Retinerea starii de recidiva post execuroeie la stabilirea pedepsei :Consecintele denuntarii faptei de catre cumparatorul traficului de influenta inainte de sesizarea organului de urmarire penala

Constata ca prin rechizitoriul  Parchetului de pe langa Tribunalul Sibiu  s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului K A, , cu antecedente penale, administrator, pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 257 alin. 1 C.p., retinandu-se ca in toamna anului 2008 i-a propus numitei C A R sa intervina pe langa un ofiter de politie, in schimbul sumei de 600 Euro, pentru ca aceasta sa promoveze examenul de obtinerea permisului de conducere. Banii respectivi au fost primiti de  inculpat, partea vatamata C A R nu a promovat examenul, iar la cererea ei, K A i-a restituit banii respectivi.
In cursul urmaririi penale au fost audiate ca martori C A R, G M si C A, a fost depus continutul convorbirilor telefonice avute de inculpat cu partea vatamata, legal interceptate.  Audiat in cauza inculpatul nu recunoaste ca ar fi primit de la reclamanta suma de 600 euro in vederea inmanarii vreunul membru al comisiei de examinare din cadrul Prefecturii , ci ca suma respectiva i-a fost inmanata in ideea de a fi pastrata, astfel incat de existenta acesteia sa nu aiba cunostinta bunica partii vatamate. Cat priveste interventia sa pe langa vreuna din persoanele din comisia de examinare, inculpatul sustine ca nu a facut o astfel de afirmatie, ci din contra ar fi afirmat fata de reclamanta ca dat fiind numarul restrans de persoane pe care le cunostea , el nu poate interveni in sprijinul ei.
In instanta inculpatul a fost citat atat din Oradea, unde a avut domiciliul, cat si din Sibiu de la adresa rezultata din procesul verbal incheiat cu ocazia efectuarii mandatului de aducere , confirmata si de Serviciul de evidenta a persoanelor .
S-au facut verificari in ce-l priveste pe inculpat si la I.G.P.R. Bucuresti si Directia Generala a Penitenciarelor , acestea comunicand ca inculpatul nu se afla incarcerat in vreun penitenciar sau arest.  Prin urmare, s-a concluzionat ca inculpatul se sustrage de la judecata, si nu a putut fi audiat in cauza, insa a fost aparat de avocatul desemnat din oficiu.
In cursul cercetarii judecatoresti a fost audiata, in baza art. 82 C.p.p., in calitate de martor, partea vatamata C A R , care a declarat ca nu intelege sa se constituie parte civila in cauza si nici sa participe ca parte vatamata in proces; si martora G M .
Din intreg materialul probator al cauzei, instanta a retinut in fapt urmatoarele :
In cursul anului 2008 C A R a intrat in relatii de prietenie cu inculpatul K A, iar la scurt timp dupa aceasta – vara anului 2008, C A R i-a povestit ca a sustinut cursurile unei scoli de soferi, insa a picat de 3 ori examenul pentru obtinerea permisului de conducere. In acest context, inculpatul K A , care se prezenta ca fiind medic/director la S.M.U.R.D., i-a propus martorei sa o ajute in sensul de a interveni pe langa un ofiter de la Serviciul Public Comunitar – Regim Permise de conducere, urmand ca ulterior sa se inteleaga asupra unei sume de bani. In aceeasi zi, in prezenta martorei G M , inculpatul a apelat telefonic o persoana careia i s-a adresat cu „d-nule capitan”, dandu-le impresia martorelor ca are relatii in comisia de examinare si este in masura sa intervina pentru ca martora CA R sa promoveze examenul.
A doua zi, de asemenea, in prezenta martorei G M (prietena partii vatamate), inculpatul i-a comunicat lui C A R ca suma pe care trebuie sa o dea pentru obtinerea permisului este 600 Euro, desi in mod normal acesta costa mai mult.
Cei 600 Euro au fost primiti de C A R de la bunica ei C A martora , in prezenta martorei G M, care a inteles ca acesti bani urmau a fi remisi inculpatului chiar a doua zi.
Ulterior, C A R a sustinut examenul insa nu l-a promovat, motiv pentru care l-a sunat pe inculpat, i-a cerut restituirea banilor si totodata a formulat un denunt la D.N.A. – Biroul Teritorial  . Intr-o convorbire telefonica efectuata ulterior si interceptata de D.N.A.  a fost vehiculat si numele unui ofiter de politie „C V”, despre care partea vatamata s-a interesat si a aflat ca nu exista nici o persoana cu acest nume in serviciul permise auto. Cei 600 Euro au fost returnati partii vatamate prin intermediul martorei G M.
Sustinerea inculpatului ca respectiva suma i-a fost data de C A R pentru a-i pastra, intrucat nu dorea sa stie bunica sa de ei, nu a  putut fi retinuta pentru urmatoarele motive :
Martora G M a fost prezenta cand C A (bunica) i-a inmanat partii vatamate banii si a cunoscut destinatia acestora : sa-i fie inmanati inculpatului . In plus, aceeasi martora audiata in instanta a confirmat ca intre partea vatamata si bunica sa erau relatii bune  motiv pentru care C A R nu avea de ce sa ascunda banii de ea si nici nu i-ar fi dat inculpatului spre pastrare, intrucat se cunosteau de putin timp si in plus partea vatamata locuia singura.
In plus, s-a mai retinut ca prin intreaga sa atitudine, inculpatul a creat impresia atat partii vatamate si chiar martorei G M ca ar putea sa intervina asupra unui functionar aflat in comisia de examinare.
Pe langa declaratia martorilor anterior analizate instanta a retinut ca savarsirea faptei de catre inculpatul K A este dovedita si cu transcrierea convorbirilor telefonice efectuate de inculpat .
Din toate aceste probe a rezultat fara dubiu ca inculpatul a pretins si primit de la C A R suma de 600 Euro pentru a interveni pe langa un functionar din cadrul comisiei de examinare permise auto, asupra caruia a lasat impresia ca ar avea influenta in scopul de a facilita obtinerea permisului de catre C A R. Aceasta fapta constituie infractiunea de trafic de influenta prev. de art. 257 alin. 1 C.p., pentru care inculpatul a fost condamnat.
La individualizarea pedepsei instanta  a avut  in vedere prevederile art. 72 C.p. :
- limitele speciale de pedeapsa pentru aceasta infractiune care sunt de la 2-10 ani ;
- comportamentul inculpatului in sensul ca s-a sustras de la judecata, a fost nesincer in declaratiile date in cursul urmaririi penale;
-  antecedenta sa penala, asa cum a reiesit din fisa de cazier . Este evident ca inculpatul K A si-a creat o „obisnuinta” din a face trafic de influenta, intrucat a mai fost condamnat pentru aceasta infractiune inca din 1996 de Tribunalul Timis. Evident ca pedeapsa aplicata atunci de 1 an si 6 luni inchisoare a carei executare a fost suspendata nu si-a atins scopul din moment ce in timpul termenului de incercare inculpatul a mai savarsit o infractiune de inselaciune, executand in regim de detentie o pedeapsa de 3 ani si 6 luni. S-a impus deci fata de actul de sesizare, retinerea starii de recidiva postexecutorie prev. de art. 37 lit. b C.p., fara ca aceasta sa reprezinte o schimbare de incadrare juridica, in sensul art. 334 C.p., asa cum in mod constant s-a pronuntat Inalta Curte de Casatie si Justitie si instantele inferioare. De altfel, retinerea starii de recidiva a fost pusa in discutia contradictorie a partilor la termenul din 27.05.2009. Fata de aceste considerente,  inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa cu inchisoarea pe o durata de 3 ani.
S-a impus si aplicarea unei pedepse accesorii in sensul interzicerii exercitarii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II si lit. b) C.p. : dreptul de a fi ales in autoritatile publice si dreptul de a ocupa o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, intrucat s-a considerat ca exercitarea acestora este incompatibila cu persoana inculpatului, fata de fapta comisa.
In ce priveste cererea formulata de Parchet de confiscare a sumei de 600 Euro, in baza art. 257 alin. 2 C.p., Tribunalul a apreciat ca aceasta masura nu poate fi luata, intrucat cumparatorul traficului de influenta (C A R) a denuntat fapta autoritatilor mai inainte ca organul de urmarire penala sa fi fost sesizat cu privire aceasta fapta, banii dati de catre ea nefiind supusi confiscarii. In acest sens s-a pronuntat practica judiciara : Curtea de Apel Suceava, decizia nr. 11/2005 si nr. 325/2005.
In plus, s-a regasit si un argument de text ce rezulta din interpretarea dispozitiilor Lg. 78/2000, ce face distinctie in art. 61 , intre doua situatii : banii ce au facut obiectul savarsirii infractiunii de cumparare a traficului de influenta se confisca, iar in situatia in care faptuitorul denunta autoritatilor fapta, mai inainte ca organul de urmarire penala sa fi fost sesizat - ca in situatia din prezenta cauza – banii se restituie persoanei care i-a dat (art. 61 alin. 4).
Prin urmare, atata vreme cat pentru infractiunile considerate mai grave ce au primit o reglementare speciala prin Lg. 78/2000, nu se confisca sumele date, ci se restituie cumparatorului traficului, (in situatia speciala anterior expusa) si in situatia infractiunii de trafic de influenta prevazuta de Codul penal, acestea ar trebui restituite si nu pot fi aplicate dispozitiile art. 257 alin. 2 cu referire la art. 256 alin. 2 C.p. Aflandu-ne deci in situatia de exceptie a denuntarii facute de cel ce a cumparat influenta, si caruia i s-au si restituit banii, s-a apreciat ca nu exista temei legal pentru a se confisca de la inculpat echivalentul acestei sume.
Textul Codului penal, art. 257 alin. 2 C.p. are ca scop lipsirea traficantului de foloasele infractiunii. Atata vreme cat exista dovada certa ca, K A a restituit lui C A R suma de 600 Euro, nu s-a justificat confiscarea acesteia de la inculpat.
In baza art. 71 alin.2. C.p. s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor civile prevazute de art. 64 lit. a teza II si b C.p., ca pedeapsa accesorie.