Contestatie la executare. Aplicarea legii penale mai favorabile.

      Contestatie la executare. Aplicarea legii penale mai favorabile.

       Aplicabilitatea art. 6 din Noul Cod penal, pe calea contestatiei la executare, se face  atat pentru persoanele aflate in executarea unei pedepse aplicate de instantele din Romania cat si pentru persoanele condamnate in strainatate, dar care in prezent executa pedepsele intr-un loc de detinere din Romania, urmare a recunoasterii hotararilor de condamnare si a dispozitiei de transfer in vederea executarii hotararilor recunoscute intr-un loc de detentie din Romania.
  
        Constata ca prin sentinta penala nr. 29/S/1.02.2014 pronuntata de Tribunalul Brasov in dosarul penal nr. 265/62/2014 a fost respinsa sesizarea formulata de Comisia de evaluare a incidentei aplicarii legii penale mai favorabile, din cadrul Penitenciarului Codlea privind aplicarea legii penale mai favorabile condamnatului C.S.M. […].
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut ca prin sesizarea formulata de Comisia de evaluare a incidentei aplicarii legii penale mai favorabile, conform art. H.G. nr. 836/2013 si O.U.G. nr. 116/2013, inregistrata la aceasta la Tribunalul Brasov s-a solicitat sa se constate ca in cazul  condamnatului C.S.M. este aplicabila legea penala mai favorabila.
S-a apreciat de catre comisie ca prin sentinta 20/17.01.2013 a Curtii de Apel Bucuresti a fost recunoscuta sentinta 2008/269 din 07.07.2008 a Tribunalului Penal Kemer/Antalya prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani, 21 de luni si 15 zile pentru art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 25, 27 din Legea nr. 365/2002 infractiuni care sunt incriminate de art. 367, 314, 250 din Codul penal in vigoare la data de 01.02.2014 si pedepsite cu inchisoarea de la 1 la 5 ani respectiv de la 2 la 7 ani. Executarea a inceput la data de 14.06.2006.
Comisia a apreciat ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 6 alin. 1 din Codul penal, deoarece pedeapsa aplicata este mai mare decat maximul prevazut de Codul penal in vigoare la data analizei.
Instanta, analizand actele si probele dosarului, a constatat ca prin sentinta penala nr. 20 din data de 17.01.2013 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a II-a penala a fost admisa sesizarea Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti, astfel s-a recunoscut sentinta penala nr. 203/2007 din data de 11.05.2007 pronuntata de Tribunalul penal Kemer/Antalya, definitiva la data de 28.06.2008 conform hotararii Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectia penala nr. 11 prin care C.S.M. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani, 1 luna si 15 zile inchisoare si 2080 YTL amenda judiciara, cinci pedepse de cate 3 ani si 4 luni inchisoare si cinci pedepse de cate 1660 YTL amenda judiciara, respectiv interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 Cod penal ca pedeapsa accesorie.
Totodata a fost recunoscuta hotararea 2008/269 din data de 07.07.2008 pronuntata de Tribunalul penal Kemer/Antalya prin care persoanei condamnate C.S.M. i s-a stabilit pedeapsa de executat de 18 ani, 21 de luni si 15 zile si a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 Cod penal ca pedeapsa accesorie.
In procedura de transfer au fost avute in vedere dispozitiile art. 4 din Legea nr. 99/1992 privind ratificarea conventiei dintre Romania si Turcia privind transferul persoanelor condamnate.
In cauza s-a realizat transferarea persoanei condamnate C.S.M. din Turcia in Romania in vederea executarii pedepsei de 18 ani, 21 de luni si 15 zile pentru savarsirea infractiunilor de detinere si folosirea frauduloasa a cardului bancar sau de credit aplicata prin sentinta penala 203/2007 de catre Tribunalul penal Kemer/Antalya.
Ca stare de fapt, susnumitul a fost condamnat pentru faptul ca in data de 14.06.2006 in K., in complicitate cu alte persoane, a montat un dispozitiv special de copiat carduri, iar in urma controlului efectuat in camerele de hotel unde era cazat el si celelalte persoane cu care a actionat, au fost depistate urmatoarele bunuri: un calculator, dispozitive electronice si instrumente speciale care erau utilizate pentru copiat carduri.
Chiar daca Romania ca stat de executare permite poate sa acorde amnistia, gratierea pedepselor aplicate persoanelor cetateni romani condamnati in strainatate, statul Roman nu poate aplica o lege penala mai favorabila intervenita in timpul executarii unei pedepse aplicata de un stat strain si pentru care recunoasterea s-a efectuat numai in scopul de a putea prelua persoana condamnata pentru executarea acelei pedepse in Romania.
Stabilirea cuantumului unei pedepse este o chestiune de politica penala, atribut ce apartine fiecarui stat, fara a putea exista imixtiuni in aceasta politica din partea statului de executare. Chiar daca Romania ca stat de executare ar putea aplica si persoanelor condamnate de un alt stat, dispozitiile legii de gratiere sau de comutare a pedepsei, aceasta nu inseamna ca statul Roman este abilitat sa reduca pedeapsa aplicata cetateanului roman pentru o fapta comisa in strainatate pentru simplul fapt ca politica sa penala este mai flexibila.
Art. 9 din Legea nr. 99/1992 privind ratificarea Conventiei dintre Romania si Republica Turcia privind transferul persoanelor condamnate prevede ca autoritatile competente din statul de executare decid, printr-o hotarare judecatoreasca, asupra modalitatilor de punere in executare a hotararii pronuntate in statul de condamnare.
Daca pedeapsa data de statul de condamnare este, sub aspectul naturii si al duratei, mai grava decat cea prevazuta de legea statului de executare pentru aceleasi fapte, acest de pe urma stat o inlocuieste cu o pedeapsa privativa de libertate care corespunde cel mai bine in legislatia sa sau reduce pedeapsa pronuntata la maximum legal aplicabil. Pedeapsa inlocuita nu poate nici agrava, prin natura sau durata, pedeapsa privativa de libertate pronuntata de statul de condamnare si nici depasi maximum prevazut de legea statului de executare.
Or aceste dispozitii de mai sus releva clar ca pentru realizarea transferului in cadrul procedurii de recunoastere, instanta competenta va putea adapta pedeapsa daca este cazul, iar daca pedeapsa aplicata de statul strain este mai mare decat maximul general al pedepsei in statul de executare, pedeapsa poate fi redusa la acel maxim.
Din obligatiile ce sunt stabilite in sarcina statului de executare de a informa statul de condamnare despre modul de executare a condamnarii despre deciziile sau masurile care conduc la incetarea, in intregime sau in parte, a executarii pedepsei, rezulta ca Statul Roman este obligat sa respecte pedeapsa aplicata de statul strain si de la care preia condamnatul pentru a-i permite executarea pedepsei in statul de origine.
Chiar daca modalitatile de executare a pedepsei sunt reglementate de legea statului de executare, singurul competent sa ia orice decizii referitoare la aceasta, aceste dispozitii se refera la regimul de detentie adoptat, locul de executare a pedepsei, respectiv aspecte administrative.
Numai statul de condamnare are dreptul de a statua in privinta oricarui recurs de revizuire introdus impotriva condamnarii, dispozitii care privesc rejudecarea cauzei.
Condamnatii transferati beneficiaza de amnistia si gratierea intervenite in vreunul dintre cele doua state.
Autoritatile din statul de executare pot pune capat executarii pedepsei numai dupa ce li se aduce la cunostinta vreo decizie sau masura care are ca efect inlaturarea caracterului executoriu al pedepsei.
     De altfel, inca de la momentul efectuarii recunoasterii si transferului condamnatului pentru executarea pedepsei in Romania, legea penala romana pentru infractiunile retinute in sarcina condamnatului era mai favorabila decat legea statului de condamnare.
Se constata ca art. 7 prevede ca initierea sau constituirea unui grup infractional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unui astfel de grup se pedepseste cu inchisoare de la 5 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi, pedeapsa pentru faptele prevazute la alin. (1) nu poate fi mai mare decat sanctiunea prevazuta de lege pentru infractiunea cea mai grava care intra in scopul grupului infractional organizat;
De asemenea, art. 25 incrimineaza fabricarea ori detinerea de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plata electronica aratand ca se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.
Iar art. 27 incrimineaza efectuarea de operatiuni financiare in mod fraudulos sanctionand aceasta cu pedeapsa de inchisoare de la 1 la 12 ani.
   Ca atare acelasi principiu al aplicarii legii penale mai favorabile ce se invoca in prezent ar fi trebuit sa isi fi gasit aplicabilitatea si la acea data (in masura in care ar fi fost posibil).
In concluzie, instanta de fond a apreciat ca in cazul numitului C.S.M. dispozitiile legii penale mai favorabile nu pot fi aplicate, ca atare cuantumul pedepsei stabilit de statul de condamnare nu poate fi modificat, astfel consecinta este respingerea sesizarii.
Impotriva acestei hotarari a formulat contestatie condamnatul C.S.M. precum si mama condamnatului, numita C.M. (aceasta din urma contestatie fiind insusita de catre contestatorul condamnat C.S.M.) criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivarea contestatiei s-a aratat ca se impune admiterea contestatiei formulate, casarea sentintei penale nr. 29/S din data de 01 februarie 2014 pronuntata de Tribunalul  Brasov si analizand intreg probatoriul de la dosar, aplicarea legii mai favorabile. Prin hotararea judecatoreasca, respectiv sentinta penala nr. 20/2013 Curtea de Apel Bucuresti a recunoscut sentinta penala nr. 203/2007 a altui stat, respectiv cea pronuntata de Tribunalul penal Kemer/Antalya.
La acest moment  sunt indeplinite conditiile pentru a beneficia contestatorul de legea mai favorabila, respectiv intrarea in vigoare a Noului Cod penal si a Noului Cod de procedura penala.
Contestatorul a mai aratat prin intermediul avocatului desemnat ca solicita aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la pedeapsa, apreciind ca nu-l avantajeaza regulile aplicabile pe noul cod referitoare la concursul de infractiuni, sporul de o treime fiind obligatoriu.
Analizand in aplicarea dispozitiilor art. 23 din Legea 255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de Procedura penala, astfel cum a fost modificat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 116/23.12.2013 privind masurile necesare pentru functionarea comisiilor de evaluare din penitenciare, din centrele de reeducare si din centrele de retinere si arestare preventiva, precum si pentru stabilirea unor masuri in vederea bunei functionari a instantelor pe durata desfasurarii activitatii acestor comisii, hotarare primei instante, Curtea retine ca este nefondata contestatia formulata de condamnatul C.S.M. si cea formulata de mama sa pe care acesta si-a insusit-o pentru urmatoarele considerente:
Condamnatului C.S.M., detinut actualmente in Penitenciarul Codlea, i s-a aplicat prin sentinta penala nr. 203/2007 din data de 11.05.2007 pronuntata de Tribunalul penal Kemer/Antalya, definitiva la data de 28.06.2008 conform hotararii Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectia penala nr. 11 o pedeapsa de 3 ani, 1 luna si 15 zile inchisoare si 2080 YTL amenda judiciara, cinci pedepse de cate 3 ani si 4 luni inchisoare si cinci pedepse de cate 1660 YTL amenda judiciara, respectiv interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 Cod penal ca pedeapsa accesorie retinandu-se in sarcina sa ca data de 14.06.2006 in K., in complicitate cu alte persoane, a montat un dispozitiv special de copiat carduri, iar in urma controlului efectuat in camerele de hotel unde era cazat el si celelalte persoane cu care a actionat, au fost depistate urmatoarele bunuri: un calculator, dispozitive electronice si instrumente speciale care erau utilizate pentru copiat carduri.
Prin hotararea 2008/269 din data de 07.07.2008 pronuntata de Tribunalul penal Kemer/Antalya persoanei condamnate C.S.M. i s-a stabilit pedeapsa de executat de 18 ani, 21 de luni si 15 zile si  interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 Cod penal ca pedeapsa accesorie.
Atat sentinta penala nr. 203/2007 din data de 11.05.2007 pronuntata de Tribunalul penal Kemer/Antalya cat si hotararea nr. 2008/269 din data de 07.07.2008 pronuntata de Tribunalul penal Kemer/Antalya au fost recunoscute de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a II-a penala prin Sentinta penala nr. 20/17.01.2013 (dosar 7258/2/2012, 2884/2012), dispunandu-se in consecinta transferul condamnatului C.S.M. in vederea executarii  pedepsei de 18 ani, 21 de luni si 15 zile inchisoare si interzicerea drepturilor prevazute de art. 71 raportat la  art. 64 lit. a-e Cod penal intr-un penitenciar din Romania.
Instanta care a recunoscut hotararile de condamnare si de stabilire a pedepsei, a apreciat ca in speta sunt indeplinite conditiile pentru recunoastere prevazute de Legea nr. 302/2004 republicata si conditiile pentru transfer prevazute  de art. 4 din Legea nr. 99/1992, stabilind ca faptele inculpatului se incadreaza in  dispozitiile art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate (pedepsita cu inchisoare de la 5-20 de ani) si art. 25 si respectiv 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002 republicata privind comertul electronic  (pedepsite cu inchisoare de la  6 luni la 5 ani si respectiv 1 an la 12 ani), fiind comise in concurs real; s-a apreciat ca nu se impune adaptarea pedepselor intrucat acestea se inscriu intre limitele minime si maxime prevazute de legislatia romana pentru infractiunile comise de condamnat si a carei corespondenta a stabilit-o instanta de recunoastere a hotararilor.
Pentru recunoasterea hotararii au fost avute in vedere dispozitiile Legii nr. 302/2004 republicata iar in procedura de transfer au fost avute in vedere dispozitiile art. 4 din Legea nr.  99/1992 privind ratificarea conventiei dintre Romania si Turcia privind transferul persoanelor condamnate, act normativ cu caracter special.
Contrar celor sustinute de catre prima instanta, Curtea retine ca art. 6 din Noul Cod penal este aplicabil atat pentru persoanele aflate in executarea unei pedepse aplicate de instantele din Romania cat si persoanelor condamnate in strainatate dar care in prezent executa pedepsele intr-un loc de detinere din Romania, urmare a recunoasterii hotararilor de condamnare si a dispozitiei de transfer in vederea executarii hotararilor recunoscute intr-un loc de detentie din Romania.
In sprijinul acestei opinii, Curtea are in vedere, pe de o parte ca art. 6 din Noul Cod penal nu face nici o distinctie intre hotararile de condamnare pronuntate de instantele din Romania si cele pronuntate de instantele din strainatate si recunoscute de o instanta din Romania, stabilind doar in alin. 1 ca „atunci cand dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si pana la executarea  completa a pedepsei inchisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai usoara, sanctiunea aplicata, daca depaseste maximul special prevazut de legea noua pentru infractiunea savarsita, se reduce la acest maxim”.
Odata o hotarare de condamnare recunoscuta, ea produce pe teritoriul Romaniei exact aceleasi efecte ca si o hotarare de condamnare pronuntata de instantele nationale; aceasta, cu atat mai mult cu cat inca din momentul recunoasterii hotararii, instanta chemata sa analizeze indeplinirea conditiilor pentru recunoastere este datoare sa verifice existenta corespondentei infractiunii care  a stat la baza condamnarii in strainatate si incriminarea aceleiasi fapte in legislatia Romana; tot instanta chemata sa recunoasca hotararea este datoare sa adapteze pedeapsa aplicata condamnatului de statul strain, in situatia in care aceasta este situata peste limita maxima prevazuta de norma de incriminare in Romania, coborand-o la limita maxima prevazuta de legislatia romana pentru infractiunea comisa.
Condamnatii  transferati in Romania in vederea executarii unor hotarari de condamnare straine recunoscute de o instanta din Romania au acelasi drepturi ca si condamnatii aflati in executarea unor pedepse aplicate de instantele romane.
In art. 11 din Legea nr. 99/16.09.1992 se prevede expres ca modalitatile de executare a pedepsei sunt reglementate de legea statului de executare, singurul competent sa ia orice decizii referitoare la acestea, iar potrivit art. 13 pct. 1 din aceeasi lege condamnatii transferati beneficiaza de amnistia si gratierea intervenite in vreunul dintre cele doua state.
Asadar, condamnatilor aflati intr-un loc de detinere din Romania in executarea unei pedepse cu inchisoarea aplicata de o instanta straina si recunoscuta de o instanta romana, nu li se poate agrava situatia juridica si nici nu se poate interveni  asupra fondului cauzei printr-un recurs sau revizuire, insa acestia beneficiaza la fel cu ceilalti condamnati de anumite cauze de reduce a pedepsei (chiar daca interventia unei legi mai favorabile nu este mentionata expres de Legea nr. 99/16.09.1992). De altfel, acestei categorii de condamnati li se recunoaste dreptul, pe care il au si ceilalti detinuti condamnati de instantele romane de a formula contestatie la executare potrivit art. 461 Cod penal vechi respectiv art. 598 din noul Cod penal, iar una dintre situatiile in care se poate formula contestatie la executare este invocare unei cauze de stingere sau de micsorare a pedepsei (art. 461 lit. d Cod penal vechi respectiv art. 598 lit. d din noul Cod penal).
Pentru aceste considerente, Curtea apreciaza ca sesizarea formulata de Comisia de evaluare a incidentei aplicarii legii penale mai favorabile, din cadrul Penitenciarului Codlea privind aplicarea legii penale mai favorabile condamnatului C.S.M. nu este inadmisibila, iar condamnatul nu este exclus de la vocatia de a i se aplica legea penala mai favorabila, respectiv de a beneficia de dispozitiile art. 6 din Noul Cod penal.
Cu toate acestea Curtea constata ca art. 6 din noul Cod penal nu este aplicabil in speta.
Din continutul sentintei penale nr. 20/17.01.2013 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a II-a penala, de recunoastere a hotararilor penale nr. 203/2007 din data de 11.05.2007 pronuntata de Tribunalul penal Kemer/Antalya si 2008/269 din data de 07.07.2008 pronuntata de Tribunalul penal Kemer/Antalya rezulta ca petentului contestator a fost condamnat la o pedeapsa de 3 ani, 1 luna si 15 zile inchisoare si 2080 YTL amenda judiciara, cinci pedepse de cate 3 ani si 4 luni inchisoare si cinci pedepse de cate 1660 YTL amenda judiciara, respectiv interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 Cod penal ca pedeapsa accesorie.
Este adevarat ca limitele pedepselor prevazute de lege pentru infractiunile care au atras condamnarea contestatorului au fost reduse prin intrarea in vigoare a noului Cod penal; infractiunea prevazuta  de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (actualmente art. 367 din Noul Cod penal)  este pedepsita in prezent cu o pedeapsa  cu inchisoare intre 1 si 5 ani,  infractiunea prevazuta de art. 25 din Legea nr. 365/2002 (actualmente art. 314 din noul Cod penal) este pedepsita cu inchisoarea de la 2 la 7 ani iar infractiunea prevazuta  de art. 27 din Legea nr. 365/2002 (actualmente art. 250 din Noul Cod penal) este pedepsita cu inchisoare de la 2 la 7 ani.
Cu toate acestea, verificand incidenta in cauza a dispozitiilor art. 6 din noul Cod penal, Curtea constata ca nici una dintre pedepsele aplicate inculpatului prin hotararea penala nr. 203/2007 din data de 11.05.2007 pronuntata de Tribunalul penal Kemer/Antalya si recunoscuta de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a II-a penala nu depaseste limita maxima prevazuta de noul Cod penal pentru infractiunile retinute in sarcina condamnatului.
Este adevarat ca pedeapsa pe care o are de executat inculpatul de 18 ani, 21 de luni si 15 zile este mai mare decat limita maxima prevazuta de lege pentru fiecare dintre infractiunile retinute in sarcina condamnatului, insa aceasta pedeapsa nu este aplicata pentru o infractiune anume si ea reprezinta suma  tuturor pedepselor cu inchisoarea care i-au fost aplicate condamnatului pentru infractiunile comise si este expresia modului in care este reglementat regimul sanctionator al concursului de infractiuni in Turcia; spre deosebire de legiuitorul Roman care a optat pentru cumul juridic la sanctionarea pluralitatii de infractiuni  (concurs), legiuitorul din Turcia a optat pentru cumul aritmetic. Hotararea 2008/269 din data de 07.07.2008 pronuntata de Tribunalul penal Kemer/Antalya recunoscuta si ea de catre Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a doua penala, nu este propriu zis o hotarare de condamnare ci este hotararea prin care  persoanei condamnate C.S.M. i s-a stabilit pedeapsa de executat de 18 ani, 21 de luni si 15 zile si a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 Cod penal ca pedeapsa accesorie, rezultata prin insumarea tuturor pedepselor cu inchisoarea care i-au fost aplicate. Aceasta hotarare care a stabilit ce pedeapsa are in final de executat condamnatul, aplicandu-se legislatia Turca este intrata in puterea lucrului judecat, iar instanta romana nu poate interveni pentru a schimba regimul sanctionator utilizat in statul de condamnare; de altfel acest lucru rezulta si din hotararea de recunoastere a celor doua hotarari straine care a recunoscut si Hotararea 2008/269 din data de 07.07.2008 pronuntata de Tribunalul penal Kemer/Antalya apreciindu-se doar ca pedeapsa rezultanta aplicata in final condamnatului nu depaseste maximul general al pedepsei inchisorii din Romania.
Or, aplicarea legii penale mai favorabile in cazul hotararilor de condamnare definitive (astfel cum e reglementata de art. 6 din noul Cod penal) se face prin  compararea  pedepselor aplicate pentru fiecare infractiune in parte cu limita maxima de pedeapsa prevazuta pentru infractiunea retinuta in sarcina condamnatului de noua lege si nu prin luarea in considerare a pedepselor rezultante pe care le are de executat un condamnat sau a regimului sanctionator al pluralitatii de infractiuni.
In considerarea celor expuse Curtea, constatand ca nici una dintre pedepsele aplicate inculpatului pentru infractiunile prevazute  de art. 7 din Legea nr.  39/2003, art. 25 din Legea nr.  365/2002 si art. 27 din Legea nr. 365/2002 si pe care acesta le executa in prezent nu depasesc limitele maxime de pedeapsa prevazute de noul Cod penal (art. 367 din noul Cod penal, art. 314 din noul Cod penal si art. 250 din noul Cod penal), urmeaza ca in baza art. 23 din Legea nr. 225/2013 astfel cum a fost modificata prin O.U.G. nr. 116/23.12.2013 sa se respinga ca nefondata contestatia formulata de condamnatul contestator C.S.M., impotriva sentintei penale nr. 29/S/1.02.2014 pronuntata de Tribunalul Brasov in dosarul penal nr. 265/62/2014 care v-a fi  mentinuta.
Ca urmare a respingerii contestatiei, in baza art. 275 Cod procedura penala condamnatul contestator va fi obligat sa plateasca statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.