In procesul de analizare a validitatii unei hotarari emise de Comisia Judeteana, ANRP poate examina calitatea solicitantului de persoana indreptatita la despagubiri

In procesul de  analizare a validitatii unei hotarari emise de Comisia Judeteana, ANRP poate examina calitatea solicitantului de persoana indreptatita la despagubiri, chiar daca  a stabilit intr-o verificare anterioara ca cererea trebuie completata doar cu anumite dovezi privind intinderea dreptului la compensatie. In aceasta situatie, calitatea de persoana indreptatita nu poate fi considerata ca fiind  un aspect transat asupra caruia nu mai poate reveni, cu valoare de lucru judecat.

Prin sentinta civila nr. 537/CA/22.04.2015, Tribunalul Brasov a respins cererea de repunere in termen formulata de reclamanta I.E., a respins exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive si inadmisibilitatii invocate de parata A.N.R.P. si a admis  actiunea, a anulat Decizia nr. 1140/23.12.2013 emisa de parata A.N.R.P., a obligat parata sa emita, in termen de 30 de zile de la data ramanerii definitive a sentintei, decizie de validare a Hotararii nr. 148/19.11.2009 emisa de Institutia Prefectului � Judetul B. � Comisia Judeteana de Aplicare a Legii nr. 9/1998, sub sanctiunea platii unei penalitati de 100 lei pentru fiecare zi de intarziere calculata pana la data emiterii deciziei de validare, a obligat parata sa plateasca reclamantei suma de 386.286,93 lei reprezentand compensatii banesti acordate prin Hotararea nr. 148/19.11.2009 emisa de Comisia Judeteana de Aplicare a Legii nr. 9/1998, actualizata in raport cu indicele de crestere a preturilor de consum incepand cu data de 19.11.2010 pentru prima transa, respectiv 19.11.2011 pentru cea de-a doua transa si pana la data platii efective.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata A.N.R.P., criticand modul de solutionare a exceptiei inadmisibilitatii capatului de cerere privind  emiterea unei decizii de validare a Hotararii nr. 148/2009, intrucat instanta poate decide cel mult, obligarea organului administratiei publice de a emite un act administrativ, in ipoteza in care constata pasivitatea acestuia, insa nu va putea hotari continutul actului si nici conditiile in care organul administrativ ar urma sa rezolve cererea cu care a fost investit, in caz contrar ar insemna ca s-ar incalca principiul separatiei puterilor in stat.
Pe fondul cauzei, recurenta arata ca dosarul in care a fost emisa Hotararea nr. 148/19.11.2009 a Comisiei Judetene B. a fost analizat de A.N.R.P. in sensul ca s-a emis decizia  nr. 1140/2013 de invalidare  a hotararii mentionate, intrucat  doamna I.E. a solicitat acordarea de despagubiri de pe urma defunctului sot I.C., iar Hotararea Comisiei Judetene a fost emisa pentru bunurile abandonate de I.T..
In ceea ce priveste obligarea sa la plata sumei de 386,286,93 lei, arata recurenta ca plata despagubirilor se efectueaza in ordinea cronologica a emiterii acestora, in transe anuale egale, esalonat, pe o perioada de 5 ani, iar pentru fiecare transa anuala, A.N.R.P. emite un titlu de plata  care se comunica Ministerului Finantelor si persoanelor indreptatite, plata fiind facuta de Ministerul Finantelor Publice, in conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 164/2014, asa incat A.N.R.P. nu are calitate procesuala pasiva  pentru plata despagubirilor.
In ceea ce priveste actualizarea despagubirilor, sunt aplicabile dispozitiile art. 10 alin. 5 din Legea nr. 164/2014.
Cat despre obligarea sa la plata unor penalitati, arata ca aceasta este vadit lipsita de fundament juridic, intrucat textul legal are in vedere  sanctionarea refuzului executarii voluntare.
In drept, recursul este intemeiat pe dispozitiile art. 488 pct. 8 Cod procedura civila.
Intimata-reclamanta a depus intampinare in care a invocat exceptia de neconstitutionalitate a unor articole din Legea nr. 164/2014 si a cerut sa se ia act de argumentele juridice prezentate in dosarul de fond cu privire la exceptia inadmisibilitatii si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a recurentei-parate.
De asemenea, solicita a fi sesizata Inalta Curte de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prin care sa se dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept privind aplicabilitatea Legii nr. 164/2014  in cazul in care prima hotarare a Comisie Judetene de Aplicare a Legii nr. 9/1998 era titlu executoriu la data pronuntarii acesteia, ceea ce inseamna ca despagubirea ar fi trebuit sa se afle in patrimoniul sau. La aceasta cerere intimata a renuntat ulterior.
Analizand sentinta atacata prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale incidente in cauza, curtea retine ca recursul formulat de parata se circumscrie cazului de casare prevazut de art. 488 pct. 8 Cod procedura civila  si este fondat pentru urmatoarele considerente:
Prin cererea inregistrata sub nr. 8453/3.12.2003 (fila 116 dosar Tribunal), reclamanta a solicitat revizuirea documentelor si acordarea compensatiilor pentru bunurile ce au fost detinute de sotul sau I.C., decedat la data de [�], intre anii 1928 � 1940, bunuri care au fost trecute in proprietatea statului bulgar.
Reclamanta a anexat cererii mai sus mentionata Declaratia autentificata sub nr. 1292/29.05.2003 din care rezulta ca defunctul I.C. s-a nascut la data de [�], Adeverinta nr. 137/11.09.1940 privind recoltele neridicate de catre T.A.I., locuitor al satului [�] comuna [�]  Prefectura Judetului [�], Situatia de avere imobila a numitului T.A.I., Declaratia data de acesta la data de 11.09.1940, Proces-verbal de verificare a declaratiei, acte de stare civila, Contract de vanzare-cumparare incheiat intre Oficiul National al Colonizarii si colonistul T.A.I..
La data de 12.04.2006, Comisia Judeteana B. de Aplicare a Legii nr. 9/1998 a emis, in favoarea reclamantei, Hotararea nr. 119 prin care a propus acordarea de compensatii si despagubiri in valoare de 301.132,51 lei.
Prin Decizia nr. 1182/11.05.2009, parata a invalidat hotararea mai sus mentionata, solicitand completarea dosarului cu Situatia Comisiei Mixte Romano � Bulgare lizibila si Contractul de recolonizare pentru localitatea [�], judetul [�], de la Arhivele Judetene C..
Cu adresa nr.7944/25.05.2009, i s-a comunicat reclamantei necesitatea completarii dosarului cu documentele care lipsesc.
Reclamanta s-a conformat solicitarii Comisiei Judetene B. de Aplicare a Legii nr. 9/1998, iar la data de 19.11.2009, urmare reanalizarii dosarului, a fost emisa Hotararea nr. 148 prin care s-a propus acordarea de compensatii banesti in suma totala de 386.286,93 lei, reclamantei, mostenitoare a autorului T.I., prin defunctul I.C..
Hotararea nr. 148/19.11.2009 emisa de Comisia Judeteana B. de Aplicare a Legii nr. 9/1998 a fost invalidata de parata prin Decizia nr. 1140/23.12.2013 cu motivarea ca reclamanta a solicitat, prin cererea nr. 8453/3.12.2003, acordarea despagubirilor de pe urma defunctului sot, I.C., iar hotararea a fost emisa pentru bunurile abandonate de catre T.A.I..
Potrivit Comunicarii nr. 9865/L9/23.12.2013, dosarul reclamantei a fost transmis Comisiei Judetului B. in vederea reanalizarii si emiterii unei noi hotarari. 
Prima instanta a considerat fondata cererea reclamantei de anulare a deciziei nr. 1140/2013 si de obligare a paratei sa emita o hotarare de validare a Hotararii nr. 148/19.11.2009, in considerarea faptului ca, desi inscrisurile atasate de aceasta, in calitate de sotie supravietuitoare a defunctului I.C. in sustinerea cererii sale, priveau averea colonistului T.A.I., tatal lui I.C., atat Comisia Judeteana B. de Aplicare a Legii nr. 9/1998 cat si parata au constatat, cu ocazia emiterii Hotararii nr.119/12.04.2006 si Deciziei nr.1182/11.05.2009, ca aceasta este conforma, iar in conditiile in care, in primul ciclu de jurisdictie, cererea a fost analizata sub aspectul legalitatii si temeiniciei sale, nu pot fi invocate, in al doilea ciclu de jurisdictie, alte neregularitati decat cele invederate initial, mai ales dupa trecerea a 10 ani de la formularea acesteia.
Asadar, problema juridica ce se impune a fi rezolvata este aceea daca, in procesul de  analizare a validitatii unei hotarari emise de Comisia Judeteana, A.N.R.P. poate examina oricand calitatea  solicitantului de persoana indreptatita la despagubiri, sau, odata ce a stabilit ca cererea trebuie completata doar cu anumite dovezi privind intinderea dreptului la compensatie, calitatea de persoana indreptatita este un aspect transat asupra caruia nu mai poate reveni, avand valoarea unei puteri de lucru judecat.
Cu privire la acest aspect, trebuie subliniat ca prin Constitutie s-a realizat o delimitare clara intre justitie, vazuta ca activitate de  solutionare, de catre instantele judecatoresti, a litigiilor nascute din incalcari de drepturi ori interese legitime, pe de o parte, si administratie, a carei menire este aceea de a pune in aplicare legea prin intermediul unor autoritatilor publice care, fara a putea pretinde calitatea de instanta judecatoreasca, actioneaza, in regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes legitim public.
Astfel de autoritati nu pot reclama nici macar asimilarea cu o instanta judecatoreasca, cu atat mai mult un astfel de statut.
 In plus, legea fundamentala garanteaza controlul de legalitate a actelor administrative � inclusiv a celor cu caracter jurisdictional - pe calea contenciosului administrativ, ceea ce inculca ideea ca, de regula, activitatea administratiei publice trebuie sa fie supusa controlului de legalitate al justitiei.
Plecand de la aceasta premisa, concluzia este ca nici un act administrativ, nici macar unul cu caracter jurisdictional, nu se poate bucura de autoritate de lucru judecat, intrucat o astfel de calitate ar conferi oricarui act un fel de imunitate fata de orice posibil control venit din partea unei instante judecatoresti.
Conform art. 7 din Legea nr. 164/2014, A.N.R.P. procedeaza la analizarea dosarelor aferente hotararilor comisiilor judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, din punctul de vedere  al existentei  si intinderii dreptului la acordarea despagubirilor, asa incat recurenta-parata a verificat sub toate aspectele legalitatea Hotararii nr. 148/19.11.2009 in exercitarea atributiilor prevazute de lege.
In continuare, curtea retine ca, desi exceptia inadmisibilitatii capatului de cerere privind obligarea paratei sa emita decizie de validare a Hotararii nr.148/2009 a fost corect solutionata prin respingere de prima instanta, intrucat anularea actului si obligarea autoritatii publice la  emiterea unui act administrativ sunt prerogative conferite instantelor judecatoresti de dispozitiile art. 18 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ, solutia pe fond a primei instante este eronata, nefiind motive de nelegalitate care sa atraga sanctiunea anularii Deciziei nr. 1140/23.12.2013.
Astfel, se constata ca prin art. 1 alin. 1 si 2 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, s-a stabilit sfera persoanelor beneficiare ale legii de reparatie, respectiv fostii proprietari sau mostenitorii acestora. Numai aceste persoane vocatia recunoscuta de lege de a depune cereri  insotite de acte doveditoare la comisia judeteana sau a municipiului Bucuresti pentru aplicarea legii, in termene ce au fost prelungite succesiv pana in anul 2008.
Intimata-reclamanta a  formulat  cererea inregistrata   la Institutia Prefectului  Judetului  B. cu nr. 8453/03.12.2003 (fila 116 dosar Tribunal) prin care a solicitat, in calitate de vaduva  a lui I.C., decedat la data de 07.11.2003, acordarea compensatiilor pentru bunurile detinute in Bulgaria  de acesta,  intre anii 1928-1940.
 Comisia Judeteana de Aplicare a Legii nr. 9/1998 B. a propus acordarea compensatiilor in baza unor documente din care rezulta insa ca proprietarul bunurilor a caror compensatie se solicita  nu este I.C., ci tatal acestuia, T.I., situatie in care singurul care avea vocatie la obtinerea  sumelor compensatorii  de pe urma autorului  T.I. era fiul I.C..
Acesta din urma  nu a depus insa la Comisia Judeteana cererea prevazuta la art. 4 alin. 1 din lege, iar declaratia autentificata cu nr. 1292/29.05.2003, prevazuta la alin. 3 din Legea nr. 9/1998, nu inlocuieste cererea prevazuta la alin. 1: (3) Persoanele prevazute la alin. (1) si (2) vor anexa la cerere o declaratie autentificata, pe propria raspundere, din care sa rezulte suprafetele de teren, constructiile si recoltele pentru care se considera indreptatite sa primeasca compensatii in conditiile prezentei legi.
Concluzionand, curtea constata ca, in lipsa cererii de reparatie formulata de unul dintre beneficiari, determinati expres si limitativ de actul normativ, sotia supravietuitoare nu putea  dobandi de pe urma lui I.C. mai multe bunuri decat de aflau in patrimoniul acestuia, asadar in  mod legal parata A.N.R.P.,constatand ca nu s-au depus inscrisuri din care sa rezulte dreptul de proprietate al lui I.C., a dispus invalidarea  hotararii nr. 148/2009.
Mai critica recurenta si modul de solutionare de catre prima instanta a modului  in care a fost solutionata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a A.N.R.P. pentru capatul de cerere privind plata despagubirilor, critica fiind intemeiata din perspectiva art. 11 alin. 1 din Legea nr. 164/2015, potrivit cu care plata sumelor stabilite prin titlurile de plata se efectueaza de  Ministerul Finantelor Publice.