Nulitatea conventiei de vanzare a lucrului altuia.

Prin actiunea dedusa instantelor judecatoresti, reclamanta F.S. a solicitat desfiintarea contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr.500 din data de 15 martie 2002, intrucat anterior incheierii acestei conventii titlul de proprietate emis in favoarea autorului vanzatoarei T.N., defunctul R.S. fusese desfiintat prin decizia nr.109 din 22 ianuarie 2002 a Tribunalului Suceava,in sensul excluderii suprafetei de 26 ari teren, parte din trupul de 52 ari teren gradina.
Contractul a carei valabilitate este contestata de catre reclamanta vizeaza tocmai transferul dreptului de proprietate asupra terenului in suprafata de 5200 mp aratura, identic cu parcela funciara 3602/2.Astfel, din chiar continutul actiunii formulata de reclamanta rezulta ca instantele au fost investite cu actiune privind desfiintarea contractului prin care paratii au convenit cu privire la o suprafata de teren proprietatea reclamantei, respectiv vanzarea lucrului altuia.
Prin sentinta civila nr. 229/27.01.2004 Judecatoria Radauti a respins ca nefondata actiunea.
Reclamanta a declarat apel, aratand ca parata a vandut bunul altuia.
Prin decizia civila nr. 891/06.04.2004, Curtea de Apel Suceava a respins apelul ca nefondat, retinand, in principiu, ca vanzarea bunului altuia nu se sanctioneaza  cu nulitate absoluta a actului, validarea operatiunii fiind supusa unei conditii rezolutorii. Mai mult, nu s-a dovedit o eventuala frauda a cumparatorului R.S.
Impotriva deciziei a formulat recurs reclamanta F.S., motivat de faptul ca parata T.N. a instrainat paratului R.S. imobilul, iar proprietatea acesteia a fost desfiintata prin hotarare judecatoreasca, instrainandu-se in fapt bunul altuia.
Recursul a fost respins ca nefondat.
Astfel, problematica vanzarii bunului altuia este decelata in practica dupa cum partile au fost sau nu in eroare la data incheierii contractului, asupra calitatii de proprietar a vanzatorului; admitandu-se, astfel ca, daca partile sau cel putin cumparatorul a fost in eroare, socotind ca lucrul vandut apartine vanzatorului, vanzarea este anulabila. Aceasta nulitate relativa poate fi invocata doar de catre cumparator si succesorii sai, nu si de catre proprietarul lucrului, cum se prezinta in speta de fata, proprietar care are la indemana exercitiul unei actiuni reale pentru redobandirea posesiei bunului.
Cum in cauza reclamanta nu a dovedit faptul ca ambele parti ale conventiei au fost in cunostinta de cauza ca tranzactioneaza bunul altuia, nu se poate pune problema unei nulitati absolute a vanzarii-cumpararii, pentru cauza ilicita, astfel cum reclamanta a incercat sa acrediteze ideea.
In opinia separata formulata cu ocazia pronuntarii deciziei, s-a apreciat ca in cauza sanctiunea aplicabila este nulitatea absoluta a actului juridic incheiat de parati, intrucat lipsa calitatii de proprietar a vanzatorului, calitate esentiala si absolute necesara pentru incheierea valabila a conventiei dintre acestia, duce la absenta cauzei obligatiei comutative asumate de catre cumparator, pretinsul proprietar neputand satisface scopul avut in vedere de catre cumparator, dobandirea proprietatii.
Aplicand prin analogie regula consacrata expres in materie de schimb, prevazuta de art.1407 Cod civil, indiferent daca a fost sau nu in eroare cu privire la calitatea de proprietar a vanzatorului, atat el cat si cumparatorul, contractul de vanzare cumparare incheiat de un neproprietar este lovit de nulitate absoluta pentru lipsa cauzei obligatiei corelative asumate de catre cumparator.