Conditia dublei incriminari in cazul recunoasterii sanctiunilor pecuniare.
(Decizie nr. 102/Ap din data de 20.03.2014 pronuntata de Curtea de Apel Brasov) Asistenta judiciara in materie penala. Principiul recunoasterii reciproce a sanctiunilor pecuniare. Executarea sanctiunii pecuniare este subordonata conditiei ca fapta la care se refera hotararea, in sensul art. 233 din Legea nr. 302/2004, a autoritatii judiciare sau administrative straine sa fie prevazuta si de legea romana.
Prin sentinta penala nr. 2405/11.12.2013 pronuntata in dosarul penal nr.19387/197/2013, Judecatoria Brasov a hotarat, in baza art. 233 si urm. din Legea nr. 302/2004, respingerea cererii de recunoastere a deciziei 7600-EV 2239 / 11 – F 100302 emisa de Vama Centrala Munchen, avand ca obiect sanctiunea pecuniara aplicata pentru comiterea unei contraventii, cu privire la numitul R.D.. Totodata, in baza art. 247 lit. b din Legea nr. 302/2004 dispune informarea autoritatii competente din statul emitent cu privire la nerecunoasterea deciziei.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca autoritatile germane au solicitat recunoasterea deciziei avand numar de referinta 7600-EV 2239/11-F 100302 din data de 19.09.2012, definitiva la data de 09.10.2012, emisa de Vama Centrala Munchen, prin care numitului D.R. i s-a aplicat o sanctiune pecuniara, respectiv amenda de 2712,50 euro, pentru comiterea unei contraventii.
Conform art. 233 alin. 1 lit. a din Legea nr. 302/2004, principiul recunoasterii reciproce a sanctiunilor pecuniare poate avea ca obiect o hotarare definitiva prin care s-a aplicat o pedeapsa pecuniara, referitor la o infractiune prevazuta de legea penala a statului emitent, pedeapsa pecuniara reprezentand obligatia de a plati o suma de bani drept condamnare pentru o infractiune, pronuntata printr-o hotarare.
Avand in vedere ca autoritatea germana solicitanta, respectiv Vama Centrala Munchen, a solicitat recunoasterea unei decizii prin care numitului D.R. i s-a aplicat o sanctiune pecuniara - amenda de 2712,50 euro, pentru comiterea unei contraventii, instanta apreciaza ca in speta nu sunt aplicabile Dispozitiile privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene in aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005, privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce sanctiunilor pecuniare, prevazute de art. 233 si urmatoarele din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, in conditiile in care sanctiunea pecuniara aplicata prin decizia a carei recunoastere se solicita, a fost dispusa urmare comiterii unei contraventii si nu a unei infractiuni, conform dispozitiilor legale aplicabile in materie.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov.
Criticile aduse au vizat aspecte de netemeinicie relativ la gresita interpretare a dispozitiilor care reglementeaza in materie, sustinandu-se faptul ca, in conformitate cu Decizia-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce a sanctiunilor financiare se aplica, potrivit art. 7, si in cazul contraventiilor. Din acest motiv, o sanctionabilitate reciproca exista si atunci cand, dupa legislatia statului emitent, fapta este considerata infractiune, in timp ce, dupa legislatia statului de executare, aceasta este considerata contraventie si invers.
In continuare s-a sustinut ca, potrivit legislatiei romanesti, respectiv art. 26 lit. a din O.U.G. nr. 56/2007 privind incadrarea in munca si detasarea strainilor pe teritoriul Romaniei, constituie contraventie primirea la munca a unui strain fara autorizatie de munca sau permis de sedere in scop de munca, cu amenda de la 3.000 la 4.000 lei, fara ca amenda sa poata depasi 100.000 lei.
Examinand sentinta apelata prin prisma criticilor formulate, cat si din oficiu, in limitele efectului devolutiv, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat in cauza, pentru urmatoarele considerente:
Sesizarea autoritatilor germane. Descrierea faptei comise de numitul D.R. si incadrarea juridica, potrivit dreptului german.
Curtea retine ca la filele 3-32 dosar prima instanta, se afla sesizarea transmisa de autoritatile germane care au solicitat recunoasterea deciziei avand numar de referinta 7600-EV 2239/11-F 100302 din data de 19.09.2012, definitiva la data de 09.10.2012, emisa de Vama Centrala Munchen, prin care numitului D.R. i s-a aplicat o sanctiune pecuniara, respectiv amenda de 2712,50 euro, pentru comiterea unei contraventii.
La filele 21-22 dosar prima instanta s-a mentionat faptul ca decizia prin care s-a aplicat sanctiunea pecuniara numitului D.R. a fost luata de o autoritate din Germania, “alta decat instanta, in legatura cu fapte care se pedepsesc conform dreptului national al statului emitent ca fiind incalcari ale normelor legale. Se confirma ca persoana respectiva a avut posibilitatea sa solicite judecarea cauzei de catre o instanta competenta in materie penala”.
In sesizarea autoritatilor germane s-a mentionat ca cetateanul roman D.R. a fost angajat ca dulgher de la data de 31.08.2009 pana la data de 28.07.2011 la mai multe societati comerciale germane ce desfasurau lucrari de construire pe diferite santiere din mai multe localitati din Germania. In aceasta perioada de timp, cetateanul roman D.R. nu a lucrat ca intreprinzator independent, ci a fost angajat. Drept urmare, era obligat sa obtina de la Agentia federala de munca, pentru fiecare din activitatile prestate, o aprobare de munca valabila (UE), ceea ce el nu a facut.
Potrivit dreptului german, fapta comisa de cetateanul roman D.R. constituie contraventia de munca fara aprobare de munca, conform art. 284 alineat 1 din Codul social german, cartea a treia corelat cu art. 404 alineat 2 numar 4 din Codul social german, cartea a treia/SGB III/.
Normele juridice incidente in cauza.
Astfel, Titlul VII din Legea nr.302/2004 are denumirea marginala „Asistenta judiciara in materie penala”, prin art.171 din Capitolul I stabilindu-se obiectul asistentei judiciare, dintre care retinem lit. f) „alte forme de asistenta judiciara”.
In cadrul aceluiasi titlu, Capitolul II are denumirea marginala „Dispozitii privind asistenta judiciara aplicabile in relatia cu statele membre ale Uniunii Europene”, iar in cadrul acestui din urma capitol, Sectiunea a 4-a are denumirea marginala si cuprinde „Dispozitii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene in aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce sanctiunilor pecuniare”.
Potrivit art. 233 cuprins in Paragraful 1, in sensul prezentei sectiuni, Prin hotarare se intelege, indiferent de denumirea acesteia, cum ar fi incheiere, sentinta, decizie, ordonanta, rezolutie sau proces-verbal de constatare, o hotarare definitiva pronuntata de un organ de urmarire penala, o instanta, precum si de alte autoritati care, potrivit legii, sunt considerate ca fiind judiciare ori de catre o autoritate administrativa, prin care o persoana fizica sau juridica a fost obligata la plata unei sanctiuni pecuniare, atunci cand hotararea a fost luata de: ?…? c) o autoritate, alta decat una judiciara, in legatura cu o fapta care, potrivit legislatiei statului emitent, constituie o incalcare a normelor legale, daca persoana fizica sau juridica sanctionata a avut posibilitatea sa solicite judecarea cauzei de catre o autoritate judiciara competenta si in materie penala.
Prin Paragraful 3 al aceleiasi sectiuni a fost reglementata Procedura de executare a hotararii. Conform art. 239 alin. 2, „pentru alte fapte decat cele prevazute la alin.1 – (infractiuni, nota Curtii de Apel), executarea sanctiunii pecuniare este subordonata conditiei ca fapta la care se refera hotararea autoritatii judiciare sau administrative straine sa fie prevazuta si de legea romana”.
Temeiurile de fapt si de drept care au condus Curtea la respingerea apelului declarat de parchet, insa pentru alte considerente decat cele avute in vedere de Judecatoria Brasov.
Astfel, contrar celor retinute de prima instanta care a respins cererea formulata de autoritatile germane pe considerentul ca sanctiunea pecuniara aplicata prin decizia a carei recunoastere s-a solicitat, a fost dispusa urmare comiterii unei contraventii, iar nu a unei infractiuni, Curtea retine ca, potrivit art. 233 lit. c din Legea nr. 302/2004, poate fi recunoscuta o sanctiune pecuniara aplicata de catre o autoritate dintr-un stat membru al UE, alta decat una judiciara, in legatura cu o fapta care, potrivit legislatiei statului emitent, constituie o incalcare a normelor legale, daca persoana fizica sau juridica sanctionata a avut posibilitatea sa solicite judecarea cauzei de catre o autoritate judiciara competenta si in materie penala.
Or, potrivit sesizarii transmise de autoritatile judiciare din Germania, decizia prin care s-a aplicat sanctiunea pecuniara numitului D.R. a fost luata de o autoritate din Germania, „alta decat instanta, in legatura cu fapte care se pedepsesc conform dreptului national al statului emitent ca fiind incalcari ale normelor legale. Se confirma ca persoana respectiva a avut posibilitatea sa solicite judecarea cauzei de catre o instanta competenta in materie penala”.
Asadar, prima instanta trebuia sa constate ca prima conditie de admisibilitate era indeplinita, iar urmatorul pas era verificarea indeplinirii conditiei referitoare la dubla incriminare, respectiv daca in legislatia romaneasca fapta comisa de D.R. constituie sau nu contraventie.
In memoriul cu motivele de apel, procurorul a sustinut ca fapta comisa de D.R. pe teritoriul Germaniei isi are corespondent in art. 26 lit. a din O.U.G. nr. 56/2007 privind incadrarea in munca si detasarea strainilor pe teritoriul Romaniei, constituie contraventie primirea la munca a unui strain fara autorizatie de munca sau permis de sedere in scop de munca, cu amenda de la 3.000 la 4.000 lei, fara ca amenda sa poata depasi 100.000 lei.
In referire la textul de lege indicat de parchet, Curtea retine ca acesta nu este incident in cauza de fata, pentru urmatoarele considerente:
- potrivit art. 2 lit. a din O.U.G. nr. 56/2007, strainul este „persoana care nu are cetatenia romana, cetatenia unui alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European ori cetatenia Confederatiei Elvetiene”. Conform sesizarii autoritatilor germane, cetateanul roman D.R. a fost angajat ca dulgher de la data de 31.08.2009 pana la data de 28.07.2011. Or, incepand cu data de 01.01.2007, Romania a devenit membru al Uniunii Europene, iar perioada indicata de autoritatile germane se situeaza dupa data de 01.01.2007, astfel ca D.R. nu putea fi considerat strain.
- langa faptul retinut la pct. 1, contraventia indicata in memoriul cu motivele de apel sanctioneaza fapta angajatorului, iar nu a angajatului, deoarece constituie contraventie „primirea la munca”. Or, potrivit legislatiei germane – care i s-a aplicat cetateanului roman D.R. – acesta era obligat sa obtina de la Agentia federala de munca, pentru fiecare din activitatile prestate, o aprobare de munca valabila (UE). Asadar, obligatia este instituita in sarcina cetateanului roman persoana fizica, iar incalcarea de catre acesta atrage raspunderea contraventionala in dreptul german, pe cand, potrivit legislatiei romanesti, raspunderea contraventionala este atrasa de „primirea la munca”, obligatia fiind instituita in sarcina persoanei juridice romane.
Senatul Romaniei, prin proiectul de lege (PL-x) nr.150/15.03.2007, a adoptat „Legea mestesugurilor”. Prin art. 41 a fost sanctionata „cu amenda cuprinsa intre 1.000 lei si 5.000 lei, desfasurarea de catre o persoana fizica sau juridica a unei activitati lucrative in sensul prezentei legi, inainte de obtinerea atestatului de la registrul mestesugarilor din raza teritoriala”. Aceasta ar fi contraventia corespondenta din legislatia romaneasca celei din legislatia germana pentru care cetateanul roman D.R. a fost sanctionat contraventional de autoritatile germane. Numai ca, desi PL-x nr.150/15.03.2007 a fost inaintat spre dezbatere si adoptare Camerei Deputatilor, conform art. 75 din Constitutia Romaniei, acest proiect se afla la comisiile parlamentare inca din 19.03.2007, nefiind adoptat, impune ca fapta la care se refera hotararea autoritatii judiciare sau administrative straine sa fie prevazuta si de legea romana, conditie ce nu este indeplinita, astfel cum s-a aratat mai sus, decizia 7600-EV 2239/ 11 – F 100302 emisa de Vama Centrala Munchen nu poate fi recunoscuta.
In lumina aspectelor de fapt si de drept de mai sus, Curtea, in baza art. 421 pct.1 lit. b Cod procedura penala, va respinge ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov impotriva sentintei penale nr. 2405/11.12.2013 pronuntata de Judecatoria Brasov in dosarul penal nr. 19387/197/2013, pe care o va mentine.
Prin sentinta penala nr. 2405/11.12.2013 pronuntata in dosarul penal nr.19387/197/2013, Judecatoria Brasov a hotarat, in baza art. 233 si urm. din Legea nr. 302/2004, respingerea cererii de recunoastere a deciziei 7600-EV 2239 / 11 – F 100302 emisa de Vama Centrala Munchen, avand ca obiect sanctiunea pecuniara aplicata pentru comiterea unei contraventii, cu privire la numitul R.D.. Totodata, in baza art. 247 lit. b din Legea nr. 302/2004 dispune informarea autoritatii competente din statul emitent cu privire la nerecunoasterea deciziei.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca autoritatile germane au solicitat recunoasterea deciziei avand numar de referinta 7600-EV 2239/11-F 100302 din data de 19.09.2012, definitiva la data de 09.10.2012, emisa de Vama Centrala Munchen, prin care numitului D.R. i s-a aplicat o sanctiune pecuniara, respectiv amenda de 2712,50 euro, pentru comiterea unei contraventii.
Conform art. 233 alin. 1 lit. a din Legea nr. 302/2004, principiul recunoasterii reciproce a sanctiunilor pecuniare poate avea ca obiect o hotarare definitiva prin care s-a aplicat o pedeapsa pecuniara, referitor la o infractiune prevazuta de legea penala a statului emitent, pedeapsa pecuniara reprezentand obligatia de a plati o suma de bani drept condamnare pentru o infractiune, pronuntata printr-o hotarare.
Avand in vedere ca autoritatea germana solicitanta, respectiv Vama Centrala Munchen, a solicitat recunoasterea unei decizii prin care numitului D.R. i s-a aplicat o sanctiune pecuniara - amenda de 2712,50 euro, pentru comiterea unei contraventii, instanta apreciaza ca in speta nu sunt aplicabile Dispozitiile privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene in aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005, privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce sanctiunilor pecuniare, prevazute de art. 233 si urmatoarele din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, in conditiile in care sanctiunea pecuniara aplicata prin decizia a carei recunoastere se solicita, a fost dispusa urmare comiterii unei contraventii si nu a unei infractiuni, conform dispozitiilor legale aplicabile in materie.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov.
Criticile aduse au vizat aspecte de netemeinicie relativ la gresita interpretare a dispozitiilor care reglementeaza in materie, sustinandu-se faptul ca, in conformitate cu Decizia-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce a sanctiunilor financiare se aplica, potrivit art. 7, si in cazul contraventiilor. Din acest motiv, o sanctionabilitate reciproca exista si atunci cand, dupa legislatia statului emitent, fapta este considerata infractiune, in timp ce, dupa legislatia statului de executare, aceasta este considerata contraventie si invers.
In continuare s-a sustinut ca, potrivit legislatiei romanesti, respectiv art. 26 lit. a din O.U.G. nr. 56/2007 privind incadrarea in munca si detasarea strainilor pe teritoriul Romaniei, constituie contraventie primirea la munca a unui strain fara autorizatie de munca sau permis de sedere in scop de munca, cu amenda de la 3.000 la 4.000 lei, fara ca amenda sa poata depasi 100.000 lei.
Examinand sentinta apelata prin prisma criticilor formulate, cat si din oficiu, in limitele efectului devolutiv, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat in cauza, pentru urmatoarele considerente:
Sesizarea autoritatilor germane. Descrierea faptei comise de numitul D.R. si incadrarea juridica, potrivit dreptului german.
Curtea retine ca la filele 3-32 dosar prima instanta, se afla sesizarea transmisa de autoritatile germane care au solicitat recunoasterea deciziei avand numar de referinta 7600-EV 2239/11-F 100302 din data de 19.09.2012, definitiva la data de 09.10.2012, emisa de Vama Centrala Munchen, prin care numitului D.R. i s-a aplicat o sanctiune pecuniara, respectiv amenda de 2712,50 euro, pentru comiterea unei contraventii.
La filele 21-22 dosar prima instanta s-a mentionat faptul ca decizia prin care s-a aplicat sanctiunea pecuniara numitului D.R. a fost luata de o autoritate din Germania, “alta decat instanta, in legatura cu fapte care se pedepsesc conform dreptului national al statului emitent ca fiind incalcari ale normelor legale. Se confirma ca persoana respectiva a avut posibilitatea sa solicite judecarea cauzei de catre o instanta competenta in materie penala”.
In sesizarea autoritatilor germane s-a mentionat ca cetateanul roman D.R. a fost angajat ca dulgher de la data de 31.08.2009 pana la data de 28.07.2011 la mai multe societati comerciale germane ce desfasurau lucrari de construire pe diferite santiere din mai multe localitati din Germania. In aceasta perioada de timp, cetateanul roman D.R. nu a lucrat ca intreprinzator independent, ci a fost angajat. Drept urmare, era obligat sa obtina de la Agentia federala de munca, pentru fiecare din activitatile prestate, o aprobare de munca valabila (UE), ceea ce el nu a facut.
Potrivit dreptului german, fapta comisa de cetateanul roman D.R. constituie contraventia de munca fara aprobare de munca, conform art. 284 alineat 1 din Codul social german, cartea a treia corelat cu art. 404 alineat 2 numar 4 din Codul social german, cartea a treia/SGB III/.
Normele juridice incidente in cauza.
Astfel, Titlul VII din Legea nr.302/2004 are denumirea marginala „Asistenta judiciara in materie penala”, prin art.171 din Capitolul I stabilindu-se obiectul asistentei judiciare, dintre care retinem lit. f) „alte forme de asistenta judiciara”.
In cadrul aceluiasi titlu, Capitolul II are denumirea marginala „Dispozitii privind asistenta judiciara aplicabile in relatia cu statele membre ale Uniunii Europene”, iar in cadrul acestui din urma capitol, Sectiunea a 4-a are denumirea marginala si cuprinde „Dispozitii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene in aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce sanctiunilor pecuniare”.
Potrivit art. 233 cuprins in Paragraful 1, in sensul prezentei sectiuni, Prin hotarare se intelege, indiferent de denumirea acesteia, cum ar fi incheiere, sentinta, decizie, ordonanta, rezolutie sau proces-verbal de constatare, o hotarare definitiva pronuntata de un organ de urmarire penala, o instanta, precum si de alte autoritati care, potrivit legii, sunt considerate ca fiind judiciare ori de catre o autoritate administrativa, prin care o persoana fizica sau juridica a fost obligata la plata unei sanctiuni pecuniare, atunci cand hotararea a fost luata de: ?…? c) o autoritate, alta decat una judiciara, in legatura cu o fapta care, potrivit legislatiei statului emitent, constituie o incalcare a normelor legale, daca persoana fizica sau juridica sanctionata a avut posibilitatea sa solicite judecarea cauzei de catre o autoritate judiciara competenta si in materie penala.
Prin Paragraful 3 al aceleiasi sectiuni a fost reglementata Procedura de executare a hotararii. Conform art. 239 alin. 2, „pentru alte fapte decat cele prevazute la alin.1 – (infractiuni, nota Curtii de Apel), executarea sanctiunii pecuniare este subordonata conditiei ca fapta la care se refera hotararea autoritatii judiciare sau administrative straine sa fie prevazuta si de legea romana”.
Temeiurile de fapt si de drept care au condus Curtea la respingerea apelului declarat de parchet, insa pentru alte considerente decat cele avute in vedere de Judecatoria Brasov.
Astfel, contrar celor retinute de prima instanta care a respins cererea formulata de autoritatile germane pe considerentul ca sanctiunea pecuniara aplicata prin decizia a carei recunoastere s-a solicitat, a fost dispusa urmare comiterii unei contraventii, iar nu a unei infractiuni, Curtea retine ca, potrivit art. 233 lit. c din Legea nr. 302/2004, poate fi recunoscuta o sanctiune pecuniara aplicata de catre o autoritate dintr-un stat membru al UE, alta decat una judiciara, in legatura cu o fapta care, potrivit legislatiei statului emitent, constituie o incalcare a normelor legale, daca persoana fizica sau juridica sanctionata a avut posibilitatea sa solicite judecarea cauzei de catre o autoritate judiciara competenta si in materie penala.
Or, potrivit sesizarii transmise de autoritatile judiciare din Germania, decizia prin care s-a aplicat sanctiunea pecuniara numitului D.R. a fost luata de o autoritate din Germania, „alta decat instanta, in legatura cu fapte care se pedepsesc conform dreptului national al statului emitent ca fiind incalcari ale normelor legale. Se confirma ca persoana respectiva a avut posibilitatea sa solicite judecarea cauzei de catre o instanta competenta in materie penala”.
Asadar, prima instanta trebuia sa constate ca prima conditie de admisibilitate era indeplinita, iar urmatorul pas era verificarea indeplinirii conditiei referitoare la dubla incriminare, respectiv daca in legislatia romaneasca fapta comisa de D.R. constituie sau nu contraventie.
In memoriul cu motivele de apel, procurorul a sustinut ca fapta comisa de D.R. pe teritoriul Germaniei isi are corespondent in art. 26 lit. a din O.U.G. nr. 56/2007 privind incadrarea in munca si detasarea strainilor pe teritoriul Romaniei, constituie contraventie primirea la munca a unui strain fara autorizatie de munca sau permis de sedere in scop de munca, cu amenda de la 3.000 la 4.000 lei, fara ca amenda sa poata depasi 100.000 lei.
In referire la textul de lege indicat de parchet, Curtea retine ca acesta nu este incident in cauza de fata, pentru urmatoarele considerente:
- potrivit art. 2 lit. a din O.U.G. nr. 56/2007, strainul este „persoana care nu are cetatenia romana, cetatenia unui alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European ori cetatenia Confederatiei Elvetiene”. Conform sesizarii autoritatilor germane, cetateanul roman D.R. a fost angajat ca dulgher de la data de 31.08.2009 pana la data de 28.07.2011. Or, incepand cu data de 01.01.2007, Romania a devenit membru al Uniunii Europene, iar perioada indicata de autoritatile germane se situeaza dupa data de 01.01.2007, astfel ca D.R. nu putea fi considerat strain.
- langa faptul retinut la pct. 1, contraventia indicata in memoriul cu motivele de apel sanctioneaza fapta angajatorului, iar nu a angajatului, deoarece constituie contraventie „primirea la munca”. Or, potrivit legislatiei germane – care i s-a aplicat cetateanului roman D.R. – acesta era obligat sa obtina de la Agentia federala de munca, pentru fiecare din activitatile prestate, o aprobare de munca valabila (UE). Asadar, obligatia este instituita in sarcina cetateanului roman persoana fizica, iar incalcarea de catre acesta atrage raspunderea contraventionala in dreptul german, pe cand, potrivit legislatiei romanesti, raspunderea contraventionala este atrasa de „primirea la munca”, obligatia fiind instituita in sarcina persoanei juridice romane.
Senatul Romaniei, prin proiectul de lege (PL-x) nr.150/15.03.2007, a adoptat „Legea mestesugurilor”. Prin art. 41 a fost sanctionata „cu amenda cuprinsa intre 1.000 lei si 5.000 lei, desfasurarea de catre o persoana fizica sau juridica a unei activitati lucrative in sensul prezentei legi, inainte de obtinerea atestatului de la registrul mestesugarilor din raza teritoriala”. Aceasta ar fi contraventia corespondenta din legislatia romaneasca celei din legislatia germana pentru care cetateanul roman D.R. a fost sanctionat contraventional de autoritatile germane. Numai ca, desi PL-x nr.150/15.03.2007 a fost inaintat spre dezbatere si adoptare Camerei Deputatilor, conform art. 75 din Constitutia Romaniei, acest proiect se afla la comisiile parlamentare inca din 19.03.2007, nefiind adoptat, impune ca fapta la care se refera hotararea autoritatii judiciare sau administrative straine sa fie prevazuta si de legea romana, conditie ce nu este indeplinita, astfel cum s-a aratat mai sus, decizia 7600-EV 2239/ 11 – F 100302 emisa de Vama Centrala Munchen nu poate fi recunoscuta.
In lumina aspectelor de fapt si de drept de mai sus, Curtea, in baza art. 421 pct.1 lit. b Cod procedura penala, va respinge ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov impotriva sentintei penale nr. 2405/11.12.2013 pronuntata de Judecatoria Brasov in dosarul penal nr. 19387/197/2013, pe care o va mentine.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete
Reziliere contract de concesiune - Conditii - Decizie nr. 132/R din data de 07.02.2014Rectificare carnet de munca. Dispozitii legale - Sentinta civila nr. 651/LM din data de 13.03.2014
Divort. Exerxitarea autoritatii parintesti - Decizie nr. 503/A din data de 25.09.2014
Atribuire folosinta imobil. O.P. - conditii de admisibilitate - Decizie nr. 404/A din data de 18.07.2014
Rezolutie antecontract de vanzare cumparare - Decizie nr. 607/R din data de 24.11.2014
trafic de droguri - Sentinta penala nr. 9 din data de 22.01.2014
Acordul de recunoa?tere a vinova?iei incheiat de procurorul militar cu inculpatul cercetat pentru savar?irea infrac?iunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante prev. de art.336 alin.1 C.pen. Amanarea aplicarii pedepsei - Sentinta penala nr. 8 din data de 16.02.2016
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 1230/Ap din data de 30.06.2017
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 771/Ap din data de 04.05.2017
Insolventa. Anulare acte frauduloase. - Sentinta civila nr. 510/Ap din data de 22.04.2017
Contractele individuale de munca incheiate intre persoane fizice in calitate de experti desemnati si persoane juridice in derularea unor proiecte POSDRU finantate din Fondul Social European au natura unor contracte atipice de munca - Sentinta civila nr. 496/A din data de 16.04.2017
Insolventa. Art. 72 din Legea nr. 85/2014. Respingerea cererii de deschiderea procedurii insolventei formulata impotriva garantului ipotecar. Solidaritatea nu se prezuma potrivit art. 1034-1056 Cod civil. - Sentinta civila nr. 473/Ap din data de 16.03.2017
EXPROPRIERE. Art. 26 din Legea nr. 33/1994. Stabilirea valorii despagubirii. Metoda comparatiei directe. Alegerea comparabilei cu cea mai mica ajustare, cu caracteristicile cele mai asemanatoare cu terenul in litigiu. - Sentinta civila nr. 336/AP din data de 23.02.2017
Expropriere. Reglementand dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 35 ca „daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, - Sentinta civila nr. 71/Ap din data de 19.01.2017
Solicitare de sesizare a Curtii de Justi?ie a Uniunii Europene cu o intrebare preliminara, in temeiul dispozitiilor art. 276 din Tratatul privind func?ionarea Uniunii Europene. - Hotarare nr. 56/CP din data de 05.07.2017
Aplicarea unei pedepse mai reduse decat cea mentionata in acordul de recunoastere a vinovatiei. - Sentinta penala nr. 107/Ap din data de 14.02.2017
Legatura de cauzalitate intre fapta inculpatului si rezultatul produs. - Sentinta penala nr. 209/Ap din data de 17.03.2017
Reprezentarea succesorala in materia Legii nr. 10/2001. Amenajari de utilitate publica ulterioare notificarii, fara existenta unei autorizatii de constructie. - Decizie nr. 1500/Ap din data de 01.10.2016
Actiune in revendicare inadmisibila in conditiile in care s-a uzat de dispozitiile Legii nr. 10/2001. Imobil revendicat achizitionat in baza Legii nr. 112/1995. Securitatea raporturilor juridice. - Decizie nr. 1033/Ap din data de 15.07.2016
Obligatia de despagubire a A.A.A.S. –art 32 ind. 4 din O.U.G. nr. 88/1997. Contracte incheiate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 137/2002. - Decizie nr. 295/Ap din data de 23.02.2016