Rejudecarea recursului dupa admiterea contestatiei in anulare. Critica privind nemotivarea hotararii primei instante (nemotivare de catre judecatorul redactor), deoarece au fost preluate paragrafe din prima sentinta, pronuntata anterior casarii cu trimite

Prin cererea inregistrata la data de 17.07.2013 pe rolul Curtii de Apel Pitesti, contestatorul  C C a formulat contestatie in anulare a deciziei civile nr. 2482 din 30.05.2013 a aceleiasi instante.
In motivarea cererii contestatorul a aratat ca instanta de recurs a omis sa examineze doua dintre motivele invocate. Primul motiv viza faptul ca hotararea primei instante nu a fost motivata in fapt si in drept, fiind copia fidela a sentintei civile nr. 459 din 17.04.2011 a aceleiasi instante. Acest motiv nu a fost indicat in cererea de recurs, ci a fost invocat ulterior, insa fiind un motiv de ordine publica trebuia analizat de instanta de recurs. Celalalt motiv care nu a fost analizat de instanta de recurs viza incalcarea de catre instanta de fond a dispozitiilor art. 315 Cod procedura civila, respectiv de a da curs indicatiilor instantei de casare in sensul de a analiza cauza pe fond si nu pe exceptie.
Contestatorul a aratat ca motivarea considerentelor sentintei mentionate s-a facut de un alt judecator, desi nu a participat la judecata si pronuntarea sentintei  civile nr. 6948/2012, iar in acest sens invoca decizia nr. 4831 din 13 octombrie 2000, decizia nr. 1456 din 16.03.2000 pronuntata de sectia contencios administrativ si decizia nr. 2079 din 9.06.2000, pronuntate de instanta suprema, publicate in Repertoriul de practica si literatura juridica, anul 2003.
A mai aratat contestatorul ca prin decizia  civila nr. 805 din 26 martie 2012 a Curtii de Apel Pitesti prima instanta a fost obligata sa solutioneze fondul cauzei, astfel:
a) sa dispuna efectuarea unui raport de expertiza contabila care sa stabileasca cuantumul pensiei de asigurari sociale platit de casa de pensii, cuantumul pensiei de serviciu cuvenit pentru perioada 1.04.2000 - 1.04.2008 si diferenta dintre cele doua cuantumuri;
b) sa se pronunte asupra actiunii in pretentii, cu obligarea paratei sa plateasca diferenta sumei stabilita de expertul contabil.
Nesocotind dispozitiile art. 315 C. proc. civ., instanta, desi nu era investita cu judecata exceptiei autoritatii lucrului judecat (nu s-a invocat si nu s-a discutat), a trecut la solutionarea cauzei, a respins actiunea si, in loc sa motiveze aceasta hotarare in fapt si in drept, a copiat integral considerentele sentintei  civile 459/2011, care a fost casata cu rejudecare, fiind pronuntata si redactata de un alt judecator, completand-o doar cu 5 alineate privind exceptia autoritatii de lucru judecat care nu a schimbat motivarea in fapt si in drept a sentintei civile 459/2011.
Acest motiv, prezentat in scris, (dovada notele de la dosar din 21.05.2013), a fost sustinut oral, in sedinta publica din 23.05.2013, cand s-a judecat fondul.
Sustinerea este consemnata in practicaua hotararii, dupa care s-a dat cuvantul reprezentantului intimatei, ceea ce inseamna ca a existat o punere in discutie a acestui motiv, care obliga instanta sa se pronunte.  
Potrivit art. 306 alin. 1 C. proc. civ., fiind vorba de un motiv de ordine publica putea fi invocat in orice stadiu al procesului. Nu se poate pune problema ca ar fi vorba de un motiv tardiv invocat si, chiar in aceasta situatie, instanta trebuia sa-l analizeze.
Al doilea motiv de ordine publica se refera la nulitatea deciziei civile nr. 2482 din 30.05.2013 a Curtii de Apel Pitesti, fiind aplicabile si acestei decizii dispozitiile  art. 261 alin. 5 raportat la art. 105 alin. (2) C. proc. civ., intrucat si in considerentele acestei decizii  se regasesc sustinerile din sentinta civila nr. 495 din 17.03.2011.
          Judecatorul redactor, care a redactat si a semnat decizia civila 2482/2013, a facut mici interventii care nu schimba motivarea celor doua hotarari enuntate.
           In drept, contestatorul a invocat dispozitiile art. 318 teza a II a Cod procedura civila.
            Prin intampinare, intimata a invocat exceptia inadmisibilitatii contestatiei cu motivarea ca sustinerile contestatorului nu se incadreaza in dispozitiile art. 318 teza I Cod procedura civila.
Prin incheierea din 4 decembrie 2013, Curtea de Apel Pitesti s-a dezinvestit, trimitand cauza spre competenta solutionare Curtii de Apel Suceava, data fiind incheierea nr. 5477 din 26 noiembrie 2013 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosar nr. 510511/2013, prin care s-a dispus trimiterea pricinii la aceasta din urma instanta.
Dosarul a fost inregistrat la Curtea de Apel Suceava sub acelasi numar, la data de 12.12.2013.
Investita astfel,  prin decizia civila nr. 12 din 16 ianuarie 2014, Curtea de Apel Suceava a  admis contestatia in anulare formulata de C C si a dispus rejudecarea recursului, trimitand dosarul la Serviciul arhiva in vederea repartizarii  aleatorii la un complet de recurs.
  Pentru a hotari astfel, Curtea  a retinut ca in conformitate cu dispozitiile art. 318 Cod procedura civila, pentru admisibilitatea contestatiei in anulare se cere a fi indeplinita o singura conditie, respectiv ca hotararea atacata sa fie pronuntata de instanta de recurs. In speta aceasta conditie este indeplinita, fiind atacata pe aceasta cale decizia civila nr. 2482 din 30.05.2013 a Curtii de Apel Pitesti, pronuntata in recurs. Ca urmare, exceptia invocata a fost respinsa ca nefondata. Mai mult, ca in sustinerea acestei exceptii intimata Casa Judeteana de Pensii Arges a facut referire la contestatia in anulare speciala reglementata de dispozitiile art. 318 teza I Cod procedura civila, in timp ce obiectul prezentului litigiu il constituie contestatia in anulare speciala reglementata de art. 318 teza a II a Cod procedura civila. 
            Analizand contestatia in anulare sub aspectul motivelor invocate, Curtea a retinut urmatoarele:
            Prin cererea introductiva si prin notele scrise depuse la dosar, contestatorul a solicitat anularea deciziei atacate cu motivarea ca instanta de recurs a omis sa analizeze doua dintre motivele de recurs invocate, precum si  pentru faptul ca instanta de recurs a copiat integral considerentele sentintei civile nr. 495 din 17.03.2011.
             Ori, lipsa motivelor de fapt si de drept care au format convingerea instantei de recurs sau pentru care au fost inlaturate cererile partilor  nu constituie motiv de contestatie in anulare fata de dispozitiile art. 317 si 318 Cod procedura civila, astfel incat criticile contestatorului sub acest aspect nu vor fi analizate in acest cadru procesual.
             Referitor la omisiunea instantei de a analiza motivul de recurs ce vizeaza nerespectarea de catre instanta de fond a deciziei de casare, Curtea a retinut ca acest motiv a fost invocat prin cererea de recurs formulata de contestator impotriva sentintei civile nr. 6984 din 19.11.2012 a Tribunalului Arges si a fost analizat de instanta de recurs prin decizia civila nr. 2482 din 30 mai 2013 a Curtii de Apel Pitesti, asa cum rezulta din considerentele acestei decizii, fila 6 alin. 7-10 dosar recurs. In analiza acestui motiv de recurs s-au retinut urmatoarele: "Critica privind nerespectarea deciziei de casare, in sensul nesolutionarii fondului cauzei este nefondata, constatandu-se ca instanta de fond a analizat fondul litigiului facand trimitere la puterea de lucru judecat a sentintei civile nr. 784/AS/15.11.2006 a Tribunalului Arges, cu respectarea deciziei de casare.
              Astfel, prin decizia de casare nr. 805 din 26,03.2012 pronuntata in dosarul nr. 2691/109/2010 s-a dispus casarea spre rejudecare pentru ca instanta de fond sa se pronunte asupra obiectului cererii de chemare in judecata, acesta fiind cel aratat la inceputul motivarii recursului, deoarece actiunea a fost respinsa pe exceptia inadmisibilitatii actiunii, in sensul ca deciziile de pensie in baza carora s-au platit drepturile in favoarea reclamantului au fost deja cenzurate de catre instantele de judecata.
               Drept urmare, prin sentinta recurata in cauza s-a stabilit ca actualizarea pensiei de serviciu se face in functie de venitul lunar brut sau net, dupa caz, pe care il are magistratul asistent in activitate, in perioada supusa examinarii.
               In concret, s-a stabilit ca pentru perioada 01.11.2001 - 31.12.2001 se realizeaza actualizarea, prin raportare la venitul net al unui magistrat asistent de la ICCJ, in suma de 1109 lei, iar nu prin raportare la un venit reglementat de O.U.G. nr. 27/2006".
              Rezulta, asadar, ca acest motiv de recurs a fost analizat de instanta de control judiciar, neputand fi admisa contestatia in anulare sub acest aspect.
              Cat priveste celalalt motiv de recurs, ce vizeaza nemotivarea hotararii de catre prima instanta, Curtea a retinut ca, intr-adevar acesta nu a facut obiectul analizei instantei de recurs. Acest motiv nu a fost invocat prin cererea de recurs, insa a fost formulat ulterior, prin precizarile depuse la dosar la termenul din 23 mai 2013, si a fost sustinut oral cu ocazia dezbaterilor de catre aparatorul reclamantului. Chiar daca nu a fost formulat in interiorul termenului de recurs, acest motiv de ordine publica putea fi invocat si dupa expirarea acestui termen, astfel incat instanta era obligata sa-l analizeze. Ori, din considerentele deciziei civile nr. 2482 din 30 mai 2013 a Curtii de Apel Pitesti rezulta ca nu au fost analizate criticile recurentului ce vizeaza aspectul ca sentinta civila nr. 6984 din 19.11.2012 a Tribunalului Arges nu a fost motivata in fapt si in drept, considerentele expuse fiind opera unui alt judecator decat cel care a participat la judecata si pronuntarea hotararii.
             Ca urmare, omisiunea de a analiza motivul de recurs mentionat se incadreaza in dispozitiile art. 318 teza a II a Cod procedura civila, impunandu-se admiterea contestatiei in anulare, anularea deciziei atacate si rejudecarea recursului sub aspectul motivului de recurs omis a fi analizat.
Urmare a admiterii contestatiei in anulare dosarul cauzei a fost rerepartizat aleatoriu unui complet de recurs, primind termen de judecata la data de 26.02.2014.
Legal citata, intimata CJP Arges a formulat intampinare, (f.7-8 dosar), prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A aratat ca, prin sentinta civila nr. 6984 /2012 a Tribunalului Arges s-a respins contestatia formulata de dl. C C.
La pronuntarea acestei hotarari, instanta de fond a avut in vedere motivul de casare dispus de instanta de recurs prin Decizia nr. 805/2012 a Curtii de Apel Pitesti pronuntata in dosarul nr. 2691/109/2010. Astfel, prin Decizia nr. 805/2012 Curtea de Apel Pitesti a retinut ca "instanta de fond nu s-a pronuntat asupra obiectului cererii de chemare in judecata, constand in pretentia reclamantului de a fi obligata parata sa-i plateasca diferenta sumei rezultand din cuantumul pensiei platita in perioada 01.04.2001 - 01.04.2008 si suma ce se cuvenea acestuia potrivit titlurilor evocate, prin care pensia de serviciu a fost actualizata pe aceeasi perioada".
In raport de acest motiv de casare, instanta de fond a rejudecat cauza, in sensul de a stabili venitul unui magistrat in activitate fata de care se face actualizarea pensiei magistratilor, respectiv venitul avut la data emiterii deciziei sau cel avut la data inscrierii la pensie.
In considerentele sentintei, instanta de fond a retinut ca "modalitatea de actualizare a pensiei de serviciu a fost solutionata cu autoritate de lucru judecat prin sentinta civila nr. 784/AS/l 5.11.2006 a Tribunalului Arges".
Din analiza considerentelor rezulta ca instanta de fond nu a facut referire la autoritatea de lucru judecat, ci la puterea de lucru judecat, precizand ca aceasta reglementare a autoritatii de lucru judecat in forma prezumtiei vine sa asigure nevoia de ordine si stabilitate juridica.
De asemenea, instanta de fond a analizat si dispozitiile legale in materie conform carora actualizarea pensiei de serviciu se face in functie de venitul lunar brut sau net, dupa caz, pe care il are magistratul asistent in activitate in perioada supusa examinarii. In acest sens, a constatat ca, pentru perioada 01.11.2001 - 31.12.2001 conform documentelor aflate la dosarul cauzei (adeverinta nr. 177/21.03.2006 emisa de Inalta Curte de Casatie si Justitie) venitul net al unui magistrat asistent de la Inalta Curte de Casatie si Justitie este de 1109 lei, si nu prin raportare la un venit reglementat prin OUG 27/2006 , act normativ ce a intrat in vigoare ulterior perioadei supusa examinarii.
In consecinta, nu se poate sustine ca sentinta civila nr. 6984/19.11.2012 a Tribunalului Arges nu a fost motivata in fapt si in drept.
In alta ordine de idei a aratat ca intre CJP Arges si recurentul contestator au existat mai multe litigii avand ca obiect corectitudinea stabilirii si platii drepturilor de pensie de serviciu, iar contestatiile acestuia au fost respinse ca neintemeiate.
Cu toate acestea, recurentul contestator urmareste ca deciziile prin care s-a stabilit pensia de serviciu conform unor hotarari judecatoresti sa fie modificate in ceea ce priveste cuantumul pensiei, prin luarea in calcul a venitului unui magistrat in activitate la data emiterii deciziei, si nu a unui magistrat in activitate in perioada supusa examinarii.
La randul sau, recurentul C C a depus la dosar "Note scrise" (f.10-29), precum si "Scurte note scrise", prin care a solicitat admiterea recursului, constatarea nulitatii hotararii atacate (nr. 6984/2012) si rejudecarea cauzei de aceeasi instanta, fiind vorba de al doilea recurs in aceeasi cauza.
A aratat, in esenta, ca hotararea atacata nu a fost motivata in fapt si in drept, motivarea existenta fiind copia fidela a sentintei civile nr.  459/2011 a Tribunalului Arges, pronuntata in aceeasi cauza, ce a fost  casata in rejudecare prin decizia civila nr. 805/2012 a Curtii de Apel Pitesti.
Contributia completului de judecata se rezuma la introducerea alin. 1-5 de la pag. 5, preluata dintr-o lucrare care se refera la un punct de vedere "filozofic" privind intelesul notiunii de autoritate de lucru judecat. Aliniatele nu au nimic comun cu motivarea in fapt si in drept a hotararii, astfel ca sentinta este nula, potrivit art. 261 al. 1 pct. 5 raportat la art. 105 al. 2 Cod procedura civila.
A aratat, de asemenea, recurentul ca in rejudecarea in fond a pricinii se impune incuviintarea probei cu o expertiza contabila, considerata de Curtii de Apel Pitesti (in decizia de casare) ca unica proba necesara si utila pentru solutionarea actiunii sale.
Totodata, recurentul a facut referire la practica judiciara atat in ce priveste motivul de recurs invocat, cat si la fondul cererii deduse judecatii,.
Examinand cauza, instanta constata ca a fost investita prin decizia civila nr.12 din 16.01.2014 a Curtii de Apel Suceava - de admitere a contestatiei in anulare formulata de  dl. C Constantin si de anulare a deciziei civile nr. 2482 din 30.05.2012 a Curtii de Apel Pitesti - cu rejudecarea recursului declarat de acesta impotriva sentintei civile nr.  6984/19.11.2012 a Tribunalului Arges sub aspectul motivului omis a fi analizat, privind nemotivarea in fapt si in drept a hotararii de catre prima instanta.
Analizand sentinta recurata prin prisma acestui motiv de nelegalitate, ce a fost intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 5 Cod procedura civila, Curtea constata nefondat recursul. 
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 304 pct. 5 Cod procedura civila raportat la art. 312 al. 3 teza a II-a Cod procedura civila, se poate cere casarea unei hotarari cand prin aceasta instanta a incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 al. (2), conform carora "actele indeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un functionar  necompetent se vor declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea lor. In cazul nulitatilor prevazute anume de lege, vatamarea se presupune pana la dovada contrarie".
In speta, vatamarea invocata de recurent este reglementata de dispozitiile art. 261 al. 1 pct. 5 Cod procedura civila, potrivit carora "hotararea se da in numele legii si va cuprinde motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, cum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor".
Acest text consacra principiul potrivit caruia hotararile judecatoresti trebuie sa fie motivate, iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de casare, distinct reglementat, prin art. 304 pct. 7 Cod procedura civila.
Motivarea clara, pertinenta si convingatoare a hotararii constituie o garantie pentru partile din proces in fata eventualului arbitrariu judecatoresc si singurul mijloc prin care se da posibilitatea de a se exercita controlul judiciar in caile legale de atac.
Obligativitatea motivarii hotararilor judecatoresti constituie o conditie a procesului echitabil, exigenta a art. 21 al. (3) din Constitutia Romaniei si art. 6 al. (1) din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale.
In speta, in dezvoltarea motivului de recurs, contestatorul a aratat ca "_motivarea sentintei civile nr. 6984/19.11.2012, recurata, reprezinta copia fidela (cu 2 exceptii) a sentintei civile nr.  459/17.03.2011, casata cu rejudecare prin decizia civila nr. 805 din 26.03.2012_", iar "singura contributie a redactorului o constituie al. 9, de la pg. 3 si al. 1-5 de la pg. 5, unde se face teoria autoritatii de lucru judecat" (f.27 si 35 dosar recurs); ca hotararea pronuntata de prima instanta a fost data cu incalcarea formelor de procedura prevazute sub sanctionarea nulitatii de art. 105 al. 2. In al doilea ciclu procesual, instanta a incalcat dispozitiile deciziei de casare si, in cadrul rejudecarii, nu a administrat nici o proba, respingand actiunea ca neintemeiata. Sentinta recurata este copia fidela a sentintei civile nr. 459 din 17.03.2011 a Tribunalului Arges, cu exceptia unui paragraf, prin care s-a respins actiunea cu motivarea ca in cauza opereaza autoritatea de lucru judecat.
Din examinarea celor doua sentinte evocate Curtea constata ca, intr-adevar, acestea contin paragrafe identice, paragrafe prin care sunt redate,  cronologic, demersurile intreprinse de recurent pentru recunoasterea si realizarea pretentiilor privind cuantumul drepturilor sale de pensie anterior formularii actiunii ce formeaza obiectul prezentului dosar.
Altfel spus, respectivele paragrafe redau situatia de fapt retinuta pe baza sustinerilor partilor din proces si a inscrisurilor aflate la dosarul cauzei (hotarari judecatoresti), care, in mod obiectiv, este aceeasi.
De altfel, sentinta civila nr. 459/17.03.2011, pronuntata de Tribunalul Arges in primul ciclu procesual parcurs de dosarul cauzei, nu a fost criticata in recurs sub acest aspect.
Aceasta sentinta a  fost casata prin decizia civila nr. 805/26.03.2012 a Curtii de Apel Pitesti, Sectia I civila, cauza fiind trimisa instantei de fond spre rejudecare, cu motivarea ca "Tribunalul a respins actiunea reclamantului cu argumentul ca deciziile de pensie in baza carora s-au platit drepturile au fost deja cenzurate de catre instantele de judecata, astfel ca o noua rediscutare a legalitatii lor este inadmisibila", nepronuntandu-se "..asupra obiectului cererii de chemare in judecata, constand in pretentia reclamantului de a fi obligata parata sa-i plateasca diferenta sumei rezultand din cuantumul pensiei platit in perioada 1.04.2001 - 1.04.2008 si suma ce se cuvenea acestuia potrivit titlurilor evocate, prin care pensia de serviciu a fost actualizata pe aceeasi perioada"; ca, "procedand astfel, instanta a incalcat principiul disponibilitatii si a lasat nesolutionat fondul cauzei".
In rejudecare, prin sentinta recurata prima instanta a retinut ca, in raport de decizia de  casare, solutionarea pretentiei reclamantului "_consta in a stabili venitul unui magistrat in activitate fata de care se face actualizarea  pensiei magistratilor, respectiv venitul avut la data emiterii deciziei sau cel avut la data inscrierii la pensie".
Aceasta, in raport de sustinerile reclamantului, potrivit carora pentru perioada 1.04.2000 - 1.11.2001 la stabilirea si plata drepturilor de pensie ar fi trebuit sa fie avut in vedere venitul unui magistrat in activitate la 23.09.2008, respectiv 10.507 lei, iar nu 244,10 lei, cat era la 1.04.2000, iar pentru perioada 1.11.2001 - 1.04.2008 ar fi trebuit luat in considerare venitul unui magistrat in activitate la 1.04.2008, respectiv 9595 lei.
Examinand aceasta pretentie, instanta de fond a retinut ca problema de drept pe care o presupune, aceea a modalitatii de actualizare a pensiei de serviciu, a fost solutionata prin sentinta civila nr. 784/AS/15.11.2006, intrata in puterea lucrului judecat, prezumtie care, potrivit art. 1200 pct. 4 raportat la art. 1202 al. 2 Cod civil, are efect absolut in relatia dintre parti.
Totodata, instanta de trimitere a retinut ca, din interpretarea dispozitiilor art. 103 din Legea nr.  92/1992, in vigoare pana la 1.10.2004 si ale art. 83 pct. 2 si 3 din Legea nr.  303/2004, in vigoare de la 1.10.2004, precum si din aplicarea principiului neretroactivitatii legii rezulta ca actualizarea pensiei de serviciu se face in functie de venitul lunar brut sau net, dupa caz, pe care il are magistratul asistent in activitate in perioada supusa examinarii (1109 lei pentru perioada 1.11.2001 - 31.12.2001, iar nu venitul reglementat prin OUG nr. 27/2006, solicitat de reclamant, act normativ ce a intrat in vigoare la mai mult de 4 ani fata de perioada in discutie).
De asemenea, prima instanta a retinut ca si corectitudinea calcularii drepturilor de pensie restante achitate reclamantului a format anterior obiect de cercetare judecatoreasca, stabilindu-se irevocabil ca parata si-a indeplinit obligatiile din titlurile executorii invocate de reclamant in cauza.
Asadar, facand o analiza a titlurilor evocate de reclamant si a apararilor paratei, prima instanta a dat eficienta efectului pozitiv al lucrului judecat, retinand ca aspectele litigioase dintre parti, anterior mentionate, au primit deja dezlegari irevocabile, neputandu-se statua diferit.
Imprejurarea ca judecatorul fondului, la redactarea considerentelor sentintei, ar fi preluat opinii/teze exprimate in doctrina si literatura de specialitate cu referire la aceasta problema de drept nu poate fi apreciata ca echivaland cu nemotivarea hotararii astfel pronuntate, in raport de dispozitiile art. 261 al. (1) pct. 5 Cod procedura civila, cata vreme analiza efectuata s-a circumscris pretentiei deduse judecatii, probelor administrate in cauza si argumenteaza solutia adoptata, facand, deci, posibila exercitarea controlului judecatoresc in calea de atac.
Contrar sustinerilor recurentului, respectivele considerente ale sentintei atacate nu pot fi apreciate ca reflectand un punct de vedere "filozofic" privind intelesul notiunii de autoritate de lucru judecat.
Aceasta, intrucat potrivit dispozitiilor art. 1200 pct. 4 din Codul civil (de la 1865, aplicabil in speta), "sunt prezumtii legale acelea care sunt determinate special prin lege, precum puterea ce legea acorda autoritatii de lucru judecat (Cod civil, 1202)".
Prin incheierea de sedinta din data de 10.03.2011 (f.130 dosar fond), data in primul ciclu procesual si neatacata cu recurs, prima instanta a respins exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de parata, cu motivarea ca nu este indeplinita conditia triplei identitati, de obiect, cauza si parti, fata de dosarul nr. 2499/109/2008.
Drept urmare, retinand puterea de lucru judecat, ca a doua forma de manifestare a lucrului judecat, respectiv de prezumtie, de mijloc de proba, Tribunalul a argumentat-o prin efectul ei pozitiv, aratand ca nu mai poate statua diferit.
De altfel, trimiterile la puterea de lucru judecat a sentintei civile nr.  784/AS/15.11.2006 a Tribunalului Arges argumentand solutia data fondului pricinii, prin decizia nr. 12/16.01.2014, pronuntata de Curtea de Apel Suceava in contestatia in anulare, s-a statuat in mod irevocabil ca prin acestea "_instanta de fond a analizat fondul litigiului (_), cu respectarea deciziei de casare", nefiind dat motivul invocat de contestator privind omisiunea instantei de recurs de a analiza motivul ce viza nerespectarea de catre Tribunal a deciziei de casare.
Prin urmare, avand in vedere limitele investirii prin sus-mentionata decizie, statuarile curtii cu referire la primul motiv de nelegalitate invocat de reclamant si considerentele expuse,
Vazand dispozitiile art. 304 pct. 5 si 9 raportat la art. 312 al. 1 Cod procedura civila, Curtea a respins recursul ca nefondat.