Insolventa. Raspundere solidara pentru administratorii societatii in insolventa

Caracterul solidar al raspunderii a rezultat fara echivoc din faptul ca ambii administratori consecutivi aveau cunostinta de situatia patrimoniului societatii debitoare si nu au probat in conditiile legii predarea�primirea bunurilor debitorului de la un administrator la urmatorul. In consecinta, cata vreme nici un bun nu a fost identificat in procedura falimentului,  raspunderea este solidara pentru folosirea bunurilor si creditelor societatii debitoare in acceptiunea art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, obligatia legala potrivit careia administratorii societatii raspund pentru integralitatea si integritatea patrimoniului acesteia fiind impusa de prevederile Legii nr. 31/1990.

Constata ca prin sentinta civila nr. 1779/Sind din 11.07.2013, Tribunalul Bra?ov a admis ac?iunea formulata de catre reclamantul D.G.F.P. B., in calitate de creditor al S.C. E.  S.R.L. � in faliment, in contradictoriu cu para?ii S.K. ?i C.E. ?i, in consecin?a, a obligat para?ii in solidar la plata sumei de 2.779.908,77 lei, aceasta urmand sa intre in averea debitorului.
A autorizat creditorii debitorului in dosarul nr. 9440/62/2009 sa procedeze la punerea in executare a prezentei.
In motivarea hotararii se arata ca, fata de debitorul S.C. E. S.R.L. � in faliment s-a deschis procedura insolventei in dosarul nr. 9440/62/F/2009 al acestei instante, in baza prevederilor Legii nr. 85/2006.
In cauza a fost desemnat lichidator practicianul in insolventa T.E. S.P.R.L.
Lichidatorul a intocmit in dosarul de insolven?a al debitorului raportul asupra cauzelor ?i imprejurarilor care au generat insolven?a debitorului din care rezulta ca acesta nu a reu?it sa determine motivele care au generat insolven?a debitorului avand in vedere ca debitorul nu a predat toate documentele ?i informa?iile sale, conform art. 28 din Legea nr. 85/2006.
Procedura insolventei debitorului se afla in faza aprobarii raportului final de activitate al lichidatorului.
Lichidatorul nu a identificat faptic bunuri supuse valorificarii in procedura falimentului debitorului in scopul indestularii creditorilor.
Analizand documentele de infiintare ale debitorului rezulta ca, calitatea de administrator social a debitorului a apar?inut paratului C.E. in perioada 12.03.2008 � 07.08.2009, iar din 07.08.2009 aceasta calitate a apar?inut paratei S.K..
Judecatorul sindic a constatat, pe baza inscrisurilor depuse la dosar ?i la dosarul de insolven?a al debitorului, ca procedura insolven?ei debitorului s-a deschis la cererea debitorului la data de 27.01.2010.
Din raportul asupra cauzelor ?i imprejurarilor care au generat insolven?a debitorului intocmit de practicianul in insolven?a desemnat in dosarul de faliment al debitorului in calitate de administrator judiciar ?i mai apoi lichidator rezulta ca la data de 31.12.2007 debitorul de?inea active necorporale in valoare de 2.405 lei, active corporale in valoare de 494.456 lei, stocuri de marfa in valoare de 0 lei, crean?e de recuperat in valoare de 108.763 lei, disponibilita?i financiare in valoare de 31.718 lei, precum ?i datorii la un an de 212.651 lei ?i datorii la mai mult de un an de 268.176 lei.
Pe baza acelora?i inscrisuri s-a constatat ca la data de 31.12.2008  debitorul de?inea active necorporale in valoare de 51.887 lei, active corporale in valoare de 852.606 lei, stocuri de marfa in valoare de 904.493 lei, crean?e de recuperat in valoare de 652.643 lei, disponibilita?i financiare in valoare de 11.837 lei, precum ?i datorii la un an de 1.846.113 lei ?i datorii la mai mult de un an de 536.365 lei.
De asemenea s-a constatat ca la data de 30.06.2009 debitorul de?inea active necorporale in valoare de 22.017 lei, active corporale in valoare de 705.242 lei, stocuri de marfa in valoare de 1.097.472 lei, crean?e de recuperat in valoare de 1.402.193 lei, disponibilita?i financiare in valoare de 17.809 lei, precum ?i datorii la un an de 2.501.466 lei ?i datorii la mai mult de un an de 444.394 lei.
Judecatorul sindic a constatat ca debitorul ?i-a declarat inten?ia de reorganizare a activita?ii sale prin cererea de deschidere a procedurii insolven?ei, insa nici o persoana indrepta?ita sa propuna un plan de reorganizare nu a propus un astfel de plan, astfel incat la data de 27.10.2010 fa?a de debitor s-a dispus intrarea sa in procedura generala de faliment.
Judecatorul sindic a constatat ca debitorul a de?inut active imobilizate insemnate ?i la data de 31.12.2008 (904.493 lei), dar ?i la data de 30.06.2009 (728.159 lei) ce nu au putut fi inventariate in procedura falimentului de catre lichidator ?i valorificate de catre acesta pentru indestularea creditorilor debitorului.
De asemenea debitorul de?inea stocuri de marfa la data de 31.12.2008 de 1.024.044 lei, iar la data de 30.06.2009 de 1.097.472 lei, acestea neputand fi identificate de catre lichidator.
La interogatoriu para?ii au facut referire despre predarea bunurilor debitorului de la paratul C.E. la parata S.K., avand in vedere perioadele in care ace?tia au desfa?urat consecutiv func?ia de administrator social al debitorului, insa nu au probat aceasta printr-un proces-verbal de predare-primire.
Parata S.K. la interogatoriul luat de paratul C.E. a aratat ca inventarul bunurilor s-a facut numai scriptic, ca a preluat fi?e de inventar pe care nu le-a semnat ?i nu a vazut bunurile societa?ii despre care a fost intrebata, avand cuno?tin?a insa de existen?a unei par?i dintre acestea. Paratului C.E. i s-a luat interogatoriu din oficiu de instan?a de judecata.
Judecatorul sindic a apreciat ca atata timp cat nu s-a dovedit predarea faptica a bunurilor de la un administrator social la celalalt in spe?a opereaza o raspundere colectiva ?i solidara.
Potrivit art. 138 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 in caz de pluralitate, raspunderea persoanelor este solidara, cu condi?ia ca apari?ia starii de insolven?a sa fie contemporana sau anterioara perioadei de timp in care ?i-au exercitat mandatul.
Judecatorul sindic a constatat ca mandatul de administrator social al debitorului al paratului C.E. a fost pe perioada 12.03.2008 � 07.08.2009. In consecin?a, acesta este responsabil de situa?ia financiara ?i patrimoniala a debitorului aferenta la data de 31.12.2008 (bilan? contabil ce se intocme?te in martie � aprilie 2009), preluand situa?ia debitorului aferenta la data de 31.12.2007 (bilan? contabil ce se intocme?te in martie � aprilie 2008).
Din  raportul asupra cauzelor ?i imprejurarilor care au generat insolven?a debitorului s-a constatat ca la data de 31.12.2007 debitorul avea datorii scadente la un an in valoare de 212.651 lei, iar la data de 31.12.2008 acestea erau in valoare de 1.846.113 lei. Datoriile scadente la mai mult de un an erau in valoare de 268.176 lei la data de 31.12.2007 ?i in valoare de 536.365 lei la data de 31.12.2008.
S-a constatat astfel ca starea de insolven?a a debitorului nu a survenit ulterior datei de 07.08.2009, adica in perioada mandatului administratorului parat S.K., ci cre?terea spectaculoasa a datoriilor debitorului a inceput ?i in perioada mandatului paratului C.E..
Din raportul asupra cauzelor ?i imprejurarilor care au generat  insolven?a debitorului  s-a constatat ca la data de 31.12.2009 debitorul avea datorii scadente la un an in valoare de 2.501.466 lei, iar datoriile scadente la mai mult de un an erau in valoare de 444.394 lei.
S-a constatat astfel ca ?i in mandatul administratorului S.K. au crescut de asemenea datoriile debitorului cu scaden?a la un an.
In spe?a, para?ii nu au putut dovedi in perioada carui mandat de administrator au disparut activele debitorului ce nu au putut fi identificate. Fa?a de aceste constatari judecatorul sindic a apreciat ca starea de insolven?a a debitorului a inceput in perioada mandatului paratului C.E., iar raspunderea para?ilor pentru fapta prevazuta de art.138 alin.1 lit. a din Legea nr.85/2006,  este una solidara.
Ambii administratori consecutivi ai debitorului cuno?teau despre existen?a patrimoniului debitorului, nu au probat predarea � primirea bunurilor debitorului de la unul la celalalt, dar nici un bun nu a fost identificat de lichidator in procedura falimentului debitorului.
Judecatorul sindic a calificat ca in spe?a ne aflam in prezen?a faptei de insu?ire a bunurilor ?i creditelor debitorului in interes personal. Insu?irea bunurilor ?i creditelor debitorului constituie fapta prevazuta de art.138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 administratorul social al unei societa?i comerciale poarta raspunderea pentru integritatea ?i integralitatea patrimoniului debitorului.
Rezulta ca lipsa activelor men?ionate scriptic in contabilitatea debitorului ?i neindentificate faptic in averea debitorului cu prilejul inventarierii bunurilor debitorului de catre lichidator in procedura falimentului constituie fapta prevazuta de art.138 alin.1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 administratorii unei societa?i comerciale poarta  raspunderea pentru integralitatea ?i integritatea patrimoniului acesteia.
O astfel de obliga?ie este una imperativa, astfel incat incalcarea acesteia conduce la concluzia caci comiterea faptei prevazute de art.138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 s-a realizat cu vinova?ie.
Prejudiciul pentru comiterea acestei fapte se compune din valoarea totala a bunurilor debitorului ce nu au putut fi identificate in procedura falimentului debitorului, avand in vedere situa?ia patrimoniala aferenta la data de 31.12.2009, respectiv suma de 1.843.440 lei, reprezentand total active imobilizate in valoare de 728.159 lei, stocuri de marfa in valoare de 1.097.472 lei ?i disponibilita?i financiare in valoare de 17.809 lei.
Judecatorul sindic nu a re?inut in sarcina para?ilor fapta prevazuta de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Astfel, potrivit cererii de creanta a creditorului D.G.F.P.B., s-a constatat ca debitorul nu a fost sanctionat contraventional pentru netinerea contabilitatii in conformitate cu legea.
Reclamantul nu a produs alte dovezi din care sa rezulte ca paratii au comis aceasta fapta.
In ceea ce prive?te nerecuperarea crean?elor debitorului de la proprii sai debitori, judecatorul sindic nu a calificat ca para?ii nu au comis fapta de deturnare a activelor debitorului, prevazuta de art. 138 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2006, cat timp in cauza nu s-a dovedit coniven?a debitorului cu debitorii sai, in scopul fraudarii creditorilor.
Art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 stabileste in preambul ca judecatorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului sa fie suportata de membrii organelor de conducere ale debitorului daca acestea prin comiterea vreuneia dintre faptele prevazute la lit.a � g au cauzat insolventa debitorului.
Din acest punct de vedere in materia acestei forme de raspundere speciala raportul de cauzalitate este circumstantiat, fapta comisa trebuie sa fi cauzat insolventa debitorului.
Avand in vedere valoarea totala a prejudiciilor cauzate prin comiterea faptelor prevazute de art. 138 alin. 1 lit. a ?i c din Legea nr. 85/2006 este evident ca acestea au cauzat insolven?a debitorului.
Raspunderea intemeiata pe prevederile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 reprezinta o raspundere civila delictuala speciala, fata de prevederile art. 998, 999 Cod civil.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 71/2011 de punere in aplicare a Legii nr. 287/2009, respectiv art. 6 alin. 2 din Legea nr. 287/2009 republicata, privind noul Cod civil actele si faptele juridice incheiate ori, dupa caz, savarsite sau produse inainte de intrarea in vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decat cele prevazute de legea in vigoare la data incheierii sau, dupa caz, a savarsirii ori producerii lor.
Fata de aceasta prevedere legala analiza raspunderii paratilor s-a realizat potrivit Codului civil in vigoare, anterior datei de 01.10.2011.
     In consecinta, pentru angajarea acestei raspunderi se impune intrunirea cumulativa a urmatoarelor conditii: fapta ilicita (art.138 alin.1 lit. a � g din Legea nr. 85/2006), prejudiciul, vinovatia si raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu.
Pentru considerentele expuse judecatorul sindic a admis actiunea si a obligat para?ii, in solidar, sa suporte pasivul debitorului din averea personala, respectiv suma de 2.779.908,77 lei.
Avand in vedere ca prejudiciul cauzat prin comiterea celor doua fapte este superior valorii totale a crean?elor inscrise in tabelul definitiv consolidat al creditorilor debitorului, judecatorul sindic a facut aplicarea dispozi?iilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 � preambul ?i ale art. 129 din Codul de procedura civila.
In baza art. 142 din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 136 din O.G. nr. 92/2003,                s-au autorizat creditorii debitorului sa procedeze la punerea in executare a prezentei.
S-a constatat ca in cauza nu s-au solicitat cheltuieli de judecata, conform art. 274 din Codul de procedura civila.
Impotriva hotararii au declarat recurs para?ii C.E. ?i S.K. pentru motivele ce vor fi aratate in cele ce urmeaza.
In ceea ce prive?te recursul declarat de paratul C.E., Curtea urmeaza a analiza cu precadere cererea de repunere in termenul de recurs formulata, de dezlegarea careia depinde pe mai departe analizarea hotararii atacate fa?a de motivele de recurs pe care paratul a in?eles sa-?i intemeieze calea de atac.
Recurentul arata ca sentinta recurata nu i-a fost niciodata comunicata la domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura, unde isi desfasoara activitatea societatea C.I.T. - Filiala B. S.P.R.L., aceasta dispunand de serviciu secretariat intre orele 08,45 � 18,15. Astfel, in perioada orara indicata, in fiecare zi lucratoare, la sediul mentionat, exista intotdeauna o persoana insarcinata cu primirea corespondentei.
Mai mult decat atat, cladirea de birouri in care se desfasoara activitatea companiei beneficiaza de un serviciu de acces in cladire, deservit de o persoana care are rolul de a permite accesul in cladire si de a prelua corespondenta in afara orelor de program ale biroului.    
In condi?iile in care instan?a va considera ca sentin?a a fost comunicata prin afi?are, se solicita repunerea in termenul de recurs, intrucat a luat cuno?tin?a de aceasta sentin?a numai la data de 02.09.2013, fiind impiedicat pana la aceasta data, dintr-o imprejurare mai presus de voin?a sa, sa cunoasca actul pe care in?elege sa il atace prin prezenta cale de atac.
Cu referin?a la regularitatea comunicarii sentin?ei civile care face obiectul prezentei cai de atac, Curtea re?ine procedura de citare (fila 201 dosar fond) cu paratul recurent C.E. s-a realizat prin afi?are, in condi?iile Codului de procedura civila, neexistand nicio iregularitate care sa conduca la concluzia vicierii procedurii de comunicare. In ceea ce prive?te cererea de repunere in termenul de recurs, Curtea constata ca nu s-a invocat nicio o imprejurare mai presus de voin?a par?ii care sa fi impiedicat pe cel in cauza sa declare in termen calea de atac. Institu?ia repunerii in termen opereaza in situa?ia unor comunicari regulate dar in cazurile in care partea a fost impiedicata din motive obiective sa formuleze recursul in termenul legal. Or, in spe?a, comunicarea s-a facut in condi?ii procedurale corecte, situa?ie fa?a de care nu se mai poate invoca ca motiv de repunere in termen vicierea procedurii. Pe cale de consecin?a, in temeiul art. 103 Cod procedura civila, Curtea urmeaza a respinge cererea de repunere in termenul de declarare a recursului ?i, constatand regularitatea comunicarii ?i formularea caii de atac peste termenul defipt de lege, urmeaza a respinge ca tardiv formulat recursul paratului C.E..
             Prin recursul formulat de parata S.K. se solicita modificarea sentin?ei judecatorului sindic in sensul respingerii cererii de chemare in judecata formulata de reclamanta D.G.F.P. B.
             In motivarea recursului se arata ca judecatorul sindic nu a luat in considerare la stabilirea prejudiciului ultima situa?ie financiara reflectata in eviden?ele contabile la data de 31.12.2009, ci pe aceea reflectata in eviden?ele de la data de 30.06.2009.
In ceea ce prive?te cuantumul prejudiciului, se face o analiza detaliata a conturilor ce compun activele imobilizate, din care rezulta ca situa?ia reala reflectata in eviden?ele contabile de la data de 31.12.2009 este diferita de cea re?inuta de catre judecatorul fondului, a?a cum rezulta din balan?a de verificare ?i celelalte inscrisuri administrate in proba?iune. Acelea?i considerente sunt invocate ?i in ceea ce prive?te stocurile de marfa, a caror valoare, potrivit ultimelor date contabile, se situeaza la nivelul sumei de 44.492 lei. Cuantumul total al disponibilita?ilor financiare este de 34.025,05 lei, dar din aceasta suma au fost platite salariile ?i furnizorii societa?ii, fiind necesare administrarea unor probatorii suplimentare in acest sens.
In ceea ce prive?te prejudiciul reprezentand diferen?a dintre totalul datoriilor aferente la data de 31.01.2007 ?i totalul datoriilor aferente la data de 31.12.2009, se invoca faptul ca judecatorul sindic a re?inut in mod gre?it raspunderea solidara a administratorilor, datoriile preluate de la fostul administrator neputand fi imputate recurentei; de asemenea, se face o raportare gre?ita la situa?ia financiara din 30.06.2009 ?i nu la 31.12.2009. Se arata ca pe perioada mandatului, recurenta a eficientizat activitatea societa?ii ?i a redus datoriile acesteia iar in raportul lichidatorului judiciar nu se regasesc elemente care sa conduca la atragerea raspunderii personale a fo?tilor administratori.
             Analizand hotararea judecatorului sindic in limitele motivelor de recurs ?i apararilor formulate, Curtea re?ine urmatoarele considerente:
             Judecatorul sindic a facut o analiza corecta a situa?iei activelor societa?ii debitoare, in termeni concre?i ?i evolutiv, incepand cu data de 31.12.2007 ?i, pe de alta parte, a constatat in mod legal ca aceste active  nu au putut fi identificate in procedura iar para?ii nu au putut dovedi in perioada carui mandat de administrator aceste active au disparut. Concluzia legala a fost aceea ca starea de insolven?a a debitorului a inceput in perioada mandatului paratului C.E. ?i a continuat in perioada mandatului paratei S.K., iar raspunderea para?ilor este una solidara. Caracterul solidar al raspunderii a rezultat fara echivoc din faptul ca ambii administratori consecutivi aveau cuno?tin?a de situa?ia patrimoniului societa?ii debitoare ?i nu au probat in condi?iile legii predarea � primirea bunurilor debitorului de la un administrator la urmatorul. In consecinta, cata vreme niciun bun nu a fost identificat in procedura falimentului, raspunderea este solidara pentru folosirea bunurilor si creditelor societatii debitoare in acceptiunea art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, obligatia legala potrivit careia administratorii societatii raspund pentru integralitatea si integritatea patrimoniului acesteia fiind impusa de prevederile Legii nr. 31/1990. La stabilirea prejudiciului, judecatorul sindic a retinut in mod expres ca acesta se compune din valoarea totala a bunurilor debitorului ce nu au putut fi identificate in procedura falimentului, avandu-se in vedere situatia patrimoniala aferenta la data de 31.12.2009 si nu pe cea invocata de catre recurenta la data de 30.06.2009, respectiv suma de 1.843.440 lei, reprezentand total active imobilizate de 728.159 lei, stocuri de marfa in valoare de 1.097.472 lei si disponibilitati financiare in suma de 17.809 lei.
In ceea ce priveste continuarea activitatii, judecatorul sindic a retinut in mod corect ca paratii se fac vinovati si de comiterea faptei prevazute de art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, respectiv aceea de a dispune continuarea activitatii debitorului in scopul intarzierii starii de incetare de plati a debitorului, avand in vedere cresterea datoriilor debitorului in anii 2008 si 2009.
Prejudiciul pentru comiterea acestei fapte se compune din diferenta de valoare intre datoriile aferente la 31.12.2007 raportat la 31.12.2009 si este de 2465.033 lei, reprezentand totalul datoriilor aferente la data de 31.12.2009 (2.501.466 lei + 444.394 lei) din care se deduc datoriile aferente la 31.12.2007 (212.651 lei + 268.176 lei).
Recurenta parata nu a dovedit prin nici un mijloc de proba ca nu se face vinovata de ajungerea societatii in incetare de plati sau ca nu ar avea nicio culpa in acest sens.
Instanta de fond in mod corect a apreciat ca in cauza este evidenta existenta raportului de cauzalitate intre actiunile fostilor administratori si starea de incetare de plati a societatii debitoare, avand in vedere ca lipsirea societatii de importante resurse financiare a reprezentat o imprejurare concreta aducatoare de prejudicii.
In considerarea acestor precizari, este evident ca functionarea societatii nu s-a desfasurat in conditii de legalitate, existand o legatura cauzala intre faptele ilicite, culpabile ale paratei si prejudiciul adus creditorilor, prin neplata datoriilor catre acestia.
Curtea retine ca inscrisurile administrate in probatiune in fata instantei de recurs nu schimba cu nimic situatia retinuta de catre judecatorul sindic, neavand relevanta fata de actele contabile primare pe care instanta de fond si-a bazat hotararea extrasele de cont pentru diferite plati efectuate, registrele de casa ale societatii sau contractul de vanzare-cumparare si tranzactia incheiata intre societatea debitoare prin administrator special pentru stingerea datoriilor reciproce cu S.C. N.C. S.R.L.; bunurile societatii cuprinse in datele financiare de la 31.12. 2009 nu au putut fi identificate de catre lichidatorul judiciar si nici nu au fost puse la dispozitia procedurii, astfel ca administratorii raspund solidar pentru lipsa acestora, situatia actelor incheiate de catre societate ulterior prin administratorul special, realitatea si legalitatea acestora, nefacand obiectul prezentului litigiu.
          Pentru aceste motive, in baza art. 312 Cod procedura civila recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinta mentinerii in totalitate a hotararii instantei de fond.