Valabilitatea probelor administrate dupa inceperea urmaririi penale.

            Exceptia nulitatii actelor de urmarire penala si excluderea probatoriului administrat in faza actelor premergatoare, fata de unul dintre inculpatii din cauza, invocata in procedura camerei preliminare. Probele administrate dupa inceperea urmaririi penale fata de mai multi inculpati, in conditiile extinderii cercetarilor si fata de un alt inculpat care se numara printre suspectii mentionati in faza actelor premergatoare, a inceperii urmariri penale fata de acesta, respectiv a punerii in miscare a actiunii penale, ii sunt si acestuia din urma opozabile.

                 Constata ca prin incheierea din data de 10.03.2014 a judecatorului de camera preliminara de la Tribunalului pentru Minori si Familie Brasov, pronuntata in dosarul penal nr. 58/1372/2014, a fost respinsa exceptia nulitatii actelor de urmarire penala invocata de inculpatul D.I.M. si in baza art. 346 Cod procedura penala, a fost constatata legalitatea sesizarii instantei cu rechizitoriul intocmit de Ministerul Public, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism – Serviciul Teritorial Brasov la data de 30 ianuarie 2014, in dosarul nr. 151D/P/2013, a administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmarire penala in dosarul sus mentionat.
Totodata, s-a dispus inceperea judecatii. 
Pentru a dispune astfel prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin rechizitoriul intocmit la data de 30 ianuarie 2014 de Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism – Serviciul Teritorial Brasov, in dosarul nr. 151D/P/2013, inregistrat pe rolul acestei instante de judecata la data de 31 ianuarie 2014, sub dosar nr. 58/1372/2014, s-a dispus trimiterea in judecata, in stare de arest preventiv, a inculpatului D.I.M. pentru savarsirea, in concurs real, a infractiunilor de aderare la un grup infractional, constituit in scopul savarsirii infractiunii de trafic de persoane, fapta prevazuta si pedepsita de art. 8 din Legea nr. 39/2003, coroborat cu art. 323 Cod penal, raportat la art. 2 lit. b. pct. 12 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod  penal, respectiv trafic de minori, fapta prevazuta si pedepsita de art. 13 alin. 1, 2 si 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Prin actul de sesizare a instantei s-a retinut in sarcina inculpatului arestat D.I.M. faptul ca, in cursul anului 2010, acesta a aderat la gruparea infractionala constituita de L.A.N., A.I.C., P.I.L. si P.E.,  in  scopul obtinerii de avantaje materiale prin savarsirea infractiunii de trafic de persoane, si s-a implicat in activitatile de recrutare/exploatare prin obligarea la practicarea prostitutiei a persoanelor de sex feminin. Totodata, acelasi inculpat, in intervalul 2010-2013, impreuna cu P.A.M. si L.A.N., a recrutat, prin violenta si amenintare, si ulterior a exploatat victima minora R.E., in varsta de 13 ani, obligand-o la practicarea prostitutiei pe raza municipiului F., obtinand in acest mod pentru sine si pentru ceilalti membri ai gruparii sume substantiale de bani.
Prin rezolutia Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism – Serviciul Teritorial Brasov din data 30 septembrie 2013 s-a dispus, in temeiul art. 228 alin. 1 Cod procedura penala, inceperea urmaririi penale fata de inculpatul D.I.M., pentru savarsirea infractiunilor mai sus mentionate, iar in continuare, prin ordonanta D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Brasov din aceeasi data, in temeiul art. 235 Cod procedura penala, a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva inculpatului pentru savarsirea acestor infractiuni.  
Inculpatul D.I.M. a fost arestat preventiv, in lipsa, prin incheierea nr. 25/8 octombrie 2013 a Tribunalului pentru Minori si Familie Brasov, pronuntata in dosarul nr. 577/1372/2013, pe o perioada de 30 de zile, incepand cu data prinderii, in cauza fiind emis mandatul de arestare preventiva nr. 52/8 octombrie 2013.
Prin incheierea aceleiasi instante, pronuntata la data de 25 ianuarie 2014, s-a dispus executarea mandatului de arestare preventiva emis pe numele inculpatului, pe o perioada de 30 de zile, cu incepere de la data prinderii acestuia – 25 ianuarie 2014 si pana la data de 23 februarie 2014, inclusiv.
  Prin exceptia nulitatii actelor de urmarire penala invocata de inculpatul D.I.M., prin aparator ales, in procedura camerei preliminare, se critica, in esenta, faptul ca probatoriul administrat in cauza cu privire la acest inculpat s-a desfasurat in faza actelor premergatoare, fara a fi intocmit procesul-verbal de constatare a efectuarii acestor probe, proces verbal care poate constitui mijloc de proba conform art. 224 alin. 3 din Codul de procedura penala din 1968.
Judecatorul de camera preliminara a apreciat ca sustinerile inculpatului nu au suport legal, in conditiile in care acesta a fost cercetat intr-un dosar mai complex – dosarul nr. 39D/P/2013, prin rechizitoriul intocmit in aceasta din urma cauza  dispunandu-se trimiterea in judecata a unui numar de 21 de inculpati, precum si disjungerea cauzei si continuarea cercetarilor fata de D.I.M. si alti membri ai gruparii cu privire la savarsirea infractiunilor de trafic de persoane si trafic de minori (conform punctului XIV din rechizitoriu).
In dosarul penal din care a fost disjunsa cauza privind pe D.I.M. inceperea urmaririi penale a avut loc la data de 22 aprilie 2013, prin rezolutia din aceeasi data dispunandu-se inceperea urmaririi penale fata de P.I.I. pentru comiterea infractiunilor de trafic de minori si trafic de persoane (fila 54 vol. I dosar u.p.). Prin urmare, cu incepere de la aceasta data nu ne mai aflam in faza actelor premergatoare ci in faza de urmarire penala, procurorul de caz intelegand sa administreze un probatoriu comun pentru toti cei cercetati in cauza, inclusiv cu privire la D.I.M..
Dispozitiile art. 228 alin. 1 din Codul de procedura penala din 1968 (sub imperiul caruia s-a desfasurat intreaga activitate de urmarire penala atat in dosarul nr. 39D/P/2013, cat si in dosarul de fata privindu-l pe inculpatul D.I.M.) prevad ca „organul de urmarire penala […] dispune prin rezolutie inceperea urmaririi penale, cand din cuprinsul actului de sesizare sau a actelor premergatoare efectuate nu rezulta vreunul dintre cazurile de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prevazute la art. 10”.
Prin urmare, legiuitorul nu impune conditia ca inceperea urmaririi penale sa ii priveasca pe toti cei cercetati in cauza pentru a ne afla in faza de urmarire penala, fiind suficient sa se dispuna inceperea urmaririi penale (care se poate realiza si in rem, nu doar in personam) ceea ce este normal, pentru ca ar fi de neconceput ca intr-o cauza penala, cu privire la unele persoane cercetate pentru fapte care sunt in stransa legatura dosarul sa se afle in faza actelor premergatoare, iar pentru altele sa ne aflam in faza de urmarire penala. 
In atare conditii, judecatorul de camera preliminara a constatat ca probele administrate in cauza cu privire la inculpatul D.I.M. sunt legale, nefiind incalcata nicio norma imperativa relativ la obtinerea acestora, probele enumerate de inculpat fiind stranse in cursul urmaririi penale, iar nu in faza actelor premergatoare, astfel cum sustine in mod eronat inculpatul.
 Critica adusa de inculpat cu privire la ordonanta de autorizare a investigatorului sub acoperire „M.”, in sensul ca din cuprinsul acestui act lipsesc referintele privind persoana lui D.I.M. si activitatile pe care investigatorul le poate desfasura fata de cel cercetat in cauza, este, de asemenea, neintemeiata.
 Astfel, judecatorul de camera preliminara a retinut ca procurorul care a efectuat urmarirea penala a autorizat, prin ordonanta din data de 29 aprilie 2013, folosirea in cauza (dosarul nr. 39D/P/2013) a investigatorului sub acoperire „M.”, stabilind ca acesta sa desfasoare activitati in vederea strangerii de date, informatii si mijloace de proba privind savarsirea infractiunilor care fac obiectul cauzei, actele incheiate de investigatorul sub acoperire constituind mijloace de proba.
Ordonanta contestata contine toate mentiunile obligatorii prevazute de art. 2242 alin. 4 din Codul de procedura penala din 1968, fiind indicate pe larg, in cuprinsul acestui act, indiciile temeinice si concrete care justifica masura si motivele pentru care masura este necesara (in sensul ca din investigatiile efectuate in cauza s-a stabilit ca L.A. a constituit un grup infractional organizat, specializat in traficul de persoane, grup la care a aderat, printre altii, si D.I.M.), activitatile pe care le poate desfasura investigatorul sub acoperire (strangerea de date, informatii si mijloace de proba privind savarsirea infractiunilor ce fac obiectul prezentei cauze), persoanele fata de care exista presupunerea ca au savarsit o infractiune (facandu-se referire, in cuprinsul ordonantei, la toti cei cercetati in cauza, inclusiv la D.I.M. ca fiind suspectat de faptul ca recruteaza fetele, implicandu-se in activitatile de atragere a clientilor si de colectare a sumelor de bani provenite din prostitutie), identitatea sub care investigatorul sub acoperire urmeaza sa desfasoare activitatile autorizate („M.”), precum si perioada pentru care se da autorizarea (29 aprilie 2013-28 mai 2013).
Este adevarat ca procesul-verbal din data de 27 aprilie 2014 intocmit de investigatorul sub acoperire „M.” este situat in afara perioadei pentru care acesta a fost autorizat de procuror, dar un asemenea aspect nu a fost invocat de catre inculpat prin exceptiile formulate in scris, in conditiile in care ordonanta de autorizare a investigatorului sub acoperire „M.” fost criticata doar sub aspectul faptului ca din cuprinsul sau lipsesc referintele privind persoana lui D.I.M. si activitatile pe care investigatorul le poate desfasura fata de acesta, cerinte enuntate de prevederile art. 2241 al. 4 lit. b si c din Codul de procedura penala din 1968.
Prin urmare, intrucat nu a fost criticata si data intocmirii procesului-verbal de catre investigatorul sub acoperire „M.”, raportat la perioada pentru care a fost autorizat de procuror, iar o atare incalcare este sanctionata de dispozitiile Codului de procedura penala intrat in vigoare la data de 1 februarie 2014 cu nulitate relativa, in conditiile art. 282, nulitate relativa ce nu poate fi invocata din oficiu de catre judecator sau instanta, spre deosebire de regimul nulitatilor absolute, ci doar de catre subiectii procesuali enumerati  de art. 282 alin. 2 Cod procedura penala (procuror, suspect, inculpat, celelalte parti sau persoana vatamata), judecatorul de camera preliminara va constata ca proba este legal obtinuta si nu se impune a fi eliminata, fata de starea de pasivitate a inculpatului cu privire la acest aspect.
O asemenea incalcare nu era prevazuta sub sanctiunea nulitatii absolute nici in reglementarea Codului de procedura penala din 1968, dispozitiile art. 197 alin. 2 enumerand in mod limitativ toate acele dispozitii a caror incalcare se sanctioneaza cu nulitatea absoluta, cele referitoare la data intocmirii unor acte de urmarire penala neregasindu-se printre acestea.
Prin urmare, judecatorul de camera preliminara a constatat ca ne aflam in prezenta unei nulitati relative care s-a acoperit, in conditiile art. 282 alin. 5 lit. a, raportat la art. 282 alin. 4 lit. a Cod procedura penala, prin aceea ca persoana interesata (in speta, inculpatul) nu a invocat-o pana la inchiderea procedurii de camera preliminara.  
Impotriva acestei incheieri a formulat contestatie inculpatul D.I.M., solicitand admiterea contestatiei, iar in urma rejudecarii, admiterea exceptiilor invocate in procedura camerei preliminare si, pe cale de consecinta, in baza art. 346 alin. 3 lit. b Cod procedura penala, trimiterea cauzei la parchet in vederea refacerii urmaririi penale ca urmare a excluderii tuturor probelor administrate in cursul urmaririi penale, iar in subsidiar, excluderea tuturor probelor administrate, in temeiul art. 346 alin. 4 Cod procedura penala.   
In motivarea contestatiei se arata ca prima instanta face confuzie intre inceperea urmaririi penale in rem si in personam. Inceperea urmaririi penale fata de L.A., P.I. reprezinta o incepere a urmaririi penale in personam, in cauza neincepandu-se urmarirea penala in rem, ci in personam. Se mai arata ca urmarirea penala nu a fost dispusa fata de fapta si in vederea identificarii faptuitorilor, astfel ca in privinta inculpatului D.I.M. toate actele de cercetare s-au desfasurat in faza actelor premergatoare. Prin urmare, audierea martorilor cu identitatea protejata s-a realizat in faza actelor premergatoare, incalcandu-se dispozitiile art. 861 alin. 2 Cod procedura penala, conform carora audierea acestor persoane nu se poate realiza decat in faza de urmarire penala.
Examinand incheierea atacata pe baza lucrarilor si materialului de la dosarul cauzei, precum si prin prisma motivelor contestatiei, judecatorul de camera preliminara din cadrul Curtii constata:
 Este adevarat ca in dosarul penal nr. 39/D/P/2013 al Ministerului Public, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism – Serviciul Teritorial Brasov, prin rezolutia din data de 22.04.2013 s-a dispus inceperea urmaririi penale fata de P.I.I., pentru savarsirea infractiunilor de trafic ed minori, prevazuta de art. 13 alin. 1 si 2 din Legea nr. 678/2001 si trafic de persoane, prevazuta de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (doua acte materiale), cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constand in aceea ca in cursul anului 2012 le-a recrutat prin violenta si amenintare pe minora S.O. (13 ani), pe martora cu identitatea protejata „M.” si pe B.E.D., iar in cursul acestui an si prima jumatate a anului 2013 le-a exploatat prin obligarea la practicarea prostitutiei pe raza municipiului F., obtinand in acest mod sume substantiale de bani.
Tot in data de 22.04.2013 s-a intocmit si procesul-verbal de consemnare a actelor premergatoare efectuate in acest dosar, fiind mentionate doua procese-verbale de investigatii intocmite in datele de 18.03.2013 si 17.04.2013.
La data de 24.04.2013 s-a formulat prima cerere privind autorizarea interceptari si inregistrarii convorbirilor telefonice a 11 persoane, printre care se numarau invinuitul P.I.I. si inculpatul din prezenta cauza, D.I.M.. In incheierea nr. 9/24.04.2013 a Tribunalului pentru Minori si Familie Brasov, prin care a fost admisa cererea, se face referire la faptul ca cercetarile in cauza au fost demarate in urma sesizarii din oficiu  din data de 18.03.2013 a BCCO-Serviciul de Combatere a Traficului de Persoane pentru faptul ca incepand cu anul 2010, pe raza municipiului F. actioneaza o grupare infractionala care se ocupa cu racolarea de persoane de sex feminin, pe care le determina prin violenta sau amenintari sa intretina relatii sexuale cu diferiti clienti. In cuprinsul acestui act se face referire atat la invinuitul P.I.I., cat si la alte persoane, respectiv L.A., P.I.L., D.I.M. s.a. (filele 17-34 vol. II u.p.).
Prin urmare, inca de la momentul demararii cercetarilor in acest dosar, a fost indicat inculpatul D.I.M.  in cercul de suspecti, astfel ca actele premergatoare si cele de urmarire efectuate l-au vizat si pe acesta. In acest sens exemplificative sunt incheierile de autorizare a interceptarii convorbirilor telefonice, ordonantele pentru autorizarea folosirii investigatorului sub acoperire si a informatorului acestuia (de exemplu ordonanta din data de 29 aprilie 2013, fila 48 dosar Tribunalul pentru Minori si Familie Brasov).
In data de 7.08.2013, procurorul de caz a dispus prin ordonanta extinderea urmaririi penale fata de invinuitul P.I.I. pentru infractiunile de aderare la grup infractional organizat, santaj, trafic de persoane si trafic de minori. Totodata, prin rezolutie s-a dispus inceperea urmaririi penale fata de 16 persoane pentru infractiunile de constituire/aderare la grup infractional organizat si alte infractiuni. De asemenea, fata de toti invinuitii s-a pus in miscare actiunea penala, fiind formulata propunere de arestare preventiva, care a si fost admisa.
Fata de inculpatul D.I.M. inceperea urmaririi penale a fost dispusa mai tarziu, prin rezolutia din data de 30.09.2013, pentru infractiunile de aderare la un grup infractional organizat si trafic de minori, dispunandu-se prin ordonanta si punerea in miscare a actiunii penale fata de acesta. S-au efectuat acte de cautare a inculpatului, stabilindu-se ca se sustrage, astfel ca a fost dispusa arestarea preventiva in lipsa in data de 8.10.2013, iar ulterior, in data de 22.10.2013 a fost emis si un mandat european de arestare, arestarea preventiva fiind pusa  in executare abia in data de 25.01.2014.
Prin rechizitoriul nr. 39D/P/2013 din date de 7.11.2013, prin care au fost trimisi in judecata 21 de inculpati, s-a dispus disjungerea cauzei si continuarea cercetarilor fata de inculpatul D.I.M. si fata de alti inculpati. Astfel, inculpatul a fost trimis in judecata prin rechizitoriul nr. 151D/P/2013 din data de 30.01.2014, faptele pentru care a fost trimis in judecata fiind aderare la grup infractional organizat si trafic de minori, fapte savarsite impreuna cu inculpati din rechizitoriul nr. 39D/P/2013.
Analizand modalitatea in care a procedat procurorul, Curtea constata ca probele au fost administrate in cursul urmaririi penale, iar ordonanta de incepere a urmaririi penale din data de 30.09.2013 fata de inculpatul D.I.M. are valentele unei extinderi a cercetarilor penale fata de acesta, la fel ca si in cazul ordonantelor de incepere a urmaririi penale fata de cea mai mare parte a inculpatilor, din data de 7.08.2013, conform art. 238 Cod procedura penala anterior, la care ne raportam in baza art. 4 din Legea nr. 255/2013 privind punerea in aplicare a Codului de procedura penala. Ulterior acestei date organele de cercetare penala au efectuat acte de cautare a invinuitului, insa nu a fost gasit, fiindu-i adusa la cunostinta invinuirea si acuzatiile abia la momentul punerii in executare a mandatului de arestare preventiva emis in lipsa. Procurorul i-a dus la cunostinta invinuirile si acuzatiile in data de 27.01.2013, cand inculpatul a si dat o declaratie (filele  409-410 vol. II u.p.), ocazie cu care a solicitat confruntarea cu martorii S.A. si U.E., cerere respinsa prin ordonanta din data de 30.01.2014, in conditiile in care martorii nu au confirmat intretinerea de relatii sexuale cu minora. Martorul U.E.G. a fost audiat in data de 30.01.2014. Tot in data de 30.01.2014 i s-a prezentat inculpatului  materialul de urmarire penala, neavand nicio obiectie cu privire la modul in care s-a efectuat materialul de urmarire penala.
Prin urmare, probele au fost in mod legal administrate in cursul urmaririi penale, Curtea apreciind ca acestea nu au fost administrate in cursul actelor premergatoare, singurele acte premergatoare efectuate in cauza fiind cele din 18.03.2013 si 17.04.2013. Toate probele au fost efectuate dupa inceperea urmaririi penale fata de inculpatul P.I.I. sau dupa extinderea cercetarilor fata de ceilalti inculpati, astfel ca, in conditiile extinderii cercetarilor fata de inculpatul D.I.M. si inceperii urmariri penale fata de acesta, respectiv a punerii in miscare a actiunii penale, toate probele administrate ii sunt si lui opozabile. Referitor la exercitarea dreptului sau de aparare in sensul deplinei exercitari a drepturilor procesuale si administrarea probelor in aparare, la dreptul aparatorului acestui inculpat de a asista la efectuarea oricarui act de urmarire penala, trebuie precizat ca acesta a fost exercitat in conditiile in care inculpatul s-a sustras de la cercetari, singurele probe solicitate de avocatul ales al inculpatului la data prezentarii materialului de urmarire penala fiind efectuarea unei comisii rogatorii in cadrul careia sa fie audiata sora sa, D.A. si confruntarea cu martorii U.E. si S.A.. Acestea au fost respinse intemeiat la acea data de catre procuror.
Fata de aceste considerente, in temeiul art. 347, raportat la art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedura penala, Curtea va respinge ca nefondata contestatia formulata de inculpatul D.I.M. impotriva incheierii judecatorului de camera preliminara, pronuntata in dosarul nr. 58/1372/2014 al Tribunalului pentru Minori si Familie Brasov, pe care o va  mentine ca fiind legala si temeinica.
In baza art. 275 alin. 2 Cod procedura penala, contestatorul inculpat va fi obligat sa plateasca statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare.