Competenta materiala de solutionare a cererilor de chemare in judecata formulate de Romsilva in temeiul art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997

Competenta materiala de solutionare a cererilor de chemare in judecata formulate de Romsilva in temeiul art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997, avand  ca obiect constatarea nulitatii absolute a Hotararilor Comisiei Judetene de stabilire a dreptului de proprietate privata pentru  terenuri cu destinatie forestiera.

Constata ca, prin sentinta civila nr. 43/S din 23 februarie 2016, Tribunalul Brasov  Sectia I civila  a dispus urmatoarele:
A admis exceptia de necompetenta materiala a Tribunalului Brasov, invocata din oficiu si, in consecinta:
A declinat competenta de solutionare a cererii de chemare in judecata formulata de reclamanta Regia Nationala a Padurilor Romsilva, prin Directia Silvica B. impotriva paratilor Comisia Judeteana Brasov de Stabilire a Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor, prin Prefect si  Municipiul B., prin Primar  in favoarea Judecatoriei Brasov.
A constatat ivit conflictul negativ de competenta.
A dispus suspendarea judecatii si inaintarea dosarului Curtii de Apel Brasov pentru a hotari asupra conflictului negativ de competenta.
Pentru  a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut ca nu este competenta  material sa solutioneze cerere de chemare in judecata formulata de R.N Romsilva – Directia Silvica B.  in contradictoriu cu paratele:
1. Comisia judeteana de stabilire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor B. 
2. Municipiul B., avand ca obiect nulitatea absoluta a Hotararii nr.22/24 ianuarie  20106 si a actelor  juridice ce au fost emise in baza acesteia.
Cererea este intemeiata  pe dispozitiile art. III litera a din Legea nr. 169/1997 asa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005.
Tribunalul Brasov a admis exceptia de necompetenta materiala si a declinat competenta de solutionare a cererii de chemare in judecata in favoarea Judecatoriei Brasov, dupa ce,  in prealabil Judecatoria Brasov, instanta mai inainte sesizata s-a considerat necompetenta  material  si  a declinat competenta de solutionare a cauzei catre Tribunalul Brasov.
 Curtea de Apel  Brasov fiind sesizata pentru solutionarea acestui conflict de competenta  in temeiul art.135 alin.1 Cod procedura civila costata ca solutia Tribunalului Brasov privind competenta de solutionare a cauzei este corecta, iar argumentele aduse in sustinerea ei sunt in conformitate cu dispozitiile legale invocate in speta.
Asadar, reclamanta Romsilva prin Directia Silvica B., in calitate de tert fata de actul juridic suspus nulitatii a promovat aceasta cerere in contradictoriu cu emitenta Hotararii nr. 22/24 ianuarie 2006, Comisia Judeteana B. de aplicare a legii fondului funciar si cu Municipiul B. care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor imobile evidentiate in aceasta  hotarare contestata.
Potrivit art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997 nulitatea poate fi invocata si de persoane care justifica un interes legitim, iar solutionarea cererilor este de competenta instantei de drept comun.
Actul juridic atacat face parte din categoria actelor enumerate de art. III alin.1 din Legea nr.169/1997 despre care reclamanta sustine ca a fost emis cu incalcarea prevederilor Legii fondului  funciar.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 247/2005 si litigiul de fata, aparut tot in urma aplicarii Legii nr. 18/1991 si respectiv a Legii  nr. 169/1997, este denumit „proces funciar”.
Dispozitiile art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997 prevad solutionarea acestui litigiu de catre instanta de judecata de „drept comun” iar art. 2 alin. 1 litera h din vechiul Cod de procedura civila in vigoare la momentul aparitiei acestui text de lege din legea speciala - legea fondului funciar si Legea nr. 247/2005 – prevede competenta materiala de solutionare in prima instanta  a proceselor civile in functie de criteriul  valoric de catre Tribunal, cu exceptia cererilor privind materia fondului  funciar, inclusiv  cele de drept comun formulate de tertii vatamati in drepturile lor prin aplicarea legilor in materia fondului.
Deci, competenta sa solutioneze un astfel de gen de actiune potrivit codului de procedura   anterior  ar fi fost Judecatoria.
Este adevarat ca dispozitiile noului Cod de procedura civila sub imperiul caruia reclamanta a promovat prezentul litigiu nu mai contin aceasta reglementare expresa referitoare la competenta de solutionare a litigiilor de fond funciar, inclusiv a litigiilor promovate de tertii vatamati  de aplicarea legilor fondului funciar, insa textul din legea speciala nu a fost modificat, astfel ca o actiune civila de acest gen, promovata in temeiul art. III din Legea nr.169/1997 nu poate fi  interpretata  strict  ca o actiune in constatarea nulitatii unui act  juridic potrivit normelor Codului civil  (art. 1246 -1265) care ar atrage competenta materiala  de solutionare in functie de criteriul  valorific stabilit dupa  evaluarea obiectului material al cererii.
Lasarea solutionarii  prezentului  litigiu la  stricta apreciere a valorii obiectului  cererii   ar tinde la competente diferite intre  Judecatorii, Tribunale sau Curti de Apel, a litigiilor de fond funciar, ceea ce ar contraveni normelor legii speciale in functie de care se invoca motivul nulitatii absolute. Deoarece instantele investite cu solutionarea unor astfel de cereri trebuie  sa verifice aplicarea corecta a dispozitiilor Legii nr. 18/1991, Legii nr.169/1997 sau Legii nr. 1/2000, iar potrivit acestora, litigiile ce rezulta din aplicarea normelor lor de drept se solutioneaza  in prima instanta de judecata, instanta sesizata cu solutionarea prezentului conflict de competenta constata ca solutia Tribunalului Brasov in sensul ca Judecatoria Brasov este competenta material sa solutioneze cauza este corecta, sens in care va trimite cauza Judecatoriei Brasov  spre competenta solutionarea in fond.
Inainte de intrarea in vigoare a noului cod, practica judecatoreasca si doctrina in materie  ( Viorel Terzea – Legile fondului funciar comentarii si explicatii editia 3, pagina 486, editura CH Beck Bucuresti 2009) au stabilit ca instanta de drept comun in sensul art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997 este judecatoria in raza careia se afla terenul si in cazul actiunilor in constatare, nulitatii  absolute a actelor emise in temeiul legilor fondului funciar  pentru ratiuni ce rezulta din scopul legii speciale care nu a suferit modificari sub aspectul normelor de drept procesual dupa aparitia noului Cod de procedura civila care sa reprezinte motive fondate, temeinice de reorientare a practicii in materie .