Acordarea prestatiei compensatorii. Interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 388-390 din Noul Cod civil.

Prin cererea inregistrata la  Judecatoria  Botosani sub numarul 3183 din data de 29 august 2011, reclamantul BG a solicitat, in contradictoriu cu parata BM, desfacerea casatoriei incheiata si inregistrata in Registrul Starii Civile al Primariei municipiului Suceava sub numarul 378 din data  de 06 iulie 1998. In motivare a aratat ca au aparut  neintelegeri intre ei din cauza paratei care, pe fondul consumului excesiv  de  alcool, ii adresa cuvinte  jignitoare si provoca scandal la ore tarzii, deranjand  vecinii.
In dovedire, reclamantul a solicitat proba cu martori si inscrisuri, probe  incuviintate si administrate  de catre  prima instanta.
Prin intampinare si cerere reconventionala, parata BM a solicitat  respingerea  actiunii  reclamantului ca  fiind nefondata si desfacerea casatoriei din culpa acestuia, sa-si pastreze numele dobandit prin casatorie, iar reclamantul sa fie obligat sa-i plateasca pensie de  intretinere pana la incetarea starii de  invaliditate si, in subsidiar,  sa-i  achite prestatii  compensatorii in considerarea  prevederilor  art.  395 Cod civil  si daune morale.
Instanta de fond a incuviintat paratei - reclamante proba  cu martori si inscrisuri.    
Prin raspunsul la  intampinare,  reclamantul a aratat ca nu este  de  acord cu desfacerea casatoriei din culpa sa exclusiva si nici ca parata sa-si pastreze numele dobandit prin casatorie. Cu privire la plata pensiei de intretinere, a solicitat respingerea  acesteia intrucat parata - reclamanta realizeaza venituri suplimentare pe langa pensia de invaliditate, aceasta lucrand in mod constant, in ultimii ani, in strainatate.
Judecatoria Dorohoi, prin sentinta civila nr. 490 din 06 martie 2012 a admis, in parte, actiunea si cererea reconventionala, dispunand desfacerea  casatoriei partilor din vina comuna. Totodata, a incuviintat paratei sa revina la numele purtat anterior casatoriei si a respins cererea de despagubiri, ca nefondata. 
A retinut instanta de fond ca din probele administrate in cauza rezulta ca parata provoaca scandal, adreseaza cuvinte jignitoare reclamantului pe fondul consumului de alcool,  iar acesta  din urma este infidel, incat ambii soti se  fac vinovati de destramarea relatiilor de casatorie.
Cum ambii soti sunt in culpa pentru destramarea relatiilor de  familie, nu este incident art. 388 Cod civil, privind plata  prestatiilor compensatorii, mai ales ca parata  primeste  o pensie de  invaliditate ca urmare a uni boli ce a survenit in timpul casatoriei si isi suplimenteaza veniturile prin  prestarea unor activitati  in strainatate, incat nu se poate  aprecia ca se afla in stare de nevoie, nefiind date conditiile prevazute  de  art.  389  Cod procedura civila.
Impotriva  sentintei parata BM  a declarat apel, in motivele caruia a aratat ca nu este vinovata de degradarea vietii de familie,  instanta de  fond retinand o situatie de  fapt contrara  celor redate de martorii  audiati, NL si BE, care au aratat ca nu au vazut-o niciodata in stare de ebrietate si nici ca ar fi folosit expresii injurioase la adresa  reclamantului. Dimpotriva, martorul NL a declarat ca intimatul este  cel care  mai obisnuieste sa consume bauturi alcoolice, fiind chiar sanctionat  de organele de politie pentru conducerea autovehiculului sub influenta bauturilor alcoolice.  In ceea  ce priveste declaratia martorei BV, aceasta este subiectiva, fiind soacra sa. Nu exista nici o declaratie a vreunui vecin de apartament in legatura cu producerea  asa ziselor scandaluri care i se reproseaza.
In ceea ce priveste stare de nevoie, parata a aratat ca din cauza starii  de sanatate poate  lucra cel mult 4 ore pe zi si nu a  reusit  sa-si gaseasca un loc de munca stabil, singurul venit constand in suma de  300 lei, pensia de invaliditate pe care o cheltuieste cu procurarea medicamentelor.  
In dovedirea sustinerilor din apel, parata a solicitat audierea martorei PZ, vecina de apartament, si a depus inscrisuri medicale, iar in contraproba, paratul a solicitat audierea martorei AM, probe  incuviintate  si administrate de tribunal.
Prin decizia nr. 13 A din 31 ianuarie 2013, Tribunalul Botosani a admis apelul declarat de parata, a modificat in parte sentinta apelata si, in consecinta, a admis cererea reconventionala, in parte, si a dispus desfacerea casatoriei partilor, din culpa exclusiva a reclamantului; a respins actiunea principala, ca nefondata; a obligat reclamantul sa plateasca paratei prestatie compensatorie sub forma unei rente lunare in cuantum de 150 lei, pentru o perioada de 20 de luni, incepand cu data ramanerii irevocabile a deciziei; a dispus revenirea paratei la numele purtat anterior casatoriei, respectiv ,,P."; a obligat reclamantul sa achite paratei suma de 1808,80 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata; a respins celelalte cereri,  ca nefondate.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
Din probele administrate in cauza rezulta ca  reclamantul a intrat in relatie cu o alta femeie, a parasit domiciliul comun, consuma in mod excesiv  bauturi alcoolice, fiind vazut de catre martora PZ (vecina de scara)  aproape in fiecare zi la barul de langa blocul in care locuieste. De asemenea, aceasta martora a declarat  ca reclamantul ar fi avut o relatie extraconjugala cu sora sotiei, iar pe femeia cu care se afla in prezent o aducea in apartamentul bun comun destul de des, in lipsa  paratei  si atunci cand  aceasta se  afla la spital. 
Cele  evocate de martora se regasesc si in declaratia martorei BE, audiata la instanta de fond, care a aratat ca partile s-au mutat din Suceava din cauza infidelitatilor reclamantului, ca stie de  la parata ca ii cere  acesteia din urma sa i-o  aduca pe  sora sa  si ca ar avea  in prezent  o relatie  cu o alta femeie, aceasta martora declarand si ca reclamantul a  incercat sa o loveasca pe parata in tren, atunci cand se intorceau de la o nunta  in familie.  
In ceea ce priveste declaratia martorei AM, instanta de apel a apreciat-o ca fiind subiectiva, date fiind legaturile de afectiune profunda care exista intre aceasta si parintii reclamantului, recunoscute de altfel in declaratia data in instanta.
Depozitia acestei martore in ceea ce-l priveste pe reclamant este  contrazisa de declaratia martorului NL, prieten de familie, care a aratat ca reclamantul a fost sanctionat cu retinerea carnetului  auto pentru  conducerea  sub influenta bauturilor alcoolice, depozitiile martorilor care imputa paratei  consumul de bauturi alcoolice fiind ale soacrei sale si ale unei rude prin alianta, care se viziteaza zilnic cu aceasta si care il cunoaste pe reclamant ca fiind o persoana  cu un comportament corect in societate,  declaratii cu un  mare grad de  subiectivism.
In ce priveste solicitarea apelantei - parate de stabilire a unei prestatii compensatorii, in temeiul dispozitiilor art. 392 aliniat 1 Cod civil, instanta de apel a apreciat ca aceasta, cu inscrisurile medicale depuse la dosar, a dovedit afectiunile grave de sanatate pe care le-a contactat in timpul casatoriei, faptul ca reclamantul a avut un comportament infidel si conflictual, inacceptabil vietii de familie, cu repercusiuni negative asupra sanatatii sale, precum si faptul ca nu poate sa-si gaseasca un loc de munca, aflandu-se in incapacitate partiala de a munci, cu o pensie de invaliditate de 300 lei, pe care este nevoita sa o cheltuie pentru a-si procura medicamentele necesare tratamentului afectiunilor  grave de care sufera. Martora BE a declarat ca de la introducerea actiunii de divort parata plange mereu,  nu poate sa doarma si a slabit foarte mult. Toate aceste aspecte justifica, cel putin pentru o perioada de timp, o compensatie baneasca pentru traumele provocate de divort si un ajutor material pentru sustinerea cheltuielilor pentru tratarea afectiunilor de sanatate care au survenit  in timpul  casatoriei.     
Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul BG si parata BM.
In dezvoltarea motivelor reclamantul a aratat ca atat la instanta de fond, cat si la cea de apel a dovedit ca  parata a avut o gelozie excesiva in toti anii de casatorie, ca i-a adus acuze aberante cu privire la o relatie extraconjugala, consumata in urma cu 17 ani, ca s-au mutat la Dorohoi pentru a evita scenele repetate de gelozie nejustificata, insa parata si-a facut viza de flotant pe municipiul Suceava, unde mergea in repetate randuri pentru intervale lungi de timp.
In timp, au aparut si problemele cu consumul de alcool, scenele de exces bahic fiind din ce in ce mai dese. In ultimii ani relatia se racise considerabil, locuiau in camere separate, isi gatea singur, iar parata, care pleca la munca in Italia cate jumatate de an, nu-i trimitea bani, fiind obligat sa achite din salariu toate utilitatile si ratele la creditele contractate impreuna. Pe fondul acestor neintelegeri, a scenelor de gelozie condimentate cu violente verbale datorate consumului de alcool, a lipsei totale de comunicare si a faptului ca parata (independenta financiar) nu mai avea nici un interes pentru relatiile de familie, a hotarat sa introduca divortul.
Desi in intampinare parata considera ca au o casatorie normala, ca nu sunt motive reale pentru desfacerea casatoriei, in cererea reconventionala a incercat sa il faca vinovat in totalitate de ruperea relatiei. Edificatoare ca motivatie este declaratia paratei din intampinare in care afirma ca nu este de acord cu divortul deoarece nu vrea sa se vanda apartamentul in care locuiau, nevorbindu-se insa nicaieri despre dragoste, respect, incredere, care ar trebui sa guverneze o familie normala.  In sustinerea culpei sale s-a vorbit despre aceeasi asa-zisa relatie din urma cu 17 ani cu cumnata sa.
Instanta de fond, dupa administrarea probelor, a considerat in mod corect ca vina le apartine amandurora, a retinut ca parata nu este in stare de nevoie, castigand suplimentar din munca in strainatate si a respins capetele de cerere privind obligarea la plata pensiei de intretinere si a despagubirilor.
In apel nu s-a mai facut caz de veniturile substantiale din strainatate (cu care parata a afirmat la fond ca ar fi intretinut familia), ea devenind o persoana aflata in nevoie, bolnava si fara bani de medicamente.
Martora propusa a vorbit despre aceeasi relatie existenta doar in mintea sotiei sale, despre faptul ca intra zilnic in local (fara a afirma ca l-ar fi vazut vreodata in stare de ebrietate) si despre mutarea sa din casa . Desi aceste aspecte erau fie povestite de sotia sa, fie se intamplasera cu mult inainte sau dupa despartirea in fapt, instanta de apel a ignorat aceste detalii semnificative si a admis, nejustificat, apelul. Singura realitate confirmata de toti cei trei martori propusi de el se refera la faptul ca sotia sa avea o problema cu alcoolul, iar in ceea ce il priveste simplul fapt ca ar fi avut o data carnetul auto retinut nu este in masura sa formeze instantei convingerea ca ar fi un consumator inveterat de alcool.
Totodata, a aratat ca din 2011 (dupa introducerea divortului) manca la localul de langa casa cate o ciorba si ca dupa pronuntarea sentintei instantei de fond s-a mutat cu chirie pentru ca nu mai suporta geloziile sotiei, crizele de nervi si reprosurile (lucru aratat de martora Pojoga si interpretat de instanta ca fiind o practica dinainte de casatorie).
I se pare injust ca instanta de apel sa retina culpa sa exclusiva in conditiile in care doar vina sotiei sale este evident dovedita si sa inlature declaratiile martorilor sai, retinand doar trunchiat declaratiile martorilor propusi de sotia sa.
Desfacerea casatoriei din culpa sa exclusiva a condus instanta la pronuntarea unei hotarari in favoarea paratei si la obligarea sa la plata unei pensii de intretinere in cuantum de 150 lei lunar, netinandu-se cont de faptul ca realizeaza doar salariul minim pe economie, din care plateste o chirie si doua credite bancare contractate de ambii soti.
Starea de nevoie in care se afla parata a fost creata artificial de martori, prin declaratiile lor, cu toate ca aceasta a afirmat in repetate randuri ca lucreaza in strainatate periodic (cate 3-6 luni pe an ) si ca veniturile sunt mult peste veniturile realizate de el.
In drept, recursul a fost intemeiat pe disp. art. 304 pct. 7, 8 si 9 Cod procedura civila.
Parata a criticat decizia recurata sub aspectul cuantumului si a perioadei de plata a prestatiilor compensatorii. Astfel, din inscrisurile depuse la dosar, dar si din declaratiile martorilor propusi rezulta fara urma de tagada faptul ca starea sa de sanatate nu-i permite sa lucreze mai mult de 4 ore pe zi, iar pana acum nu a reusit sa-si gaseasca un serviciu stabil, ca nu are un castig permanent care sa-i ofere o stabilitate financiara, ca singurul venit sigur este pensia de invaliditate in cuantum de 300 de lei, din care trebuie sa-si procure medicamente, alimente, sa plateasca cheltuielile de intretinere ale apartamentului si sa-l ajute pe baiatul mai mic, caruia sa ii achite chiria la camin, deoarece tatal sau nu-l sprijina deloc material.
Instanta a apreciat in mod eronat ca o perioada de 20 de luni este suficienta pentru a compensa un dezechilibru semnificativ ca urmare a desfacerii casatoriei prin divort. Solicita ca intimatul-reclamant sa fie obligat la plata unei rente pe toata perioada vietii sale sau cel putin pana la incetarea invaliditatii de care sufera si nu doar pe o perioada de 20 de luni, intrucat acesta este angajat la o societate comerciala unde are un salariu ce depaseste cu mult venitul minim pe economie.
In drept, recursul a fost intemeiat pe disp.art 304 alin. 1 pct. 9 Cod procedura civila.
Reclamantul BG a depus la dosar intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de parata ca nefondat.
Examinand  decizia atacata prin prisma  criticilor formulate de parti, in raport de lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:
Fiind o cale extraordinara de atac, recursul se poate exercita doar pentru motive de nelegalitate ce se incadreaza in situatiile expres si limitativ  prevazute de  disp. art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ., astfel cum rezulta si din disp. art. 3021  alin. (1) lit. c) C.pr.civ., aplicabile in speta.
Aspectele ce vizeaza exclusiv modul de apreciere de catre instantele de fond a probelor administrate tin de temeinicia, iar nu de legalitatea hotararii, neputand forma obiect de cercetare judecatoreasca in aceasta cale de atac.
Prin urmare, nu vor fi analizate criticile formulate de reclamant privind modul de stabilire a culpei in destramarea relatiilor de casatorie de catre instanta de apel, critici care nu pot fi incadrate in situatiile prevazute de disp. art. 304 pct. 7, 8 si 9 C.pr.civ., invocate drept temei al recursului acestuia.
Criticile formulate de ambele parti din proces privind stabilirea si, respectiv, cuantumul si perioada de plata a prestatiei compensatorii pot fi incadrate in motivele de nelegalitate prevazute de disp. art. 304 oct. 7 si 9 C.pr.civ., vizand interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 390-392 din noul Cod civil.
Analizand decizia atacata in raport de aceste dispozitii legale, Curtea  constata ca instanta de apel a facut o gresita  aplicare a lor in speta.
Astfel, parata a investit instanta de fond  la data de 5.12.2011 cu cerere reconventionala, prin care a solicitat desfacerea casatoriei din culpa exclusiva a  reclamantului, incuviintarea de a-si pastra dupa divort numele dobandit prin casatorie si obligarea reclamantului la plata  unei pensii de intretinere pana la incetarea starii de nevoie in care se afla, respectiv a incapacitatii sale de munca.
Ulterior, la 20.12.2011 (f.22 dosar fond), parata si-a precizat si completat cererea  reconventionala, solicitand ca, in cazul in care  se va respinge cererea de obligare a reclamantului la plata pensiei de intretinere, acesta sa fie obligat la plata unei prestatii compensatorii pana la indeplinirea uneia dintre conditiile prevazute de art. 395 din noul Cod civil.
Totodata, distinct de dreptul la  intretinere, a solicitat ca reclamantul  sa-i acorde despagubiri in cuantum de 10.000 lei pentru suferinta pe care acesta i-a provocat-o atat prin introducerea actiunii de divort, cat si anterior, prin infidelitatile sale (f.23 dosar fond).
Retinand culpa comuna a partilor in destramarea relatiilor de casatorie, prima instanta a respins ca neintemeiate cererile de despagubiri si de stabilire a pensiei de intretinere formulate de parata-reclamanta, cu motivarea ca nu sunt indeplinite  in cauza conditiile prevazute de disp. art. 388 si 390  din noul Cod civil.
In ce priveste cererea de stabilire/plata a unei pensii de intretinere, instanta de fond  a retinut ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 389 din noul Cod civil, deoarece parata-reclamanta primeste o pensie  de invaliditate ca urmare a unei boli survenite in timpul casatoriei si isi suplimenteaza veniturile prin  prestarea unor activitati in strainatate, astfel ca nu se poate aprecia ca s-ar afla in stare de nevoie.
Admitand apelul declarat de parata-reclamanta, Tribunalul a modificat partial aceasta sentinta, dispunand desfacerea casatoriei din culpa exclusiva a reclamantului-parat, pe care l-a obligat sa plateasca paratei-reclamante o prestatie compensatorie sub forma unei rente lunare in cuantum de 150 lei, pe o perioada de 20 de luni, incepand cu data ramanerii irevocabile a deciziei. Totodata, s-a dispus revenirea paratei la numele anterior casatoriei si au fost respinse celelalte cereri, ca nefondate.
Cu alte cuvinte, au fost mentinute dispozitiile din sentinta privind  respingerea cererilor paratei privind plata pensiei de intretinere si plata de despagubiri.
Potrivit disp. art. 388 din noul Cod civil, in vigoare la data formularii cererii de catre parata, distinct de dreptul la  prestatia compensatorie prevazut de art. 390, sotul nevinovat, care sufera un prejudiciu prin desfacerea casatoriei, poate cere sotului vinovat sa il despagubeasca.
Conform disp. art. 45 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, disp. art. 388 din Codul civil privind acordarea despagubirilor sunt aplicabile in cazul in care  motivele de divort s-au ivit  dupa intrarea in vigoare a Codului civil.
Cum in speta motivele de divort invocate  de parata sunt anterioare datei intrarii in vigoare a noului Cod civil - 1.10.2011 (de altfel, actiunea reclamantului a fost depusa la Judecatoria Dorohoi la 26.08.2011), aceste dispozitii legale nu sunt aplicabile in speta.
In ce priveste prestatia compensatorie, dispozitiile art. 390 alin. (1) din noul Cod civil prevad ca, in cazul in care divortul se pronunta din culpa exclusiva a sotului parat, sotul reclamant poate beneficia de o prestatie care sa compenseze, atat cat este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divortul l-ar determina in conditiile de viata ale celui care o solicita.
Potrivit alin. (3) al aceluiasi articol, sotul care solicita prestatia compensatorie nu poate cere de la fostul sau sot si pensie de intretinere, in conditiile art. 389.
Cum s-a subliniat si in doctrina, interzicerea  cumulului celor doua forme de  reparatie este fireasca, intrucat desi diferite ca reglementare si natura juridica, ambele au rolul de a compensa, pe cat posibil, dezechilibrul produs de divort in conditiile de viata ale  celui/celei care solicita plata.
Cele doua institutii juridice - pensia de intretinere intre fostii soti si prestatia compensatorie - sunt diferite. Daca in cazul obligatiei de intretinere conditia esentiala ce se cere a fi indeplinita este aceea a starii de nevoie a celui care o cere, determinata de incapacitatea de a munci datorata fie bolii, fie batranetii, in cazul prestatiei compensatorii este vorba de un dezechilibru semnificativ pe care divortul il produce in conditiile de viata ale celui ce o solicita.
In speta, cum s-a aratat, prima instanta a respins cererea paratei de acordare  a pensiei de intretinere, cu motivarea ca aceasta nu se afla in stare de nevoie, in sensul disp. art. 389 Cod civil, iar instanta de apel a mentinut aceasta solutie.
In atare situatie, considerentele avute in vedere la acordarea prestatiei compensatorii, privind incapacitatea partiala de munca a paratei si cuantumul redus al pensiei lunare de invaliditate  nu pot fi primite, fiind contrare celor avute in vedere la solutionarea cererii de acordare a pensiei de intretinere.
Tot astfel, nu pot fi primite nici considerentele instantei de apel privind suferinta provocata paratei prin introducerea actiunii de divort de catre reclamant, aceste argumente fiind aduse de parata insasi (f. 23 dosar fond) in sustinerea cererii de acordare a despagubirilor, cerere de asemenea respinsa ca nefondata de prima instanta, solutie mentinuta de Tribunal prin decizia atacata.
Cum solutiile date de instanta de apel cererilor de despagubiri si de acordare a pensiei de intretinere nu au fost criticate in recurs, fata de considerentele expuse, se impune admiterea recursului declarat de reclamantul-parat si modificarea partiala a deciziei atacate, in sensul inlaturarii dispozitiei de obligare a  acestuia la plata prestatiei  compensatorii catre parata-reclamanta.
Contrar sustinerilor aparatorului paratei, din cadrul dezbaterilor, necercetarea de catre instanta de apel a  criticii privind respingerea cererii de acordare a pensiei de intretinere nu constituie  motiv de nelegalitate de ordine publica, incat nu poate fi invocate din oficiu de instanta de recurs.
In temeiul disp. art. 274 C.pr.civ., parata urmeaza a fi obligata la plata cheltuielilor de judecata suportate de reclamant in aceasta faza procesuala, reprezentand taxa judiciara de timbru si onorariu avocat (chitanta fila 13 si 48 dosar).
Cum paratei, prin incheierea data in sedinta camerei de consiliu din 27 iunie 2013, i s-a incuviintat cererea de ajutor public judiciar in forma reprezentarii, asistentei juridice si apararii prin avocat numit, in conformitate cu disp. art. 19 alin. (1) din OUG nr. 51/2008 republicata onorariul acestuia ramane in sarcina statului.