Infractiunea de tulburare de posesie. Fapta neprevazuta de legea penala. Achitare.

Prezentarea atat de catre inculpat, cat si de partea vatamata a unor titluri de proprietate si existenta unor procese civile cu privire la amplasamentul suprafetei de teren in litigiu inlatura caracterul infractional al faptei savarsite de inculpat.

      Prin sentinta penala nr. 43 din data de 19.02.2008 pronuntata de Judecatoria Falticeni in dosarul nr. 2964/227/2007, inculpatul P. G. a fost condamnat pentru savarsirea infractiunii de tulburare de posesie, prev. de art. 220 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a, art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal, la pedeapsa de 3 luni inchisoare.
      S-a facut aplicarea art. 71 alin. 2 Cod penal in sensul interzicerii exercitiului drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal.
      In temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei inchisorii aplicate inculpatului pe durata termenului de incercare prev. de art. 82 Cod penal, atragandu-i-se atentia asupra consecintelor prev. de art. 83 si urm. Cod penal, facandu-se totodata aplicarea art. 71 alin. 5 Cod penal.
      A fost obligat inculpatul sa achite partii civile C. I. suma de 1.000 lei cu titlu de despagubiri civile, iar statului suma de 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
      Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut in esenta ca, in luna octombrie 2006, inculpatul a insamantat cu grau un teren aflat din anul 1991 in posesia partii vatamate C. I., aceasta arand terenul in prealabil in vederea insamantarii. Astfel, partea vatamata C. I. detine in proprietate, conform titlului de proprietate nr. 942/15.05.1995, o suprafata de 0,36 ha teren in extravilanul satului Probota, oras Dolhasca, jud. Suceava, invecinat la nord - C. C., la est - Garla Morii, la sud - T. T., la vest - Liziera CFR, fiind pusa in posesie din anul 1991.
      In primavara anului 2006 acest teren a fost insamantat cu grau de catre partea vatamata care dupa recoltare a solicitat martorului C. C. sa are terenul, pregatindu-l pentru insamantarea din anul urmator. La data de 29.10.2006 partea vatamata s-a intalnit cu inculpatul P. G., acesta din urma aducandu-i  la cunostinta ca a insamantat terenul cu grau, deoarece acest teren ii apartine.
      Analizand probatoriul administrat in cauza, prima instanta a constatat ca inculpatul se face vinovat de savarsirea infractiunii prev. de art. 220 alin. 1 Cod penal, motiv pentru care a procedat la condamnarea acestuia la pedeapsa inchisorii, orientata spre minimul special prevazut de lege, individualizata in raport de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, retinand circumstanta atenuanta prev. de art. 74 lit. a Cod penal. Constatand indeplinite si celelalte conditii prev. de art. 81 si urm. Cod penal, a dispus suspendarea executarii pedepsei.
      Cat priveste latura civila a cauzei, constatand indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prev. de art. 998 Cod civil, prima instanta a obligat inculpatul sa achite partii civile despagubiri civile in cuantumul dovedit.
      Impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termen legal, inculpatul, solicitand desfiintarea ei in totalitate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante intrucat a fost privat de dreptul de a propune probe, apreciind ca se impune administrarea lor de catre prima instanta pentru a putea beneficia de toate caile de atac. In subsidiar, a solicitat achitarea sa in baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedura penala intrucat fapta nu exista, deoarece si-a insamantat terenul lui, facand dovada cu acte de proprietate sau achitarea sa in baza disp. art. 10 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b1 Cod procedura penala cu aplic. art. 181 Cod penal.
      Prin decizia penala nr. 127/21.04.2008 pronuntata de Tribunalul Suceava in dosarul nr. 2964/227/2007, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P. G..
      Pentru a decide astfel, a retinut instanta de apel ca sentinta atacata este legala si temeinica, instanta de fond retinand in mod corect situatia de fapt, incadrarea in drept. Dand o justa interpretare probatoriului administrat in cauza, a procedat la condamnarea inculpatului la o pedeapsa a carei executare a fost suspendata conditionat, pedeapsa de natura a asigura scopul preventiei generale si reeducarea celui in cauza.
      Astfel, conform titlului de proprietate nr. 942/15.05.1995, partea vatamata C. I. este proprietarul unei suprafete de 3.600 mp teren arabil situat la locul numit "Garla Morii" in extravilanul satului Probota, oras Dolhasca, jud. Suceava.
      La randul sau, inculpatul P. G. este proprietarul unei suprafete de 5.000 mp teren arabil situat in extravilanul satului Probota, oras Dolhasca, jud. Suceava, la locul numit "Garla Morii" si inscrisa in titlul de proprietate nr. 2102/27.05.1996 emis pe numele autorului inculpatului, P. I. I., in urma sentintei civile nr. 1534/27.05.1997 a Judecatoriei Falticeni, pronuntata in procesul de partaj succesoral dintre mostenitorii defunctului P. I..
      Dupa cum rezulta din adresa nr. 397 C/SF/19.09.2006 a Primariei orasului Dolhasca, fiecare parte are acte de proprietate pentru doua suprafete de teren dar, desi poarta aceeasi denumire, sunt distincte si  nu exista suprapunere intre cele doua terenuri mentionate in titluri.
      Din rezolutia nr. 203/P/2005 din data de 02.05.2006 a Parchetului de pe langa Judecatoria Falticeni, rezulta ca inculpatul P. G. a formulat o plangere penala impotriva partii vatamate C. I. pentru savarsirea infractiunilor prev. de art. 288 alin. 1 si art. 291 Cod penal, acuzand-o ca ar fi falsificat adeverintele de proprietate nr. 4110/09.04.1993 si nr. 4110/09.03.1994. Retinand ca cele doua terenuri detinute de parti la locul numit "Garla Morii" sunt pe amplasamente diferite si nu exista suprapunere de teren, parchetul a dispus neinceperea urmaririi penale fata de C. I..
      Din depozitiile martorilor audiati in cauza in ambele faze ale procesului penal, respectiv C. C. si C. T., rezulta ca in luna octombrie 2006 inculpatul a insamantat, fara drept, cu grau, suprafata de teren de 0,36 ha proprietatea partii vatamate dupa ce in prealabil fusese arata de aceasta in vederea insamantarii.
      Asadar, vinovatia inculpatului privind savarsirea infractiunii prev. de art. 220 alin. 1 Cod penal a fost dovedita, avandu-se in vedere probatoriul administrat in cauza, Cat priveste sustinerile inculpatului cum ca fapta sa nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, impunandu-se achitarea sa in temeiul art. 10 lit. b1 Cod procedura penala, Tribunalul a constatat ca nu sunt intrunite cumulativ cerintele prev. de art. 181 Cod penal.
      Astfel, conform art. 181 Cod penal, nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita in mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
      La stabilirea in concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de savarsire a faptei, de scopul urmarit, de imprejurarile in care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita faptuitorului.
      Ori, avand in vedere situatia de fapt descrisa mai sus, nu se poate considera ca fapta nu prezinta gradul de pericol social al unui infractiuni, in conditiile in care legiuitorul, in noua reglementare, a inteles sa reaprecieze gradul de pericol social, prin stabilirea unor limite de pedeapsa mai mari.
      Desi inculpatul, prin aparator, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante, pentru a-si administra probe, Tribunalul, fata de disp. art. 371 Cod procedura penala si art. 379 lit. b Cod procedura penala, a constatat ca cererea acestuia este nejustificata, cu atat mai mult cu cat acesta a beneficiat si de asistenta juridica.
      Impotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul.
      In motivarea recursului, acesta a aratat ca in mod gresit s-a dispus in cauza condamnarea sa, in conditiile in care atat el, cat si partea vatamata poseda titluri de proprietate pentru suprafete de teren la locul denumit "Garla Morii". Depozitiile martorilor audiati in cauza, relativ la posesia suprafetei in litigiu, sunt contradictorii (inclusiv cat priveste relatiile de vecinatate, in teren ale partilor), situatia conflictuala neputandu-se clarifica decat pe cale civila (actiune in revendicare sau granituire) prin admiterea probei cu o expertiza topo, cu atat mai mult cu cat cererea sa de probatoriu a fost gresit respinsa.
      A solicitat achitarea sa, conform dispozitiilor art. 10 lit. b Cod procedura penala, intrucat fapta nu e prevazuta de legea penala. In subsidiar, a solicitat achitarea sa conform art. 10 lit. d Cod procedura penala, el neavand intentia sa ocupe terenul partii vatamate, ci doar sa-si exercite drepturile relativ la suprafata care i-a fost atribuita si pentru care prezinta titlu de proprietate.
      Analizand recursul prin prisma motivelor invocate si care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859 al. 1 pct. 18 Cod procedura penala, precum si in conformitate cu dispozitiile art. 3859 al. 3 Cod procedura penala, Curtea constata ca acesta este intemeiat, pentru urmatoarele considerente:
      Atat inculpatul, cat si partea vatamata sunt proprietarii unor suprafete de teren situate pe raza satului Probota, oras Dolhasca, jud. Suceava, la punctul "Garla Morii", detinand in acest sens titluri de proprietate. Este real ca suprafetele de teren aici mentionate prezinta vecinatati diferite, rezultand de aici presupunerea ca ele nu se invecineaza.
      De altfel, acest ultim aspect este relevat si de Primaria orasului Dolhasca, in adresa emisa la 19.09.2006.
      Privitor la acest teren, intre parti s-a mai derulat, inaintea instantelor penale, un alt proces, in care acestia au avut calitati inverse, solutionat prin sentinta penala nr. 380/2005 a Judecatoriei Falticeni, prin achitarea, in baza dispozitiilor art. 10 lit. d Cod procedura penala, a inculpatului C. I. pentru savarsirea infractiunii de tulburare de posesie, prev. de art. 220 al. 3 Cod penal.
      Se retine in considerarea acestei hotarari ca partile isi disputa dreptul de proprietate si implicit posesia asupra unei suprafete de teren in punctul "Garla Morii", in stapanirea, la acel moment, a familiei inculpatului, dar cu privire la care emite pretentii si partea vatamata (inculpatul din prezenta cauza, si care sustine ca anterior anului 2004, i-a apartinut).
      Din declaratia martorului C. C., audiat in cauza  reiese ca in toamna anului 2006, a arat, la cererea partii vatamate, 20 prajini de teren situat la locul "Garla Morii", pentru ca "partea vatamata, in primavara, sa-l poata semana."
      A mai precizat ca "partea vatamata mi-a spus ca inculpatul a insamantat terenul cu grau". Ulterior, mai relateaza martorul "am discuit acest teren in primavara, iar partea vatamata a semanat ovaz. Motivul pentru care am discuit terenul a fost acela ca partea vatamata a spus ca graul este foarte rar si sa-l discuiesc, ca sa poata semana ovaz"
      Nu rezulta asadar, cu certitudine, ca inculpatul ar fi insamantat, in toamna anului 2006, terenul in litigiu, aflat in posesia partii vatamate, cu grau, insusi martorul sustinand ca "nu l-am vazut pe inculpat la teren, insamantand grau". Terenul despre care se face aici vorbire este pozitionat "langa terenul detinut de partea vatamata".
      Martorul C. T relateaza ca "partea vatamata a arat doua ogoare" (la punctul Garla Morii), iar cand a mers primavara sa insamanteze, pe acesta era deja grau, "dar era foarte rar. Atunci partea vatamata si-a arat din nou ogorul si l-a insamantat cu ovaz"
      Or, conform titlurilor de proprietate, partea vatamata nu detinea decat o singura suprafata la punctul "Garla Morii", nefiind explicabil faptul ca a arat, aici, doua parcele.
      In conditiile in care, oral, in instanta, atat inculpatul cat si partea vatamata, au sustinut ca detin, fiecare, suprafetele de teren cu privire la care pretind un drept de proprietate, reiese ca intreg conflictul intervenit, si care vizeaza amplasamentele acestora, are, in realitate, un caracter civil.
      El poate fi solutionat pe alte cai procesuale, inaintea instantelor civile, pentru lamurirea atat a amplasamentelor terenurilor, cat si a liniei despartitoare dintre ele, daca se va dovedi existenta vreunui raport de vecinatate.
      Asa fiind, se impune achitarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii de tulburare de posesie, prev. de art. 220 al. 1 Cod procedura penala, in conformitate cu dispozitiile art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b Cod procedura penala.
      Data fiind solutia pronuntata in latura penala a cauzei, in conformitate cu art. 14, 346 al. 4 Cod procedura penala instanta va lasa nesolutionata actiunea civila formulata de partea civila C. I., in contradictoriu cu inculpatul P. G..