Liberare provizorie sub control judiciar. Inadmisibilitate.

Liberare provizorie sub control judiciar. Inadmisibilitate.
 
C. proc. pen. art. 1606, art. 1608

Liberarea provizorie este o institutie de drept procesual care presupune mentinerea tuturor conditiilor legale care permit luarea masurii arestarii preventive fata de un inculpat sau fata de un invinuit, dar care lasa instantei de judecata posibilitatea sa aprecieze, in cursul urmaririi penale sau al judecatii, daca prelungirea starii de arest mai este sau nu necesara, liberarea acestei persoane devenind posibila sub rezerva respectarii anumitor conditii.
Cererea de liberare provizorie poate fi facuta numai in cursul urmaririi penale sau in cursul judecatii, nu si in faza procesuala a executarii horararilor penale, competenta de solutionare a acesteia in cursul judecatii revenind instantei sesizate cu judecarea cauzei.

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,
Decizia  penala nr. 275  din 08 martie 2011.

Prin cererea inregistrata sub nr.10486/281/2010/a1 pe rolul Curtii de Apel P, condamnatul INA a solicitat punerea sa in libertate provizorie sub control judiciar.
In motivarea cererii condamnatul a aratat, in esenta, ca pe perioada detentiei a inteles ce inseamna sa fii liber si ca nu va mai savarsi niciodata fapte de genul celor pentru care s-a dispus arestarea sa.
In vederea solutionarii cererii a fost atasat dosarul nr.10486/281/2010.
Curtea, examinand cererea formulata, potrivit dispozitiilor art.1608 alin.1 Cod procedura penala, si actele dosarului atasat, a retinut ca aceasta cerere este inadmisibila, pentru urmatoarele considerente:
Astfel, Curtea a retinut ca prin sentinta penala nr.1567/20.09.2010 pronuntata de Judecatoria P s-a dispus, in temeiul art.211 alin.1 si alin.21 lit.a Cod penal cu aplicarea art.99 si urmatoarele Cod penal, a art.74 alin.1 lit.c Cod penal si a art.76 alin.1 lit.c Cod penal, condamnarea inculpatului INAn la pedeapsa de 3 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de talharie, fapta din data de 10.05.2010.
In baza art.71 Cod penal, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art.64 lit.a teza a II-a si lit.b Cod penal, pe durata executarii pedepsei, dupa implinirea varstei de 18 ani.
Conform art.350 alin.1 Cod procedura penala, a fost mentinuta arestarea preventiva a inculpatului INA, iar in temeiul art.88 Cod penal si art.357 alin.2 Cod procedura penala, s-a dedus perioada retinerii si arestarii preventive de la 14.05.2010 la zi.
Prin decizia penala nr.295/22.12.2010 pronuntata de Tribunalul P, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul INA impotriva sentintei penale nr.1567/30.09.2010 pronuntata de Judecatoria P, iar prin decizia penala nr.203/21.02.2011 a Curtii de Apel P, a fost respins ca nefondat recursul declarat de acelasi inculpat impotriva deciziei penale nr.295/22.12.2010 pronuntata de Tribunalul P.
Prin aceeasi decizie a Curtii de Apel P s-a computat detentia preventiva a condamnatului INA de la 14.05.2010 la zi, acesta din urma fiind obligat si la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat, decizia fiind definitiva.
Potrivit dispozitiilor art.1606 alin.1 si 4 Cod procedura penala, cererea de liberare provizorie poate fi facuta numai in cursul urmaririi penale sau in cursul judecatii, competenta de solutionare a acesteia in cursul judecatii revenind instantei sesizate cu judecarea cauzei.
Liberarea provizorie este o institutie de drept procesual care presupune mentinerea tuturor conditiilor legale care permit luarea masurii arestarii preventive fata de un inculpat sau fata de un invinuit, dar care lasa instantei de judecata posibilitatea sa aprecieze, in cursul urmaririi penale sau al judecatii, daca prelungirea starii de arest mai este sau nu necesara, liberarea acestei persoane devenind posibila sub rezerva respectarii anumitor conditii.
In cauza de fata, Curtea a retinut ca etapa procesuala a judecatii a luat sfarsit prin pronuntarea deciziei penale nr.203/21.02.2011 a Curtii de Apel P, decizie definitiva potrivit dispozitiilor art.417 lit.c Cod procedura penala, astfel ca petentul condamnat INA nu se mai afla in prezent in detentie preventiva, ci in executarea pedepsei aplicata prin sentinta penala nr.1567/20.09.2010 pronuntata de Judecatoria P, devenita definitiva prin respingerea cailor de atac exercitate de condamnat.
Fata de aceste considerente, avand in vedere ca cererea de liberare provizorie a fost formulata de condamnatul INA in etapa procesuala a executarii hotararii de condamnare, in baza art.1606 alin.1 si 4 raportat la art.1606 Cod procedura penala, Curtea a respins ca inadmisibila aceasta cerere.
In baza art.192 alin.2 Cod procedura penala, Curtea a obligat condamnatul la 200 lei cheltuieli judiciare catre stat, din care 100 lei onorariu aparator din oficiu.