Indeplinirea conditiilor si cazurilor in care se dispune arestarea preventiva. Respingerea recursului inculpatului de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea.

Constata ca prin incheierea penala nr. 07/CC din data de 21.01.2011, pronuntata de Judecatoria Sibiu, a fost admisa propunerea formulata de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Sibiu si, in consecinta:
In baza art.149 ind.1  alin.10 C.pr.pen. cu aplicarea art.148 alin.1 lit.d si f C.pr.pen. s-a dispus arestarea preventiva, a inculpatelor:
- B E M, pentru savarsirea infractiunilor de:
-  furt calificat, prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, e, alin.2 lit.b C.p. si
-  furt calificat, prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, e C.p.
ambele cu aplic. art.37 lit.b C.p. si art.33 lit.a C.p., si
- B I, pentru savarsirea infractiunilor de:
-  complicitate la furt calificat, prev. de art.26 C.p. rap. la art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, e, alin.2 lit.b C.p. si
-  complicitate la furt calificat, prev. de art.26 C.p. rap. la art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, e C.p., ambele cu aplic. art.37 lit.b C.p. si art.33 lit.a C.p., pe o perioada de 29 zile incepand cu 21.01.2011, ora 15,00  pana la data de 18.02.2011 ora 24,00, 
In baza art.192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas in sarcina acestuia.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Judecatoria Sibiu a retinut in esenta ca, in data de 10.04.2010, in jurul orei 11.00, in timp ce se afla in Piata Cibin din Mun.Sibiu, invinuita B E M a sustras din buzunarul de la pantalonii partii vatamate K R I, suma de 2800 lei. La savarsirea infractiunii, aceasta a fost ajutata de inculpata B I, care a mascat momentul in care inculpata B E M a introdus mana in buzunarul partii vatamate si a sustras suma de bani.
Ulterior, in data de 18.01.2011, in jurul orei 14.30, in timp ce se afla in magazinul Humana din Sibiu, inculpata B E M a sustras din rucsacul persoanei vatamate K M, pe care aceasta il purta in spate, o punga ce continea documente de identitate si suma de aproximativ 200-300 lei. La savarsirea infractiunii, aceasta a fost ajutata de inculpata B I, care a mascat momentul in care inculpata B E M a introdus mana in rucsac-ul partii vatamate si a sustras bunurile mentionate.
Prin ordonanta din data de 20.01.2011, s-a luat fata de inculpatele B E M si B I masura retinerii pe o durata de 24 ore.
Prin ordonanta din data de 21.01.2011 a Parchetului de pe langa Judecatoria Sibiu  a fost pusa in miscare actiunea penala fata de inculpate pentru savarsirea infractiunilor de furt calificat, respectiv complicitate la furt calificat.
S-a retinut ca la analizarea propunerii Ministerului Public, instanta trebuie sa aiba in vedere, cadrul procesual al garantiilor ce trebuie examinate, de principiu, de catre instantele de judecata, cu privire la impunerea unei masuri privative de libertate din care fac parte, atat dispozitiile legii nationale, art. 148 Cod procedura penala cat si dispozitiile art. 5 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale( in continuare „Conventia” ) care dispune/ la alin. 1. “Orice persoana are dreptul la libertate si la siguranta.” iar in teza a II a a aceluiasi aliniat dispune ca/ “Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu exceptia urmatoarelor cazuri si potrivit cailor legale: litera c) /”daca a fost arestat sau retinut in vederea aducerii sale in fata autoritatii judiciare competente, atunci cand exista motive verosimile de a banui ca a savarsit o infractiune sau cand exista motive temeinice de a crede in necesitatea de a-l impiedica sa savarseasca o infractiune sau sa fuga dupa savarsirea acesteia;” precum si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului( in continuare „Curtea”), care dezvolta si pune in aplicare acest text de lege.
S-a aratat de asemenea, ca intr-o jurisprudenta constanta, instanta europeana a stabilit principiile ce trebuie avute in vedere pentru a examina oportunitatea si temeinicia unei cereri de arestare preventiva, si in egala masura, a circumstantelor care pot sa justifice o asemenea masura.
Un prim aspect pe care instanta l-a avut in vedere, se refera la justificarea luarii masurii arestarii preventive din perspectiva unor indicii concrete care impun cu stringenta luarea in considerare a unui interes public ce are a fi protejat precumpanitor, in pofida prezumtiei de nevinovatie si  fata de regula respectarii libertatii individuale fixata de conventie.( in acest sens, mutatis mutandins hotararea Curtii din 26 ianuarie 1993 in cauza W c. Suisse, hotararea Curtii din 13 iulie 1995 in cauza Van der Tang c. Espagne, hotararea Curtii din 6 noiembrie 2003 in cauza Pantano c. Italie s.a.).
Asadar, instanta a retinut principiul de la care trebuie plecat in solutionarea propunerii de arestare preventiva, in conformitate cu care libertatea persoanei este regula iar exceptia de la aceasta regula este privarea de libertate inainte de judecata, privare care reprezinta o grava derogare de la principiile libertatii individuale si de la prezumtia de nevinovatie.
S-a tinut seama si de faptul ca, existenta in cauza a unor motive plauzibile de a banui anumite persoane de a fi savarsit o infractiune nu poate sa constituie prin ea insasi, dincolo de orice ratiune, temei pentru luarea unei masuri de o asemenea gravitate.
Asadar, s-a retinut ca instanta va trebui sa analizeze, alaturi de conditia motivelor plauzibile si daca prin savarsirea faptei de care sunt invinuiti inculpatii, s-a produs o tulburare sociala si un pericol social concret si astfel, lasarea acestora in libertate ar constitui, in mod real si in concreto, un pericol pentru ordinea sociala, altfel spus instanta este chemata sa aprecieze acest pericol in concreto si nu in abstracto.
S-a aratat totodata ca din jurisprudenta Curtii se desprinde faptul ca judecatorul national trebuie sa aiba in vedere, la luarea masurii arestarii si alte circumstante privitoare, in special, la caracterul celui interesat in cauza, modul de comportare precum si  moralitatea acestuia.
De asemenea, s-a aratat ca instanta va trebui sa aprecieze, din perspectiva principiilor calauzitoare ale Curtii, daca faptele de care sunt invinuiti inculpatii din cauza sunt  de natura sa creeze un pericol concret pentru ordine publica si care prin raportare la situatia inculpatului, fac ca motivele invocate  de Ministerul Public sa para a fi suficiente si pertinente in sensul ca interesul public al mentinerii ordinii sociale si publice trece inaintea dreptului inculpatilor la libertate si la prezumtia de nevinovatie, drepturi fundamentale consfintite in Constitutia Romaniei si in Conventie.
Astfel, s-a retinut ca potrivit art. 148 alin.(1) Cod procedura penala, masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata daca sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 si exista vreunul dintre urmatoarele cazuri: lit. f) inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea sa in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica, si  litera d) cand inculpatul a savarsit cu intentie o noua infractiune.
Potrivit art. 143 Cod procedura penala, masura retinerii poate fi luata daca sunt probe sau indicii temeinice ca a savarsit o fapta prevazuta de legea penala.
           Astfel, in ceea ce priveste conditia statuata in art. 143 redat mai sus si in art. 5 din Conventie, instanta, a avut in vedere probatoriul administrat in cauza, respectiv declaratiile partilor vatamate KRI si K M si ale martorilor I A, B I, V V A si G I M, precum si din inregistrarile camerelor de supraveghere ale magazinului in care a avut loc ultima fapta. 
Ori, in speta, din probatoriul administrat in cauza, s-a apreciat ca rezulta ca in data de 10.04.2010, in jurul orei 11.00, in timp ce se afla in Piata Cibin , inculpata BEM a sustras din buzunarul de la pantalonii partii vatamate K R I, suma de 2800 lei. La savarsirea infractiunii, aceasta a fost ajutata de inculpata B I, care a mascat momentul in care inculpata B E M a introdus mana in buzunarul partii vatamate si a sustras suma de bani.
Ulterior, in data de 18.01.2011, in jurul orei 14.30, in timp ce se afla in magazinul Humana , inculpata B E M a sustras din rucsac-ul persoanei vatamate K M, pe care aceasta il purta in spate, o punga ce continea documente de identitate si suma de aproximativ 200-300 lei. La savarsirea infractiunii, aceasta a fost ajutata de inculpata Boiangiu Ionela, care a mascat momentul in care inculpata B E M a introdus mana in rucsac-ul partii vatamate si a sustras bunurile mentionate.
La luarea masurii arestarii preventive de catre instanta s-a avut in vedere pericolul social ridicat al infractiunilor savarsite de catre inculpat, ceea ce rezulta din insasi norma de incriminare a fapte lor comise de acestea – pedeapsa de la 3 la 15 de ani, de imprejurarea agravanta in care a fost savarsita fapta de doua persoane sau mai multe persoane impreuna,  intr-un loc public, de faptul ca anterior inculpata  B E M a fost condamnata   de doua ori pentru fapte de furt calificat si inculpata Boiangiu Ionela a fost condamnata pentru o fapta de furt calificat si o fapta de talharie ; prin urmare apreciindu-se ca exista indicii temeinice care duc la concluzia ca acestea au savarsit faptele penale de natura celei prevazute de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, e, alin.2 lit.b C.p. si furt calificat, prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, e C.p. ambele cu aplic. art.37 lit.b C.p. si art.33 lit.a C.p .
S-a mai retinut ca savarsirea faptelor de catre inculpate nu este un eveniment izolat sau intamplator, aceasta fiind practic o indeletnicire constanta a inculpatelor, care au fost de-a lungul timpului cercetate si condamnate pentru un numar ridicat de asemenea fapte. In al doilea rand, s-a retinut ca prin activitatile infractionale repetate inculpatele au ajuns practic la o specializare in ceea ce priveste furtul din buzunare, operand de fiecare data dupa un scenariu bine stabilit si cu o impartire a rolurilor clar definita, aspecte ce  s-a apreciat ca reliefeaza un grad de pericol social foarte ridicat al inculpatelor.
Instanta a retinut prin urmare ca  acestea constituie o amenintare reala pentru ordinea sociala, creand un sentiment de insecuritate a populatiei, motiv pentru care, fata de cele de mai sus, in cauza, s-a apreciat ca se justifica luarea masuri arestarii preventive, aflandu-ne in situatia unei exceptii de la principiul libertatii individuale.
Impotriva acestei incheieri, inculpatele B E M si B I au declarat, in termen legal, recurs.
Inculpatele au fost prezentate de arestul I.P.J. Sibiu, inculpata B E M fiind asistata de aparator ales iar inculpata B I fiind asistata de aparator din oficiu. Au sustinut ca nu doresc sa dea noi declaratii in cauza. 
Caile de atac promovate nu au fost motivate in scris, insa, cu ocazia sustinerilor orale, inculpata B E M, prin reprezentantul sau ales a solicitat admiterea recursului, in sensul respingerii propunerii de arestare preventiva si luarea masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea, aratand ca a reparat prejudiciul, a recunoscut si regretat fapta, are un copil minor in intretinere si a constientizat gravitatea faptelor sale, cercetarea sa in libertate neprezentand pericol pentru ordinea publica. La randul sau, inculpata B I, prin avocat oficiu, a solicitat admiterea recursului in sensul inlocuirii masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea, aratand ca nu este probata vinovatia sa doar prin faptul ca a insotit-o pe inculpata in magazinul respectiv iar declaratiile martorilor fiind aproape identice. De asemenea, inculpata B a solicitat instantei a avea in vedere faptul ca are un copil minor in intretinere, copil care are nevoie de mama sa.
Examinand incheierea atacata potrivit motivelor de recurs invocate, a actelor si lucrarilor dosarului, precum si din oficiu sub toate aspectele de legalitate si temeinicie, potrivit dispozitiilor art. 3856 raportat la art. 38514 C.p.p., tribunalul a apreciat ca recursurile formulate nu sunt fondate pentru considerentele  expuse in continuare:
Astfel, tribunalul a constatat ca judecatorul fondului in mod corect a dispus arestarea preventiva  a inculpatelor B E M si B I, retinand ca fiind intrunite prevederile art. 1491 C.p.p. cu referire la art. 143, 148 lit. d si f C.p.p.
Tribunalul a constatat ca in prezenta cauza sunt intrunite conditiile prevazute de art. 148 lit. d si f C.p.p., iar materialul probator existent pana la acest moment la dosarul de urmarire penala (declaratiile partilor vatamate  si ale martorilor , inregistrarile camerelor de supraveghere ale magazinului in care a avut loc ultima fapta, coroborate cu declaratiile inculpatelor) se constituie in indicii temeinice in sensul art. 68 ind. 1 C.p.p., asupra inculpatelor planand suspiciunea ca au savarsit faptele de furt calificat, respectiv complicitate la infractiunea de furt calificat pentru care s-a luat masura arestarii preventive.
Cu privire la acceptiunea termenului de „ indicii temeinice”  se impune a fi evidentiat faptul ca instanta de la Strasbourg a relevat ca potrivit art. 5 paragraful  1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ca rolul masurii arestarii este si acela de a permite clarificarea sau dimpotriva, inlaturarea suspiciunilor ( cauzele Brogan si altii,  Murray contra Regatului Unit), iar din datele si informatiile existente la dosar rezulta presupunerea rezonabila ca inculpatele au savarsit fapte incriminate de legea penala, sanctionate cu pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani.
Se mai impune a mai fi evidentiata totodata si acceptiunea Curtii Europene a Drepturilor Omului, iar conform art. 5 paragraful 1 lit. c din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, privarea de libertate a invinuitului este permisa atunci cand exista suspiciuni rezonabile ca a savarsit o infractiune sau cand rezulta necesitatea de a-l impiedica sa savarseasca o alta infractiune sau sa fuga dupa savarsirea acesteia.
In ceea ce priveste cea de-a doua conditie impusa de art. 148 lit. f C.p.p.,  tribunalul a apreciat ca pericolul concret pentru ordinea publica este determinat in speta de natura si gravitatea faptelor imputate – prezumata savarsire a infractiunii de furt calificat prevazuta de art. 208 alin. 1 art. 209 alin. 1 lit. a si e C.p., respectiv complicitate la infractiunea de furt calificat prev. de art. 26 C.p. raportat la art. 208 alin. 1 art. 209 alin. 1 lit. a si e C.p, de modalitatea si imprejurarile in care se presupune ca au fost comise faptele –  in loc public, de doua persoane impreuna, de scopul urmarit - de a obtine castiguri banesti ilicite, precum si de elementele ce caracterizeaza persoana inculpatelor (de sanatatea, varsta tanara, de perseverenta deosebita in materia infractiunilor contra patrimoniului de care inculpatele au dat dovada). Mai mult, referitor la „protejarea ordinii publice” s-a pronuntat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului ( cauza Letellier contra Frantei), care a admis ca prin gravitatea deosebita si prin reactia particulara a opiniei publice anumite infractiuni pot suscita „o tulburare a societatii” de natura a justifica detentia preventiva, iar infractiunile prezumate a fi fost comise de inculpate, reprezinta astfel de fapte.
Totodata, in ceea ce priveste pericolul concret pe care inculpatele il prezinta pentru ordinea publica, Tribunalul a constatat  ca inculpata B E M a fost condamnata anterior de doua ori pentru fapte de furt calificat, iar inculpata B I a fost condamnata anterior pentru o fapta de furt calificat si pentru o fapta de talharie.
Mai mult, tribunalul a constatat ca modul de operare in ceea ce priveste faptele de furt calificat din lunile aprilie 2010 si ianuarie 2011 este unul identic, lucru ce evidentiaza o data in plus perseverenta infractionala a inculpatelor si faptul ca acesta este un modus operandi consacrat al celor doua, denotand o anumita specializare in ceea ce priveste furturile din buzunare.
Ori, in aceste conditii, este indreptatita pe deplin temerea ca lasarea inculpatelor in libertate prezinta un real pericol pentru ordinea publica, existand riscul ca acestea, in cazul in care vor fi lasate in libertate sa continue sa savarseasca noi fapte de natura penala, respectiv infractiuni contra patrimoniului, dovada in acest sens fiind si faptul ca desi anterior au suferit condamnari pentru fapte de aceeasi natura sau li s-au aplicat amenzi administrative, inculpatele nu au inteles sa se indrepte, reiterand comportamentul infractional, iar fata de toate aceste aspecte, masura arestarii preventive luata fata de inculpate este legala, temeinica si oportuna.
De asemenea, Tribunalul a apreciat necesara sublinierea faptului ca savarsirea infractiunilor contra patrimoniului, in principal infractiuni de furt si talharie, s-au inmultit ingrijorator, astfel ca, organele judiciare au obligatia de a dispune masuri legale ferme prin care sa se descurajeze savarsire unor astfel de fapte.
Imprejurarile invocate de inculpate in recurs ( ca au recunoscut fapta sau ca au copii minori in intretinere) nu conduc la o alta concluzie ca aceea a judecarii lor in stare de libertate, aceste imprejurari putand fi evaluate la un alt moment procesual.
Pentru toate aceste considerente, vazand si dispozitiile art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., tribunalul a respins ca nefondate recursurile declarate de inculpatele B E M si B I si a mentinut ca legala si temeinica hotararea atacata.