Redeschiderea procesului penal in cazul judecarii in lipsa a persoanei condamnate. Conditii.

         In aplicarea prevederilor art. 466 din Codul de procedura penala (art. 522l din vechiul Cod de procedura penala) nu se impune redeschiderea procesului penal in conditiile in care in datele existente la dosar rezulta ca solicitantul a avut cunostinta de existenta procesului penal.

        Potrivit art. 5221 Cod procedura penala „in cazul in care se cere extradarea sau predarea in baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate si condamnate in lipsa, cauza va putea fi rejudecata de catre instanta care a judecat in prima instanta, la cererea condamnatului”.
Extradarea condamnatului s-a realizat de catre autoritatile judiciare germane care au procedat la arestarea condamnatului la data de 5 noiembrie 2011, cererea autoritatilor judiciare romane fiind aprobata la data de 19 decembrie 2011, renuntandu-se la regula specialitatii.
In interpretarea textului de lege mentionat, trebuie pornit de la scopul reglementarii procedurii rejudecarii cauzei dupa extradare, si anume garantarea dreptului persoanei extradate la un proces echitabil, cu respectarea, in principal, a dreptului sau la aparare. In acelasi sens sunt si dispozitiile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicata, potrivit carora noua procedura de judecata are drept scop salvgardarea dreptului la aparare al persoanei care, judecata si condamnata in lipsa, nu a avut cunostinta de procesul pornit impotriva sa si, prin urmare, nu a fost in masura sa-si faca apararile.
Dreptul persoanei extradate de a beneficia de rejudecarea unei cauze poate fi restrictionat nu numai in situatia in care persoana condamnata a fost prezenta la unul din termenele de judecata sau la pronuntarea hotararilor, ci si cand rezulta ca a avut cunostinta, in alt mod, despre desfasurarea judecatii. Aceeasi interpretare rezulta si din jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie potrivit careia, in ipoteza in care o persoana a avut cunostinta despre desfasurarea judecatii si cu toate acestea nu s-a prezentat in fata instantelor, este vorba despre o conduita procesuala culpabila a persoanei extradate care nu poate fi invocata in sustinerea cererii de rejudecare, conduita neprotejata de prevederile art. 32 alin. l din Legea nr. 302/2004, republicata, privind cooperarea judiciara internationala in materie penala.
Interpretarea mentionata este sprijinita si de modul in care legiuitorul a inteles sa modifice dispozitiile art. 5221 in noul Cod de procedura penala, confirmand criteriile pentru admisibilitatea cererii de rejudecare enuntate anterior. Astfel, in art. 466 alin. (2) din noul Cod se prevede ca „este considerata persoana judecata in lipsa inculpatul care: a) nu a avut cunostinta de proces; b) desi a avut cunostinta de proces in orice mod, a lipsit in mod justificat de la judecarea cauzei si nu a putut incunostinta instanta."
Caracterul conform cu cerintele impuse de art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale al unei judecati desfasurate in lipsa inculpatului, in conditiile in care acesta a renuntat la dreptul de a se prezenta la judecata, a fost deja constatat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauze precum Mihaies impotriva Frantei (decizia din 25 mai 1998), Poitrimol impotriva Frantei (hotararea din 23 noiembrie 1993), Colozza impotriva Italiei (hotararea din 12 februarie 1985).
Posibilitatea solutionarii cauzei in lipsa inculpatului este recunoscuta si prin Rezolutia nr. 75 (11) a Consiliului Europei privind criteriile ce trebuie respectate in cazul in care o persoana este judecata in lipsa. Astfel, in criteriul nr. 9 se statueaza ca persoana condamnata in lipsa ar trebui sa aiba dreptul de a fi judecata din nou daca dovedeste faptul ca absenta sa de la judecata initiala este datorata unor cauze independente de vointa sa si ca nu a avut posibilitatea de a instiinta instanta.
O abordare similara este regasita si in Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009.
In cauza se constata, contrar celor sustinute de intimatul condamnat, ca acesta avea cunostinta de existenta procedurilor penale care il priveau. Lipsa acestuia de la judecata ii este imputabila, in conditiile in care din actele dosarului rezulta indubitabil faptul ca avea cunostinta de derularea procedurilor judiciare impotriva sa, iar cu toate acestea a parasit teritoriul tarii. Pe de alta parte, autoritatea judiciara romana a procedat la citarea sa la singura adresa de domiciliu cunoscuta. Faptul parasirii ulterioare a teritoriului tarii de catre condamnat, nu reprezinta un temei justificativ suficient care sa impuna rejudecarea cauzei, in conditiile in care, astfel dupa cum se va arata, acesta avea la cunostinta ca este supus unei proceduri penale in fata autoritatilor romane.
Notiunea de „proces", astfel dupa cum este prevazut de art. 466 alin. 2 din Codul de procedura penala, nu trebuie interpretata restrictiv si limitativ, in sensul ca se are in vedere doar faza de judecata a cauzei, ci trebuie analizata in ansamblul ei, prin includerea tuturor etapelor pe care un dosar il poate parcurge, deci inclusiv perioada urmaririi penale, cat si cea de executare a celor dispuse de catre instanta alaturi de perioada cercetarii judecatoresti.
De altfel, in acelasi sens s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia penala nr. 624 din 29 februarie 2012 a Sectiei penale, cand a analizat conditiile admisibilitatii unei cereri de rejudecare intemeiata pe prevederile art. 5221 din Codul de procedura penala din 1969, fiind analizate cu aceasta ocazie si prevederile procedurale ce urmau a intra in vigoare la data de 1 februarie 2014.
Raportat la obiectul prezentei cauze, Curtea remarca faptul ca in mod neintemeiat prima instanta a dat curs cererii condamnatului, in situatia in care nu s-a demonstrat, dincolo de orice dubiu, faptul ca acesta nu a avut cunostinta de existenta prezentului proces penal.
Este cert ca intimatul a lipsit de la judecarea cauzei de catre Judecatoria Brasov, precum si de catre Tribunalul pentru Minori si Familie Brasov, insa acesta a avut cunostinta de derularea fata de el a procedurilor judiciar penale in cauza pendinte.
In acest sens, se remarca faptul ca in cursul urmaririi penale in cauza la data de 20 noiembrie 2006 i-a fost adusa la cunostinta incadrarea juridica a faptei precum si dreptul la aparare, fiind audiat in calitate de invinuit in legatura cu infractiunea comisa la data de 26.10.2006.
De asemenea, la data de 28 noiembrie 2006 condamnatului i-a fost adusa la cunostinta incadrarea juridica si dreptul la aparare, fiind audiat in calitate de invinuit in legatura cu infractiunea savarsita la data de 15.11.2006.
Totodata, in legatura cu ultima fapta, din data de 25 septembrie 2007 se constata ca la dosar exista declaratia martorei M. E., care a participat la comiterea infractiunii din acea zi impreuna cu intimatul, din care rezulta faptul ca ulterior savarsirii actiunii infractionale acesta a fugit fiind urmarit de catre organele de politie, iar a doua zi s-a dus la domiciliul martorei pentru a se interesa despre cele declarate de aceasta in fata organelor judiciare. Ulterior, la data de 28.09.2007, in timp ce petentul se afla la domiciliu au venit organele de politie, motiv pentru care acesta a fugit din casa.
Totodata, in aceeasi ordine de idei, se remarca faptul ca din verificarile efectuate de catre organele de politie in legatura cu punerea in executare a mandatului de arestare preventiva emis pe numele condamnatului la data de 4.10.2007, s-a stabilit ca intimatul a parasit teritoriul tarii deplasandu-se in Polonia, unde a folosit datele de identificare ale fratelui sau, ingreunand astfel procedura de identificare in vederea punerii in aplicare a masurii preventive.
In aceste conditii, este evident faptul ca intimatul a avut la cunostinta de derularea procedurilor judiciare in prezenta cauza, procesul penal fiind inceput, fapt pentru care, raportat la prezenta cerere, se constata ca aceasta este neintemeiata, nefiind implinita conditia esentiala prevazuta de art. 466 alin. 2 din Codul de procedura penala, lipsa de la proces fiind imputabila condamnatului.