Nulitatea contractelor de garantii mobiliare incheiate in perioada de observatie cu autorizarea administratorului judiciar dar fara aprobarea comitetului creditorilor.

Dispozitiile art. 3 pct. 14 din legea insolventei limiteaza actele curente ale debitoarei la operatiunile financiare realizate in cursul normal al comertului, cum ar fi continuarea activitatilor contractate, conform obiectului de activitate, efectuarea operatiunilor de incasari si plati aferente acestora sau asigurarea finantarii capitalului de lucru in limite curente. Or, constituirea unor garantii pe stocul de marfa al debitoarei afecteaza posibilitatea de asigurare a finantarii capitalului de lucru prin marirea gradului de indatorare al debitoarei si cresterea riscului celorlalti creditori, fiind necesara indeplinirea conditiilor art. 49 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 privind aprobarea operatiunii si de catre comitetul creditorilor.

Prin sentinta civila nr. 2767/Sind/28.11.2013 judecatorul sindic a admis actiunea formulata de catre reclamantul S.C. V.R. S.A., in calitate de creditor al debitorului S.C. H. S.R.L. – in insolventa, in contradictoriu cu debitorul S.C. H. S.R.L., prin administratorul special C.B.C. si prin administrator judiciar B. S.P.R.L. si cu paratii S.C. T.C.I. S.R.L., S.C. C.S. S.R.L., S.C. A.I. S.R.L., E.C., C.E., C.M.C. si C.D. si in consecinta a constatat nulitatea contractelor de ipoteca imobiliara nr. 7558/27.01.2012 incheiat intre debitor si paratii S.C. C.S. S.R.L. si S.C. T.C.I. S.R.L., nr. 7580/06.02.2012 incheiat intre debitor si S.C. C.S. S.R.L., nr. 7566/01.02.2012 incheiat intre debitor si S.C. A.I. S.R.L., nr. 7592/10.02.2012 incheiat intre debitor si C.M.C. si C.D., nr. 7593/10.02.2012 incheiat intre debitor si paratii E.C. si C.E. si nr. 7541/18.01.2012 incheiat intre debitor si C.M.C., C.D., E.C. si C.E..
A obligat paratii la plata sumei de 120,30 lei catre reclamant cu titlu de cheltuieli de judecata.
            In motivarea hotararii s-a retinut ca debitorul a incheiat cu paratii creditori contracte de ipoteca mobiliara, pentru garantarea unor obligatii asumate de catre debitor fata de creditori, anterior deschiderii procedurii insolventei debitorului. Aceste contracte s-au incheiat de catre debitor in perioada de observatie a acestuia, iar acestea nu au fost autorizate de catre administratorul judiciar anterior ori concomitent incheierii acestor contracte.
Administratorul judiciar a depus la dosarul cauzei copie a unui proces-verbal al adunarii comitetului creditorilor intocmit la data de 14.10.2013 din care rezulta caci comitetul creditorilor debitorului nu a autorizat retroactiv incheierea acestor contracte.
In ceea ce priveste actul de procedura numit autorizare, acesta are natura juridica a unui aviz favorabil si trebuie totdeauna sa fie anterior ori concomitent actului pentru care se impune a fi emisa o autorizare de un for competent. Deci autorizarea efectuarii unui fapt ori act juridic este prealabil actului ori faptului juridic ce se impune a fi autorizat. Consecinta incalcarii caracterului prealabil al autorizatiei nu poate fi alta decat nulitatea actului incheiat.
Potrivit art. 49 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 debitorul, in perioada de observatie, nu va putea desfasura decat acele acte si operatiuni curente, care se incadreaza in conditiile obisnuite de exercitare a activitatii sale. Aceste activitati se desfasoara sub supravegherea administratorului judiciar.
Potrivit art. 3.14 din Legea nr. 85/2006 activitatile curente ale debitorului in perioada de observatie sunt specifice cursului normal al comertului, cum ar fi: continuarea activitatilor contractate, conform obiectului de activitate, efectuarea operatiunilor de incasari si plati aferente acestora, asigurarea finantarii capitalului de lucru in limite curente.
Judecatorul sindic a constatat ca garantarea unor obligatii asumate de catre debitor anterior deschiderii procedurii insolventei fata de creditorii parati nu se circumscrie notiunii de acte si operatiuni curente, deoarece acestea nu au nici o legatura cu continuarea activitatii obisnuite a debitorului, ci au ca scop realizarea unui statut privilegiat al acestor creditori pentru desfasurarea procedurii insolventei debitorului.
Potrivit art. 49 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 actele si operatiunile care depasesc limita impusa de alin. 1 vor putea fi autorizate de administratorul judiciar, in exercitarea atributiilor de supraveghere, in acest sens acesta va convoca o sedinta a comitetului creditorilor in vederea aprobarii cererii administratorului special, in termen de 5 zile de la data primirii acesteia.
Se constata ca administratorul special al debitorului nu a formulat o astfel de cerere administratorului judiciar, administratorul judiciar nu a convocat adunarea comitetului creditorilor debitorului anterior incheierii contractelor de ipoteca si nu a autorizat prealabil incheierea acestor contracte de ipoteca mobiliara incheiate de catre debitor, prin administrator special si creditorii parati.
Potrivit art. 46 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 in afara de cazurile prevazute la art. 49 sau cele autorizate de judecatorul sindic, toate actele, operatiunile si platile efectuate de catre debitor ulterior deschiderii procedurii insolventei sunt nule.
Impotriva sentintei au declarat recurs administratorul judiciar B S.P.R.L. al debitoarei S.C. H. S.R.L. B si paratii E.C., C.E., C.M.C., C.D., S.C. A.I. S.R.L., S.C. C.S. S.R.L., S.C. T. C.I. S.R.L. invocand gresita aplicare a legii intrucat contratele de garantare au fost incheiate cu avizul administratorului judiciar care le-a considerat operatiuni curente conform art. 49 alin. 1 din Legea nr. 85/2006. Conventiile au fost perfectate de debitoare cu cei 7 creditori in perioada anilor 2008-2010, anterior deschiderii procedurii, date la care au fost incheiate garantiile suplimentare solicitate de creditorii bancari. Creditorul bancar avea posibilitatea sa conteste inscrierea celor 7 creditori in tabelul preliminar, posibilitate neexploatata la data inscrierii. Avizul a fost acordat la 9.01.2012 urmand a fi confirmat in adunarea generala a creditorilor din 19.04.2012.
          Debitoarea S.C. H. S.R.L. prin nota de sedinta din 7.02.2014 a solicitat admiterea recursului intrucat judecatorul sindic nu a luat in considerare avizul dat de administratorul judiciar si nici faptul ca actele de garantare reprezentau doar respectarea obligatiei de a face anterioare deschiderii procedurii. Incheierea contractelor nu fraudeaza nici un interes al creditorilor, ci asigura tratamentul egal tuturor creditorilor.
          Intimata creditoare S.C. V.R. S.A. prin concluziile scrise a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate intrucat incheierea unor garantii pentru creante anterioare deschiderii procedurii nu constituie o tranzactie curenta. Legea considera ca nule toate constituirile de garantii efectuate anterior deschiderii procedurii intr-o perioada de 120 de zile in favoarea unei creante chirografare, astfel incat cu atat mai mult sunt nule garantiile constituite in timpul procedurii.
          Analizand hotararea recurata in raport cu motivele de recurs si actele dosarului, in baza art. 3041  Cod procedura civila se constata urmatoarele: 
           In privinta recursului creditorilor E.C., C.E., C.M.C., C.D., S.C. A.I. S.R.L., S.C. C.S. S.R.L., S.C. T.C.I. S.R.L. se constata ca acestia nu si-au indeplinit obligatia de completare a taxei de timbru in recurs stabilita prin incheierea din 12.02.2014, astfel incat fata de dispozitiile art.20 din Legea nr. 146/1997 urmeaza a anula ca insuficient timbrat recursul lor.
           Cu referire la recursul administratorului judiciar, se constata ca in mod corect judecatorul sindic a aplicat prevederile art. 49 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 care obliga debitoarea sa incheie in perioada de observatie, actele care depasesc activitatea curenta, cu autorizarea administratorului judiciar si a comitetului creditorilor.
           Sustinerile administratorului judiciar referitoare la includerea actelor de garantare in sfera activitatilor curente nu pot fi avute in vedere fata de dispozitiile art. 3 pct. 14 din legea insolventei care limiteaza aceste acte la operatiunile financiare realizate in cursul normal al comertului, cum ar fi continuarea activitatilor contractate, conform obiectului de activitate, efectuarea operatiunilor de incasari si plati aferente acestora sau asigurarea finantarii capitalului de lucru in limite curente. Or, constituirea unor garantii pe stocul de marfa al debitoarei afecteaza posibilitatea de asigurare a finantarii capitalului de lucru prin marirea gradului de indatorare al debitoarei si cresterea riscului celorlalti creditori.
          Argumentele legate de existenta obligatiei contractuale de garantare anterior deschiderii procedurii sunt corecte, dar perfectarea acestor contracte trebuia sa respecte dispozitiile speciale ale legii insolventei, aceasta lege fiind incidenta la momentul incheierii actelor din litigiu. In lipsa acordului comitetului creditorilor, avizul administratorului judiciar nu a suplinit conditia prevazuta expres de art. 49 alin. 2 din legea insolventei. Faptul ca nu s-au contestat creantele creditorilor chirografari nu prezinta nici o relevanta, in conditiile in care o atare contestatie era oricum lipsita de interes de vreme ce creantele chirografare au un regim mai dezavantajos decat creantele garantate. Sustinerea ca aceste garantii ofera un tratament egal tuturor creditorilor nu este corecta de vreme ce incheierea actelor de garantare duce la modificarea caracterului creantei dintr-o creanta chirografara intr-o creanta garantata.
           In baza art. 20 alin. 5 si art. 6 lit. c din Legea nr. 146/1997 urmeaza a obliga intimata creditoare V.R. S.A. sa plateasca suma de 610 lei taxa de timbru datorata la fond pentru capetele de cerere privind fiecare contract contestat.
           Raportat la aceste considerente, in temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedura civila urmeaza a respinge ca nefondat recursul declarat de administratorul judiciar si a mentine ca legala si temeinica hotararea instantei de fond.