Dreptul la deducerea TVA. - art. 146 alin.1 si art. 155 Cod fiscal

            In aplicarea dispozitiilor art. 146 alin. 1 si art. 155 Cod fiscal nu se poate refuza dreptul la deducerea TVA  atunci cand din imprejurarile cauzei nu rezulta ca societatea  reclamanta ar fi trebuit sa stie ca ia parte la o tranzactie care presupune frauda.

            Prin sentinta civila nr. 912 din 26.11.2015, pronuntata de Tribunalul Covasna - sectia civila  in dosarul nr. xx2/119/2015 a fost admisa contestatia formulata de contestatoarea S.C. A  S.R.L. in contradictoriu cu intimata D.R.F.P. B..
A fost anulata Decizia nr. xx68/26.09.2014 emisa de parata.
A fost anulate partial - in ceea ce priveste TVA-ul - raportul de inspectie fiscala nr. F-CV  x5/16.03.2012 si Decizia de impunere nr. F CV xx3/16.03.2012 emise de parata D.G.F.P. C. si
A fost inlaturata obligatia de plata a sumei de 14.452 lei stabilita in sarcina contestatoarei cu titlu de TVA si  sumei de 4.672 lei majorari de intarziere.
S-a dispus restituirea sumei achitate in cuantum de 19.124 lei, suma la care se va calcula dobanda fiscala de la data achitarii si pana la data restituirii efective.
Parata a fost obligata la plata catre reclamanta a sumei de 2.995 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei solutii a declarat recurs parata A.J.F.P. C. in nume propriu si pentru D.G.R.F.P.B. solicitand casarea hotararii primei instante si in rejudecarea respingerea actiunii.
Ca un prim motiv de recurs, recurenta invedereaza ca in dispozitivul hotararii primei instante au fost insumate aritmetic dobanzile si penalitatile anulate, fara a fi mentionate distinct, ceea ce lasa loc de interpretare cu privire la corecta punere in executare a hotararii pronuntate.
Mai arata recurenta ca  desi a formulat obiectiuni cu privire la acest aspect, nici expertul contabil, nici instanta de fond nu au analizat temeinic si nu au prezentat de ce in prezenta cauza nu se poate avea in vedere ca si combaterea fraudei, a evaziunii fiscale si a eventualelor abuzuri sunt obiective recunoscute si incurajate prin Directiva 2006/112 - Hotararea Halifax si altii, pct. 71, Hotararea din 7 decembrie 2010, R., C285/09, nepublicata inca in Repertoriu, pct. 36 precum si Hotararea din 27 octombrie 2011, Tanoarch, C 504/10, nepublicata inca in Repertoriu, pct. 50 sau ca exista jurisprudenta comunitara si in aceasta privinta. Nu rezulta din hotararea recurata ca atunci cand s-a analizat jurisprudenta comunitara incidenta in cauza Curtea Europeana a statuat pe langa cele prezentate pe larg in sentinta si ca justitiabilii nu pot sa se prevaleze in mod fraudulos sau abuziv de normele de drept ale Uniunii (a se vedea in acest sens Hotararea din 3 martie 2005, Fini H., C/32/03, Rec, p. I 1599,. Pct.32, precum si Hotararile citate anterior Helifax si altii, pct. 68 si Kittel si Recolta Recycling, pct. 54).
Nu s-a aratat nici de ce nu poate fi avuta in vedere in prezenta cauza Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 5679/11 iunie 2014 pronuntata in cauza dosar nr. xx942/2011 prin care s-a respins actiunea reclamantei din acel dosar pentru considerentul ca in urma controlului incrucisat s-a constat ca cei trei furnizori ai sai nu au declarat operatiunile, nu au depus deconturi de TVA si respectiv aceasta taxa nu a fost colectata la bugetul de stat.
Totodata, se mai arata ca la momentul retinerii imprejurarii ca facturile inregistrate in contabilitatea S.C. A S.R.L. cuprind toate elementele prevazut de Codul fiscal nu s-a analizat incidenta dispozitiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr.82/1991 a contabilitatii, potrivit carora "documentele justificative care stau la baza inregistrarilor in contabilitate angajeaza raspunderea persoanelor care le-au intocmit, vizat si aprobat precum si a celor care le-au inregistrat in contabilitate dupa caz" deci se instituie o responsabilizare a ambelor parti implicate intr-o tranzactie, dispozitii care se coroboreaza cu cele ale art. 21 alin. (4) lit. f). din Codul Fiscal "urmatoarele cheltuieli nu sunt deductibile: f) cheltuielile inregistrate in contabilitate care nu au la baza un document justificativ, potrivit legii, prin care sa se faca dovada efectuarii operatiunii sau intrarii in gestiune, dupa caz, potrivit normelor". Considera recurenta ca, urmare a parcurgerii acestui sir logic al dispozitiilor legale in materie urmeaza a se analiza si aplica in mod corect prevederile art. 146 alin.(1) lit. a). Cod fiscal: pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei (pe valoarea adaugata), persoana impozabila trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: a) pentru taxa datorata sau  achitata  aferenta  bunurilor care i-au fost ori urmeaza sa ii fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmeaza sa ii fie prestate in beneficiul sau de catre o persoana impozabila, sa detina o factura emisa in conformitate cu prevederile art. 155 alin. 5.
In drept s-au invocat dispozitiile art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedura civila.
In cauza a formulat intampinare reclamanta intimata solicitand respingerea recursului declarat.
In motivare au fost reluate in mod identic argumentele expuse in cuprinsul actiunii introductive.
Partile nu au mai solicitat administrarea altor probe in recurs.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma dispozitiilor art. 498 Cod procedura civila si recursul declarat de parata A.J.F.P. C. in nume propriu si pentru D.G.R.F.P.B., Curtea constata ca acesta este neintemeiat.
Motivele de recurs invocate de recurenta parata  – gresita interpretare a normelor de  drept material – se incadreaza in dispozitiile art. 488 pct. 8 Cod procedura civila, dar nu sunt fondate.
Astfel, prima instanta a fost investita cu actiune avand ca obiect anularea unei decizii de impunere prin care organul fiscal a stabilit obligatii de plata suplimentare cu titlu de TVA ca efect al recalcularii TVA–ului deductibil in privinta marfurilor achizitionate de la societati comerciale declarate inactive.
Curtea retine ca potrivit dispozitiilor art. 146 alin.1 Cod fiscal pentru exercitarea dreptului de deducere este necesara prezentarea unei facturi fiscale care sa cuprinda toate elementele prevazute de art. 155 Cod fiscal, iar livrarile de bunuri sa provina de la o persoana impozabila. In cauza, organul fiscal a retinut ca nefiind indeplinita aceasta conditie, intrucat societatile de la care reclamanta intimata a achizitionat marfa nu mai erau persoane impozabile, fiind declarate inactive.
Contrar sustinerilor recurentei, Curtea constata ca prima instanta a facut o corecta aplicare a dispozitiilor de drept material incidente spetei, inclusiv a dispozitiilor comunitare.
Astfel, fata de imprejurarea dovedita in cauza ca reclamanta intimata a achizitionat marfurile din facturile in litigiu de la societatile comerciale de la care achizitiona marfa in mod obisnuit, societati care isi desfasurau activitatea intr-un centru comercial in mod corect a concluzionat prima instanta, in aplicarea principiilor din jurisprudenta CJUE (Hotararea pronuntata in cauza C-439/04 si C-440/04 Axel kittel and Racolta Recicling) ca este interzisa o norma de drept intern conform careia faptul ca actul de vanzare-cumparare este nul ar avea drept consecinta aceea ca persoana impozabila pierde dreptul de deducere a TVA pe care a platit-o, nefiind relevant daca nulitatea se datoreaza evaziunii fiscale sau altei fraude.
Retinand principiul desprins din aceeasi hotarare, potrivit caruia, cand rezulta din factura ca obiectiv beneficiarul ar fi stiut sau ar fi trebuit sa stie ca ia parte la o tranzactie ce presupune frauda, se poate refuza dreptul la deducerea TVA, in mod corect a retinut prima instanta ca in cazul reclamantei intimate nu se poate refuza dreptul la deducerea TVA, din imprejurarile cauzei nerezultand ca reclamanta ar fi trebuit sa stie ca ia parte la o tranzactie care presupune frauda.
Nu este intemeiat nici motivul de recurs vizand neindicarea de catre prima instanta in mod distinct a sumelor reprezentand penalitati si dobanzi, fata de solutia de anulare integrala a acestor obligatii, indicarea lor globala nefiind de natura sa creeze vreun impediment la executare.
Pentru toate aceste considerente, constatand incidenta art. 496 alin.1 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursul declarat de recurenta A.J.F.P.C. in nume propriu si pentru D.G.R.F.P.B. impotriva sentintei civile nr. 912/26.11.2015 pronuntata de Tribunalul Covasna.