Contestatie la tabelul de creante. Creanta izvorata din contractul de leasing. Dreptul judecatorului-sindic de a cenzura creanta in cadrul procedurii prevazute de art. 73 din Legea nr. 85/2006.

Aplicarea dispozitiilor art. 1070 Cod civil cu privire la reducerea cuantumului clauzei penale in situatia executarii partiale a obligatiei principale.

Recurenta solicita inscrierea la masa credala cu ratele provenind din trei contracte de leasing reziliate, pana in  momentul finalizarii celor trei contracte, deci si dupa data predarii bunurilor ce au facut obiectul contractului.
Potrivit dispozitiilor art. 15 din O.G. nr. 51/1997, care reglementeaza contractul de leasing, �Daca in contract nu se prevede altfel, in cazul in care locatarul/utilizatorul nu executa obligatia de plata integrala a ratei de leasing timp de doua luni consecutive, calculate de la scadenta prevazuta in contractul de leasing, locatorul/finantatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat sa restituie bunul si sa plateasca toate sumele datorate, pana la data restituirii in temeiul contractului de leasing.�
Asadar, prevederile O.G. nr. 51/1997 acopera doar dreptul locatorului/finantatorului la restituirea bunurilor plasate in leasing si la obligarea locatorului/utilizatorului de a plati sumele datorate pana la data restituirii obiectului material al leasingului.
Este adevarat ca textul de lege mai sus citat permite inserarea in contract a unor norme conventionale, avand caracterul unei clauze penale. Dar, ca orice clauza contractuala, clauza penala trebuie raportata la dispozitiile art. 5 din Codul civil din 1864, in vigoare la data incheierii contractelor (24 octombrie 2007), in sensul ca nu poate deroga de la ordinea publica si bunele moravuri.
Recurenta invoca clauza inscrisa in art. 4.2 lit. B din contracte, in conformitate cu care, in cazul in care contractul se reziliaza din culpa utilizatorului, acesta va plati finantatorului cu titlu de daune interese contravaloarea tuturor ratelor de leasing ce urmau a fi platite pana la sfarsitul contractului, valoarea reziduala si toate cheltuielile.
Prin aceasta clauza, care nu a fost negociata de catre parti, contractul fiind unul de adeziune, s-a prevazut in sarcina utilizatorului o obligatie excesiva fata de prejudiciul finantatorului care, urmare a restituirii bunului isi poate recupera prejudiciul prin vanzarea acestuia sau incheierea unui nou contract de leasing. In aceasta situatie, avand in vedere ca debitoarea a achitat partial ratele de leasing si i-a restituit creditoarei bunurile, instanta are dreptul, potrivit art. 1070 Cod civil sa reduca penalitatea, ceea ce a facut in speta judecatorul-sindic. Aplicarea intocmai a clauzei penale ar avea efectul ruperii echilibrului prestatiilor, caracteristic contractelor sinalagmatice, cu incalcarea principiului reparatiei integrale a prejudiciului suferit de creditoarea finantatoare, prejudiciu care ar fi depasit de daunele interese platite de debitoarea utilizatoare. 
Art. 66 din Legea nr. 85/2006, care exclude procedurii de verificare de catre administratorul judiciar creantele care constituie titluri executorii este interpretat gresit de catre recurenta. In aplicarea acestor dispozitii, administratorul judiciar a inscris in tabelul preliminar intreaga suma pretinsa de recurenta. Nu exista insa niciun text de lege care sa interzica judecatorului-sindic sa verifice creanta in cadrul contestatiei formulate in baza art. 73 din aceeasi lege, articol in conformitate cu care debitorul, creditorii si  orice alta parte interesata vor putea sa formuleze contestatii cu privire la creantele si drepturile de preferinta trecute de administratorul judiciar in tabelul preliminar de creante.
Alegatiile recurentei cu privire la inaplicabilitatea in cauza a imbogatirii fara justa cauza sunt lipsite de relevanta, intrucat admiterea contestatiei nu s-a bazat pe aceasta institutie, ci pe interpretarea dispozitiilor legale referitoare la contract.
Fata de aceste considerente, se constata ca si recursul declarat de S.C. U.L.C. IFIN S.A. este neintemeiat, ca urmare, in baza art. 312 alin. 2 Cod de procedura civila, se vor respinge recursurile si se va mentine sentinta instantei de fond.