Liberul acces la informatiile de interes public - art. 9 alin. 1 din Legea nr. 554/2001 si art. 18 din H.G. nr. 123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 544/2001.

            Potrivit dispozitiilor art. 9 alin. 1 din Legea nr. 554/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public si art. 18 din H.G. nr. 123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 („(1) Accesul la informatiile de interes public este gratuit. (2) Costul serviciilor de copiere va fi suportat de solicitant, in conditiile legii.”) taxa instituita de autoritatea administrativa pentru serviciile de copiere reprezinta tocmai costul acestor servicii. Aceasta rezulta din analizarea cuantumului taxei instituite (2 lei/pagina), fiind evident ca sumele de plata instituite in cuprinsul hotararii de consiliu local atacata reprezinta contravaloarea serviciilor de copiere si a materialelor necesare in vederea copierii, iar nu o taxa, care nu ar fi bazata pe un serviciu prestat.

 - art. 9 alin. 1 din Legea nr. 554/2001 si art. 18 din H.G. nr. 123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001.

             Asupra recursului de fata,
Constata ca prin sentinta civila nr. 852/CA/25.06.2015, Tribunalul Brasov a respins ac?iunea formulata si completata de reclamanta A, in contradictoriu cu paratul Consiliul Local al Municipiului B.,  prin Primar,  reclamanta a fost obligata sa plateasca suma de 2500 lei catre parata, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei solutii a declarat recurs reclamanta solicitand casarea hotararii si in rejudecare admiterea actiunii.
In dezvoltarea motivelor de recurs recurenta arata ca in conformitate cu art. 9 alin.1 din Legea nr. 544/2001, numai costul serviciilor de copiere poate fi transmis solicitantului, iar art.18 din H.G. nr.123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind  liberul acces la informatiile de interes public prevede in mod expres ca accesul la informatiile de interes public este gratuit.
Astfel, instituirea unei taxe pentru acest serviciu care trebuie indeplinit in mod gratuit este evident nelegala.
In mod gresit instanta de fond si-a insusit apararea paratului prin care acesta incearca sa creeze o falsa echivalenta intre notiunea de cost si cea de taxa sau pret.
Dimpotriva sustine recurenta, acestea sunt notiuni complet diferite: costul reprezinta contravaloarea efectiva a efectuarii serviciilor de copiere, care nu poate contine vreun adaos, in vreme ce taxa sau pretul reprezinta suma de bani platita pentru un bun ori serviciu, determinata in asa fel incat sa aduca un beneficiu vanzatorului ori prestatorului.
Or, taxa instituita prin prevederile contestate reprezinta, in realitate, un pret perceput pentru un serviciu care legea impune sa fie prestat in mod gratuit, institutia avand dreptul doar la recuperarea costurilor efective si nu la realizarea de profit.
In cauza a formulat intampinare intimatul Consiliul Local al Municipiului B. solicitand respingerea recursului pentru aceleasi argumente ca si cele invocate in fata instantei de fond.
Partile nu au mai solicitat administrarea altor probe in recurs.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma dispozitiilor art. 498 Cod procedura civila si recursul declarat de reclamanta A, Curtea constata ca acesta este neintemeiat.
Motivele de recurs invocate de recurenta reclamanta  – gresita aplicare a normelor de drept material – se incadreaza in dispozitiile art. 488 pct. 8 Cod procedura civila, dar nu sunt fondate.
Astfel, obiectul actiunii de fond il vizeaza cererea de anulare a unei hotarari de consiliu local prin care s-au stabilit taxe pentru eliberarea fotocopiilor dupa documentele solicitate in temeiul Legii nr. 544/2001.
Recurenta interpreteaza gresit dispozitiile de drept material incidente spetei, respectiv art. 9 alin. 1 din Legea nr. 544/2001 si art. 18 alin. 1 din H.G. nr. 123/2002, sustinand ca aceste dispozitii legale recunosc dreptul la gratuitatea comunicarii informatiilor.
Contrar sustinerilor recurentei, Curtea constata ca prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor de drept material.
Astfel, Curtea constata ca potrivit dispozitiilor art. 9 alin. 1 din Legea nr. 554/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public  „In cazul in care solicitarea de informatii implica realizarea de copii de pe documentele detinute de autoritatea sau institutia publica, costul serviciilor de copiere este suportat de solicitant, in conditiile legii.”, iar potrivit dispozitiilor art. 18 din H.G. nr. 123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 „ (1) Accesul la informatiile de interes public este gratuit.
    (2) Costul serviciilor de copiere va fi suportat de solicitant, in conditiile legii.”
Recurenta insista ca notiunea de „cost” este complet diferita de aceea de „taxa”, insa, fata de valoarea lor ( 2 lei/pagina pentru primele 5 pagini in format A4, respectiv 1 leu/pagina pentru urmatoarele pagini, incepand cu pagina 6 ) este evident ca sumele de plata instituite in cuprinsul hotararii de consiliu local atacata de reclamanta reprezinta contravaloarea serviciilor de copiere si a materialelor necesare in vederea copierii, iar nu o taxa, care nu ar fi bazata pe un serviciu prestat.
Pentru toate aceste considerente, constatand incidenta art. 496 alin. 1 Cod procedura civila, curtea va respinge recursul declarat de recurenta A impotriva sentintei civile nr. 852/CA/25.06.2015, pronuntata de Tribunalul Brasov – Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal.