Contestatie in anulare. Admisibilitate in principiu
(Decizie nr. 546 din data de 13.12.2012 pronuntata de Tribunalul Botosani)Contestatie in anulare. Admisibilitate in principiu
Contestatie in anulare Decizia penala nr. 546/13 decembrie 2012 Prin cererea inregistrata la instanta la data de 13 noiembrie 2012, contestatorul C. T., prin avocat D. D. A, in temeiul art. 386 - 392 Cod procedura penala, a formulat contestatie in anulare impotriva deciziei nr. 465 din 11 octombrie 2012 a Tribunalului Botosani.
In motivarea contestatiei se invoca urmatoarele imprejurari:
Procedura de citare a contestatorului pentru termenul la care s-a judecat cauza de catre instanta de recurs nu a fost indeplinita conform legii, motiv prevazut de dispozitiile art. 386 lit. a Cod procedura penala.
La termenul la care s-a judecat cauza de catre instanta de recurs contestatorul a fost in imposibilitate de a se prezenta in fata instantei si de a incunostiinta instanta de recurs despre aceasta impiedicare.
La judecarea recursului contestatorul nu a fost ascultat, desi ascultarea acestuia era obligatorie in baza art. 38514 alin. 11 Cod procedura penala.
Examinand actele aflate la acest dosar, se constata ca prin sentinta penala nr. 116 din 16 februarie 2012 a Judecatoriei Dorohoi, a fost condamnat inculpatul C. T., fiul lui D. si F., nascut la data de xx.xx.xxxx, in municipiul Bucuresti, cu domiciliul in satul si comuna Mogosoaia, str. X, nr. Y, jud. Ilfov, fara forme legale in municipiul Bucuresti, str. X, nr. Y, bl. Z, sc. T, ap. U, sect. S, CNP xxxxxxxxxxxxx, cetatean roman, studii liceale, despartit in fapt, agent de vanzari, fara antecedente penale pentru savarsirea infractiunii de abandon de familie, prev. si ped. de art. 305 alin. 1 lit. c cod penal la o pedeapsa de 1 an inchisoare.
S-a interzis inculpatului, in baza art. 71 alin.2 Cod penal, exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal.
S-a suspendat conditionat in baza art. 81 si art. 71 alin. final Cod penal executarea pedepselor pe perioada prevazuta de art. 82 cod penal si s-a pus in vedere inculpatului prevederile art. 83 cod penal.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut, pe baza intregului probatoriu cu acte si testimonial administrat in cauza, urmatoarea situatie de fapt:
Inculpatul C. T. a fost casatorit cu partea civila din anul 1990 iar din casatoria lor au rezultat minorii C. D. I. T. nascuta la data de xx.xx.xxxx, C. F. D. nascut la data de xx.xx.xxxx si C. A. T. nascuta la data de xx.xx.xxxx.
Partile nu sunt divortate dar sunt despartite in fapt din anul 1998 atunci cand inculpatul a parasit domiciliul conjugal mutandu-se la locul sau de bastina in comuna Mogosoaia, jud. Ilfov.
Prin sentinta civila nr. 2181/15.12.2008 pronuntata in dosarul xxxx/222/2008 de Judecatoria Dorohoi s-a hotarat majorarea pensiei de intretinere de la 40 lei la 90 lei pentru fiecare minor respectiv suma totala de 270 lei lunar. Astfel inculpatul pana la data implinirii majoratului fiecarui copil a avut de platit 270 lei lunar de la data de 11.03.2009 , apoi 180 lei lunar pana la data de 25.10.2010 si 90 lei lunar pana in prezent, cumuland o pensie de intretinere datorata de 6030 lei.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Dorohoi, inculpatul C. T. si partea vatamata C. L. .
Parchetul de pe langa Judecatoria Dorohoi a invocat motive de nelegalitate, in sensul ca inculpatului trebuia sa i se aplice pedeapsa inchisorii cu executare in regim de detentie, avand in vedere cuantumul sumei restante in contul pensiei de intretinere, cat si practica constanta a instantelor judecatoresti.
Partea vatamata C. L., potrivit petitiei de recurs, cat si concluziilor scrise, fata de reaua credinta a inculpatului care a si incercat sa induca in eroare instanta cu calcule nereale, a solicitat majorarea pedepsei de un an inchisoare si inlaturarea dispozitiilor cu privire la suspendarea executarii.
Inculpatul C. T. a criticat sentinta ca fiind nelegala, intrucat el a achitat pensia de intretinere restanta si ar dori sa se impace cu partea vatamata.
Prin decizia penala nr. 465 din 11 octombrie 2012, Tribunalul Botosani a admis recursurile declarate de Parchetul de pe langa Judecatoria Dorohoi si partea vatamata C. L. , cu domiciliul in mun. Dorohoi, str. X, nr.Y, bl.Z, ap.T, judetul Botosani impotriva sentintei penale nr.116 din 16 februarie 2012 a Judecatoriei Dorohoi.
A casat in parte sentinta recurata si, rejudecand, a inlaturat aplicarea dispozitiilor art.81 si 71 alineat ultim Cod penal, dispunand executarea pedepsei in regim de detentie.
A mentinut restul dispozitiilor sentintei.
A respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. T. impotriva aceleiasi sentinte.
A obligat pe inculpatul-recurent C. T. sa plateasca statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare din recurs si partii vatamate C. L. suma de 500 lei, reprezentand onorar avocat, restul cheltuielilor judiciare ramanand in sarcina statului.
S-a retinut de catre instanta de recurs ca, pe baza probelor administrate la urmarirea penala, cat si in cursul cercetarii judecatoresti, prima instanta l-a condamnat pe inculpatul C. T. pentru savarsirea infractiunii de abandon de familie prev de art.305 lit.c Cod penal la pedeapsa de 1 an inchisoare, a carei executare a suspendat-o conditionat potrivit art.81 Cod penal. S-a apreciat ca lipsa antecedentelor si platile partiale facute in contul pensiei de intretinere fac posibila reeducarea inculpatului si fara privarea de libertate.
Aceasta modalitate de individualizare a pedepsei este discutabila avand in vedere ca inculpatul, o persoana tanara, voinica si incadrata in munca, perioade indelungate de timp nu a platit pensia de intretinere pentru trei copii minori, acumuland o restanta considerabila. Acesti copii au nevoie de intretinere permanenta pentru crestere, educare si alte cheltuieli specifice varstei si nicidecum de justificari sau de calcule de natura celor incercate de inculpat prin memoriile depuse la dosarul de recurs potrivit carora nu ar mai datora nicio suma de bani in contul pensiei de intretinere.
In realitate, potrivit sentintei civile 2181 din 15 decembrie 2008 a Judecatoriei Dorohoi, inculpatul a fost obligat sa plateasca partii vatamate o pensie de intretinere majorata de 270 lei lunar (cate 90 lei pentru fiecare din cei trei copii) incepand cu luna octombrie 2008 si pana la majoratul copiilor. Deci, pentru perioada octombrie 2008-martie 2009 (cand a devenit major unul dintre copii) inculpatul trebuia sa achite suma 1350 lei, pentru perioada martie 2009-octombrie 2010 (cand a devenit major cel de-al doilea copil) inculpatul trebuia sa plateasca suma de 3600 lei, iar pentru perioada noiembrie 2010 - februarie 2012 (data epuizarii infractiunii prin pronuntarea sentintei) inculpatul trebuia sa achite suma de 1300 lei.
Totalizand cele trei perioade, rezulta ca inculpatul avea de plata un total de 6250 lei. Din chitantele depuse la dosarul de urmarire penala si in copie la dosarul primei instante, cat si la cea de recurs, rezulta ca din luna octombrie 2008 si pana la data solutionarii recursului inculpatul a achitat suma totala de 2370 lei (200 lei la 18 aprilie 2011, 200 lei la 20 iunie 2011, 270 lei la 14 decembrie 2009, 360 lei la 12 septembrie 2009, 360 lei la 26 octombrie 2008,480 la 06 octombrie 2008 si 500 lei la 06 iunie 2012 - celelalte chitante vizand perioade anterioare lunii octombrie 2008, neputand fi luate in calcul, intrucat exced perioada la care se refera plangerea prealabila a partii vatamate si implicit dosarul de fata).
Rezumand calculele anterioare reiese ca inculpatul a ramas restant in contul pensiei de intretinere datorate cu suma totala de 3880 lei.
Inculpatul nu s-a prezentat in fata primei instante si nici in fata instantei de recurs pentru a da explicatii cu privire la aceasta restanta si nici nu a facut vreo dovada in sensul impacarii cu partea vatamata, asa cum se angaja prin petitia de recurs, persistand in aceeasi rea credinta de eschivare de la obligatia naturala, morala si legala de a contribui la intretinerea propriilor copii.
Instanta, observand si imprejurarea ca o asemenea fapta prezinta un pericol social grav pentru relatiile de familie, fiind contrata celui mai elementar sentiment de solidaritate si ajutor reciproc ce-si datoreaza membrii familiilor intre ei, a apreciat ca fiind intemeiate recursurile declarate de parchet si partea vatamata, in temeiul art.38515 pct.2 lit. d Cod procedura penala.
Intrucat inculpatul nu a facut dovada executarii obligatiei legale de intretinere a copiilor, prin plata, sau prin orice alta modalitate echivalenta, decat in mod partial si nici dovada ca s-ar fi aflat intr-o imposibilitate obiectiva de a realiza venituri pentru achitarea pensiei restante, cat si a celei datorate la zi, instanta in temeiul art.38515 pct.1 lit. b Cod procedura penala, a respins recursul acestuia vizand achitarea pentru lipsa vinovatiei ca fiind neintemeiat.
Constatand ca motivele invocate de contestator sunt cele prevazute de art. 386 lit. a, b si e, tribunalul procedeaza la verificarea admisibilitatii in principiu a contestatiei in anulare, conform dispozitiilor art. 391 Cod procedura penala, scop in care s-a dispus atasarea dosarului nr. xxxx/222/2011 al Tribunalului Botosani in care s-a pronuntat decizia contestata.
In ce priveste primul motiv invocat, se constata ca la termenul la care s-a judecat cauza de catre instanta de recurs, contestatorul a fost citat la adresa indicata in petitia de recurs, in memoriul depus la dosar si in mandatele postale anexate (aceeasi cu adresa la care a fost indeplinita procedura de citare in fata primei instante). Procedand astfel, instanta de recurs s-a conformat intrutotul dispozitiilor art. 177 alin. 1 si 2 Cod procedura penala. Suplimentar, cu toate ca recurentul nu a indicat o alta adresa (pentru a fi aplicabile dispozitiile alin. 3 al art. 177 Cod procedura penala), instanta de recurs a dispus citarea acestuia si la adresa indicata de acesta in faza de urmarire penala la data 23 martie 2011, cat si prin afisare. Contestatorul nu a depus vreo dovada din care sa reiasa ca ar fi instiintat instanta de recurs despre o eventuala modificare a domiciliului sau, astfel incat nu este indeplinita una dintre conditiile impuse de art. 391 alin. 2 Cod procedura penala.
Referitor la al doilea motiv invocat in sprijinul contestatiei in anulare, se observa ca, potrivit art. 386 lit. b Cod procedura penala, incidenta acestuia este conditionata de dovedirea imposibilitatii de prezentare si de incunostiintare a instantei de recurs despre o asemenea impiedicare. De altfel, alin. 2 al art. 391 Cod procedura penala impune ca o conditie a admisibilitatii in principiu depunerea ori invocarea unor dovezi care sunt la dosar.
Cel de-al treilea motiv invocat de contestator priveste omisiunea instantei de recurs de a proceda la audierea sa, cu toate ca aceasta era obligatorie. Se constata insa ca in speta nu sunt aplicabile nici prevederile art. 38514 alin. 11 Cod procedura penala (recurentul nefiind prezent la judecarea recursului), si nici cele ale art. 38516 alin. 1 Cod procedura penala (nefiind data situatia casarii si retinerii cauzei spre rejudecare). Prin urmare, acest motiv invocat de contestator nu se incadreaza in realitate in prevederile art. 386 lit. e Cod procedura penala.
Pentru toate aceste considerente prezenta contestatie in anulare apare ca inadmisibila si urmeaza a fi respinsa ca atare in baza art. 391 alin. 2 Cod procedura penala, situatie in care nu se mai pune problema suspendarii executarii.
Vazand si dispozitiile art. 192 alin. 2 Cod procedura penala,
2
Contestatie in anulare Decizia penala nr. 546/13 decembrie 2012 Prin cererea inregistrata la instanta la data de 13 noiembrie 2012, contestatorul C. T., prin avocat D. D. A, in temeiul art. 386 - 392 Cod procedura penala, a formulat contestatie in anulare impotriva deciziei nr. 465 din 11 octombrie 2012 a Tribunalului Botosani.
In motivarea contestatiei se invoca urmatoarele imprejurari:
Procedura de citare a contestatorului pentru termenul la care s-a judecat cauza de catre instanta de recurs nu a fost indeplinita conform legii, motiv prevazut de dispozitiile art. 386 lit. a Cod procedura penala.
La termenul la care s-a judecat cauza de catre instanta de recurs contestatorul a fost in imposibilitate de a se prezenta in fata instantei si de a incunostiinta instanta de recurs despre aceasta impiedicare.
La judecarea recursului contestatorul nu a fost ascultat, desi ascultarea acestuia era obligatorie in baza art. 38514 alin. 11 Cod procedura penala.
Examinand actele aflate la acest dosar, se constata ca prin sentinta penala nr. 116 din 16 februarie 2012 a Judecatoriei Dorohoi, a fost condamnat inculpatul C. T., fiul lui D. si F., nascut la data de xx.xx.xxxx, in municipiul Bucuresti, cu domiciliul in satul si comuna Mogosoaia, str. X, nr. Y, jud. Ilfov, fara forme legale in municipiul Bucuresti, str. X, nr. Y, bl. Z, sc. T, ap. U, sect. S, CNP xxxxxxxxxxxxx, cetatean roman, studii liceale, despartit in fapt, agent de vanzari, fara antecedente penale pentru savarsirea infractiunii de abandon de familie, prev. si ped. de art. 305 alin. 1 lit. c cod penal la o pedeapsa de 1 an inchisoare.
S-a interzis inculpatului, in baza art. 71 alin.2 Cod penal, exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal.
S-a suspendat conditionat in baza art. 81 si art. 71 alin. final Cod penal executarea pedepselor pe perioada prevazuta de art. 82 cod penal si s-a pus in vedere inculpatului prevederile art. 83 cod penal.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut, pe baza intregului probatoriu cu acte si testimonial administrat in cauza, urmatoarea situatie de fapt:
Inculpatul C. T. a fost casatorit cu partea civila din anul 1990 iar din casatoria lor au rezultat minorii C. D. I. T. nascuta la data de xx.xx.xxxx, C. F. D. nascut la data de xx.xx.xxxx si C. A. T. nascuta la data de xx.xx.xxxx.
Partile nu sunt divortate dar sunt despartite in fapt din anul 1998 atunci cand inculpatul a parasit domiciliul conjugal mutandu-se la locul sau de bastina in comuna Mogosoaia, jud. Ilfov.
Prin sentinta civila nr. 2181/15.12.2008 pronuntata in dosarul xxxx/222/2008 de Judecatoria Dorohoi s-a hotarat majorarea pensiei de intretinere de la 40 lei la 90 lei pentru fiecare minor respectiv suma totala de 270 lei lunar. Astfel inculpatul pana la data implinirii majoratului fiecarui copil a avut de platit 270 lei lunar de la data de 11.03.2009 , apoi 180 lei lunar pana la data de 25.10.2010 si 90 lei lunar pana in prezent, cumuland o pensie de intretinere datorata de 6030 lei.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Dorohoi, inculpatul C. T. si partea vatamata C. L. .
Parchetul de pe langa Judecatoria Dorohoi a invocat motive de nelegalitate, in sensul ca inculpatului trebuia sa i se aplice pedeapsa inchisorii cu executare in regim de detentie, avand in vedere cuantumul sumei restante in contul pensiei de intretinere, cat si practica constanta a instantelor judecatoresti.
Partea vatamata C. L., potrivit petitiei de recurs, cat si concluziilor scrise, fata de reaua credinta a inculpatului care a si incercat sa induca in eroare instanta cu calcule nereale, a solicitat majorarea pedepsei de un an inchisoare si inlaturarea dispozitiilor cu privire la suspendarea executarii.
Inculpatul C. T. a criticat sentinta ca fiind nelegala, intrucat el a achitat pensia de intretinere restanta si ar dori sa se impace cu partea vatamata.
Prin decizia penala nr. 465 din 11 octombrie 2012, Tribunalul Botosani a admis recursurile declarate de Parchetul de pe langa Judecatoria Dorohoi si partea vatamata C. L. , cu domiciliul in mun. Dorohoi, str. X, nr.Y, bl.Z, ap.T, judetul Botosani impotriva sentintei penale nr.116 din 16 februarie 2012 a Judecatoriei Dorohoi.
A casat in parte sentinta recurata si, rejudecand, a inlaturat aplicarea dispozitiilor art.81 si 71 alineat ultim Cod penal, dispunand executarea pedepsei in regim de detentie.
A mentinut restul dispozitiilor sentintei.
A respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. T. impotriva aceleiasi sentinte.
A obligat pe inculpatul-recurent C. T. sa plateasca statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare din recurs si partii vatamate C. L. suma de 500 lei, reprezentand onorar avocat, restul cheltuielilor judiciare ramanand in sarcina statului.
S-a retinut de catre instanta de recurs ca, pe baza probelor administrate la urmarirea penala, cat si in cursul cercetarii judecatoresti, prima instanta l-a condamnat pe inculpatul C. T. pentru savarsirea infractiunii de abandon de familie prev de art.305 lit.c Cod penal la pedeapsa de 1 an inchisoare, a carei executare a suspendat-o conditionat potrivit art.81 Cod penal. S-a apreciat ca lipsa antecedentelor si platile partiale facute in contul pensiei de intretinere fac posibila reeducarea inculpatului si fara privarea de libertate.
Aceasta modalitate de individualizare a pedepsei este discutabila avand in vedere ca inculpatul, o persoana tanara, voinica si incadrata in munca, perioade indelungate de timp nu a platit pensia de intretinere pentru trei copii minori, acumuland o restanta considerabila. Acesti copii au nevoie de intretinere permanenta pentru crestere, educare si alte cheltuieli specifice varstei si nicidecum de justificari sau de calcule de natura celor incercate de inculpat prin memoriile depuse la dosarul de recurs potrivit carora nu ar mai datora nicio suma de bani in contul pensiei de intretinere.
In realitate, potrivit sentintei civile 2181 din 15 decembrie 2008 a Judecatoriei Dorohoi, inculpatul a fost obligat sa plateasca partii vatamate o pensie de intretinere majorata de 270 lei lunar (cate 90 lei pentru fiecare din cei trei copii) incepand cu luna octombrie 2008 si pana la majoratul copiilor. Deci, pentru perioada octombrie 2008-martie 2009 (cand a devenit major unul dintre copii) inculpatul trebuia sa achite suma 1350 lei, pentru perioada martie 2009-octombrie 2010 (cand a devenit major cel de-al doilea copil) inculpatul trebuia sa plateasca suma de 3600 lei, iar pentru perioada noiembrie 2010 - februarie 2012 (data epuizarii infractiunii prin pronuntarea sentintei) inculpatul trebuia sa achite suma de 1300 lei.
Totalizand cele trei perioade, rezulta ca inculpatul avea de plata un total de 6250 lei. Din chitantele depuse la dosarul de urmarire penala si in copie la dosarul primei instante, cat si la cea de recurs, rezulta ca din luna octombrie 2008 si pana la data solutionarii recursului inculpatul a achitat suma totala de 2370 lei (200 lei la 18 aprilie 2011, 200 lei la 20 iunie 2011, 270 lei la 14 decembrie 2009, 360 lei la 12 septembrie 2009, 360 lei la 26 octombrie 2008,480 la 06 octombrie 2008 si 500 lei la 06 iunie 2012 - celelalte chitante vizand perioade anterioare lunii octombrie 2008, neputand fi luate in calcul, intrucat exced perioada la care se refera plangerea prealabila a partii vatamate si implicit dosarul de fata).
Rezumand calculele anterioare reiese ca inculpatul a ramas restant in contul pensiei de intretinere datorate cu suma totala de 3880 lei.
Inculpatul nu s-a prezentat in fata primei instante si nici in fata instantei de recurs pentru a da explicatii cu privire la aceasta restanta si nici nu a facut vreo dovada in sensul impacarii cu partea vatamata, asa cum se angaja prin petitia de recurs, persistand in aceeasi rea credinta de eschivare de la obligatia naturala, morala si legala de a contribui la intretinerea propriilor copii.
Instanta, observand si imprejurarea ca o asemenea fapta prezinta un pericol social grav pentru relatiile de familie, fiind contrata celui mai elementar sentiment de solidaritate si ajutor reciproc ce-si datoreaza membrii familiilor intre ei, a apreciat ca fiind intemeiate recursurile declarate de parchet si partea vatamata, in temeiul art.38515 pct.2 lit. d Cod procedura penala.
Intrucat inculpatul nu a facut dovada executarii obligatiei legale de intretinere a copiilor, prin plata, sau prin orice alta modalitate echivalenta, decat in mod partial si nici dovada ca s-ar fi aflat intr-o imposibilitate obiectiva de a realiza venituri pentru achitarea pensiei restante, cat si a celei datorate la zi, instanta in temeiul art.38515 pct.1 lit. b Cod procedura penala, a respins recursul acestuia vizand achitarea pentru lipsa vinovatiei ca fiind neintemeiat.
Constatand ca motivele invocate de contestator sunt cele prevazute de art. 386 lit. a, b si e, tribunalul procedeaza la verificarea admisibilitatii in principiu a contestatiei in anulare, conform dispozitiilor art. 391 Cod procedura penala, scop in care s-a dispus atasarea dosarului nr. xxxx/222/2011 al Tribunalului Botosani in care s-a pronuntat decizia contestata.
In ce priveste primul motiv invocat, se constata ca la termenul la care s-a judecat cauza de catre instanta de recurs, contestatorul a fost citat la adresa indicata in petitia de recurs, in memoriul depus la dosar si in mandatele postale anexate (aceeasi cu adresa la care a fost indeplinita procedura de citare in fata primei instante). Procedand astfel, instanta de recurs s-a conformat intrutotul dispozitiilor art. 177 alin. 1 si 2 Cod procedura penala. Suplimentar, cu toate ca recurentul nu a indicat o alta adresa (pentru a fi aplicabile dispozitiile alin. 3 al art. 177 Cod procedura penala), instanta de recurs a dispus citarea acestuia si la adresa indicata de acesta in faza de urmarire penala la data 23 martie 2011, cat si prin afisare. Contestatorul nu a depus vreo dovada din care sa reiasa ca ar fi instiintat instanta de recurs despre o eventuala modificare a domiciliului sau, astfel incat nu este indeplinita una dintre conditiile impuse de art. 391 alin. 2 Cod procedura penala.
Referitor la al doilea motiv invocat in sprijinul contestatiei in anulare, se observa ca, potrivit art. 386 lit. b Cod procedura penala, incidenta acestuia este conditionata de dovedirea imposibilitatii de prezentare si de incunostiintare a instantei de recurs despre o asemenea impiedicare. De altfel, alin. 2 al art. 391 Cod procedura penala impune ca o conditie a admisibilitatii in principiu depunerea ori invocarea unor dovezi care sunt la dosar.
Cel de-al treilea motiv invocat de contestator priveste omisiunea instantei de recurs de a proceda la audierea sa, cu toate ca aceasta era obligatorie. Se constata insa ca in speta nu sunt aplicabile nici prevederile art. 38514 alin. 11 Cod procedura penala (recurentul nefiind prezent la judecarea recursului), si nici cele ale art. 38516 alin. 1 Cod procedura penala (nefiind data situatia casarii si retinerii cauzei spre rejudecare). Prin urmare, acest motiv invocat de contestator nu se incadreaza in realitate in prevederile art. 386 lit. e Cod procedura penala.
Pentru toate aceste considerente prezenta contestatie in anulare apare ca inadmisibila si urmeaza a fi respinsa ca atare in baza art. 391 alin. 2 Cod procedura penala, situatie in care nu se mai pune problema suspendarii executarii.
Vazand si dispozitiile art. 192 alin. 2 Cod procedura penala,
2
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Contestatie in anulare
Contestatie in anulare - Sentinta civila nr. 324 din data de 28.03.2011contestatie in anulare.inculpat neaudiat in calea de atac - Decizie nr. 35 din data de 10.12.2008
Simetrie: conditii de autorizare functionare agent forta de munca - retragere autorizatie. - Sentinta civila nr. 56/F din data de 03.06.2015
Decizie de impunere emisa de Casa judeteana de Asigurari de Sanatate pentru stabilirea contributiei de asigurari de sanatate datorata ca urmare a producerii de venituri din profesia de avocat - Decizie nr. 24/R din data de 13.01.2015
Suspendare permis de conducere masura administrativa sau sanctiune contraventionala complementara in cazul prevazut de art. 103 alin 1 lit. c) din OUG nr. 195/2002. - Decizie nr. 381/R din data de 31.03.2014
Motivele si conditiile de admisibilitate ale contestatiei in anulare. Greselile instantei de recurs, care deschid calea contestatiei in anulare sunt greseli de fapt si nu greseli de judecata, de apreciere a probelor. - Decizie nr. 2190/R din data de 29.09.2014
I. Potrivit art. 318 alin. 1 Cod procedura civila: „Hotararile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestatie cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale sau cand instanta, respingand recursul sau admitandu-l numai in parte, a omi - Decizie nr. 3410/R din data de 20.06.2013
Modalitatea de calcul prevazuta la art. 3 lit.z din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 34/2006 cu modificarile si completarile ulterioare este aplicabila tuturor termenelor prevazute de actul normativ care reglementeaza achizitiile publice. - Decizie nr. 957/R din data de 22.10.2010
conteststie la tabelul definitiv al creantelor debitoarei - Sentinta civila nr. 2601/sind din data de 12.12.2011
Contestatie impotriva tabeluluipreliminar al creantelor debitoarei SC.I.C. SRL - Sentinta civila nr. 623/sind din data de 01.04.2010
Contestatie in anulare. Admisibilitate. Notiunea de greseala materiala. - Decizie nr. 1019 din data de 28.06.2017
Contesta?ie in anulare. Alegerea de domiciliu dupa comunicarea hotararii. Neindeplinirea condi?iilor art. 317 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedura civila. - Decizie nr. 53 din data de 17.02.2016
Contestatie in anulare. Greseala materiala. - Decizie nr. 4554 din data de 19.11.2012
Contestatia in anulare speciala. Invocarea drept erori materiale a unor greseli de judecata. Inadmisibilitatea contestatiei. - Decizie nr. 790 din data de 28.04.2010
Contestatie in anulare pe temeiul art.317 alin.1 pct.1 Cod procedura civila. Completarea cadrului procesual cu o parte si pronuntarea asupra caii de atac la acelasi termen, fara citarea respectivei parti, desi nu era reprezentata si nici nu solicitas... - Decizie nr. 297 din data de 24.03.2010
Contestatie in anulare intemeiata pe dispozitiile art. 317 alin. 1 pct. 2 Cod procedura civila - Decizie nr. 469 din data de 21.04.2008
Contestatie in anulare. Termen de exercitare - Decizie nr. 349 din data de 06.09.2007
Contestatie in anulare. Netimbrarea apelului si recursului - Decizie nr. 534 din data de 07.12.2007
Contestatie in anulare. Inadmisibilitatea recursului formulat impotriva deciziei irevocabile pronuntata in contestatie in anulare in raport cu disp. art.317, 318, 320 alin.3 si art.377 Cod procedura civila - Decizie nr. 99 din data de 17.08.2006
Contestatie in anulare. Calitate procesuala activa - Decizie nr. 2000 din data de 18.12.2006