Inlocuirea masurii obligarii de a nu parasi localitatea cu masura arestarii preventive. Schimbarea temeiurilor

Inlocuirea masurii obligarii de a nu parasi localitatea cu masura arestarii preventive. Schimbarea temeiurilor
Arest preventiv

Incheierea nr. 8 R/28 ianuarie 2012 
          
      
     Prin  sesizarea  Parchetului de pe langa  Judecatoria  Botosani  din data  de 20 ianuarie 2012 formulata in dosarul nr. xxxx/P/2011 s-a solicitat arestarea preventiva a inculpatului A. M., cercetat pentru savarsirea infractiunii de complicitate la talharie, prev. si ped. de art. 26 Cod penal rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c si alin. 21  lit. a Cod penal, cu motivarea   ca  din probele  administrate  in cauza,  rezulta ca in data de 28.12.2011, in jurul orelor 1300, inculpatul i-ar fi ajutat pe inculpatii H. D. M., M. A., precum si pe o alta persoana neidentificata pana in prezent, sa-1 deposedeze prin acte de violenta pe numitul J. C. - parte vatamata, de suma de 37.000 de euro, prejudiciu nerecuperat pana in prezent, asigurandu-le acestora transportul dupa comiterea faptei, in baza unei intelegeri prealabile.
     In motivarea propunerii, dupa expunerea situatiei de fapt, procurorul arata cal luand in considerare gravitatea infractiunii, imprejurarile concrete ale comiterii, precum si persoana inculpatului, sunt intrunite conditiile prev. de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedura penala.
     Astfel, sunt mentionate indiciile temeinice privind participarea inculpatului la comiterea faptei de talharie, iar cu referire la pericolul social concret se invoca gravitatea extrema a faptei (aceasta fiind comisa in public, cu premeditare, dupa un plan bine stabilit si cu implicarea unui numar mare de faptuitori, avand ca urmare producerea unui prejudiciu de 37.000 euro si vatamarea integritatii corporale a partii vatamate) si conduita inculpatului, care a adoptat o atitudine nesincera de inducere in eroare a organelor de urmarire penala.
     La termenul din 27 ianuarie 2012 procurorul a solicitat retinerea in cauza si a cazului prev. de art. 148 alin. 1 lit. a Cod procedura penala, avand in vedere ca inculpatul s-a sustras de la judecarea propunerii de arestare preventiva, internandu-se in spital, si ca exista suspiciuni ca incearca sa se sustraga de la cercetari.
     La acelasi termen, procurorul  a precizat ca intelege sa recalifice propunerea intr-o cerere de inlocuire a masurii preventive a obligarii de a nu parasi localitatea cu masura arestarii preventive.
     Solutionand aceasta din urma cerere, Judecatoria Botosani a admis-o si a dispus inlocuirea masurii preventive a obligarii de a nu parasi localitatea, aplicata prin ordonanta nr. 5820/P/2011 din 20.01.2012, cu masura arestarii preventive pe o durata de 29 de zile incepand cu data de azi, 27 ianuarie 2012 si pana la data de 24 februarie 2012, inclusiv.
     Pentru a hotari astfel prima instanta, a retinut ca luarea masurii arestarii preventive a inculpatului este justificata in cauza intrucat din probatoriul administrat dupa luarea masurii preventive a obligarii de a nu parasi localitatea, se constata existenta indiciilor temeinice ca inculpatul a comis infractiunea pentru care este cercetat, respectiv de complicitate la talharie, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c si alin. 21  lit. a Cod penal, infractiune pentru care pedeapsa prevazuta de lege este mai mare de 4 ani. De asemenea, exista probe certe ca lasarea acestuia in libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica, pericol rezultat tocmai din modalitatea de comitere a faptei si imprejurarile savarsirii sale, existand indicii ca acesta a participat activ la pregatirea si executarea infractiunii, precum si la asigurarea scaparii celorlalti inculpati, dupa comiterea faptei.
Prima instanta a mai retinut ca inculpatul, dupa ce initial a prezentat o anumita stare de fapt, care ar fi fost de natura a-l dezincrimina, in ultimele declaratii a revenit si a prezentat o cu totul alta stare de fapt de natura a ridica cel putin suspiciuni asupra vinovatiei si participatiei sale la savarsirea faptei.
     A mai apreciat prima instanta ca lasarea inculpatului in libertate prezinta un pericol social concret pentru ordinea publica, atat prin prisma existentei unei presupuneri rezonabile ca acesta ar mai putea comite si alte infractiuni, aceasta si in conditiile in care, conform declaratiilor inculpatului, a fost intr-o legatura continua in ziua de 28 decembrie 2011 cu inculpatul H. D. M. si cu inculpata M. A., precum si cu celelalte persoane prezumate a fi participat la savarsirea faptei, cat si prin prisma ecoului negativ care s-ar putea produce in constiinta opiniei publice ce ar putea interpreta un act de clementa al instantei de judecata, ca o incurajare pentru cei ce comit fapte antisociale, fiind indeplinite dispoz. art. 148 lit. f Cod procedura penala.
     In ceea ce priveste indeplinirea conditiile prev. de art. 148 lit. a Cod procedura penala,  prima instanta a constatat ca fiind indeplinite doar in parte. Astfel, nu se poate interpreta drept fuga sau ascundere in scopul sustragerii de la urmarirea penala internarea in spital a inculpatului, fiind dispusa de medicii specialisti in urma examinarii medicale. Mai mult decat atat, in toata aceasta perioada organele de urmarire penala au stiut exact locul unde se afla inculpatul.
     S-a mai retinut ca exista suspiciuni ca inculpatul ar intentiona sa se sustraga de la cercetari rezultate din procesul-verbal intocmit de organele de urmarire penala si aflat la dosarul cauzei, din care reiese ca in jurul orelor 1930, in curtea Spitalului de Boli Contagioase, membrii familiei ar fi adus un autoturism cu nr. de inmatriculare xx-xx-xxx , pe care l-au parcat in fata corpului de cladire in care inculpatul se afla internat precum si fata de faptul ca personalul medical de la Spitalul de Boli Contagioase, in discutiile cu politistii, au aratat ca inculpatul prezinta o stare de sanatate buna, internarea sa facandu-se la sugestia personalului medical de la U.P.U. Botosani, prima instanta apreciind ca  sunt indeplinite conditiile prev. de art. 148 lit. a teza a II- a Cod procedura penala, existand date ca inculpatul va incerca sa fuga sau sa se sustraga in orice mod de la urmarirea penala.
     Prima instanta a respins  exceptia ridicata de aparatorul inculpatului, respectiv inadmisibilitatea propunerii de arestare preventiva, fata de solicitarea reprezentantului Parchetului de pe langa Judecatoria Botosani, prin care a recalificat cererea  drept inlocuire a masurii preventive, conform art. 139 alin. 1 Cod procedura penala, ca ramasa fara obiect.
     Impotriva aceste incheieri, in termen legal a formulat recurs inculpatul A. M., criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate, motivele fiind cele expuse pe larg in practicaua prezentei decizii.
     Verificand incheierea atacata, atat din perspectiva celor invocate de inculpat, cat si din oficiu in limitele art. 3856 alin. 3 Cod procedura penala, tribunalul retine urmatoarele:
     In ce priveste natura juridica a sesizarii adresate primei instante, se constata ca in mod corect a fost calificata ca o cerere de inlocuire a masurii obligarii de a nu parasi localitatea cu masura arestarii preventive. Astfel, la data solutionarii sesizarii, inculpatul se afla sub imperiul masurii obligarii de a nu parasi localitatea, dispusa prin ordonanta din 20 ianuarie 2012, caz in care sunt incidente prevederile art. 139 alin. 1 Cod procedura penala. Aceasta concluzie este impusa nu doar de dispozitiile mentionate, ci si de faptul evident ca aceeasi persoana nu poate fi supusa in acelasi timp mai multor masuri preventive.
     Conform alin. 31 si alin. 32 ale art. 139 Cod procedura penala, printre titularii cererii de inlocuire se numara si procurorul. Imprejurarea ca initial cererea nu a fost corect calificata nu afecteaza regularitatea sesizarii, atat timp cat cererea a fost motivata conform temeiului de drept invocat si s-au respectat dispozitiile ce reglementeaza procedura de solutionare. Prin urmare, criticile formulate de inculpat sub acest aspect sunt nefondate.
     In ce priveste fondul cererii, tribunalul constata ca, in baza art. 139 alin. 1 Cod procedura penala, inlocuirea unei masuri preventive este justificata doar de schimbarea temeiurilor care au determinat luarea ei.
     In speta, inculpatul s-a aflat sub incidenta masurii obligarii de a nu parasi localitatea incepand cu data de 20 ianuarie 2012, masura fiind dispusa de procuror cu referire la infractiunea prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c si alin. 21 lit. a Cod penal, aceeasi cu cea indicata in prezenta cerere de inlocuire. Reiese ca la data respectiva masura obligarii de a nu parasi localitatea a corespuns scopului indicat de prevederile art. 136 alin. 1 Cod procedura penala. Realizarea acestui scop nu a fost periclitata nici pana la data de 27 ianuarie, de vreme ce nu s-a constatat ca inculpatul ar fi incercat impiedicarea desfasurarii procesului penal. In acest sens sunt relevante cele constatate de prima instanta, cum ca internarea inculpatului nu poate fi interpretata drept fuga sau ascundere in scopul sustragerii de la urmarire penala, atat timp cat internarea a fost dispusa de medici specialisti, iar organele de urmarire penala au stiut exact locul unde se afla inculpatul. Pe de alta parte, suspiciunile invocate de prima instanta privind intentia inculpatului de a se sustrage de la cercetari nu au un caracter rezonabil, temeinic. Se observa ca prima instanta achieseaza la sustinerile procurorului doar pe baza unei imprejurari de fapt care nu este de natura sa duca la o singura concluzie certa (prezenta autoturismului pe care inculpatul il conduce in mod obisnuit in curtea unitatii spitalicesti in care se afla acesta internat) si pe baza unor consemnari ale lucratorilor de politie, nesustinute de vreun indiciu temeinic si neinsotite de relatarile persoanelor de la care s-ar fi obtinut acele relatii (ale caror nume, de altfel, nici nu sunt indicate).
     In atare conditii, atat timp cat masura obligarii de a nu parasi localitatea si-a atins scopul, reaprecierea  gradului concret de pericol social al faptei comise si a contributiei inculpatului la comiterea acesteia nu pot fi asimilate unor motive temeinice in sensul art. 139 alin. 1 Cod procedura penala.
     Pentru aceste considerente, in baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedura penala, tribunalul va admite recursul declarat de inculpat, va casa incheierea atacata si, rejudecand, va respinge cererea de inlocuire a masurii obligarii de a nu parasi localitatea cu masura arestarii preventive. Pe cale de consecinta, va dispune anularea mandatului de arestare preventiva si punerea de indata in libertate a inculpatului, daca nu este retinut sau arestat in alta cauza.
     Vazand si dispozitiile art. 192 alin. 3 Cod procedura penala,

3