Contestatie in anulare. Motiv prevazut de art. 317 alin. 1 pct. 2 rap. la art. 24 alin. 1 si 27 pct. 7 Cod procedura civila. Tardivitate. Solutie.

Prin decizia civila nr. 109/1.10.2008, Curtea de Apel Suceava - Sectia minori si familie a respins, ca nefondate recursurile declarate de reclamantul C.V. si parata C.L., impotriva deciziei civile nr. 153A/8.07.2008 a Tribunalului Botosani - Sectia civila (dosar nr. 543/40/2007).
Impotriva acestei decizii, parata C.L. a formulat contestatie in anulare solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta, in contradictoriu cu intimatul C.V., sa se dispuna anularea deciziei si rejudecarea recursului.
In motivarea contestatiei in anulare contestatoarea a aratat, in esenta, ca in cauza sunt incidente prevederile art. 317 alin. 1 pct. 2 Cod pr. civila, referitoare la pronuntarea hotararii de judecatori cu incalcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta, in sensul ca, din completul de judecata a recursului, in al doilea ciclu procesual, au facut parte doi judecatori care se pronuntasera deja in cauza, in primul ciclu procesual, ocazie cu care s-a procedat la admiterea recursului contestatoarei, cu consecinta casarii cu trimitere pentru rejudecarea apelurilor, imprejurare in care, acestia erau incompatibili sa judece al doilea recurs, fata de prevederile art. 24 alin. 1 si art. 27 pct. 7 Cod pr. civila, iar decizia pronuntata in aceste conditii este lovita de nulitate.
Intimatul C.V. s-a opus contestatiei, solicitand rejudecarea acesteia, cu cheltuieli de judecata, invocand, in principal, exceptia tardivitatii caii extraordinare de atac, motivata de executarea prin buna invoiala a bunurilor comune, in conformitate cu decizia civila nr. 153A/8.07.2008 a Tribunalului Botosani, iar in subsidiar, netemeinicia criticilor aratate in sustinerea contestatiei, motivata de lipsa incidentei in cauza a prevederilor art. 24 alin. 1 si ale art. 27 pct. 7 Cod pr. civila referitoare la incompatibilitatea respectiv, abtinerea si recuzarea judecatorilor.
Examinand legalitatea si temeinicia contestatiei formulate, prin prisma actelor si lucrarilor dosarului si a motivului de anulare  invocat, Curtea apreciaza ca aceasta a fost declarata in termenul legal, insa nu este intemeiata, pentru urmatoarele considerente :
Potrivit art. 319 alin. 2 Cod pr. civila, contestatia se poate face oricand inainte de inceputul executarii silite, iar in timpul ei, pana la implinirea termenului stabilit la art. 401 alin. (1) lit. b) sau c) Cod pr. civila - 15 zile de la infiintarea popririi sau de la data primirii somatiei de catre debitor, ori de la care acesta a luat cunostinta de executare; impotriva hotararilor irevocabile care nu se aduc la indeplinire pe cale de executare silita, contestatia poate fi introdusa in termen de 15 zile de la data cand contestatorul a luat cunostinta de hotarare, dar nu mai tarziu de un an de la data cand hotararea a ramas irevocabila.
Cum, in speta, pe de o parte, hotararea contestata face parte din categoria acelora care se aduc la indeplinire pe cale de executare silita, in sensul prevederilor art. 3712 alin. 1 Cod pr. civila, iar pe de alta parte, intimatul nu a facut dovada finalizarii executarii acesteia prin buna intelegere, ori a demararii procedurii executarii silite, desi sarcina probei revenea acestuia potrivit art. 1169 Cod civil, contestatoarea se afla in termenul prevazut de art. 319 alin. 2 teza I Cod pr. civila, sanctiunea decaderii fiind gresit invocata.
Din aceasta perspectiva, sustinerea intimatului in sensul ca se refuza de catre contestatoare primirea sultei stabilita in favoarea acesteia prin hotarare judecatoreasca, nu poate avea relevanta decat sub aspectul sustinerii nefinalizarii executarii, intimatul putandu-se prevala de alte cai procedurale, in vederea executarii obligatiei de plata.
Astfel, in aplicarea prevederilor art. 137 alin. 1 Cod pr. civila, exceptia tardivitatii contestatiei in anulare, urmeaza a fi respinsa.
Pe fondul cauzei, se retine ca, potrivit art. 317 alin. 1 pct. 2 si alin. 2 Cod pr. civila, hotararile irevocabile pot fi atacate cu contestatia in anulare si atunci cand, hotararea a fost data de judecatori cu incalcarea dispozitiilor de ordine  publica referitoare la competenta, cu conditia ca acest motiv sa nu fi putut fi invocat pe calea apelului sau recursului sau, in cazul invocarii prin cererea de recurs, sa fi fost respins, intrucat era nevoie de verificari de fapt, ori recursul sa fi fost respins fara a fi judecat in fond.
Textul legal susmentionat deschide calea extraordinara de atac, de retractare, a contestatiei in anulare, exclusiv pentru situatia in care, prin hotararea pronuntata, instanta incalca dispozitiile legale imperative, de ordine publica, referitoare la competenta, de stricta interpretare si aplicare, sanctionata cu nulitatea in conditiile art. 105 alin. 1 Cod pr. civila care, fiind una expresa, presupune si vatamarea partii interesate, pana la dovada contrarie, conform alin. 2 al aceluiasi articol.
Dupa cum este unanim recunoscut, competenta ratione materiae intereseaza repartitia atributiilor intre diferitele categorii de instante ale sistemului judiciar, ierarhia care le uneste fiind de ordine publica si asigurand infaptuirea justitiei, cu respectarea principiului dublului grad de jurisdictie.
Astfel, potrivit art. 159 Cod pr. civila, "necompetenta este de ordine publica : 1. cand pricina nu este de competenta instantelor judecatoresti; 2. cand pricina este de competenta unei instante de alt grad; 3. cand pricina este de competenta unei alte instante de acelasi grad si partile nu o pot inlatura".
Asadar, incompatibilitatea, abtinerea sau recuzarea judecatorilor nu apartin institutiei de drept procesual referitoare la competenta absoluta a instantelor judecatoresti (materiala sau teritoriala), dedusa din interpretarea per a contrario a textului legal sus-citat, care defineste explicit si imperativ necompetenta absoluta si, deci, eventuala nesocotire a  prevederilor art. 24 alin. 1, art. 25 si art. 27 pct. 7 Cod pr. civila, pretinsa de contestatoare in sustinerea caii extraordinare de atac, nu poate constitui un temei de exercitare a contestatiei, admisibila numai in cazurile strict si limitativ prevazute de dispozitiile legale in materie.
De altfel, imprejurarea ca doi membri ai completului de judecata, care a pronuntat decizia contestata, in recursul declarat in al doilea ciclu procesual, au participat si la pronuntarea deciziei in primul ciclu procesual, prin care s-a admis recursul si s-a dispus casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare, desi reala, nu este de natura sa atraga sanctiunea incompatibilitatii acestora, in conditiile in care, prin prima hotarare nu s-a procedat la analiza fondului cauzei si solutionarea raportului juridic litigios, cu consecinta dezinvestirii instantei.
Fata de cele ce preced, constatand ca nu este dat motivul de contestatie invocat, Curtea, in temeiul art. 319 alin. 1, 320 Cod pr. civila, o va respinge ca atare.