o diminuare a despagubirilor materiale si morale cerute de reclamanti, astfel ca instantele in mod gresit au estimat prejudiciul produs. Momentul estimarii prejudiciului a survenit mult anterior acestei date indicate de reclamanti,  respectiv la data cand reclamanta  T.V.M., afectata in mod direct de accident a putut sa reia activitatea la locul de munca, incheind un contract individual de munca cu timp normal de lucru de 8 ore din 07.04.2008 fila 49 dosar Judecatoria Fagaras pana in 14.02.2011 iar in continuare din 15.02.2011 pana in prezent cu timp de lucru partial. Momentul reluarii activitatii este unul important in stabilirea pagubei deoarece in functie de acesta se poate aprecia asupra capacitatii adaptive a victimei accidentului.  Astfel, data de 01.11.2011 in raport de care instantele anterioare au stabilit ca se fixeaza momentul cunoasterii pagubei, de la care ar incepe sa curga termenul general de prescriptie pentru promovarea actiunii in despagubiri impotriva asiguratorului,  a fost aleasa de medicul legist care a efectuat expertiza medico legala in functie de rezultatele examenului medical consemnate in biletul de iesire din  spital emis de S.C. N.V.H. T.M. prin care se constata o ameliorare  a aparatului motor si a mersului, pastrand totusi diagnosticul de parapareza spastica, recastigarea partiala a controlului sfincterului anal si vezical. Acest moment nu poate marca temei al formularii unor pretentii retroactive, ce au inceput sa curga de la data producerii accidentului, ci poate afecta doar pretentiile viitoare in cazul in care reclamanta ar fi ales sa fie despagubita prin prestatii periodice. Evaluarea starii de �stadiu sechelar� din aceasta expertiza nu poate inlatura consecintele juridice ale  certificatului  de handicap emis de o comisie de specialitate in 2006 si respectiv in 21.11.2007 prin care s-a stabilit  gradul de handicap grav, nerevizuibil, capacitatea de munca restanta fiind de 10%. Astfel, din moment ce primul certificat de handicap emis de comisia de evaluare a persoanelor cu grad de handicap, din 29.11.2006 a stabilit un termen de revizuire in 28.11.2007 tocmai in scopul verificarii starii traumatismelor dupa programul individual de recuperare de la litera f din acest certificat, iar noul certificat emis la 21.11.2007 stabileste in urma evaluarii starii de sanatate a reclamantei ca nu se mai impune revizuirea, fiind nerevizuibil, modalitatea de stabilire a unui �stadiu sechelar� printr-o expertiza medico legala  efectuata de medicul legist din cadrul  Serviciului Judetean de Medicina Legala B. care stabileste un alt moment al incheierii modificarilor patologice nevindecabile, definitive, ar aparea ca fiind un moment ales de partea interesata in scopul sustinerii �momentului epuizarii tuturor mijloacelor de tratament cu impact asupra definitivarii efectelor faptei ilicite�. Nimic nu ii impiedica pe reclamanti sa promoveze prezenta cerere in despagubiri intr-un interval de timp de 3 ani de la data emiterii certificatului de handicap nerevizuibil din 21.11.2007, sau de la data cand reclamanta T.V. a ales sa inceapa activitatea la locul de munca, asa cum sustine parata plasand momentul de incepere a curgerii  termenului de prescriptie la o data  mai apropiata de data formularii cererii de despagubiri, respectiv in 07.04.2008.  Prin urmare, instanta va primi ca legala aceasta data ( 07.04.2008), de la care incepe sa curga termenul general de prescriptie, indicata  de asigurator, in functie de care pretentiile materiale si morale ale reclamantilor sunt prescrise, cu exceptia pretentiilor dovedite cu inscrisuri aferente perioadei de 3 ani calculata de la data de 07.04.2008 si pana la cererea de chemare in judecata, respectiv pana la cererea adresata direct asiguratorului la 10.04.2012, recunoscute si de societatea de asigurare inca de la prima judecata in fond a cererii filele 94 si  217 dosar judecatorie,  in suma de 5913 lei cu titlu de daune materiale,  reprezentand c/v justificata tratament B.F. din 19.10.2009 (2043 lei), tratament N.H. T.M.  din 11.10.2011 (3780 lei) si tomografie computerizata la H. S.R.L. in valoare de 90 lei din 03.11.2009. Asadar, considerand fondata critica privitoare la solutionarea exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune, invocata legal inca de la fond prin intampinare dar si in procedura concilierii fila 66 dosar judecatorie, instanta de recurs, in baza art. 304 pct. 9 Cod procedura  civila, raportat la art. 312 alin. 1 va admite recursul asiguratorului sub acest aspect si va modifica decizia din apel si sentinta instantei de fond, in sensul ca va admite exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru pretentiile reclamantilor prin raportare la data de 07.04.2008 ca fiind data de la care curge termenul de 3 ani pentru acordarea de despagubiri de la asigurator, fiind data de la care pagubitul a  cunoscut intinderea pagubei potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958.
 In consecinta,vor fi respinse ca prescrise pretentiile materiale si morale ale reclamantilor T.A. (4772 lei daune materiale si 80000 lei daune morale), T.I. si T.I.A. (daune morale de cate 80000 lei), cat si pretentiile materiale cerute de reclamanta T.V., diferenta de 11429,47 lei (27.342,47 lei acordata de fond � 5913 lei recunoscuta de parata = 11.429, 47 lei) si daunele morale aferente perioadei de pana la 07.04.2008).
Daunele morale pretinse de reclamantii  parinti si sora ai reclamantei T.V. sunt respinse asadar ca urmare a prescriptiei dreptului material la actiune invocata de recurenta parata si fata de pretentiile acestora la fond cat si in caile de atac, iar nu pentru apararea intimatilor reclamanti din cadrul intampinarii din recurs prin invocarea principiului  legalitatii cailor de atac, criticile invocate omisso medio, fiind inadmisibile. De aceea si criticile recurentei parate de la pct. 4 din motivele de recurs prin care solicita inlaturarea acestor despagubiri  morele acordata in favoarea rudelor de gradul I si II atunci cand victima supravietuieste accidentului, pe motiv ca nu au acoperire legala fiind interzise prin rezolutia CE si prin art. 1391 Noul Cod civil, nu pot fi primite, neconstituind motiv de critica si in apel.
Se observa ca instanta de fond a acordat reclamantei T.V. daune morale de 160.000 lei, cuantum pastrat in apel, ce reprezinta aproximativ � din cuantumul daunelor materiale. Instanta de recurs, in raport cu criticile recurentei parate, constata ca aceste pretentii morale aferente perioadei cuprinse intre data producerii accidentului si 07.04.2008 data ce reprezinta momentul de incepere a curgerii termenului de prescriptie in valorificarea dreptului material la actiune, sunt prescrise. In legatura cu cuantumul despagubirilor morale de dupa 07.04.2008, si pana la data cererii de chemare in judecata, ce respecta termenul prevazut de art. 3 raportat la art. 8 din Decretul-lege nr. 167/1958,  instanta de recurs constata ca trebuie sa aiba in vedere principiul echitatii si stabilirea unui just echilibru intre prejudiciul suferit si reparatia acordata. Scopul acordarii daunelor morale consta in realizarea, in primul rand a unei satisfactii morale, pentru suferinte de acelasi ordin, iar nu a unei satisfactii patrimoniale. Spre deosebire de despagubirile materiale, care se stabilesc pe baza de probe directe, despagubirile pentru daunele morale se stabilesc pe baza evaluarii instantei de judecata. Chiar daca este adevarat ca stabilirea cuantumului despagubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doza de aproximare, instanta trebuie sa aiba in vedere o serie de criterii cum ar fi: consecintele negative suferite de cel in cauza pe plan fizic si psihic, importanta valorilor morale lezate, masura in care au fost lezate aceste valori si intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura in care i-a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala.
Astfel, este cunoscut faptul ca, spre deosebire de despagubirile materiale, care se stabilesc pe baza de probe directe, despagubirile pentru daunele morale se stabilesc pe baza evaluarii instantei de judecata. Dupa cum a aratat si societatea parata, dauna morala consta in atingerea adusa valorilor care definesc personalitatea umana, valori care se refera la existenta fizica a omului, sanatatea si integritatea corporala, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional si alte valori similare. Chiar daca este adevarat ca stabilirea cuantumului despagubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doza de aproximare, instanta trebuie sa aiba in vedere o serie de criterii, cum ar fi: consecintele negative suferite de cel in cauza pe plan fizic si psihic, importanta valorilor morale lezate, masura in care au fost lezate aceste valori si intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura in care i-a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala.
In cazul vatamarilor fizice cauzate de un accident de circulatie, la evaluarea despagubirilor pentru daunele morale, in scopul de a nu fi una pur subiectiva sau pentru a nu tinde catre o imbogatire fara just temei, trebuie sa se tina seama de suferintele fizice si morale susceptibile in mod rezonabil a fi fost cauzate prin respectivul accident, precum si de toate consecintele acestuia, relevate de actele medicale ori de alte mijloace de dovada, cum ar fi declaratii de martori. Pe de alta parte, atat Curtea Europeana a Drepturilor Omului, cat si Inalta Curte de Casatie si Justitie, atunci cand acorda despagubiri morale, nu opereaza cu criterii de evaluare prestabilite, ci judeca in echitate, adica procedeaza la o apreciere subiectiva a circumstantelor particulare a cauzei, relativ la suferintele fizice si psihice pe care le-au suferit victimele unui accident de circulatie, precum si consecintele nefaste pe care acel accident le-a avut cu privire la viata lor particulara, astfel cum acestea sunt evidentiate prin probele administrate. Ca atare, in materia daunelor morale, atat jurisprudenta nationala, cat si hotararile Curtii de la Strasbourg pot furniza judecatorului cauzei doar criterii de estimare a unor astfel de despagubiri si, respectiv, pot evidentia limitele de apreciere a cuantumului acestora, iar fata de argumentele prezentate mai sus instanta de control judiciar apreciaza ca sumele acordate de judecatorul fondului cu acest titlu  sunt mari, nefiind in deplina concordanta cu dispozitiile legale in materie, dar nici cu solutiile jurisprudentiale la care parata a facut trimitere.
Prin urmare, pentru perioada de dupa 07.04.2008 si pana la data cererii de chemare in judecata, tinand seama ca reclamanta T.V. s-a incadrat in munca, ca a reusit sa-si imbunatateasca tonusul muscular si functionarea aparatului urinar, instanta va stabili un prejudiciu moral in favoarea acesteia estimat in lei  in valoare de 30.000 lei, respingand  restul pretentiilor morale reprezentand diferenta dintre suma de 160.000 lei acordata la fond si 30.000 lei acordata in recurs pentru reclamanta T.V.
Critica recurentei parate referitoare la despagubirile in valoare de 5219,81 lei reprezentand costul automobilului adaptat handicapului reclamantei este fondata. Temeiul de drept in baza caruia instantele anterioare au decis sa acorde reclamatei costul acestui automobil, obligand parata la plata c/v lui, nu se preteaza acestui tip de despagubiri. Art. 42 alin. 1 litera d din Ordinul nr. 3108/2004  prevede urmatoarele: �la stabilirea despagubirilor pe baza conventiei dintre asigurati, persoanele pagubite si asiguratorii RCA, in cazul vatamarii corporale sau al decesului unor persoane, se au in vedere urmatoarele:
  � in caz de vatamare corporala: eventualele cheltuieli prilejuite de accident (cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, de tratament, de spitalizare, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentatie suplimentara, conform prescriptiilor medicale), probate cu documente justificative si care nu sunt suportate din fondurile de asigurari sociale prevazute de reglementarile in vigoare�.
In consecinta in  textul indicat nu se regaseste o astfel de reglementare a prejudiciului de agrement invocat de reclamanta, drept pentru care instanta de recurs in baza art. 304 pct. 9 Cod procedura  civila va modifica decizia atacata si admitand apelul paratei si sub acest aspect, va respinge pretentiile in cuantum de 5286,4 lei.
In legatura cu criticile din recursul paratei referitoare la acordarea  penalitatilor de intarziere de 1%  calculate la debitul datorat incepand cu 20.09.2012 si pana la data platii efective, instanta retine critica fondata. Instanta de apel a acordat aceste penalizari in baza art. 45 alin. 3 din Ordinul CSA 3108/2004, insa potrivit acestui text invocat de instanta de apel, penalitatile recunoscute de ordinul invocat cu titlu de �actualizare a cuantumului despagubirii� sunt datorate de asigurator in procedura �conventiei de despagubire� atunci cand persoana vatamata se indreapta cu cerere in despagubire la asigurator solicitandu-i instrumentarea dosarului de dauna. Cazul in speta nu se incadreaza in procedura conventiei de despagubire, ci in procedura prevazuta de art. 47 din ordin potrivit caruia �in cazurile in care nu s-a realizat conventia si despagubirile se stabilesc prin hotarare judecatoreasca�. Pe de alta parte reclamantii nu se pot incadra in categoria persoanelor fizice si juridice mentionate la art. 45 din ordin, adica nu sunt persoane pagubite cu daune auto care au  depus acte de reparatie in scopul cuantificarii despagubirilor materiale. Pe de alta parte, apreciind ca prescrise pretentiile deduse judecatii cu exceptia despagubirilor materiale in cuantum de 5913 lei recunoscute chiar de asigurator, nu mai subzista nici legalitatea acordarii pretentiilor accesorii, in speta penalitatile aferente debitului acordat la fond. In ceea ce priveste debitul recunoscut de parata in cuantum de 5913 lei, pentru acesta nu se acorda penalitatile de 1%, neincadrandu-se in despagubirile prevazute de art. 45 alin. 3 din ordin, nefiind vorba de nerespectarea termenelor prevazute de art. 36 din ordin, in speta fiind vorba de aplicarea conditiilor raspunderii civile delictuale invocata pe calea judecatoreasca.  
Prin urmare, va fi inlaturata dispozitia din decizia recurata referitoare la acordarea penalitatilor de 1% ca nefondata. Fiind inlaturata aceasta dispozitie, motivul de recurs din recursul reclamantilor nu mai are suport.
 Prin recursul lor recurentii reclamanti solicitau acordarea penalitatilor de la data  inregistrarii la asigurator a cererii de despagubire, considerent ca prevederea de la art. 45 alin. 3 din ordin se aplica si despagubirilor materiale si morale cerute de victimele accidentelor rutiere.  In conditiile modificarii deciziei din apel si schimbarii sentintei cu efecte asupra cuantumului despagubirilor se constata ca raportat la suma acordata prin decizia de recurs nu exista o opozitie a societatii de asigurare din moment ce chiar aceasta recunoaste pretentiile de 5913 lei. Pe de alta parte, retinand ca instanta de fond a acordat dobanda legala aferenta despagubirilor acordata reclamantilor pentru a asigura o reparatie integrala a prejudiciului constand in plata unei sume de bani, in temeiul art. 1088 alin 2 Cod civil aplicat in speta, nu se cuvin alte despagubiri - daune interese pentru neexecutare mai mari decat dobanda legala. Asadar, pentru aceste argumente, cat si pentru cele mai sus exprimate ce vizeaza admiterea motivului de recurs invocat de recurenta parata raportat la dispozitia din decizia din apel prin care asiguratorul era obligat la plata penalitatilor de 1% pe zi intarziere pentru plata despagubirilor acordate initial la fond, se impune respingerea recursului reclamantilor ce avea ca motiv de critica doar chestiunea privitoare la data de la care trebuie aplicate penalitatile de 1%.
Pentru toate aceste considerente, se impune admiterea in parte a recursului paratei si modificarea deciziei din apel in sensul admiterii in tot a apelului formulat de catre apelanta parata cu consecinta schimbarii in parte a sentintei  conform celor din dispozitivul prezentei.
In temeiul art. 274 Cod procedura civila, avand in vedere schimbarea sentintei de fond in parte pentru considerentele expuse, urmeaza ca, raportat la pretentiile admise din cererea de chemare in judecata formulata si precizata, reclamantei T.V. sa-i fie acordate partial cheltuielile de judecata avansate la fond, respectiv  proportional cu pretentiile admise. Din totalul de 8679 lei acordat cu titlu de cheltuieli conform decontului depus de avocatul ales - fila 187 dosar judecatorie se va scadea suma de 2460 lei reprezentand costul expertizei medico - legale, pe care instanta a inlaturat-o deoarece data �stadiului sechelar� nu a influentat curgerea termenului de prescriptie in sensul cerut de reclamanta, se va scadea  suma de 1000 lei cu titlu de onorariu partial avocat din totalul de 4500 lei achitat de parte catre avocatul sau ales, ramanand suma de 5219,81 lei cu titlu de cheltuieli de judecata partiale cuvenite conform art. 276  Cod procedura  civila.
Reclamantilor T.A., T.I. si T.I.A.  nu li se acorda cheltuieli de judecata la fond, pretentiile acestora fiind respinse.
Fiind admise doar in parte pretentiile reclamantei T.V.M. si acceptate astfel ca fondate apararile paratei, se cuvine ca in baza art. 274 si art. 276 Cod procedura civila, reclamantii sa plateasca fata de parata suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata partiale la fond din totalul de 755 lei cerut si justificat de parata � fila 217 dosar fond.
In apel si recurs, fata de solutia de admitere a cailor de atac promovate de parata nu se vor acorda cheltuieli de judecata reclamantilor, insa acestia din urma vor fi obligati la plata cheltuielilor de judecata justificate si avansate de parata cu titlu de taxa de timbru si timbru judiciar in suma de 868,58 lei pentru fiecare cale de atac, cazand in pretentii.