Caracterul imperativ al normelor juridice care reglementeaza exercitarea cailor de atac

            Impotriva  hotararii judecatoresti se pot exercita caile de atac prevazute de lege prin dispozitii imperative, de la care nu se poate deroga. De asemenea, exercitarea cailor de atac prevazute de lege trebuie facuta in ordinea si in conditiile prevazute de lege.

Obligatia sotilor de a raspunde impreuna pentru obligatiile pe care le-au contractat impreuna, potrivit art. 32 alin.1 lit. b din Codul familiei.

Deliberand asupra recursului declarat constata urmatoarele:
Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Valenii de Munte la data de 2.06.2009, sub nr. xx52/331/2009, reclamantul A. a chemat in judecata pe parata B., solicitand a se dispune partajarea bunurilor comune dobandite in timpul casatoriei si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 36 Codul familiei, si art. 6734 Cod procedura civila.
Parata a formulat intampinare si cerere reconventionala, prin care a solicitat ca la masa de partaj sa fie incluse si alte bunuri mobile – un autoturism Skoda, un laptop, un aparat fotografic si o camera video digitala - dar si un imprumut bancar contractat in timpul casatoriei.
Cu privire la suma de 4372 lei, reprezentand taxa de prima inmatriculare restituita, parata-reclamanta a sustinut ca aceasta a fost achitata de ea, ca urmare a descoperirii unui cont de card, situatie cunoscuta de reclamant, iar dupa recuperarea sumei aceasta trebuia sa fie folosita in vederea acoperirii creditului. S-a mai sustinut, referitor la bunurile mobile precizate in actiune, ca aragazul si combina frigorifica au fost achizitionate de parata, in rate, prin contractarea unui credit.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 36 Codul familiei.
Reclamantul-parat a formulat intampinare la cererea reconventionala, sustinand ca autoturismul Skoda a fost dobandit de el, dupa pronuntarea hotararii de divort, cu mijloace proprii. Pentru bunurile ce fac obiectul cererii reconventionale – aparatul foto si camera video – a existat o intelegere ca fiecare dintre soti sa detina cate un astfel de aparat, iar in situatia in care se solicita ca aparatele detinute de reclamant sa fie partajate, trebuie aduse la masa si cele detinute de parata.
Parata-reclamanta a completat cererea reconventionala, solicitand sa se retina ca a avut o contributie proprie, reprezentata de contravaloarea ratelor pe care le-a achitat in exclusivitate, incepand cu data despartirii in fapt, pentru achizitionarea unor aparate electrocasnice, aducerea la masa de partaj, pe langa bunurile anterior mentionate, a unor aparate si unelte, electronice, obligarea paratului sa suporte, in cota de ½ , cheltuielile de intretinere a imobilului si sa plateasca jumatate din rata lunara aferenta imprumutului bancar contractat la  C.  Bank, pana la restituirea integrala a debitului.
Prin aceeasi cerere, s-a solicitat a se retine ca parata-reclamanta are o contributie mai mare, 70%, la dobandirea bunurilor comune, tinand seama ca terenul pe care s-a edificat casa ii apartine, are venituri net superioare reclamantului-parat si a beneficiat de ajutorul substantial al parintilor.
Reclamantul-parat a raspuns, in scris la completarea cererii reconventionale ca o parte din bunurile despre care se sustine ca au fost cumparate cu plata in rate au fost, in realitate, achizitionate cu plata pe loc, altele (cum ar fi unelte) nu au existat, cheltuielile de intretinere a imobilului era normal sa fie suportate de persoana care a locuit in acel imobil, iar restituirea creditului s-a facut prin plata si de catre reclamant, a jumatate din rata lunara. S-a mai aratat ca nu se justifica retinerea unei contributii sporite a paratei la dobandirea bunurilor comune, intrucat reclamantul, pe langa salariul lunar, obtine venituri suplimentare din activitatea prestata in timpul liber si expedia, din strainatate, importante sume de bani. La edificarea casei a avut o contributie importanta, participand atat prin munca prestata cat si financiar.
Prin incheierea interlocutorie din 27 aprilie 2011 Judecatoria Valenii de Munte a constatat, in temeiul art. 6735 si art. 6736 Cod procedura civila, bunurile dobandite de parti in timpul casatoriei, datoria comuna contractata si contributia fiecarui sot si a dispus efectuarea unor expertize tehnice pentru identificarea, evaluarea bunurilor si propuneri de lotizare.
Prin sentinta nr. 300/04.03.2014 Judecatoria Valenii de Munte a admis, in parte, actiunea formulata de reclamantul-parat si cererea reconventionala, dispunand partajul bunurilor comune, dobandite in timpul casatoriei, dupa cum urmeaza:
Lotul nr. 1 s-a atribuit reclamantului-parat, fiind compus din  autoturismul Ford Fiesta, culoare gri, nr. de identificare […], conform expertizei D..
Reclamantul-parat a primit  bunuri in valoare de 15.000 lei, avand dreptul la bunuri in valoare de 146.780,92 lei, astfel ca a primit sulta de la parata-reclamanta suma de 131.780,92 lei.
Lotul nr. 2 a fost atribuit paratei-reclamante, fiind compus din terenul in suprafata de 801 mp, situat in V.M., str. […] nr. […], astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiza tehnica judiciara-completare – E.; din constructia aflata pe terenul de mai sus, astfel cum a fost identificata  si evaluata prin raportul de expertiza tehnica judiciara F. (completat in ceea ce priveste evaluarea); din toate bunurile  mobile, identificate si evaluate prin raportul de expertiza tehnica judiciara G., precum si din suma de 4.372 lei.
Parata-reclamanta a primit bunuri in valoare totala de 278.561,85 lei, avand dreptul la bunuri in valoare de 146.780,92 lei, astfel ca a fost obligata sa plateasca sulta reclamantului-parat in valoare de 131.780,92 lei.
De asemenea, prima instanta a obligat reclamantul-parat sa plateasca paratei-reclamante suma de 10.497,66 euro, in echivalent lei la cursul BNR din ziua platii, reprezentand despagubiri, a compensat, in parte, cheltuielile de judecata suportate de parti si a obligat parata reclamanta sa plateasca reclamantului-parat suma de 5000 lei cu acest titlu.
Impotriva acestor hotarari judecatoresti au declarat apel reclamantul A. si parata B.
Prin apelul formulat, reclamantul A. a criticat sentinta pronuntata de Judecatoria Valenii de Munte pentru nelegalitate si netemeinicie, sub aspectul variantei de lotizare omologata si modificata de instanta de fond, precum si sub aspectul gresitei interpretari a dispozitiilor art. 6739 Cod procedura civila.
In motivarea apelului declarat impotriva incheierii de admitere in principiu din data de 27.04.2011, precum si a sentintei civile de partaj nr. 300/04.03.2014, parata B. a aratat ca, in privinta sumei de 4372 lei, reprezentand taxa de prima inmatriculare, solicitata de catre reclamant a fi adusa la masa partajabila, urmeaza a se avea in vedere ca parata a aratat ca a fost achitata in exclusivitate de aceasta din veniturile sale proprii ca urmare a descoperirii unui cont de card, iar dupa recuperarea acestei sume aceasta trebuia sa fie folosita in vederea acoperirii creditului.
In ceea ce priveste suma de 20.995,33 euro existenta la data de 31.03.2011 (retinuta la momentul pronuntarii IAP-ului), parata a aratat ca aceasta reprezinta datoria comuna, reclamantul fiind obligat prin sentinta finala la 1/2 din ea, respectiv la suma de 10.497,66 EURO.
Daca reclamantul ar fi achitat catre aceasta suma de 10.497,66 euro la data de 31.03.2011, atunci hotararea instantei ar fi fost corecta. Cum acesta nu a procedat in aceasta modalitate, au rezultat dobanzi aferente acestei datorii comune, care au fost achitate exclusiv de catre parata, situatie care exista si in prezent.
Prin urmare, a solicitat ca, in afara sumei de 10.497,66 euro, reclamantul sa fie obligat si la plata sumei de 1.897,56 euro, adica 1/2 din dobanzile calculate incepand cu 01.04.2011 pana in aprilie 2014, cu precizarea ca solicita calculul dobanzilor pana la data platii efective. A mai mentionat ca suma de 1.897,56 euro reprezinta calculul dobanzilor de la pronuntarea IAP-ului si pana la formularea prezentului apel, necesar stabilirii contravalorii taxei de timbru aferenta.
Prin decizia civila nr. 1082/12.11.2014, pronuntata de Tribunalul Prahova, s-au respins ambele apeluri, declarate de apelantul-reclamant A., si de apelanta-parata B., impotriva Incheierii de admitere in principiu din data de 27.04.2011 si a sentintei civile nr. 300/04.03.2014, ambele pronuntate de Judecatoria Valenii de Munte, ca fiind nefondate si s-au compensat integral cheltuielile de judecata efectuate de parti in apel.
In considerentele deciziei pronuntate de Tribunalul Prahova, cu privire la apelul declarat de apelanta-parata B. s-au retinut, in esenta, urmatoarele:
Prin apelul declarat, parata a invocat, mai intai, faptul ca in mod gresit prima instanta a apreciat ca suma de 4.372 lei, reprezentand taxa de prima inmatriculare, a fost inclusa in masa de partaj, deoarece aceasta suma ar reprezenta bun propriu al acesteia. S-a sustinut ca aceasta suma ar fi fost achitata in exclusivitate de parata, din veniturile sale, ca urmare a unei descoperirii pe un cont de card de debit, iar dupa recuperarea acestei sume, aceasta trebuia sa fie folosita in vederea acoperirii creditului.
In acest sens, se retine ca, in vederea inmatricularii unui autoturism apartinand partilor,  s-a achitat, in timpul casatoriei, suma de 4.372 lei.
Ulterior, in urma formularii unei cereri administrative, prin Decizia nr. 49510/10.11.2008 (in timpul casatoriei) emisa de AFP V.M. (fila 5 vol. I dosar fond) s-a dispus restituirea sumei de 4.372 lei catre parata.
Prin urmare, pentru a stabili ce caracter aceasta suma (bun propriu sau bun comun) tribunalul apreciaza ca este necesar a se stabili cu ce bani a fost achitata, initial, aceasta taxa, respectiv daca a fost achitata din veniturile proprii ale paratei sau din veniturile comune ale fostilor soti.
Desi parata a sustinut ca aceasta suma ar fi fost achitata din fonduri proprii, se observa ca, potrivit art. 32 Codul familiei, aceasta reprezinta o datorie comuna, efectuata in scopul bunei administrari a unui bun comun.
Astfel, tribunalul apreciaza ca sumele incasate de un sot, in timpul casatoriei, cu titlu de venituri salariale, nu reprezinta bunuri proprii ale acestuia, neincadrandu-se in exceptiile prevazute de art. 31 Codul familiei.
Mai mult decat atat, desi parata a sustinut ca aceasta taxa ar fi platita dintr-un credit obtinut de la banca unde avea deschis contul de salariu, iar restituirea sumei s-ar fi realizat din salariul primit de aceasta, tribunalul apreciaza ca acest aspect nu prezinta relevanta juridica semnificativa, care sa ii schimbe caracterul de bun comun.
In timpul unei casatorii, in mod constant sotii pot contracta diverse mici credite, pentru administrarea bunurilor comune sau pentru implinirea nevoilor casniciei, insa faptul acoperirii acestor credite din veniturile salariale doar ale unuia dintre soti nu da dreptul respectivului sot de a considera ca dobandeste o creanta impotriva celuilalt sot, constand in cota de ½ (sau alta cota) din contravaloarea debitului achitat din propriul salariu.
Prin urmare, acest prim motiv de apel invocat de parata este nefondat.
Prin al doilea motiv de apel invocat, parata solicita ca in afara sumei de 10.497,66 euro, stabilita de prima instanta ca jumatate din datoria comuna a sotilor (20.995,33 euro), la care reclamantul a fost obligat sa o plateasca paratei, reclamantul sa fie obligat sa ii plateasca si suma de 1.897,56 euro, adica o cota de ½ din contravaloarea dobanzilor calculate  incepand cu data de 01.04.2011 si pana in aprilie 2014.
Prin precizarile formulate in apel la data de 20.10.2014, parata a aratat ca suma solicitata de aceasta este de 2.469,97 euro (fila 86 dosar apel).
Parata a sustinut ca suma de 1.897,56 euro reprezinta calculul dobanzilor de la pronuntarea IAP-ului si pana la formularea prezentului apel, insa solicita acordarea dobanzilor calculate pana la data platii efective de catre reclamant.
Dupa cum s-a aratat mai sus, prin incheierea interlocutorie de partaj pronuntata la data de 27.04.2011, prima instanta a constatat ca sotii au o datorie comuna in cuantum total de 20.955,33 euro la data de 31 martie 2011, iar prin sentinta de partaj nr. 300/04.03.2014 a obligat reclamantul sa plateasca paratei suma de 10.497,66 euro, in echivalent lei la cursul BNR din ziua platii, reprezentand despagubiri.
In luarea acestei decizii, a fost avuta in vedere adresa nr. 14711/31.03.2011 emisa de H. Bank Romania S.A., in care s-a precizat ca restul de plata ramas de achitat pana la incheierea relatiei contractuale este de 20.995,33 euro, conform graficului de rambursare atasat” (filele 456-505 vol. II dosar fond).
Astfel, judecatoria a apreciat ca fostii soti trebuie sa suporte, in cote egale, datoria comuna a casatoriei, astfel cum a fost retinuta prin incheierea interlocutorie de partaj.
Tribunalul mai observa ca prin concluziile scrise depuse la data de 24.02.2014 (filele 480-483 vol. III dosar fond) parata a precizat ca „in mod corect instanta a retinut o datorie comuna a sotilor in cuantum total de 20.995,33 euro la data de 31.03.2011, urmeaza ca in sentinta sa se dispuna obligarea reclamantului la plata a ½ din valoarea creditului, adica la plata sumei de 10.497,665 euro, suma de bani ce va fi primita de catre parata, care va prelua contractul de credit si va achita in continuare ratele lunare pana la finalizarea contractului”.
Prin urmare, rezulta ca in fata primei instante parata insasi a solicitat obligarea reclamantului la plata doar a sumei de 10.497,66 euro, fara a solicita si adaugarea la aceasta valoare a altor sume.
Prin apelul declarat, parata a solicitat obligarea reclamantului la plata unei sume suplimentare, cu titlu de dobanda.
Conform inscrisurilor depuse de parata in sustinerea apelului, respectiv raportul de expertiza contabila extrajudiciara (filele 67-79 dosar apel) aceasta dobanda nu reprezinta dobanda legala, reglementata de prevederile O.G. nr. 9/2000 (in prezent abrogata), respectiv O.G. nr. 13/2011, ci de dobanda contractuala, stabilita de partile contractante prin contractul de credit nr. […], incheiat intre parata si H. Bank Romania SA.
In fata primei instante, in luna aprilie 2014 (la circa 3 ani de la pronuntarea incheierii interlocutorii de partaj), parata a mentionat in mod expres ca este de acord ca sentinta de partaj, ce urma a fi pronuntata, sa prevada drept datorie comuna doar suma de 20.995,33 euro, asa cum a fost stabilita prin incheierea de admitere in principiu.
Valoarea solicitata de parata in prezentul apel nu reprezinta sume noi de bani, aparute intre momentul pronuntarii sentintei atacate si judecarea apelului, ci, potrivit motivelor de apel, sume de bani cu titlu de dobanda pentru perioada dintre momentul pronuntarii incheierii interlocutorii de partaj (aprilie 2011) si momentul pronuntarii sentintei de partaj (aprilie 2014), astfel ca tribunalul apreciaza ca, daca parata considera ca este indreptatita sa le solicite si sa le primeasca de la reclamant, trebuia sa formuleze aceasta cerere in fata primei instante, mai inainte de inchiderea dezbaterilor.
Astfel, parata, nu numai ca nu le-a solicitat in prima instanta, dar a si declarat in mod expres ca suma pe care aceasta o considera ca fiind datorie comuna este suma de 20.995,33 euro, ce urmeaza a fi suportata in cote egale de ambele parti.
Conform art. 294 alin. 1 Cod procedura civila in apel nu se poate schimba calitatea partilor, cauza sau obiectul cererii de chemare in judecata si nici nu se pot face alte cereri noi.
Prin urmare, tribunalul constata ca sunt corecte sustinerile reclamantului, din intampinarea la apelul declarat de parata, in sensul ca prin cererea de apel parata formuleaza o cerere noua, prin care solicita obligarea reclamantului la plata unor sume de bani pe care nu numai nu le-a solicitat in fata primei instante (desi avea aceasta posibilitate), dar a si declarat expres ca este de acord cu suma stabilita prin incheierea interlocutorie de partaj.
Tribunalul mai considera ca in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile art. 294 alin. 2 Cod procedura civila, deoarece, asa cum s-a aratat mai sus, prin cererea de apel parata nu solicita obligarea reclamantului la plata unei sume reprezentand dobanda legala, ci solicita acordarea unei sume reprezentand dobanda contractuala, stipulata intr-un contract de credit, pentru o perioada anterioara datei la care a fost pronuntata sentinta de partaj.
Prin urmare, tribunalul constata ca si acest al doilea motiv de apel invocat de parata este nefondat.
La data de 03.07.2015, s-a inregistrat pe rolul Curtii de Apel Ploiesti recursul declarat de recurenta B. impotriva incheierii de admitere in principiu din data de 27.04.2011, a sentintei civile nr. 300/04.03.2014, pronuntate de Judecatoria Valenii de Munte si a deciziei civile nr. 1082/12.11.2014, pronuntate de Tribunalul Prahova.
Primul motiv de recurs invocat de recurenta vizeaza suma de 4372 lei, reprezentand taxa de prima inmatriculare, solicitata de catre reclamant a fi adusa la masa partajabila. Recurenta ca suma de 4372 lei a fost necesara achitarii taxei de prima inmatriculare si a provenit dintr-o descoperire de card.  Dupa recuperarea acestei sume de AFP V.M. a fost depusa in numerar pentru acoperirea datoriei, motiv pentru care solicita excluderea acestei sume de la masa partajabila si diminuarea sultei.
Cel de al doilea motiv de recurs vizeaza respingerea cererii paratei de obligare a reclamantului la plata sumelor de bani cu titlu de dobanda pentru perioada dintre momentul pronuntarii  incheierii de admitere in principiu (aprilie 2011) si momentul pronuntarii sentintei de partaj (aprilie 2014) si ulterior obligarea reclamantului la plata dobanzilor care se vor adauga pe parcursul solutionarii apelului si pana la plata efectiva a partii sale din datoria comuna in suma de 10497,66 euro.
Recurenta apreciaza ca Tribunalul Prahova a retinut in mod gresit ca nu ar fi formulat nici in fata primei instante si nici in fata instantei de apel cereri prin care sa solicite acest lucru.
Recurenta face referire la cererile formulate in fata primei instante, care se regasesc la filele 71 si 967 dosar fond, la chitantele de plata depuse la filele 973-978 dosar fond si la cele retinute in incheierea de sedinta de la termenul din data de 18.02.2014.
Recurenta mai arata ca si in fata instantei de apel prin cererea de apel si prin pozitia constanta adoptata pe parcursul procesului a solicitat obligarea reclamantului si la plata dobanzilor, depunand in acest sens o nota de calcul si expertiza extrajudiciara intocmita de expert I..
Recurenta solicita obligarea reclamantului apelant si la plata sumei de 1006,16 Euro, reprezentand dobanda aferenta cotei parti din datoria comuna de 10497,66 Euro pentru perioada noiembrie 2014 (data pronuntarii deciziei din apel) si iulie 2015 (data declararii recursului).
In drept, recursul este intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 7, 8 si 9 Cod procedura civila.
La cererea de recurs s-au atasat un set de inscrisuri (filele 8-14).
Intimatul A. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat ca nefondat si obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata.
Referitor la primul motiv de recurs intimatul arata ca suma de 4372 lei, reprezentand taxa de prima inmatriculare achitata de cei doi soti in timpul casatoriei pentru inmatricularea autoturismului bun comun marca Ford Fiesta, reclamantul a aratat ca aceasta suma a fost achitata si recuperata in timpul casatoriei, asa cum insasi parata a recunoscut la interogatoriul administrat in fata instantei de fond. Suma de 4372 lei, inclusa in mod corect de instanta de fond in masa de impartit, nu a fost contestata de parata pe calea cererii reconventionale formulate in cauza, in sensul ca nu a solicitat sa se deduca in favoarea acesteia contravaloarea acestei sume sau sa se constatate contributia exclusiva la achitarea acestei sume. Parata s-a rezumat doar la a recunoaste aceste aspecte legate de plata si recuperarea ulterioara a acestei taxe, precum si la a recunoaste insusirea acestei sume dupa incasare. Mai mult, nu a facut dovada platii exclusive a acestei taxe si nici a existentei unui credit pentru aceasta suma anterioara datei inmatricularii masinii Ford Fiesta. Pentru aceste considerente coroborate cu caracterul comun al datoriei de a achita aceasta taxa, instanta de fond, in mod corect a retinut aceasta suma la masa de partaj si a atribuit-o paratei care si-a si insusit-o, fapt recunoscut la interogatoriu (intrebarea nr. 35) si prin cererea reconventionala.
In ceea ce priveste cel de al doilea motiv de recurs intimatul mentioneaza ca acest motiv vizeaza un aspect ce a fost deja transat de catre instanta de fond, fata de cererea expresa inaintata de parata la judecata in fond, cerere ce a vizat faptul ca suma de 20.995,33 euro retinuta la masa de partaj prin aceeasi incheiere din 27.04.2011 nu mai este de actualitate, deoarece de la acea data creanta contractata de soti a produs alte dobanzi achitate exclusiv de parata de la incheierea de partaj si pana in prezent, reclamantul nemaiachitand cota sa de 1/2 din valoarea ratei la creditul restant.
Cererea reiterata pe calea apelului este, in primul rand, o cerere noua, o completare a pretentiilor paratei, inadmisibila in aceasta faza procesuala.
Intimatul apreciaza ca cererea recurentei trebuie respinsa ca neintemeiata, deoarece suma retinuta de instanta de fond la masa de partaj a fost suma totala restanta la data pronuntarii IAP-ului, asa cum a fost ea comunicata de catre banca la care acest credit este contractat. Aceasta suma comunicata de banca impreuna cu desfasuratorul ratelor ramase de achitat a inclus inclusiv dobanda pentru suma restanta, asa incat, avand in vedere desfasuratorul depus de banca excedentele pretinse de parata cu titlu de dobanzi produse de creditul comun este neintemeiata, asa cum in mod corect a apreciat si instant de fond, deoarece aceste sume se regasesc in bunurile comune dobandite de parti in timpul casatoriei si incluse in masa de partaj.
Intimatul sustine ca prin cererea reiterata pe calea recursului se urmareste imbogatirea fara justa cauza a recurentei care urmareste crearea unui precedent pentru a obtine sume uriase de bani de la reclamant cu titlu de dobanda suplimentara.
Prin incheierea nr. 1923/29.09.2015 Inalta Curte de Casatie Justitie a admis cererea formulata de petentul A. si a dispus stramutarea dosarului nr. xx52/331/2009 la Curtea de Apel Brasov.
Pe rolul Curtii de Apel Brasov dosarul a fost inregistrat la data de 09.11.2015.
In recurs, instanta a incuviintat pentru recurenta proba cu inscrisuri.
La termenul din 07.01.2015 instanta a invocat din oficiu exceptia inadmisibilitatii recursului declarat de recurenta parata reclamanta reconventionala B. impotriva incheierii de admitere in principiu din data de 27.04.2011 si a sentintei civile nr. 300/04.03.2014, pronuntate de Judecatoria Valenii de Munte.
Analizand cu prioritate exceptia inadmisibilitatii recursului declarat de recurenta parata reclamanta reconventionala B. impotriva incheierii de admitere in principiu din data de 27.04.2011 si a sentintei civile nr. 300/04.03.2014, pronuntate de Judecatoria Valenii de Munte, instanta apreciaza ca este intemeiata pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.
Normele procesuale de investire al instantelor judecatoresti si solutionarea cererilor in limitele competentei atribuite prin lege sunt de ordine publica  corespunzator principiului stabilit in art. 126  din Constitutia Romaniei.
Impotriva hotararii judecatoresti se pot exercita caile de atac prevazute de lege prin dispozitii imperative, de la care nu se poate deroga. De asemenea, exercitarea cailor de atac prevazute de lege trebuie facuta in ordinea si in conditiile prevazute de lege.
Potrivit art. 282 alin. (1) Cod procedura civila din 1865, care reglementeaza obiectul apelului, sunt supuse acestei cai de atac „Hotararile date in prima instanta de judecatorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotararile date in prima instanta de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel.”, iar potrivit art. 299 Cod procedura civila din 1865 „Hotararile date fara drept de apel, cele date in apel, precum si, in conditiile prevazute de lege, hotararile altor organe cu activitate jurisdictionala sunt supuse recursului. Dispozitiile art. 282 alin. 2 sunt aplicabile in mod corespunzator.”
De asemenea, potrivit  art.  6738  Cod procedura civila incheierile prevazute la art. 6736 alin. 1 si art. 6737 pot fi atacate cu apel sau, dupa caz, cu recurs odata cu fondul, fiind supuse acelorasi cai de atac ca si hotararea data asupra fondului procesului.
Calea de atac care putea fi exercitata si care a fost exercitata de parti impotriva incheierii de admitere in principiu din data de 27.04.2011 si a sentintei civile nr. 300/04.03.2014, pronuntate de Judecatoria Valenii de Munte este apelul, iar impotriva deciziei pronuntate in apel se poate exercita recurs.
Recursul declarat in mod direct impotriva incheierii de admitere in principiu din data de 27.04.2011 si a sentintei civile nr. 300/04.03.2014, pronuntate de Judecatoria Valenii de Munte este inadmisibil. Incheierea de admitere in principiu din data de 27.04.2011 si sentinta civila nr. 300/04.03.2014, pronuntate de Judecatoria Valenii de Munte pot face obiectul analizei in recurs doar in situatia in care recursul declarat de parte impotriva deciziei pronuntate in apel se apreciaza a fi intemeiat, iar pe cale consecinta, ca efect al admiterii recursului si modificarii deciziei din apel se va admite apelul si schimba hotararile judecatoresti pronuntate de prima instanta.
Examinand recursul declarat de recurenta parata reclamanta reconventionala si apararile formulate de intimat, Curtea constata urmatoarele:
Criticile formulate de recurenta prin primul motiv de recurs pot fi incadrate din punct de vedere legal in motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod  procedura civila, fiind insa nefondate.
Instanta de apel a apreciat in mod corect ca suma de 4372 lei, reprezentand taxa de prima inmatriculare recuperata de la stat, are caracterul unui bun comun, nefiind un bun propriu al recurentei, deoarece potrivit art. 30 din Codul familiei bunurile dobandite in timpul casatoriei, de oricare dintre soti, sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune ale sotilor.
Chiar daca suma necesara achitarii taxei de inmatriculare ar fi fost obtinuta dintr-un credit (descoperire de card) contractat de recurenta in timpul casatorie, acest fapt nu schimba caracterul de bun comun al sumei recuperate ulterior.
Instanta de recurs constata ca in raport de data incasarii acestei sume de catre recurenta, in mod corect instanta de apel a apreciat ca este bun comun al sotilor, prezumtia de la alin. 3 al art. 30 Codul familiei nefiind rasturnata.
Modificarea sau casarea unei decizii pronuntate in apel nu se poate face decat in cazul in care se constata existenta unuia dintre motive de nelegalitate prevazute limitativ de art. 304 Cod procedura civil, nefiind posibila o reevaluare a starii de fapt retinute de instanta de apel sau o reapreciere a probelor administrate in cauza, fata de abrogarea pct. 10 si 11 ale art. 304 Cod procedura civila prin O.U.G. nr. 138/2000.
Instanta de recurs nu poate stabili o alta stare de fapt decat cea retinuta de instanta de apel, iar fata de starea de fapt retinuta de instanta de apel interpretarea dispozitiilor art. 30, 31 si 32 din Codul familiei, in ceea ce priveste suma de 4372 lei, reprezentand taxa de prima inmatriculare recuperata de la stat, este corecta.
Criticile formulate de recurenta prin cel de al doilea motiv de recurs se incadreaza in motivele de nelegalitate prevazute de art. 304 pct. 7 si 9 Cod  procedura civila si sunt intemeiate.
Prin precizarea si completarea la cererea reconventionala depusa la dosar la data de 15.03.2010 (filele 71-73 vol. I dosar fond), parata reclamanta reconventionala B. a precizat ca solicita  obligarea paratului la plata a ½ din cuantumul ratei de 180 Euro/luna la Banca C.  BANK, pana la expirarea creditului contractat, respectiv anul 2034.
Prin incheierea de admitere in principiu pronuntata de Judecatoria Valenii de Munte la data de 27.04.2011 se constata in mod corect ca sotii au o datorie comuna, in cuantum total de 20.995,33 euro la data de 31 martie 2011, platibila in rate lunare conform graficului de rambursare, parte integranta din contractul de credit.
Din adresa nr. 14711/31.03.2011 transmisa de H. Bank (Romania) S.A. la cererea instantei si din graficul de rambursare anexat acestei adresa (filele 450-458 dosar fond) rezulta ca suma imprumutata a fost de 22000 Euro. De la data contractarii creditului si pana la data emiterii adresei s-au facut depuneri in contul aferent contractului de credit depuneri in suma de 5760 Euro, iar restul de plata ramas de achitat pana la data incheierii relatiei contractuale era de 20.995,33 Euro.
Instanta de recurs apreciaza ca neintemeiata apararea intimatului potrivit careia in cuantumul sumei de 20.995,33 Euro erau incluse si dobanzile datorate, deoarece acest fapt nu a fost retinut nici de prima instanta si nici de instanta de apel, iar din graficul de rambursare depus la dosar rezulta in mod cert ca aceasta suma reprezinta doar diferenta de sold al creditului, la care se va adauga dobanda contractuala datorata pe perioada desfasurarii contractului.
La fila nr. 962 din dosarul de fond se regaseste cererea paratei B. prin care arata ca din luna aprilie 2011 (34 luni) a achitat singura ratele la creditul ipotecar de 20.995.33 euro. Prin incheierea de la ultimul termen de judecata de la fond, din data de 18.02.2014, se mentioneaza ca cererea paratei poate fi calificata ca o majorare a catimii pretentiilor solicitate prin cererea reconventionala, asupra careia se ia act prin incheiere, fara a acorda vreun termen.
In considerentele sentintei pronuntate de prima instanta se retine ca sumele achitate de catre parata-reclamanta, ca rate bancare pentru imobil, reprezinta valoarea bunului dobandit in timpul partajului.
Principiul disponibilitatii alaturi de cel al contradictorialitatii si al dreptului la aparare se circumscriu notiunii de proces echitabil in conditiile art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, fiind consacrat de dispozitiile art. 129 alin. 6 Cod procedura civila, potrivit carora partile pot determina nu numai existenta procesului prin declansarea procedurii judiciare, ci pot determina continutul procesului prin stabilirea cadrului procesual in privinta obiectului si a participantilor la proces, a fazelor si etapelor pe care procesul civil le-ar putea parcurge.
In situatia in care formularile partilor sunt confuze, impiedicand  determinarea obiectului cererii de chemare in judecata, instanta, in baza rolului activ, are obligatia, respectand principiul contradictorialitatii, sa solicite precizarile necesare, cu finalitatea de a evita, in favoarea respectarii principiului disponibilitatii, un ultra sau minus petit.
Fata de cele mentionate in precizarea si completarea la cererea reconventionala depusa la dosar la data de 15.03.2010 (filele 71-73 vol. I dosar fond),  instanta de apel a retinut in mod gresit ca cererea paratei reclamante de obligare a reclamantului parat la plata sumelor reprezentand ½ din dobanda aferenta ratelor achitate ulterior pronuntarii incheierii de admitere in principiu ar reprezenta o cerere noua formulata in apel. Pe de alta parte, instanta de recurs constata ca cele retinute de instanta de apel nu se coroboreaza cu cele retinute de prima instanta, care a apreciat ca parata reclamanta nu ar fi indreptatita la sumele achitate ulterior pronuntarii incheierii de admitere in principiu, si nu ca aceasta nu ar fi formulat o cerere si pentru aceste sume.
Din precizarea si completarea la cererea reconventionala depusa la dosar la data de 15.03.2010 (filele 71-73 vol. I dosar fond), rezulta ca parata reclamanta reconventionala B. a solicitat obligarea paratului la plata a ½ din cuantumul ratei la Banca C. BANK, pe care insa parata reclamanta a evaluat-o gresit la suma de 180 Euro/luna, in sensul ca a indicat un cuantum al ratei mai mare decat cel care rezulta din graficul de rambursare.  Din graficul de rambursare depus la dosar la filele 451-458 rezulta ca rata lunara era in jur de 152 Euro, compusa din sold principal si dobanda. In situatia in care s-a solicitat mai mult decat se datoreaza, solutia este de admitere in parte a cererii, in conditiile in care recurenta este indreptatita sa primeasca de la intimat si ½ din dobanda contractuala datorata conform contractului de credit nr. […] incheiat cu H. Bank (Romania) SA, incepand cu data de 27.04.2011 si pana la achitarea efectiva a sumei de 10.497 euro catre parata reclamanta reconventionala B..
Prima instanta a facut o interpretare gresita a prevederilor art. 32 alin. 1 lit. b din Codul familiei, deoarece sotii sunt tinuti sa raspunda impreuna pentru obligatiile pe care le-au contractat impreuna, iar faptul ca parata reclamanta reconventionala B. primeste in urma partajului bunuri care se presupune ca au fost achizitionate si din creditul contractat in timpul casatoriei, nu are drept consecinta ca dobanda aferenta creditului sa fie suportata doar de aceasta. Pentru bunurile primite in lotul sau parata reclamanta reconventionala B. datoreaza intimatului reclamant o sulta, iar acesta la randul sau trebuie sa achite ½ din dobanda contractuala datorata conform contractului de credit nr. […] incheiat cu H. Bank (Romania) SA, pana la data la care ii achita recurentei suma de 10.497 euro.
Interpretarea facuta de prima instanta are ca efect obligarea doar a recurentei, incepand cu data de 27.04.2011, la plata dobanzii pentru creditul bancar care reprezinta o datorie comuna a celor doi fosti soti si pe cale de consecinta o imbogatire fara justa cauza a intimatului. Cele doua parti sunt tinute impreuna sa achite creditul bancar contractat pe o perioada de 312 luni, iar atat timp cat intimatul nu-i achita recurentei suma de 10.497 euro, care reprezinta jumatate din valoarea creditului datorat la data pronuntarii incheierii de admitere in principiu, acesta este tinut si la plata a ½ din dobanda achitata de recurenta pentru acest credit.
Apararile facute de intimat prin concluziile puse pe fondul recursului referitoare la lipsa unei expertize judiciare prin care sa fie determinat cuantumul exact al sumelor solicitate nu pot conduce la respingerea cererii recurentei, deoarece sumele solicitate cu titlu de ½ din dobanda achitata sunt determinabile potrivit contractului de credit din care trebuie sa rezulte cuantumul si modalitatea de calcul al dobanzii contractuale si pot fi determinate in concret la momentul executarii obligatiei de plata de catre intimat.
 Avand in vedere ca recurenta a facut calculul dobanzilor, fara ca acest calcul sa fie confirmat de banca sau de catre un expert numit de instanta, cat si faptul ca din inscrisurile depuse la dosar nu reiese daca dobanda de 6,95 %, mentionata in graficul de rambursare este o dobanda fixa, instanta nu-l poate obliga pe intimatul reclamant la plata in concret a sumelor mentionate in mod expres de recurenta, ci il va obliga la plata de ½ din dobanda contractuala datorata conform contractului de credit nr. […] incheiat cu H. Bank (Romania) S.A.
Pentru toate considerentele mentionate mai sus, curtea, in temeiul art. 312 alin. 1 si 3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, va admite in parte recursul declarat de recurenta parata reclamanta reconventionala B. impotriva deciziei civile nr. 1082/12.11.2014 pronuntata de Tribunalul Prahova in dosarul nr. xx52/331/2009, pe care o va modifica in parte in sensul ca:
Va admite in parte apelul declarat de parata reclamanta reconventionala B. impotriva sentintei civile nr. 300/04.03.2014, pronuntate de Judecatoria Valenii de Munte, pe care o va schimba in parte, in sensul ca va obliga pe reclamantul-parat reconventional A. la plata catre parata reclamanta reconventionala B. si a ½ din dobanda contractuala datorata conform contractului de credit nr. […] incheiat cu H. Bank (Romania) S.A., incepand cu data de 27.04.2011 si pana la achitarea efectiva a sumei de 10.497 euro catre parata reclamanta reconventionala B..
Va pastra restul dispozitiilor din decizia civila nr. 1082/12.11.2014 pronuntata de Tribunalul Prahova in dosarul nr. xx52/331/2009 si din sentinta civila nr. 300/04.03.2014, pronuntata de Judecatoria Valenii de Munte.
Retinand culpa procesuala a intimatului reclamant-parat reconventional A., cat si solutia de admitere in parte a recursului, instanta, in temeiul art. 274 Cod procedura civila, il va obliga la plata catre recurenta a sumei de 1794,88 lei, reprezentand parte din cheltuielile de judecata efectuate in recurs. Suma de 1794,88 lei este compusa din suma de 994,88 lei, reprezentand taxa de timbru aferenta pretentiilor admise si 800 lei, reprezentand parte din onorariu de avocat dovedit cu chitanta nr. 40/25.11.2015 (fila 15).