Dispozitiile Legii nr. 374/2006 privind suspendarea serviciului public cu specific silvic pentru proprietarii terenurilor forestiere pentru care au fost emise documentele prevazute la art. III alin. (1) din Legea nr. 169/1997

         Dispozitiile Legii  nr. 374/2006 privind suspendarea serviciului public cu specific silvic pentru proprietarii terenurilor forestiere pentru care au fost emise documentele prevazute la art. III alin. (1) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991  se aplica si reclamantei, intrucat nu disting daca  suspendarea serviciului  public cu specific  silvic se aplica numai proprietarului initial al terenului forestier respectiv  sau si proprietarilor subsecventi.

          Asupra recursului de fata:
Prin sentinta civila nr. 1408/Ca/07.12.2015 a fost admisa actiunea formulata de reclamanta  A Gmbh Societate in Comandita in contradictoriu cu parata Garda Forestiera B. si au fost anulate Deciziile nr.  61/11.05.2015 si  nr. 4656, 4834/29.06.2015, fara cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca Decizia nr. 61/11.05.2015 emisa de  Comisariatul de Regim Silvic si Cinegetic F. prin care s-a dispus, incepand cu data de 11.05.2015, suspendarea de indata a serviciului public silvic pentru suprafata de 5.132,29 ha din titlul de proprietate nr. xxx362/31.05.2011 emis pentru B, cu proprietar actual A Gmbh,   suprafata in privinta careia Parchetul de pe langa ICCJ – DNA – Serviciul Teritorial P. a solicitat instituirea sechestrului asigurator, este nelegala, intrucat din dispozitiile legale in baza carora a fost emisa, art. 3 alin. 3 din Legea nr. 374/2006, rezulta ca serviciul public cu specific silvic la nivel national se suspenda, pentru proprietarii terenurilor forestiere pentru care au fost emise documentele prevazute la art. III alin. (1) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, pana la solutionarea actiunilor in constatarea nulitatii documentelor respective, iar cazurile de nulitate sunt de stricta interpretare si nu pot fi extinse la alte situatii prin asemanare.
Reclamanta nu face parte din categoria vizata de art. 1 din Legea nr. 374/2006, nefiind proprietarul in favoarea caruia sa se fi emis unul din documentele prevazute de art. III alin. 1 din Legea nr. 169/1997 (un titlu de proprietate de constituire sau de reconstituire), ci fiind un proprietar care a dobandit dreptul de proprietate in baza contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. xx2/15.06.2011 de la un astfel de proprietar caruia i s-a emis Titlul de proprietate nr. xxx362/31.05.2011, numitul B.
Chiar  daca pe rolul Judecatoriei Pogoanele exista un litigiu civil – dosarul nr. xx21/277/2013, ce are ca obiect constatarea nulitatii absolute partiale a Titlului de proprietate nr. xxx362/31.05.2011, reclamanta din prezenta cauza nu are calitatea de parata, ci pe aceea de intervenienta „in numele altei persoane”, nesolicitandu-se constatarea nulitatii contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. xx2/15.06.2011. 
La emiterea Deciziei nr. 61, parata a avut in vedere si faptul ca, pentru suprafata care a facut obiectul Titlului de proprietate nr. xxx362/31.05.2011, Parchetul de pe langa ICCJ – DNA – Serviciul Teritorial P. a solicitat instituirea sechestrului asigurator. Asupra acestei cereri de instituire a sechestrului, Curtea de Apel Ploiesti s-a pronuntat, prin Incheierea din data de 28.07.2015, in sensul respingerii.
A mai retinut tribunalul ca, potrivit alin. 24  al art. III alin. (1) din Legea nr. 169/1997 „in cazul unor instrainari succesive ale terenurilor, cel care a vandut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat sa remita pretul actualizat fostului proprietar ramas fara teren”, asadar, in cazul anularii titlului de proprietate prin care s-a constituit/reconstituit dreptul asupra terenului forestier, persoana indreptatita are dreptul numai la c/val respectivului teren, insa cumparatorul de buna-credinta este protejat iar cel care trebuie sa remita pretul catre fostul proprietar ramas fara teren este vanzatorul care detinuse titlul declarat nul, B.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata Garda Forestiera F., prin care a solicitat casarea sentintei, iar in rejudecare, respingerea actiunii, pentru urmatoarele motive:
Terenul fiind dobandit in baza Legii nr. 1/2000, sunt  aplicabile dispozitiile art. III alin. 1 din Legea nr. 169/1997, precum si cele ale alin. 24  care stabilesc cum trebuie procedat in cazul in care titlul initial este anulat si succesorul cu titlu particular al proprietarului initial pierde terenul.
Dispozitiile Legii nr. 374/2006 nu disting daca suspendarea serviciului public cu specific  silvic se aplica numai proprietarului initial al terenului forestier respectiv sau si proprietarilor ulteriori, asa incat apreciaza recurenta ca legea se aplica si proprietarilor ulteriori.
Fata de acest cadru normativ, precum si de considerentele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 451/2011, solicita admiterea recursului.
Intimata-reclamanta A. Societate in Comandita a depus intampinare la cererea de recurs, solicitand respingerea caii de atac, pentru urmatoarele motive:
In mod corect s-a retinut de catre Tribunalul Brasov faptul ca Legea nr. 374/2006 nu  este aplicabila reclamantei, intrucat aceasta are calitatea de subdobanditor ce detine terenul in baza unui contract de vanzare-cumparare, si nu in baza unui titlu de reconstituire, iar art. 1 din lege mentioneaza in mod clar si precis caror proprietari li se aplica prevederile acestei legi: acei proprietari pentru care au fost emise documentele prevazute de  art. III alin. 1) din Legea nr. 169/1997, si anume  titlurile de reconstituire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor  cu privire la care au fost introduse actiuni in constatarea nulitatii absolute intemeiate pe motivele prevazute in Legea nr. 169/1997.
Legea nr. 169/1997 protejeaza la  art. III alin 24  pe subdobanditorii terenurilor, asa cum rezulta si din  practica Curtii Constitutionale, cumparatorul de buna-credinta fiind  protejat.
Cat despre actiunea  promovata de C S.A.  in dosarul nr. xx21/277/2013  aflat pe rolul Judecatoriei Pogoanele, arata intimata-reclamanta ca aceasta nu este intemeiata pe Legea nr. 169/1997, ci este o actiune in revendicare in care ea nu are decat calitatea de intervenienta in numele altei persoane, iar obiectul actiunii este constarea nulitatii absolute partiale a titlului autorului sau, asa incat prin hotararea care se va pronunta, contractul sau de vanzare nu va putea fi desfiintat.
Nici in cadrul dosarului penal  nr. xx8/42/2015 aflat pe rolul Curtii de Apel Ploiesti  nu se judeca o actiune in constatarea nulitatii in temeiul art. III alin. 1 din Legea nr. 169/1997, deci masura suspendarii serviciului public cu specific silvic nu poate avea ca baza nici acest litigiu penal. Nici chiar daca in urma rezolvarii actiunii penale, s-ar constata faptul ca titlul de proprietate al autorului sau a fost emis nelegal, hotararea penala nu va putea anula titlul intrucat acesta  a fost emis in baza  unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, care la randul ei ar putea fi desfiintata numai prin intermediul unei cai extraordinare de atac.
Cat despre afirmatia recurentei in sensul ca daca s-ar constata nulitatea titlului de reconstituire pe numele autorului B, aceasta ar atrage si nulitatea titlului subsecvent, arata intimata ca  art. III alin 24 din Legea nr. 169/1997 reprezinta o exceptie de la principiul anularii  actelor subsecvente si protejeaza dreptul de proprietate al  subdobanditorului, pentru a nu crea  o stare de  instabilitate a raporturilor juridice.
 Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor invocate, ce se incadreaza in dispozitiile art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedura civila, si a dispozitiilor legale in materie, instanta constata ca recursul declarat de parata  este fondat pentru urmatoarele considerente:
Prin Decizia nr. 61/11.05.2015, Comisariatul de Regim Silvic si Cinegetic F. a dispus, incepand cu data de 11.05.2015, suspendarea de indata a serviciului public silvic pentru suprafata de 5.132,29 ha din titlul de proprietate nr. xxx362/31.05.2011 emis pentru B, cu proprietar actual A GMBH SCS B., suprafata situata in U.P XI S., u.a 1-174, suprafata in privinta careia Parchetul de pe langa ICCJ – DNA – Serviciul Teritorial P. a solicitat instituirea sechestrului asigurator.
Impotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestatie administrativa care, prin adresa nr. 4656, 48345/29.06.2015 a fost respinsa de parata.
In decizia de suspendare a serviciului public silvic se retine ca temei de drept dispozitiile art. 3 alin. 3 din Leg. 374/2006,  iar ca motive de fapt,se face referire la adresele Comisiei Judetene B. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor si la un extras de pe portalul instantelor de judecata in privinta dosarului penal nr. xx8/42/2015 aflat pe rolul Curtii de Apel Ploiesti.
Dispozitiile art. 1, 2 si 3 alin. 1 si 3 din Legea nr.374/2006 prevad urmatoarele:
Art. 1: „Serviciul public cu specific silvic la nivel national pentru proprietarii terenurilor forestiere pentru care au fost emise documentele prevazute la art. III alin. (1) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificarile si completarile ulterioare, se suspenda in conditiile prezentei legi”.
Art. 2: „Comisiile judetene pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor identifica proprietarii terenurilor forestiere pentru care au fost emise documentele prevazute la art. III alin. (1) din Legea nr. 169/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, si introduc la instantele judecatoresti competente actiuni in constatarea nulitatii documentelor respective, daca acestea nu au fost introduse de persoanele prevazute la art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, care au obligatia de a face cunoscut comisiilor introducerea actiunii in constatarea nulitatii”.
Art. 3: „(1) Comisiile judetene pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor comunica inspectoratelor teritoriale de regim silvic si de vanatoare care sunt proprietarii terenurilor forestiere situate pe raza unitatii administrativ-teritoriale pentru care s-a invocat nulitatea titlurilor de proprietate la instantele judecatoresti.
(3) Inspectoratele teritoriale de regim silvic si de vanatoare suspenda serviciul public silvic pentru proprietarii terenurilor forestiere pe baza comunicarii prevazute la alin. (1)”.
Conform art. III alin. 1 din Legea nr. 167/1997 cu modificarile si completarile ulterioare, „sunt lovite de nulitate absoluta, potrivit dispozitiilor legislatiei civile, aplicabile la data incheierii actului juridic, urmatoarele acte emise cu incalcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificarile si completarile ulterioare si ale prezentei legi:
a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, in favoarea persoanelor care nu erau indreptatite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri…
Reclamanta a devenit proprietara terenului forestier prin contractul de vanzare – cumparare autentificat cu nr. xx2/15.06.2011, incheiat cu B si D, iar legalitatea titlului de proprietate  al  acestora din urma este  contestata prin  actiunea ce face obiectul dosarului civil nr. xx21/277/2013 al Judecatoriei Pogoanele, suspendat pana la solutionarea dosarului penal nr. xx8/42/2015, avand ca obiect dare de mita, inculpat fiind, printre altii, si fostul proprietar B.
Este intemeiata  sustinerea recurentei-parate ca dispozitiile Legii  nr. 374/2006  se aplica si reclamantei, intrucat nu disting daca suspendarea serviciului  public cu specific silvic se aplica numai proprietarului initial al terenului forestier respectiv sau si proprietarilor subsecventi.
Legea nr. 374/2006 nu defineste expres notiunea de „proprietar al terenurilor forestiere”, dar din dispozitiile art. 1 si scopul general al acestui act normativ – de protejare a fondului forestier atribuit nelegal, Curtea va retine ca legiuitorul a avut in vedere proprietarul actual al terenului, respectiv cel de la data comunicarii prevazute de art. 3 alin. 1, iar nu, asa cum sustine intimata-reclamanta, doar pe proprietarul originar caruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate in conditiile legilor de reparatie.
Aceasta concluzie rezulta din expunerea de motive a Legii nr. 374/2006, in care, plecand de la constatarea ca persoane care nu aveau dreptul, au primit terenuri forestiere in proprietate, iar acestea au intreprins si intreprind  in continuare actiuni care aparent sunt legale, dar care  duc la  degradarea sau chiar la disparitia padurii, arata ca exista pericolul sa se reconstituie dreptul de  proprietate pentru paduri pe terenuri forestiere pe care lemnul a fost exploatat.
Transpare asadar cu claritate  faptul ca  ceea ce s-a dorit prin adoptarea legii  a fost ca,in ipoteza anularii titlului de proprietate si reconstituirea dreptului in favoarea celui cu adevarat  indreptatit, acesta sa nu primeasca in realitate un teren care sa fie lipsit de elementul esential,si anume padurea, intrucat, in acest caz, calitatea de detinator a unui teren forestier ar fi pur formala.
Aceeasi concluzie rezulta si din considerentele Deciziei nr. 451/2011 a Curtii Constitutionale, in care se arata ca  serviciul public cu specific silvic implica marcarea arborilor, eliberarea de documente pentru transport si valorificare, precum si paza padurilor, in caz de solicitare. Aceste actiuni reprezinta etapa premergatoare exploatarii lemnului de catre personalul silvic care functioneaza in cadrul ocoalelor silvice. Aceasta reglementare isi propune sa opreasca taierea abuziva a padurilor, realizata prin folosirea "mascata" a serviciilor silvice. Suspendarea serviciului public cu specific silvic inceteaza la momentul clarificarii situatiei juridice a terenurilor forestiere, iar pe perioada suspendarii, paza acestor terenuri se asigura de Regia Nationala a Padurilor - Romsilva, cheltuielile fiind asigurate de la bugetul de stat si decontate de catre proprietari stabiliti prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.
Scopul legii fiind „taierea abuziva a padurilor”,interpretarea intr-un sens in care sa produca efecte nu poate fi decat aceea  ca suspendarea serviciului silvic vizeaza terenul forestier,indiferent daca  acesta se afla in patrimoniul  celui ce i s-a reconstituit in baza legilor de reparatie sau a subdobanditorilor.
 Analizarea de catre  Curtea Constitutionala a consecintelor  masurii de suspendare   asupra  atributelor   dreptului de proprietate  – jus utendi si jus fruendi – nu face decat  sa intareasca ideea ca cel vizat de dispozitia legala este cel  ce le exercita in prezent.
A interpreta in sensul dorit de reclamanta inseamna ca dispozitiile legii sa fie inaplicabile unei palete largi de situatii in care terenul nu se mai afla in proprietatea  proprietarului initial.
Actul normativ urmare?te evitarea unui prejudiciu public, chiar daca prin masurile adoptate in acest scop exista posibilitatea unor prejudicii private. Un astfel de demers nu poate fi considerat nelegal, el fiind permis, a?a cum rezulta implicit din dispozi?iile art. 8 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 ?i art. 8 alin. 2 din C.E.D.O.
Suspendarea prevazuta la art. 3 alin. (3) inceteaza, conform art. 4 alin. 1, la data comunicarii de catre comisiile jude?ene pentru stabilirea drepturilor de proprietate privata asupra terenurilor a hotararilor judecatore?ti definitive ?i irevocabile, favorabile proprietarilor, care clarifica situa?ia juridica a terenurilor forestiere, catre inspectoratele teritoriale de regim silvic ?i de vanatoare.
Prin urmare, suspendarea prevazuta de art. 3 opereaza de drept, singura condi?ie necesara ?i suficienta fiind doar aceea a sesizarii instan?ei de judecata cu o cerere in anularea titlurilor de proprietate. Suspendarea serviciului silvic nu este condi?ionata de pronun?area unei hotarari judecatore?ti.
Numai incetarea suspendarii este condi?ionata, conform art. 4(1) de pronun?area unor hotarari judecatore?ti definitive ?i irevocabile favorabile proprietarilor, care clarifica situa?ia juridica a terenului.
Fiind o masura de protectie a padurilor,iar unica conditie pentru  instituirea ei fiind  existenta unei actiuni  prin care se contesta legalitatea  titlului de proprietate, oportunitatea suspendarii nu poate fi apreciata  prin  prisma calitatii de subdobanditor de buna-credinta al reclamantei, nici a faptului ca titlul de reconstituire al autorului  a fost emis  in baza unei hotarari  judecatoresti  definitive si irevocabile.
Pentru toate aceste considerente, constatand incidenta art. 496 Cod procedura civila, Curtea va admite recursul declarat de parata Garda Forestiera  F. impotriva sentintei  civile nr. 1408/CA/07.12.2015  pronuntata de Tribunalul Brasov-sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, pe care o  va casa  in tot  si in rejudecare va respinge cererea de chemare  in judecata.