Acordarea de despagubiri in favoarea chiriasilor la nivelul valorii de piata a imobilului. Interpretarea art. 501 din Legea nr. 10/2001 republicata. - art. 501 din Legea nr. 10/2001 republicata.

Prin  decizia civila  nr. 68/Ap/2014  pronuntata de  Tribunalul  Brasov � Sectia I  civila a fost respinsa cererea de apel formulata de apelantul M.F.P., reprezentat de D.G.R.F.P. B., impotriva Sentintei civile nr. 5806, pronuntata de Judecatoria Brasov la data de 03.04.2013, in dosarul nr. 35.788/197/2011, pe care a pastrat-o.
A  retinut tribunalul urmatoarele:
1. Cu privire la cadrul procesual.
Prin precizarea de actiune depusa la dosar pentru termenul de judecata de la data de 15.05.2012, intimata U.E., a precizat cererea de chemare in judecata, invederand ca in speta, au calitatea de reclamante U.E., L.M. si D.E.C..
Cererea precizatoare a fost comunicata apelantului - parat la data de 21.05.2012, conform dovezii de comunicare, existenta la dosar, fila 26.
La termenul de judecata care a urmat precizarii de actiune, respectiv cel de la data de 19.06.2012, apelantul - parat nu a invocat neregularitatea procedurala prin care cele doua intimate - reclamante L.M. si D.E.C. au fost introduse ca si reclamante in cauza.
Potrivit art. 105 alin. 2 Cod procedura civila actele de procedura indeplinite cu neobservarea formelor legale, vor fi declarate nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin anularea lor, iar art. 108 alin. 3 Cod procedura civila stabileste ca neregularitatea actelor de procedura se acopera daca partea nu a invocat-o la prima zi de infatisare care a urmat dupa aceasta neregularitate si inainte de a pune concluzii pe fond.
Neregularitatea procedurala referitoare la modul in care intimatele - reclamante L.M. si D.E.C. au fost introduse ca si reclamante in cauza, nu a fost invocata de apelantul - parat in limine litis, astfel incat aceasta neregularitate fiind sanctionabila cu o nulitate conditionata, s-a acoperit, critica relativa la acest aspect neputand fi primita de catre instanta de apel.
2. Referitor la calitatea procesuala pasiva a apelantului - parat M.F.P..
Calitatea procesuala pasiva presupune existenta unei identitati intre persoana chemata in judecata si titularul obligatiei corelative dreptului care formeaza obiectul judecatii.
Art. 50 alin. (21) prevede ca �Cererile sau actiunile in justitie avand ca obiect restituirea pretului de piata al imobilelor, privind contractele de vanzare - cumparare incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare, care au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, sunt scutite de taxele de timbru.�, iar la alin. 3 al aceluiasi articol se mentioneaza ca �Restituirea pretului prevazut la alin. (2) si (21) se face de catre Ministerul Economiei si Finantelor*) din fondul extrabugetar constituit in temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare.�
Prin urmare, in conformitate cu dispozitiile legale anterior evocate, apelantul - parat M.F.P. este titularul obligatiei de restituire a pretului de piata al imobilului cumparat de intimata U.E. impreuna cu defunctul sau sot U.C., astfel incat participarea procesuala pasiva a apelantului - parat. M.F.P., este pe deplin justificata.
In raport cu dispozitiile legale evocate, este lipsit de relevanta aspectul referitor la imprejurarea ca anterior cumpararii de catre intimata U.E. impreuna cu defunctul sau sot U.C., si redobandirii acestuia de catre fostii proprietari, imobilul a facut parte din patrimoniul Municipiului B..
De asemenea, tot fara relevanta este si chestiunea privind entitatea prin care s-a realizat vanzarea imobilului, cu atat mai mult cu cat vanzarea s-a realizat de catre S.C. R. S.R.L., in calitate de mandatar legal al Statului Roman, ?i ca urmare a voin?ei acestuia inscrisa in dispozi?iile Legii nr. 112/1995, iar nu de catre S.C. R. S.R.L. in nume propriu si prin vointa acestei societati, ori a Municipiului B..
Astfel, calitatea de vanzator a avut-o Statul Roman, care a mandatat prin lege S.C. R. S.R.L. sa efectueze vanzarea, tot Statul Roman stabilind prin lege si entitatea care va plati despagubirile, in caz de raspundere a sa in calitate de vanzator, pentru evictiune.
Fata de cele expuse, referirile apelantului la prevederile Legii nr. 215/2001, la cele ale Legii nr. 213/1998, ori ale noului Cod civil, sunt eronat invocate.
Prin urmare, instanta de apel a constatat ca in mod legal si temeinic prima instanta de fond a retinut ca apelantul - parat este cel tinut la plata despagubirilor pretinse de reclamanti, avand prin urmare calitate procesuala pasiva.
3. In ceea ce priveste fondul litigiului.
Prin contractul de vanzare-cumparare nr. 24894 din 09.12.2004, incheiat in conditiile Legii nr. 112/1995, intre Statul Roman, prin S.C. R. S.R.L., in calitate de vanzator, si intimata U.E. impreuna cu defunctul sau sot U.C., in calitate de cumparatori, acestia din urma au dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului - apartament situat in municipiul B., str. D.C., [�], inscris in C.F. 1xxx B., nr. top. 5257/IV, detinut in locatiune din anul 1972, iar nu din anul 1999 cum eronat a sustinut apelantul.
Acest contract de vanzare - cumparare a fost desfiintat, prin sentinta civila nr. 71/M pronuntata de Tribunalul Brasov la data de 07.03.2008, in dosarul nr. 1966/62/2007, irevocabila, conform deciziei Inaltei Curti de Casatiei si Justitie nr. 9622 din 24.11.2009, pronuntata in dosarul nr. 1966/62/2007, retinandu-se in cuprinsul sentintei buna-credinta a celor doi cumparatori, intimata U.E. si defunctul sau sot U.C., astfel incat, din perspectiva acestora contractul a fost incheiat cu respectarea Legii nr. 112/1995.
Prin urmare, chestiunile legate de buna - credinta a celor doi cumparatori si incheierea contractului de vanzare - cumparare cu respectarea Legii nr. 112/1995, au intrat in puterea de lucru judecat, astfel incat nu mai puteau fi analizate de catre instanta in prezenta cauza, dupa cum a pretins apelantul - parat.
Referitor la temeiurile de drept incidente in speta dedusa judecatii.
Art. 501 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 stabileste ca �Proprietarii ale caror contracte de vanzare - cumparare, incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile au dreptul la restituirea pretului de piata al imobilelor, stabilit conform standardelor internationale de evaluare.�, iar �Valoarea despagubirilor prevazute la alin. (1) se stabileste prin expertiza.�, potrivit alin. 2 al aceluiasi articol.
Dispozitiile art. 501 din Legea nr. 10/2001, constituie reglementarea speciala si suplimentara in materie de evictiune relativ la imobile preluate de stat, de organizatii cooperatiste sau de alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, si instrainate in conditiile Legii nr. 112/1995, fiind incidente numai in cazul contractelor de vanzare - cumparare incheiate in conditiile acestei legi, cu respectarea prevederilor respectivului act normativ, aspecte care sa trebuie sa rezulte dintr-o hotarare judecatoreasca irevocabila, prin care instanta sa fi dispus desfiintarea contractului de vanzare - cumparare.
In speta dedusa judecatii contractul de vanzare - cumparare incheiat de intimata U.E. si defunctul sau sot U.C. cu Statul Roman, in conditiile Legii nr. 112/1995, a avut ca obiect un imobil preluat de catre Statul Roman, in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, fara titlu valabil.
La incheierea contractului de vanzare - cumparare, intimata U.E. si defunctul sau sot U.C., au actionat cu buna - credinta, neavand cunostinta de existenta notificarii pentru restituire in natura, astfel incat, din punctul lor de vedere, acest contract a fost incheiat cu respectarea Legii nr. 112/1995, conform celor mai sus evocate.  
Prin urmare, in cauza sunt incidente dispozitiile art. 501 din Legea nr. 10/2001, astfel dupa cum in mod intemeiat a retinut si prima instanta de fond.
Art. 501 din Legea nr. 10/2001, nu exclude reglementarea generala in materie de evictiune din vechiul Cod civil, ci instituie cel mult conditii suplimentare care trebuie sa subziste alaturi de conditiile generale in materie de evictiune.
Astfel, potrivit art. 1336 din vechiul Cod civil �vanzatorul raspunde de linistita posesiune a lucrului si pentru viciile acestuia�, iar in legatura cu obligatia vanzatorului de a asigura linistita posesiune a lucrului, art. 1337 vechiul Cod civil precizeaza ca acesta �raspunde catre cumparator de evictiunea totala sau partiala a lucrului vandut�.
  Intr-un sens restrans, evictiunea consta in pierderea totala a lucrului vandut prin efectul unei hotarari judecatoresti, cum este cazul imobilului din speta, care, in virtutea unei cauze anterioare, recunoaste unui tert asupra aceluiasi lucru, un drept de proprietate, ca o consecinta a nevalabilitatii titlului de preluare de catre Statul Roman, autorul intimatei U.E. si a defunctul sau sot U.C..
Cu titlul de principiu juridic, garantia pentru evictiune este datorata de orice vanzator, indiferent daca este vorba despre o vanzare obisnuita sau despre o vanzare silita.
Garantia pentru evictiune este datorata indiferent de natura bunului instrainat ori de faptul ca vanzatorul este un profesionist sau un particular, iar obligatia vanzatorului de a asigura cumparatorului �linistita posesiune a lucrului� implica nu numai garantia pentru fapta proprie, ci si garantia pentru fapta tertilor. Astfel, vanzatorul este prezumat a cunoaste situatia juridica a lucrului vandut, motiv pentru care este firesc ca el sa fie tinut sa il apere pe cumparator contra tertului.
Efectul declansarii garantiei pentru evictiune este reglementat de art. 1341 din vechiul Cod civil.
In acest sens, cumparatorul are dreptul la restituirea pretului, a echivalentului fructelor, daca a fost obligat sa le restituie evingatorului, a cheltuielilor de judecata ocazionate de evictiune  precum si la plata de  daune - interese.
In cauza, obligatia de garantie pentru evictiune revine vanzatorului, respectiv Statului Roman, prin M.F.P..
Pentru a se angaja, insa, raspunderea paratului, Statul Roman, din cauza producerii evictiunii, este necesara indeplinirea cumulativa a trei conditii cumulative, respectiv:
1) sa existe o tulburare de drept provenind de la un tert;
2) aceasta sa aiba o cauza anterioara vanzarii;
3) tulburarea sa nu fi fost cunoscuta de cumparator la data incheierii contractului.
In legatura cu ultima cerinta, se impune precizarea ca in cazul in care cumparatorul a avut cunostinta de pericolul evictiunii, inseamna ca acesta a acceptat riscul si problema raspunderii vanzatorului in caz de realizare a riscului nu se poate pune, contractul dobandind caracter aleatoriu.
Din analiza inscrisurilor mentionate anterior, instanta a retinut ca prima conditie impusa de textul legal mentionat pentru angajarea raspunderii pentru evictiune, este indeplinita, intrucat linistita posesie a reclamantilor a fost tulburata prin admiterea actiunii succesorilor fostului proprietar de constatare a nulitatii contractului de vanzare cumparare incheiat de intimata U.E. si defunctul sau sot U.C., cu STATUL ROMAN, cu consecinta restabilirii situatiei anterioare incheierii contractului.
Aceasta tulburare a avut o cauza anterioara vanzarii, preluarea imobilului de catre Statul Roman, producandu-se in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, respectiv anterior aparitie Legii nr. 112/1995 si prin urmare si a incheierii contractului de vanzare-cumparare mai sus evocat.
Astfel, imobilul in litigiu a fost preluat de Statul Roman in mod abuziv, fara titlu iar acesta nu putea fi instrainat reclamantilor in temeiul Legii nr. 112/1995.
In ceea ce priveste, insa, cea de-a treia conditie referitoare la necunoasterea de catre cumparatori a cauzei de evictiune, instanta retine ca si aceasta este indeplinita, deoarece, la  incheierea contractului de vanzare - cumparare, intimata U.E. si defunctul sau sot U.C., au actionat cu buna-credinta, neavand cunostinta de existenta notificarii pentru restituire in natura depusa de succesorii fostului proprietar, aspect impus in speta cu putere de lucru judecat.
In consecinta, obligatia de raspundere pentru evictiune a Statului Roman a fost activata, acesta fiind tinut la despagubiri, conform art. 1341 din vechiul Cod civil, cuantumul despagubirilor fiind stabilit la valoarea de circulatie a imobilului, stabilita conform raportului de expertiza tehnica efectuat la prima instanta de fond, incluzandu-se in acest cuantum atat pretul platit de autorul apelantului cat si daunele interese compensatorii, la care apelantul este indreptatit, avand in vedere ca acesta a avut un bun in sensul art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului, de care a fost deposedat, Statul Roman fiind in culpa pentru consecintele pagubitoare, si prin urmare tinut la repararea prejudiciului.
Prin urmare, sustinerile apelantului parat cu privire la reaua-credinta a celor doi cumparatori ai imobilului, ori cele relative la inadmisibilitatea cererii reclamantilor, sunt neintemeiate, astfel incat nu vor fi primite de catre instanta de apel.
4. In ceea ce priveste valoarea imobilului stabilita prin raportul de expertiza tehnica intocmit in cauza, instanta de apel constata ca fata de structura imobilului, zona in care este situat imobilul si preturile practicate pe piata imobiliara pentru imobile situate in aceeasi zona, valoarea stabilita de catre expert, de 179.200 lei, este pe deplin justificata, fiind pertinenta standardelor internationale de evaluare, astfel incat si sub acest aspect, criticile apelantului sunt nefondate.
5. Relativ la culpa procesuala si respectiv cheltuielile de judecata.
Ca urmare a admiterii cererii reclamantilor si obligarii apelantului - parat la plata de despagubiri constand in valoarea de piata a imobilului, este evident faptul ca apelantul - parat a cazut in pretentii fiind in culpa procesuala, in sensul art. 274 alin. 1 Cod procedura civila, astfel incat in mod legal si temeinic acesta, in calitate de entitate obligata prin lege la plata despagubirilor in numele Statului Roman, este tinut si la plata cheltuielilor de judecata efectuate de intimatii - reclamanti in prima instanta pentru realizarea dreptului lor la despagubiri.
Avand in vedere considerentele expuse, vazand si dispozitiile art. 296 Cod procedura civila cererea de apel formulata de apelantul - parat  M.F.P., prin D.G.F.P. B.  impotriva sentintei civile nr. 5806 pronuntata de Judecatoria Brasov la data de 03.04.2013, in dosarul cu numarul de mai sus, a fost respinsa, iar pe cale de consecinta hotararea apelata va fi pastrata, conform dispozitivului.
  Impotriva  acestei  solutii a declarat recurs paratul D.G.R.F.P. B. aducandu-i  critici  pentru  nelegalitate  si  netemeinicie, solicitand  admiterea  recursului, modificarea  in  tot  a  sentintei  recurate  in  sensul  admiterii exceptiei  lipsei  calitatii  procesual  pasive  a   M.F.P., iar  pe  fond  respingerea  actiunii  ca  neintemeiata.
             In  expunerea  motivelor  de  recurs  se arata ca, instanta  de  fond  a  apreciat  in  mod  gresit in  sensul  respingerii  exceptiei  lipsei   calitatii  procesual  pasive  a  M.F.P., intrucat  acesta are  calitatea  de  tert  fata  de  actul  vanzarii, numai  intre   Statul  Roman, prin S.C.  R. S.R.L.   si  reclamanta  U.E.   exista  un  raport  juridic  pentru  evictiune.
             Se  invedereaza  ca largirea cadrului  procesual, nu  a fost  pusa  in  discutia  partilor, precizarea de actiune privind  introducerea  in  cauza  a  mostenitorilor  defunctului  U.C.  fiind  comunicata doar  Statului  Roman  prin S.C. R. S.R.L.
            Cu  privire  la   fondul  cauzei  se  invedereaza  ca  un   contract  declarat  nul  absolut  nu este  incheiat  cu  respectarea prevederilor  Legii nr. 112 /1995  cu  modificarile  ulterioare. Aceasta  intrucat   notificarea   cu  privire  la  actiunea  in  revendicare  formulata  prin  intermediul  B.E.J. T.D.K., a  fost  remisa  inca  din  anul 2002   la  R., prin adresa   inregistrata   la  S.C. R. S.R.L.  sub  nr.  5261/29.05.2002, astfel  cum  rezulta  din decizia  nr. 876/13.01.2011. Se  invedereaza  ca  instanta de  apel  in  mod  eronat a  respins  si  criticile  intemeiate  pe art. 50 din Legea nr. 10/2001 cu normele de aplicare aprobate prin H.G. nr. 923/2010, privitoare  la  conditiile de  acordare a  pretului   actualizat, respectiv  a  pretului   de  piata. Se  mai  arata  caci,  contractul  nu a  fost   incheiat  cu  respectarea   conditiilor  cerute  de  Legea nr. 112/1995, intrucat  reclamanta U.E.  si defunctul  U.C. au devenit  chiriasi   doar  odata  cu  incheierea contractului  de  inchiriere nr.  10762/24.06.1999,  si  nu  din  anul  1972,  astfel  ca  nu  au  dreptul  la  restituirea  pretului  de  piata  al  imobilului.
        Se  continua  in  sensul  ca  cererea  este  inadmisibila  in  raport  de  art. 1695  Cod  civil, in  masura  in  care s-ar  acorda   o  despagubire  la   nivelul  valorii  de  piata, s-ar   inregistra  o   imbogatire  fara  just  temei, intrucat vanzatorul  nu  poate fi  obligat la  restituire decat  in  masura  cresterii  patrimoniului sau, garantia  de  evictiune  indreptatind  la   restituirea    pretului  actualizat  cu  indicele  de  inflatie. Or, in  speta nu  sunt  intrunite  conditiile  cumulative  cerute   pentru a se putea antrena raspunderea din  cauza producerii evictiunii, intrucat cumparatorul  a avut  cunostinta  de   pericolul  evictiunii,  notificarea cu  privire  la  actiunea  in  revendicare  formulata  prin  intermediul  BEJ   T.D.K., a  fost  remisa  inca  din  anul 2002   la  R., prin adresa inregistrata la  S.C. R.  S.R.L.  sub  nr.  5261/29.05.2002 , astfel  cum  rezulta  din decizia  nr. 876/13.01.2011.
Astfel, nu se  poate  vorbi  despre  o  buna-credinta, ci despre o grava neglijenta a  cumparatorilor care nu au depus diligentele necesare  pentru a se  convinge  ca vanzatorul  este  un  verus  dominus. Se mai arata ca cerea este inadmisibila  in  considerarea aspectelor  retinute  de  instantele de judecata relativ la incheierea contractului  de vanzare-cumparare iar valoarea  stabilita  prin  lucrarea de  expertiza, respectiv 179.200 lei este  exagerat de mare, nu are  nici  un  corespondent   in   criteriile  legale  de  stabilire a  valorii.
In  ceea  ce priveste aplicarea  art.  274  Cod procedura civila, nu  poate  fi  retinuta  culpa procesuala a  paratului M.F.,   promovarea  actiunii  pe  rolul  instantei apartine  reclamantei, iar  M.F.  nu  a  fost niciodata   proprietarul  imobilului. Criticabila este si  solutia  instantei  de  apel  de a mentine  solutia  instantei  de  fond  privind   obligarea de a achita  in  solidar reclamantelor  suma de  2300 lei, cat  timp  o  astfel  de  solicitare nu a  existat, fiind  necesar sa se  stabileasca care este  cuantumul   cheltuielilor  de judecata  ce  revin  fiecarei  reclamante in  parte.
Recursul  este  partial intemeiat.
Criticile privitoare  la aplicarea  in speta a dispozitiilor  art. 304  pct. 5 Cod procedura civila, pentru  incalcarea  de catre  instanta a formelor de  procedura  prevazute sub sanctiunea  nulitatii de art. 105 alin. 2 Cod procedura civila  nu se sustin. Astfel,  cum  corect  a  retinut  instanta de  apel, prin precizarea de actiune depusa la dosar pentru termenul de judecata de la data de 15.05.2012, intimata U.E., a precizat cererea de chemare in judecata, invederand ca in speta, au calitatea de reclamante, U.E., L.M. si  D.E.C.. Cererea precizatoare a fost comunicata apelantului - parat la data de 21.05.2012, conform dovezii de comunicare, existenta la dosar, fila 26.
              La termenul de judecata care a urmat precizarii de actiune, respectiv cel de la data de 19.06.2012, apelantul - parat nu a invocat neregularitatea procedurala prin care cele doua intimate - reclamante L.M. si  D.E.C. au fost introduse ca si reclamante in cauza.
             Potrivit art. 105 alin. 2 Cod procedura civila actele de procedura indeplinite cu neobservarea formelor legale, vor fi declarate nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin anularea lor, iar art. 108 alin. 3 Cod procedura civila stabileste ca neregularitatea actelor de procedura se acopera daca partea nu a invocat-o la prima zi de infatisare care a urmat dupa aceasta neregularitate si inainte de a pune concluzii pe fond. Prin  urmare legal a fost pronuntata sentinta civila  nr. 5806/03.04.2013, in  contradictoriu  cu reclamantele L.M. si D.E.C., acestea avand  calitatea de  mostenitoare, potrivit  certificatului de  mostenitor nr.  85/2011.
           Legea nr. 1/2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989 a modificat art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2011, avand astfel urmatorul cuprins: �restituirea pretului prevazut la alin. (2) si alin. (21) se face de catre Ministerul Economiei si Finantelor, din fondul extrabugetar, constituit in temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare", astfel  ca  in mod corect instanta de apel a respins  exceptia  lipsei  calitatii  procesual  pasive a apelantului parat M.F.P., reprezentat de D.G.R.F.P.  B..
               Este real ca restituirea prestatiilor, expresie a principiului �restitutio in integrum" ce urmareste efectele nulitatii actului juridic civil, potrivit dreptului comun, opereaza intre partile contractante insa potrivit masurii anterior evocate, legea speciala deroga de la aceasta regula instituind prin textul legal anterior citat, o subrogatie legala a persoanei debitorului (vanzatorul obligat la restituirea pretului).
             Aceasta prevedere legala isi are ratiunea in respectarea unei simetrii intre destinatia finala a sumelor incasate de vanzator (unitatea administrativ teritoriala) cu titlu de pret de la chiriasii cumparatori si sursa fondurilor pentru restituirea pretului actualizat catre acestia, pentru cazul desfiintarii contractului, in ambele situatii � fondul extrabugetar constituit in temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare.
            Tot astfel, dupa art. 50, prin Legea nr. 10/2001 s-a introdus un nou articol, art. 501, cu urmatorul cuprins: �proprietarii ale caror contracte de vanzare-cumparare, incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, au dreptul la restituirea pretului de piata al imobilului, stabilit conform standardelor internationale de evaluare; valoarea despagubirilor, se stabileste prin expertiza".
            Din interpretarea sistematica a acestor dispozitii legale, Curtea retine, ca, inclusiv dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 1/2009, publicata in Monitorul Oficial nr. 63/03.02.2009, trebuie realizata distinctia intre pretul actualizat si pretul de piata al imobilului, ce se cuvine persoanelor interesate, si aceasta distinctie functioneaza, in raport de modalitatea in care cumparatorul unui imobil, in baza unui contract de vanzare-cumparare, incheiat in temeiul Legii nr. 112/1995, a pierdut bunul imobil, fie prin desfiintarea contractului de vanzare-cumparare, incheiat cu rea-credinta, ce reprezenta titlul sau de proprietate, ca o consecinta a admiterii actiunii in nulitate, sau prin admiterea unei actiuni in revendicare, prin compararea titlurilor, ipoteza ce presupune, prin definitie, existenta unor titluri valabile de proprietate.
            Retinem astfel ca, mentinandu-se alin. (2) al art. 50, realizandu-se modificarea de la alin. (3) al art. 50, care cuprinde ipotezele de la alin. (2) si alin. (21), si introducandu-se art. 501 , este evidenta concluzia ca, nu in toate cazurile in care chiriasii cumparatori au fost evinsi (deposedati), in sens larg, se impune acordarea valorii de piata, a imobilelor ce au format obiectul contractelor de vanzare-cumparare, incheiate in considerarea Legii nr. 112/1995, ci aceasta valoare ar trebui acordata in ipoteza in care, mentinandu-se valabilitatea contractelor de vanzare-cumparare, incheiate in temeiul Legii nr. 112/1995, chiriasii au fost evinsi, prin efectul admiterii actiunii in revendicare, prin compararea titlurilor.
           In contextul cauzei, se constata, insa, ca reclamantele nu se incadreaza in ipoteza reglementata de art. 501 al Legii nr. 10/2001 republicata, respectiv a incheierii contractului de vanzare-cumparare cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, si a mentinerii valabilitatii acestui contract, respectiv a evingerii lor, prin efectul admiterii actiunii in revendicare prin comparare de titluri.
In acest sens, desi se poate retine ca, in sensul sau etimologic, evictiunea desemneaza pierderea unui drept prin judecata - evincere est vicendo in judicio aliquid auferre - instanta de recurs considera necesar sa reitereze ca, in opinia sa, in cauza, nu sunt incidente aceste reguli, intrucat evictiunea presupune un contract de vanzare-cumparare valabil incheiat, iar, in ipoteza in care contractul translativ de proprietate, cu titlu oneros, se desfiinteaza, ca o consecinta a admiterii actiunii in nulitate, devin aplicabile principiile ce guverneaza efectele nulitatii, respectiv desfiintarea contractului cu efect retroactiv, cu consecinta repunerii partilor in situatia anterioara (restitutio in integrum).
            In temeiul acestor principii, tot ceea ce s-a executat in baza unui act juridic anulat trebuie restituit, pentru ca partile raportului juridic sa ajunga in situatia in care acest act nu s-ar fi incheiat, si, cum obligatia fiecaruia dintre partile contractului sinalagmatic, desfiintat retroactiv, desi executata, apare ca si cand nu a existat vreodata, restituirea prestatiilor se intemeiaza pe plata lucrului nedatorat.
            Or, in speta dedusa judecatii, prin decizia civila nr. 9622/24.11.2009 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia civila si de proprietate intelectuala, s-a stabilit cu putere de lucru judecat ca s-au incalcat prevederile  art. 44 din O.U.G. nr. 40/1990, conform  carora   sunt  interzise, sub  sanctiunea  nulitatii absolute instrainarea in beneficiul unui chirias a constructiilor  cu destinatia de locuinta, care  fac  obiectul  unei  incunostintari scrise, notificari   sau cereri in constarea sau realizarea dreptului de proprietate din partea persoanelor fizice sau  juridice deposedate de  aceste  bunuri, contractul  incheiat de  reclamanta U.E. si defunctul  U.C.  cu S.C. R. S.R.L., fiind  nul  absolut.
           Cum aceste aspecte de drept au fost dezlegate in mod irevocabil, printr-o hotarare ce se bucura de o prezumtie de validitate, nu mai pot fi repuse in discutie in prezentul recurs, urmand a se constata ca in cauza a intervenit desfiintarea titlului de proprietate al reclamantilor ca urmare a nerespectarii dispozitiilor Legii nr. 112/1995, situatie ce exclude aplicabilitatea si incidenta dispozitiilor art. 501  din Legea nr. 10/2001.
            Din perspectiva celor expuse, instanta de apel a facut o nelegala interpretare si aplicare a legii raportat doar la incidenta dispozitiilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 republicata, reclamantele  avand dreptul doar la restituirea pretului actualizat platit.
            Pentru  aceste  ratiuni, Curtea in  aplicarea  art. 312  alin. 3  raportat  la  art. 304  pct. 9 Cod procedura civila va admite in parte recursul declarat de apelantul parat M.F.P., reprezentat de D.G.R.F.P. B. impotriva deciziei civile nr. 68/Ap/18.02.2014 pronuntata de Tribunalul Brasov - Sectia a I-a civila, in dosar nr. 35788/197/2011, modificand  in  tot decizia  recurata  in  sensul ca va  admite  apelul declarat de apelantul parat M.F.P., reprezentat de D.G.R.F.P. B. impotriva  sentintei civile nr. 5806/03.04.2013 pronuntata de Judecatoria  Brasov, in  dosar  civil  nr. 35788/197/2011, iar conform art. 296 Cod procedura civila va respinge  actiunea formulata de reclamantii U.E., L.M. si  D.E.C. in  contradictoriu cu paratul M.F.P., reprezentat de D.G.R.F.P.  B..
        Vazand culpa procesuala in cauza, fata de art. 274 Cod procedura civila, Curtea  va respinge  cererea  de  acordare a  cheltuielilor  de  judecata  formulata de intimatele U.E., L.M. si  D.E.C..