Verificarea ?i men?inerea masurii arestarii preventive

Constata ca prin incheierea penala din data de 19.02.2014, Judecatoria Avrig in baza art. 348 NCPP a constatat  legalitatea si temeinicia luarii masurii arestarii preventive fata de inculpatii:
- N G, recidivist,  aflat in Penitenciarul Aiud, si
 - Z V M, cu antecedente penale, aflati  in Penitenciarul Aiud, dispusa prin incheierea penala a Judecatoriei Avrig, mentinuta prin incheierea penala din data de 07.01.2014 si a fost mentinuta masura arestarii preventive a acestora. Au fost respinse cererile de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura arestului la domiciliu, cerere formulata de inculpati prin aparator.
Pentru a pronunta aceasta solutie, in aplicarea art. 207 NCPP, judecatorul de camera preliminara a constatat ca masura arestarii preventive luata fata de inculpati este legala si temeinica.
Referitor la legalitatea masurii, judecatorul a constatat ca aceasta deriva din faptul ca la momentul luarii ei au fost respectate toate dispozitiile legale incidente in materie, iar temeinicia masurii rezulta din faptul  ca aceasta apare ca justificata raportat la ansamblul imprejurarilor in care se sustine ca fapta ar fi fost savarsita.
In al doilea rand, instanta a verificat daca au incetat sau nu temeiurile ce au impus initial privarea de libertate a inculpatului sau daca au aparut sau nu temeiuri noi care sa impuna in continuare mentinerea masurii arestarii preventive.
Judecatoria a apreciat ca temeiul arestarii preventive a inculpatilor   a  fost cel  de la litera  f  art. 148 alin.1 C.p.p., respectiv faptul ca exista probe sau indicii temeinice ca inculpatii au savarsit o infractiune pentru care pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea in libertate a inculpatilor prezinta un pericol concret pentru ordinea publica (art. 148 alin1 lit. f C.p.p.).
In opinia primei instante, in cauza nu exista alte noi temeiuri care sa justifice privarea de libertate, totusi privarea de libertate se impune in continuare intrucat temeiurile care au determinat arestarea preventiva a inculpatilor subzista si in prezent.
Pe de alta parte, judecatorul a apreciat ca la acest moment se impune privarea in continuare de libertate a inculpatilor din prezenta cauza, pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal.
Instanta a mai retinut si faptul ca mentinerea masurii arestarii preventive este in concordanta si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, fiind necesara pentru a preveni riscul savarsirii unor noi infractiuni (Matznetter c. Austriei), o eventuala punere in libertate a inculpatilor tulburand in mod real opinia publica, fata de natura si modul de comitere a infractiunii (Lettelier c. Frantei), luarea unei masuri preventive mai blande nefiind de natura a proteja societatea.
Pe de alta parte, Judecatoria a apreciat ca inlocuirea masurii arestarii preventive cu o masura mai putin severa, aceea a arestului la domiciliu, prev. de art. 218 NCPP,  nu este deci in masura a evita riscul tulburarii ordinii publice si nici riscul savarsirii de noi infractiuni contra patrimoniului, cata vreme inculpatii nu au inteles  sa se abtina de la savarsirea de noi infractiuni nici dupa liberarea conditionata - in cazul inculpatului Neamtu, nici dupa condamnarea la o pedeapsa neprivativa de libertate - in cazul inculpatului Z.V.M.
Judecatoria Avrig a mai considerat de asemenea, ca masura preventiva este proportionala cu gravitatea acuzatiei - in sensul ca inculpatii au fost trimisi in judecata pentru presupusa savarsire a infractiunilor de furt calificat, fapte care se caracterizeaza in concret printr-o periculozitate semnificativa, astfel ca s-a conchis ca sunt indeplinite in continuare, conditiile prevazute de art. 202 alin. (3) NCPP.
Prima instanta a dat relevanta dispozitiilor art. 207 NCPP si fata de considerentele expuse, apreciind ca masura preventiva  dispusa fata de inculpati este legala si temeinica, precum si verificand subzistenta temeiurilor care au determinat luarea acestei masuri, caracterul necesar si proportional al acesteia cu gravitatea acuzatiei si scopul urmarit, in baza art. 348 alin.(1)si (2) raportat la art. 207 al. 1, 2 a constatat legalitatea si temeinicia luarii masurii arestarii preventive a inculpatilor N G si Z V M.
Impotriva incheierii penale sus mentionate, inculpatul Z V M, a declarat, in termen legal, contestatie iar aparatorul inculpatului N G a declarat, de asemenea, contestatie.
  La termenul de judecata de astazi, inculpatul N G a declarat ca-si insuseste contestatia formulata de avocatul din oficiu.
Caile de atac promovate nu au fost motivate in scris, insa la sustinerea orala, contestatorii au solicitat in principal, judecarea lor in stare de libertate intrucat au recunoscut comiterea faptei si pe cale de consecinta, au solicitat  sa se dispuna inlocuirea masurii arestului preventiv cu o masura mai blanda, respectiv cea prevazuta de art. 202 lit. b sau d NCPP.
Intrebati fiind de catre instanta, contestatorii s-au prevalat de dreptul la tacere si nu au dat declaratii in cauza.
Examinand incheierea atacata prin  prisma criticilor formulate, a actelor si lucrarilor dosarului, precum si din oficiu sub toate aspectele de legalitate si temeinicie, tribunalul a respins contestatiile formulate, pentru considerentele ce se vor expune in continuare:
 Prin incheierea penala nr. 31/12.12.2013, Judecatoria Avrig in baza art. 149 ind. 1 C.p.p. rap. la art. 143 C.p.p. si art. 148 lit. d si f C.p.p., a admis propunerea de arestare preventiva formulata de Parchetul de pe langa Judecatoria Avrig si in consecinta a dispus arestarea preventiva a inculpatilor N G, Z V M pentru savarsirea infractiunilor de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, g, i si al. 3 lit. e C.p., cu aplicarea art. 41 al. 2 C.p., respectiv prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, g, i si al. 3 lit. e C.p.
Incheierea a ramas definitiva prin incheierea penala nr. 75/RA din 16.12.2013 prin care Tribunalul Sibiu a respins recursurile inculpatilor N G, Z V M, retinandu-se a fi intrunite prevederile art. 143, 148 lit. f C.p.p..
Prin rechizitoriul intocmit la 30.12.2013, Parchetul de pe langa Judecatoria Avrig a dispus trimiterea in judecata a inculpatilor N G pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, g, i si al. 3 lit. e C.p. cu aplicarea art. 41 al. 2 C.p., art. 37 lit. b C.p. si Z V M pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, g, i si al. 3 lit. e C.p. cu aplicarea art. 41 al. 2, art. 40, art. 86 ind. 4 C.p. Prin acelasi rechizitoriu a mai fost trimis in judecata si inculpatul H B N pentru savarsirea infractiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, g, i si al. 3 lit. e C.p.
Prin incheierea penala din 7.01.2014 pronuntata de Judecatoria Avrig in dosarul nr. 1287/787/2014/a1 s-a constatat in baza art. 300 ind. 1 alin. 1 C.p.p., legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive a inculpatilor iar prin incheierea din 5.02.2014 s-a dispus trimiterea cauzei judecatorului de camera preliminara pentru a proceda potrivit art. 342-348 NCPP.
Prin incheierea penala din 19.02.2014, judecatorul de camera preliminara din cadrul Judecatoriei Avrig, in baza art. 348 NCPP a constatat legalitatea si temeinicia luarii masurii arestarii preventive fata de inculpatii N G, Z V M.
Referitor la contestatiile formulate si inregistrate in cauza de fata, tribunalul releva ca potrivit prevederilor art. 208 C.p.p., daca se constata ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva se mentin sau ca exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, se va mentine arestarea preventiva fata de inculpat.
Analizand hotararea atacata prin prisma textului legal anterior mentionat, tribunalul a apreciat ca in mod corect prima instanta a dispus mentinerea arestarii preventive a inculpatilor  N G si Z V M. Astfel, din actele dosarului rezulta ca masura arestarii preventive a inculpatilor s-a intemeiat pe prevederile art. 148 lit. f C.p.p. 1968, cu referire la art. 143 C.p.p. 1968, temeiuri care isi gasesc corespondenta si in actualele prevederi ale art. 223 al. 2 C.p.p..
In ceea ce priveste prima conditie pretinsa de legiuitor, tribunalul a constatat ca aceasta este fundamentata si subzista si la acest moment, avand in vedere ca din  materialul probator administrat pana la acest moment in cauza rezulta existenta unor indicii temeinice privind comiterea de catre contestatori a unor fapte incriminate de legea penala, fapte sanctionate cu pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani.
De asemenea, si cea de-a doua cerinta impusa de art. 223 al. 2 C.p.p. exista si justifica in continuare privarea inculpatilor de libertate iar aceasta luand in considerare natura si gravitatea faptelor imputate (presupusa savarsire a infractiunilor de furt calificat), circumstantele concrete banuite de savarsire a faptelor de furt calificat (pe timp de noapte, prin efractie, de 2-3 persoane impreuna, prin folosirea unui topor, sectionand capetele furtunurilor de pompieri), consecintele banuit a fi fost cauzate (prejudicierea partii vatamate), datele care caracterizeaza persoana inculpatilor  (faptul ca inculpatii au mai fost condamnati anterior pentru comiterea unor fapte de aceeasi natura).
Din perspectiva acestui ultim criteriu s-a apreciat ca mentinerea masurii arestarii preventive a contestatorilor-inculpati este oportuna si in scopul protejarii ordinii publice, pentru crearea unui climat de siguranta persoanelor fizice si juridice care se vad expuse riscului de a fi deposedate de propriile bunuri, nici o alta masura preventiva nefiind mai potrivita.
Starea de pericol pentru ordinea publica presupune o rezonanta a faptei, o afectare a echilibrului social firesc, o anumita stare de indignare, de dezaprobare publica, care apare ca o urmare fireasca avand in vedere natura infractiunii. Ordinea publica poate fi atinsa direct, fizic, dar si indirect, prin intermediul unei stari psihice induse publicului sub forma unei temeri colective, motivatii colective pentru acte contrare ordinii publice, stare de nemultumire publica.
Tribunalul a apreciat ca pericolul concret pentru ordinea publica trebuie sa rezulte din modul de operare, urmarea produsa si particularitatile faptei, cu privire la care exista indicii temeinice si motive credibile de a banui ca a fost savarsita, arestarea inculpatilor trebuind sa aiba drept scop asigurarea bunei desfasurari a procesului penal. In aprecierea pericolului concret pentru ordinea publica pe care l-ar prezenta lasarea in libertate a inculpatilor, tribunalul trebuie sa se bazeze, pornind de la premisa faptei savarsite si a valorii sociale ocrotite, pe elemente care pot contura convingerea ca lasarea in libertate a acesteia prezinta un pericol concret pentru ordinea publica, respectiv capacitatea inculpatilor de a constientiza pe deplin comportamentul antisocial, raportat atat la valorile comunitatii din care face parte, cat si la propria persoana, posibilitatea comiterii de alte fapte in viitor sau profilul antecedentei infractionale.
In acest context, este neindoielnic ca faptele, cu privire la care exista indicii temeinice ca au fost savarsite de catre inculpati, au o anume gravitate. Cu siguranta, gravitatea faptelor imputate inculpatilor este preponderent raportata la rezultatul socialmente periculos al acestora. Pe de alta parte, masura arestarii preventive, care presupune excluderea inculpatilor din mediul in care in mod curent isi duc existenta, are un corespondent obiectiv in caracterul reprobabil al faptei si al persoanei acestora, fata de care aceasta masura trebuie sa fie singurul mijloc de asigurare a protectiei societatii.
Contestatorii nu sunt la prima confruntare cu legea penala, acestia mai fiind anterior condamnati pentru acelasi gen de fapte. De asemenea, s-a constatat ca nu au intervenit elemente noi care sa inlature necesitatea mentinerii acestei masuri.
In acelasi timp, tribunalul a considerat necesara sublinierea faptului ca savarsirea infractiunilor contra patrimoniului, in principal infractiunile de furt calificat si talhariile, s-au inmultit ingrijorator, astfel ca reactia organelor judiciare trebuie sa fie ferma, exigenta pentru a da un semnal societatii civile, ca astfel de actiuni nu pot ramane fara consecinte.
In ceea ce priveste criticile contestatorilor privitoare la incadrarea juridica a faptelor, acestea urmeaza au fost invocate si solutionate de catre prima instanta, astfel de solicitari neputand fi analizate de catre prezenta instanta la acest moment.
  Tribunalul  a conchis astfel, ca pana la acest moment, masura arestarii preventive luata fata de fiecare inculpat este proportionala cu gravitatea acuzatiei iar luarea unei masuri mai putin restrictive nu se justifica deoarece, din datele cauzei rezulta presupunerea rezonabila ca inculpatii au savarsit faptele retinute in sarcina lor .
Circumstantele de natura personala invederate de inculpati (recunoasterea faptei, detinerea anterioara a unui loc de munca, etc.) nu atrag schimbarea temeiurilor ce au justificat initial luarea masurii arestarii preventive si sunt insuficiente  pentru a conduce la incetarea detentiei provizorii, necesitatea protejarii intereselor de ordin public primand intereselor lor personale.
In acelasi timp, in conditiile in care in prezenta cauza procedura s-a aflat inca in faza camerei preliminare, solutia mentinerii masurii arestarii preventive a inculpatilor s-a impus nu numai pentru a sigura celeritatea procesului penal dar si pentru o mai buna administrare a actului de justitie, fiind necesara si oportuna astfel si pentru asigurarea scopului prevazut de art. 202 C.p.p. cu referire speciala la prevenirea savarsirii unei alte infractiuni raportat la antecedenta penala anterioara a inculpatilor.
Pentru toate aceste considerente, vazand si dispozitiile art. 206, 362 C.p.p., tribunalul a respins ca nefondate contestatiile formulate de inculpatii N G si Z V M si va mentine incheierea atacata.