Plata fara baza legala a indemnizatiei de dispozitiv, inclusa in salariul de baza stabilit functionarilor publici si personalului contractual.

- art. 30 din Legea nr. 330/2009, art. 6 din O.U.G. nr. 1/2010
                                                          
 Din lecturarea dispozitiilor art. 30 alin. 5, 6 din Legea nr. 330/2009, se poate observa clar ca legiuitorul a stabilit liniile directoare cu privire la continuitatea sporurilor existente la data intrarii in vigoare a legii.
Astfel, in masura in care, pentru fiecare dintre categoriile de salariati vizate de controlul Camerei de Conturi, unul dintre sporurile in discutie - sporul de dispozitiv, se regaseste in salariul de baza prin efectul legii, inclusiv prin cel al Legii nr. 285/2010 pentru anii supusi  controlului, nu este legala aplicarea din nou a aceluiasi spor, astfel cum s-a procedat in prezenta cauza. Nu poate fi acordat in continuare acest spor ca suma compensatorie in temeiul art. 30 din Legea nr. 330/2009 sau art. 6 din O.U.G. nr. 1/2010 deoarece el nu a fost stabilit prin lege sau H.G. pentru functia respectiva, ci prin hotarare judecatoreasca.

Prin sentinta civila nr. 198/12.02.2016, Tribunalul Brasov a dispus urmatoarele:
A respins cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta A. in contradictoriu cu paratii C.J.B., prin presedinte, Presedintele C.J.B. si U.A.T. Judetul B., prin Presedintele C.J.B..
  Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut urmatoarele:
Dosarul nr. xxx7/62/2015, disjuns din dosarul nr. xxx3/62/2015 al Tribunalului Brasov, priveste pe reclamanta: A. in contradictoriu cu paratii: C.J.B., Presedintele C.J.B. si U.A.T. Judetul B., care a solicitat instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna:
              - anularea dispozitiei privind modificarea salariului de baza brut, emis de Presedintele C.J.B., prin care s-a diminuat salariu de baza brut, incepand cu data de 01.05.2015;
              - obligarea paratilor sa emita o noua decizie de stabilire a drepturilor salariale cuvenite, cu cuprinderea drepturilor salariale corect si legal determinate, respectiv cu acordarea de sume compensatorii in conformitate cu dispozitiile art. 3, art. 7 alin. (2), art. 30 alin. (5) lit. a) si b) si anexa nr. 3 din Legea nr.330/2009, art. 6 din O.U.G. nr. 1/2010, art. 1 alin. (1) si (5) din Legea nr. 284/2010 si Legea nr. 285/2010; art. 1 din O.U.G. nr. 103/2013; art. 1 din O.U.G.  nr. 83/2014;
                - sa se constate inexistenta vreunui prejudiciu cauzat de reclamant si suportat de parati in legatura cu sumele a caror plata a fost sistata prin dispozitiile atacate;
                 - obligarea paratilor la plata catre reclamant a sumelor de bani sistate de la plata ca urmare a emiterii dispozitiei contestate prin prezenta actiune, urmand ca aceasta obligatie sa vizeze atat perioada 01.05.2015 si pana la data solutionarii definitive a prezentei cauze, cat si ulterior, dupa ramanerea definitiva a hotararii, pana la incetarea raportului juridic dintre  parti;
- cu cheltuieli de judecata.
Reclamanta A., este salariata paratei � C.J.B., in functia de referent la Biroul Administrativ, din cadrul D.E..
Prin dispozitia nr. 360 din 30.04.2015 (fila 22 - dosar nr. xxx3/62/2015) parata a dispus sistarea indemnizatiei de dispozitiv si stabilirea salariului de baza brut incepand cu data de 01.05.2015, urmare referatului nr. xxx7/30.04.2015 intocmit de catre Directia Resurse, Programe, Proiecte de Dezvoltare; Serviciul Resurse Umane, Salarizare, Strategii de Informatizare.
In preambulul dispozitiei s-a retinut ca temei de drept, prevederile O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice aprobata prin Legea nr. 71/2015 si ale Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice.
Astfel, s-a dispus, ca incepand cu data de 01.05.2015, reclamanta A. sa fie incadrata pe gradul profesional IA, clasa de salarizare 30, gradatia 5, corespunzatoare transei de vechime, caruia ii corespunde salariul de baza brut in cuantum de 1.201 lei.
Impotriva acestei dispozitii, reclamanta a formulat contestatie (fila 23 - dosar nr.xxx3/62/2015), inregistrata la parata sub nr. xxx4/02.06.2015.
Tribunalul a retinut ca prin sentinta civila nr. 709/02.04.2008 pronuntata in dosarul nr.xxx1/62/2008 al Tribunalului Brasov (filele 32-37), ramasa irevocabila, paratul C.J.B. a fost obligat in favoarea reclamantei A., la calcularea si plata drepturilor banesti reprezentand indemnizatie de dispozitiv lunara in cuantum de 25% din salariul de baza incepand cu data de 01.07.2004 si pana la incetarea raporturilor de serviciu, suma actualizata cu coeficientul de inflatie de la data scadentei fiecarei indemnizatii pana la plata efectiva.
In speta, nu se poate pune problema nerespectarii dreptului castigat in justitie, ci trebuie analizata aplicabilitatea in timp a sentintei civile nr. 709/0.04.2008 a Tribunalului Brasov, care a fost data in conformitate cu prevederile legale de la acea vreme.
Astfel,  prin Decizia nr. 37/14.12.2009 pronuntata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr. 23/2009, prin care s-a solutionat Recursul in Interesul Legii, Inalta Curte a interpretat dispozitiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii.
A retinut astfel Inalta Curte de Casatie si Justitie ca �in afara de militarii si salariatii civili din M.I.R.A. si din institutiile publice aflate in subordinea ministerului, indemnizatia de dispozitiv prevazuta de art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999, cu modificarile si completarile ulterioare, se acorda si urmatoarelor categorii de personal:
   - personalului civil al serviciilor comunitare de evidenta a persoanelor care sunt organizate si functioneaza in subordinea consiliilor locale, in temeiul dispozitiilor cu caracter special ale art. 241 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 84/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 372/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, in considerarea faptului ca este incadrat la M.A.I. si este detasat la aceste servicii comunitare, pastrandu-si toate drepturile anterior dobandite;
   - personalului civil al serviciilor comunitare pentru eliberarea si evidenta pasapoartelor simple si al serviciilor publice comunitare regim permise de conducere si inmatriculare a vehiculelor organizate in cadrul prefecturilor judetene si al Prefecturii Municipiului Bucuresti in temeiul dispozitiilor cu caracter special ale art. 151 si 152 din Ordonanta Guvernului nr. 83/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 362/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, in considerarea faptului ca isi pastreaza toate drepturile dobandite anterior transferului din structura M.A.I. la aceste servicii comunitare�.
A concluzionat Inalta Curte de Casatie si Justitie ca �este evident faptul ca nu pot beneficia de indemnizatia de dispozitiv toti functionarii publici si personalul contractual din cadrul autoritatilor administratiei publice locale, intrucat aceste categorii de personal nu se incadreaza in vreuna dintre ipotezele juridice prezentate. Daca legiuitorul ar fi dorit acordarea indemnizatiei de dispozitiv de 25% din salariul de baza tuturor functionarilor publici si personalului contractual din administratia publica locala, ar fi prevazut in mod expres o atare posibilitate�.
Interpretarea data de Inalta Curte de Casatie si Justitie este asadar obligatorie, cu atat mai mult cu cat obiectul cauzei vizeaza drepturi pretinse pe o perioada ulterioara pronuntarii deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie, fara ca in acest mod sa fie incalcat principiul autoritatii de lucru judecat de care beneficiaza sentinta civila nr. 709/02.04.2008 pronuntata in dosarul nr. xxx1/62/2008 al Tribunalului Brasov, intrucat hotararea mentionata si-a produs efectele doar pana la aparitia legii unice de salarizare, respectiv Legea nr. 330/2009, care a prevazut, asa cum s-a analizat deja, mentinerea sporului de dispozitiv doar la personalul care a beneficiat in baza legii de el (iar nu in baza unor hotarari judecatoresti pronuntate inainte de interpretarea legii de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie).
Acestea fiind considerentele pentru care Curtea nu a retinut incidenta in cauza a dispozitiilor art. 3 lit. c), art. 7 alin. (2) si art. 22 din Legea nr. 330/2009 care prevad mentinerea sporurilor avute inainte de aparitia Legii nr. 330/2009 intrucat, asa cum s-a aratat deja, legea mentionata face referire la drepturile acordate in baza legii, iar nu in baza unor contracte colective de munca si cu nerespectarea dispozitiilor legale in vigoare la data acordarii lor.
Apararea reclamantei, fundamentata pe interpretarea dispozitiile art. 6 din O.U.G.  nr. 1/2010, nu are suport legal, deoarece la articolul amintit anterior se prevad urmatoarele:
�(1) In cazul in care drepturile salariale determinate in conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 si cu prezenta ordonanta de urgenta sunt mai mici decat cele stabilite prin legi sau hotarari ale Guvernului pentru functia respectiva pentru luna decembrie 2009 se acorda o suma compensatorie cu caracter tranzitoriu care sa acopere diferenta, in masura in care persoana isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii. Aceasta suma se include in salariul de baza, solda/salariul functiei de baza sau indemnizatia lunara de incadrare, dupa caz, dar nu este luata in calcul la determinarea altor drepturi de natura salariala care se stabilesc in functie de acestea.
(2) Alin. (1) nu se aplica pentru personalului a carui salarizare este reglementata de art. 1 si 2.
(3) Cuantumul individual al salariilor/soldelor, inclusiv sporuri, indemnizatii si alte drepturi salariale stabilite incepand cu luna ianuarie 2010 in conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009, nu va depasi nivelul acestuia stabilit pentru luna decembrie 2009, in masura in care personalul isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii.�
De asemenea, prin aparitia Legii nr. 284/2010, a fost eliminat art. 3, lit. c din Legea nr. 330/2009, astfel incat nu mai pot fi avute in vedere nici un fel de sporuri sau alte drepturi salariale stabilite prin hotarari judecatoresti sau negociate prin contracte colective de munca.
Impotriva acestei sentinte a formulat apel, in termen, motivat, contestatoarea A., criticand sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie.
Arata ca este personal contractual in cadrul aparatului de specialitate al C.J.B., care a castigat sporul de dispozitiv prin Sentinta civila nr. 709/2008 pronuntata de Tribunalul Brasov in dosarul nr. xxx1/62/2008.
Instanta de fond a interpretat gresit efectele in timp ale acestei sentinte si a limitat gresit consecintele acestei sentinte, prin raportare la decizia nr. 37/14.12.2009 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii.
Acest spor de dispozitiv a fost inclus in salariul de baza la data publicarii deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 37/2009 in Monitorul Oficial al Romaniei (07.04.2010).
Judecatorul fondului, desi mentioneaza ca drepturile apelantei sunt dobandite printr-o hotarare judecatoreasca, in motivarea hotararii sale, la pagina 7 alin. 4, reia in mod eronat niste pretinse argumente ale Curtii. Tot in mod eronat judecatorul fondului afirma ca nu se aplica in cauza prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 1/2010, citand intreg articolul din lege, fara insa sa explice pentru care motive acest articol nu este aplicabil prezentei spete.
Nici argumentul potrivit caruia �prin aparitia Legii nr. 284/2010 a fost eliminat art. 3 lit. c) din Legea nr. 330/2009, nu poate fi primit deoarece, la aparitia acestei legi, indemnizatia de dispozitiv aflata in plata, trebuia sa fi fost deja inclusa in salariul de baza.�
Considera ca sumele care le-au fost acordate de catre C.J.B. cu titlu literal de �indemnizatie/spor de dispozitiv� si incluse mai apoi in salariul de baza, sunt in fapt egale cu cele care se cuveneau cu titlu de suma compensatorie, in conditiile art. 6 din O.U.G. nr. 1/2010, astfel incat nu exista niciun prejudiciu iar decizia C.J.B. atacata este nelegala.
Intimatii C.J.B. prim presedinte si Judetul B. prin viceprimar au formulat intampinare, prin care solicita respingerea apelului formulat.
In probatiune, in apel, s-au depus la cererea instantei, de catre intimatul parat C.J.B., urmatoarele inscrisuri:
- decizia nr. x3/2003 a Curtii de Conturi
- referatul nr. xxx7/30.04.2015 intocmit de Directia Resurse Umane Salarizare din cadrul C.J.B., hotararile judecatoresti pronuntate ca urmare a contestatiei formulate impotriva deciziei nr. 43/05.08.2013, respectiv Sentinta civila nr. 1985/30.06.2014 pronuntata de Tribunalul Brasov, sectia a II � a civila, de contencios administrativ si fiscal in dosarul nr. xxx2/62/2014 si casata in parte prin decizia nr. 454/15.04.2015 a Curtii de Apel Brasov si �fluturasii� de salarii pentru apelanta dinainte de momentul incetarii platii sporului de dispozitiv cat si dupa.
Analizand apelul formulat, in limitele motivelor de apel si in functie de probatoriul administrat in apel, instanta constata ca solutia instantei de fond este legala.
Prin decizia nr. 43/05.08.2013 emisa de Curtea de Conturi a Romaniei  - Camera de Conturi B. (fila 31 dosar apel) s-au constatat mai multe abateri in activitatea UAT Judetul B. printre care si faptul ca UAT B. a cuprins in anul 2012 fara baza legala, in salariul de baza stabilit functionarilor publici si personalului contractual, indemnizatia de dispozitiv, prin invocarea Sentintelor civile nr. 3698/C/2007, nr. 102/CA/2008, nr. 709/M/2008, nr. 169/CA/2008, nr. 4380/CA/2007 si nr. 116/CA/2008, ramase definitive si irevocabile, desi potrivit prevederilor legale aplicabile, sporul de dispozitiv nu este un venit salarial reglementat pentru personalul propriu din subordinea Presedintelui C.J..
S-au stabilit mai multe masuri in sarcina UAT Judetul B., printre care si aceea de stabilirea in conditiile legii, a intinderii prejudiciului creat bugetului Judetului B. prin plata fara baza legala a indemnizatiei de dispozitiv, inclusa in salariul de baza stabilit functionarilor publici si personalului contractual, pentru inregistrarea in evidenta contabila si pentru recuperarea acestuia. De asemenea, se vor lua masuri pentru recalcularea impozitului pe venit, a contributiilor de asigurari sociale de stat individuale si ale angajatorului aferente sporului de dispozitiv platit fara baza legala, pentru efectuarea corectiilor in evidenta contabila, pentru depunerea de declaratii rectificative la organele fiscale teritoriale si pentru efectuarea regularizarilor cu bugetul consolidat al statului.
Intr-adevar aceasta decizie a Curtii de Conturi a fost contestata de UAT Judetul B., iar dispozitiile si masurile sesizate de Curtea de Conturi cu privire la sporul de dispozitiv au fost initial, la fond anulate, insa prin decizia nr. 454/15.04.2015 pronuntata de Curtea de Apel Brasov � sectia contencios administrativ si fiscal, sentinta a fost casata sub acest aspect si respinse pretentiile din contestatie relativ la acordarea sporului de dispozitiv.
 Argumentele pentru care apelanta sustine admiterea apelului au constituit si critici in recursul promovat de Curtea de Conturi a Romaniei, in nume propriu si pentru parata Camera de Conturi a judetului B. impotriva sentintei civile nr. 1895/30.06.2014a Tribunalului Brasov � sectia a II-a civila  de contencios administrativ si fiscal nu trebuie contrazise prin statuarile prezentei hotarari.
Data fiind solutia de mentinere a dispozitiilor privitoare la sporul de dispozitiv incasat  in temeiul celor 6 hotarari judecatoresti printre care si sentinta nr. 709/2008 in care este parte si apelanta, din incheierea VI.19/31.01.2014 emisa de Curtea de Conturi � Comisia de contestatii cu privire la contestatia formulata de UAT judetul B. impotriva deciziei nr. 43/05.08.2013 emisa de Curtea de Conturi � Camera de Conturi B., in cadrul prezentului litigiu ce vizeaza de fapt punerea in aplicare a masurilor dispuse de Curtea de Conturi prin decizia nr. 43/2013 contestata si stabilirea unor dispozitii nominale de incetare a platii sporului de dispozitiv fata de beneficiarii acestor hotarari judecatoresti, nu se poate stabili contrar celor retinute de instanta de contencios administrativ ca dispozitia de incetare a platii sporul de dispozitiv si modificarea salariului de baza brut fara acest spor, este nelegala.
Tot pentru acest considerent nu se poate stabili fara a infrange puterea lucrului judecat a deciziei nr. 454/2015 a Curtii de Apel Brasov � sectia contencios administrativ si fiscal ca sporul de dispozitiv incetat la plata trebuie acordat ca suma compensatorie in conformitate cu art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 si art. 6 din O.U.G. nr. 1/2010.
Astfel, prin decizia nr. 454/15.04.2015 a Curtii de Apel Brasov s-au retinut urmatoarele argumente pentru mentinerea dispozitiilor din incheierea VI.19/31.01.2014 a Comisiei de contestatii in legatura cu acordarea acestui spor de dispozitiv si implicit pentru inlaturarea dispozitiei din sentinta 1895/2014 a Tribunalului Brasov referitoare la anularea in parte a deciziei nr. 43/2013 a Curtii de Conturi relativ la acest spor:
�Prin Incheierea nr. VI.19/31.01.2014, Comisia de solutionare a contestatiilor a retinut ca indemnizatia de dispozitiv este un venit salarial care, pana la data intrarii in vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009, era reglementat prin lege numai pentru personalul institutiilor din sectorul de aparare, ordine publica si siguranta nationala conform art. 1 coroborat cu art. 13 din Legea nr. 138/1999, nu si pentru personalul unitatilor administrativ teritoriale. Faptul ca indemnizatia de dispozitiv a fost acordata prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile nu poate fi primita intrucat acestea din urma sunt pronuntate inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 330/2009, Curtea constitutionala s-a pronuntat cu privire la efectele in timp ale hotararilor judecatoresti privind acordarea sporului de dispozitiv, prin Decizia nr. 1601/2010, salarizarea personalului din fondurile publice se realizeaza, incepand cu data de 01.01.2010, in temeiul legii mentionate si, in continuare, in temeiul Legii nr. 284/2010.
Prima instanta a retinut ca prin hotararile judecatoresti definitive si irevocabile, entitatea verificata a fost obligata sa acorde functionarilor publici si personalului contractual indemnizatia de dispozitiv de la data dobandirii calitatii de functionar public si pana la data incetarii raporturilor de serviciu, iar faptul ca Legea nr. 330/2009 instituie un nou sistem de salarizare nu poate constitui temei pentru neplata acestuia.
In analiza criticilor din recurs ce vizeaza modul de solutionare a cererii de anulare a masurile expuse anterior, prin prisma dispozitiilor art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedura civila, Curtea retine ca se impune a fi avute in vedere ratiunile pentru care legiuitorul a aprobat Legea nr. 330/2009.
In consecinta, se constata ca Legea nr. 330/2009 a statuat in mod clar in legatura cu modalitatea noua de stabilire a salariilor, inclusiv in ceea ce priveste sporturile existente la momentul intrarii in vigoare a legii.  Astfel, o parte a sporurilor se includ in salariul de baza, o alta este prevazuta in mod expres in lege, iar a treia categorie este cea a sporurilor care vor fi vizate sub aspectul acoperirii integrale, prin legile anuale de salarizare.
In prezenta cauza, prin decizia Camerei de Conturi atacata, se face referire, la plata unor sporuri catre personalul unui serviciu publice din cadrul consiliului judetean, respectiv din cadrul unitatii administrativ teritoriale fie ca vorba despre personal contractual, fie despre functionari publici. In plangerea formulata, se face referire la ambele categorii de salariati, considerandu-se nelegala includerea sporului de dispozitiv, pentru anii 2011, 2012 in salariul de baza.
Din lecturarea dispozitiilor art. 30 alin.  5, 6 din Legea nr. 330/2009, se poate observa clar ca legiuitorul a stabilit liniile directoare cu privire la continuitatea sporurilor existente la data intrarii in vigoare a legii.
Astfel, in masura in care, pentru fiecare dintre categoriile de salariati vizate de control Camerei de Conturi, unul dintre sporurile in discutie, se regaseste in salariul de baza prin efectul legii, inclusiv prin cel al Legii nr. 285/2010 pentru anii supusi controlului, nu este legala aplicarea din nou a aceluiasi spor, astfel cum s-a procedat in prezenta cauza.
De asemenea, in situatia in care sporul nu este prevazut in salariul de baza, urmeaza ca acestea sa fie avute in vedere in legile anuale de salarizare, pana la acoperirea integrala, aceasta fiind solutia data de legiuitor. Pana atunci, in aplicarea art. 30 alin. 5 lit. b din Legea nr. 330/2009, se puteau acorda sume compensatorii pana la concurenta valorii salariului din decembrie 2009, insa nicidecum nu se puteau aplica sporuri la salariul de baza, altele decat cele prevazute de legea cadru a salarizarii.
Legea nr. 330/2009 nu inlatura, astfel cum s-a aratat mai sus, sporurile deja castigate la data intrarii sale in vigoare, astfel ca nu se pune problema in cauza a reglementarii vreunui mecanism de desfiintare a acordurilor/contractelor colective de munca.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constata ca argumentele aduse pe calea recursului sunt in masura sa demonstreze interpretarea gresita de catre prima instanta a dispozitiilor Legii nr. 330/2009, fapt ce conduce la casarea in parte a hotararii atacate, sub aspectul analizat mai sus, cu consecinta respingerii, in rejudecare, cererilor de anulare a celor actelor atacate privind cele doua masuri�.
Asadar, nu poate fi acordat in continuare acest spor ca suma compensatorie in temeiul art. 30 din Legea nr. 330/2009 sau art. 6 din O.U.G. nr. 1/2010 deoarece el nu a fost stabilit prin lege sau H.G. pentru functia respectiva, ci prin hotarare judecatoreasca.
Intr-adevar si hotararea judecatoreasca reprezinta o interpretare si aplicare a legii, insa cea din prezenta cauza s-a dovedit a fi in conflict cu decizia  de RIL nr. 37/14.12.2009 a  Inaltei Curti de Casatie si Justitie  tocmai pentru ca instantele de fond initiale si-au argumentat solutiile prin extinderea aplicarii unor norme legale privind salarizarea anumitor categorii de personal bugetar si altor categorii de bugetari a caror salarizare nu avea reglementat acest tip de spor salarial si nu se incadra in niciuna din ipotezele juridice pentru care sporul era prevazut de lege.
In speta nu se aplica nici decizia nr. 17/13.06.2016 pronuntata de  Inalta Curte de Casatie si Justitie � completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie civila deoarece dispozitiile din contractul colectiv de munca incheiat la nivelul C.J.B. pentru personalul contractual care cuprindea si clauze privind acordarea sporului de dispozitiv obtinut prin hotarare judecatoreasca si-au incetat aplicabilitatea odata cu incetarea CCM.
Din inscrisurile depuse la fond rezulta ca la data emiterii deciziei nr. 43/2013 a Curtii de Conturi nu exista un contract colectiv de munca sau acte aditionale de prelungire a celor din 2006 ale caror efecte sa continue sa se produca si peste decizia Curtii de Conturi in cazul in care nu s-a constatat nulitatea lor printr-o hotarare judecatoreasca.
Prin urmare, instanta de apel va respinge apelul formulat pastrand sentinta atacata, conform dispozitiilor art. 480 alin. 1 Cod procedura civila.