Evadare. Elementele constitutive ale infractiunii. Abatere disciplinara.

Fapta condamnatului de a omite sa se intoarca la penitenciar, dupa ce a fost invoit pentru 24 de ore sa participe la inmormantarea mamei sale,nu constituie infractiunea de evadare prevazuta de art. 269, alin. 1 Cod penal, intrucat nu sunt indeplinite elementele constitutive ale acestei infractiuni, ci, eventual, poate constitui o abatere disciplinara reglementata de Legea nr. 275/2006.

Prin sentinta penala nr.382/27.11.2008  Tribunalul Harghita, in baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedura penala raportat la art. 10 lit. b Cod procedura penala l-a achitat pe inculpatul T. A. pentru infractiunea de evadare prevazuta de art. 269 alin. 1 Cod penal.
In baza art. 192 alin. 3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas in sarcina acestuia.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin rechizitoriul din data de 2 octombrie 2008 Parchetul de pe langa Tribunalul Harghita a dispus trimiterea in judecata a inculpatului T. A. pentru savarsirea infractiunii de evadare prevazuta de art. 269 Cod penal.
In cuprinsul actului de sesizare s-a retinut, in fapt, ca in perioada 22 - 23 august 2008 inculpatul, care era detinut in Penitenciarul Miercurea Ciuc, a beneficiat de o invoire de 24 de ore pentru a participa la inmormantarea mamei sale. Acesta nu s-a prezentat la ora stabilita pentru intoarcere si a fost depistat de organele de politie si reprezentantii penitenciarului in localitatea Siculeni, la fostul domiciliu al mamei sale.
In drept, parchetul a considerat ca fapta inculpatului de a nu respecta termenul fixat pentru intoarcerea in penitenciar ca urmare a invoirii   primite, intruneste  elementele  constitutive  ale  infractiunii  de evadare prevazuta de art. 269 Cod penal.
La intocmirea rechizitoriului parchetul s-a avut in vedere sesizarea judecatorului delegat, declaratiile invinuitului, angajament si inscrisuri privind acordarea permisiunii de a iesi din penitenciar.
Inculpatul a fost ascultat de instanta de fond.
Inculpatul T. A. executa o pedeapsa de 5 ani si 8 luni inchisoare fiind condamnat pentru savarsirea infractiunii de furt calificat. El se afla incarcerat in Penitenciarul Miercurea Ciuc fiind repartizat in regimul semideschis de executare. La data de 21 august 2008 comisia de individualizare din cadrul penitenciarului a hotarat sa-i acorde inculpatului permisiunea de a iesi din penitenciar pentru 24 de ore, pentru ca acesta sa participe la ceremonia de inmormantare a mamei sale. Inculpatul nu s-a intors la penitenciar in data de 23 august la ora 8,30, ora ce fusese stabilita de comisie, agentii penitenciarului insotiti de organele de politie depistandu-l la fosta locuinta a mamei sale la ora 10,00 de unde a fost adus la locul de detinere.
Potrivit art. 269 Cod penal, infractiunea de evadare consta in "evadarea din starea legala de retinere sau de detinere". Termenul de evadare nu este definit de legea penala astfel ca, interpretand per a contrarie dispozitiile art. 140 Cod penal, intelesul acestui termen este cel din vorbirea curenta. Potrivit DEX a evada inseamna a fugi, a scapa. Tinand seama de aceasta definitie, infractiunea se realizeaza, sub aspectul laturii obiective, printr-o actiune. Faptuitorul inlocuieste in fapt, starea de lipsire de libertate in care se afla in mod legal, cu starea de libertate.
In cauza, inculpatul a iesit in mod legal din starea de detinere, fiind invoit sa plece din penitenciar pentru 24 de ore, insa , acesta a omis sa se intoarca in starea de detinere, omisiune ce nu constituie o fapta prevazuta de legea penala. In opinia instantei de fond, fapta inculpatului poate constitui o abatere disciplinara savarsita in cursul executarii pedepsei inchisorii.
Impotriva acestei hotarari, in termenul legal a declarat apel Parchetul de pe langa Tribunalul Harghita, care solicita admiterea apelului, desfiintarea sentintei atacate si condamnarea inculpatului pentru infractiunea dedusa judecatii.
In motivarea apelului parchetul arata ca latura obiectiva a infractiunii de evadare, elementul material al acesteia consta intr-o actiune a persoanei care se sustrage in mod voit si ilegal de la privarea de libertate la care este supusa si nu are relevanta locul in care cel condamnat executa pedeapsa, daca lucreaza sau daca se gaseste in alt loc decat in penitenciar.
Consumarea infractiunii are loc in momentul in care autorul a trecut de la starea de privare de libertate la starea de libertate si pentru aceasta, nu are importanta daca autorul a fost repede prins si nici daca acesta, s-a predat dupa savarsirea infractiunii.
La momentul acordarii invoirii inculpatul a semnat un angajament prin care i s-au adus la cunostinta obligatiile care le are in timpul deplasarii la inmormantarea mamei sale ce a avut loc in orasul Vlahita, unde domicilia mama sa anterior decesului, iar inculpatul a fost gasit a doua zi pe raza comunei Ciceu la fostul domiciliu al mamei sale in urma masurilor intreprinse de organele de politie si cadrele din cadrul penitenciarului.
Sustinerile acestuia ca ar fi asteptat venirea copilului pe care nu 1-a vazut demult si care era bolnav, ca l-a  parasit  sotia in timpul detentiei nu au nici o relevanta in cauza. De asemenea la aprecierea intentiei infractionale nu pot fi avute in vedere declaratiile acestuia ca nu ar fi vrut sa evadeze atata timp cat cunostea sau trebuia si putea sa cunoasca consecintele actiunii sale.
Parchetul a apreciat, in baza probatoriului administrat in cauza ca, inculpatul in mod voit si ilegal a savarsit infractiunea de evadare prin faptul ca nu s-a intors la locul de detinere la ora si data stabilite inlocuind in acest fel starea de privare de libertate la care era supus cu cea de libertate.
Examinand legalitatea si temeinicia hotararii atacate sub aspectul motivelor de apel si in conformitate cu disp.art.378 rap.la art.371 Cod pr.penala, Curtea a apreciat ca apelul nu este fondat pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art.269 alin.1 Cod penal evadarea din starea legala de retinere sau detinere se pedepseste.
Asadar, infractiunea de evadare este o infractiune comisiva al carei element material se realizeaza intotdeauna printr-o actiune.
Actiunea de evadare inseamna sustragerea de la privarea de libertate la care o persoana este supusa prin parasirea in mod voit si ilegal a locului de retinere sau detinere ori prin scaparea de sub paza la care s-ar afla supusa persoana care se gaseste in stare de retinere sau detinere.
In speta, in mod corect a retinut prima instanta ca inculpatul nu a parasit  in mod ilegal locul de detinere, acesta fiind invoit de catre conducerea penitenciarului pentru 24 de ore sa participe la ceremonia de inmormantare a mamei sale, si in aceste conditii a omis sa se intoarca la ora stabilita, fiind gasit la fosta locuinta a mamei sale de catre agentii penitenciarului la o ora si jumatate dupa ce expirase timpul de intoarcere.
Prin urmare, omisiunea inculpatului de a se intoarce in penitenciar la ora stabilita nu constituie infractiunea de evadare prev. de art.269 alin.1 Cod penal, ci eventual poate constitui o abatere disciplinara reglementata de Legea nr.275/2006.
Fata de considerentele expuse, Curtea a apreciat ca hotararea atacata este legala si temeinica, astfel  ca in baza art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penala, a respins apelul parchetului ca nefondat.
In baza art.192 alin.3 Cod pr.penala, cheltuielile  judiciare raman in sarcina statului.