Cerere in constatarea nulitatii unei hotarari judecatoresti irevocabile.

Prin actiunea inaintata la  9 octombrie 2002 la Judecatoria Radauti, reclamantul Municipiul Radauti reprezentat prin Primar, a  chemat in judecata pe paratii P. M., G. C, V. I. C. si M. A., solicitand obligarea acestora sa-i predea in deplina proprietate si posesie imobilul situat in Radauti, str. Stefan cel Mare nr.19A, cu radierea inscrierii acestora din cartea funciara.
In sustinerea actiunii, reclamantul a relevat ca prin sentinta civila nr.295/1994 a Judecatoriei Radauti a fost admisa actiunea paratilor impotriva DGFP Suceava, constatandu-se calitatea lor de mostenitori ai defunctului S. L, decedat la 14 octombrie 1953, anulandu-se testamentul incheiat in favoarea numitei G. E. si stabilindu-se ca paratii sunt proprietarii imobilului din litigiu. Insa, la data mentionata paratii au chemat in judecata numai DGFP Suceava, desi proprietar tabular al imobilului era Statul Roman, care trebuia sa fie reprezentat legal in proces prin consiliul local. In contextul in care sentinta mentionata a ramas definitiva si irevocabila si atat contestatia in anulare cat si revizuirea au fost respinse ca nefondate, reclamantul a apreciat ca se impune promovarea unei actiuni in revendicarea imobilului sus indicat, pentru a se stabili adevaratul proprietar al imobilului prin compararea titlurilor partilor.
Prin sentinta civila nr.3453 din 8 noiembrie 2002 a Judecatoriei Radauti, s-a admis exceptia invocata de parati si s-a respins actiunea in revendicare formulata de reclamant, ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala activa.
Solutia instantei de fond a fost mentinuta ca legala si temeinica prin decizia civila nr.2558/23.12.2003 a Tribunalului Suceava, care a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul Municipiul Radauti.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia civila nr.1190 din 12.10.2004, a admis recursul declarat de Municipiul Radauti, a modificat decizia instantei de apel in sensul ca a admis apelul declarat de reclamant impotriva solutiei instantei de fond si, in rejudecare, a admis actiunea principala, cu obligarea paratilor sa lase in deplina proprietate si posesie in favoarea reclamantului imobilul din litigiu. S-a dispus si radierea paratilor din cartea funciara ce contine acest imobil.
Pentru a statua astfel, instanta de recurs a retinut ca sentinta civila nr.295/1994 a Judecatoriei Radauti, invocata ca temei al dreptului de proprietate al paratilor, a fost pronuntata doar in contradictoriu cu DGFP Suceava, care nu avea calitate procesuala pasiva in cauza, iar instanta de fond trebuia sa puna in discutie acest aspect. In aceste conditii, hotararea primei instante nu are valoarea de titlu de proprietate, cu atat mai mult cu cat in cauza s-au constatat falsuri in ceea ce priveste promovarea prezentului litigiu. In opinia instantei de recurs, este fara dubiu faptul ca "titlul" paratilor a fost obtinut in mod fraudulos si ca nu este opozabil reclamantului.
In ceea ce priveste titlul reclamantului, acesta rezulta din sentinta civila nr.1297/1965 pronuntata de fostul Tribunal Popular al Raionului Radauti, hotarare care la acea vreme a fost pronuntata in contradictoriu cu toate partile interesate.
In aceste conditii, comparand cele doua titluri, curtea facand aplicatiunea dispozitiilor legale in materie, art.480 Cod civil, a dat preferinta titlului reclamantului.
Prin cererea inaintata la 8 mai 2009 la Curtea de Apel Suceava, paratii M. A., I. C, P. M. si G. C. au solicitat constatarea nulitatii absolute a deciziei civile nr.1190 din 12 octombrie 2004 a Curtii de Apel Suceava prin care au fost obligati sa predea Municipiului Radauti imobilul situat in Radauti, str.Stefan cel Mare nr.19, inscris in CF 4806 Radauti, cu radierea dreptului de proprietate al paratilor.
In sustinerea cererii, paratii au relevat ca la data pronuntarii deciziei civile atacate, Decretul nr.111/1951, pe care s-a fundamentat solutia, era abrogat de cel putin 14 ani si considerat neconstitutional. Se releva de catre parati ca s-a incercat de catre Primaria municipiului Radauti desfiintarea titlului lor de proprietate, respectiv sentinta civila nr.295/18 ianuarie 1994 a Judecatoriei Radauti, insa aceasta hotarare a ramas definitiva si irevocabila iar contestatia in anular esi cererea de revizuire au fost respinse ca nefondate. Toate aceste aspecte arata ca titlul de proprietate al paratilor nu a fost desfiintat iar decizia nr.3256/2005 a ICCJ arata foarte clar ca Decretul 111/1951 a fost declarat neconstitutional in raport cu Constitutia din anul 1948.
In concluzie in opinia paratilor Curtea de Apel Suceava si-a depasit atributiile puterii judecatoresti, intrand in sfera legislativului, prin reactivarea unui act normativ abrogat si neconstitutional.
Cererea paratilor a fost respinsa, pentru considerentele ce succed:
Nulitatea este sanctiunea de drept civil care lipseste actul juridic civil de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru incheierea sa valabila. Cu alte cuvinte, nulitatea este sanctiunea ce intervine in cazul in care, la incheierea actului juridic civil, nu se respecta dispozitiile legale referitoare la conditiile de validitate ale actului juridic. Nulitatea poate fi absoluta atunci cand se incalca o norma juridica care ocroteste un interes general, sau relativa cand nu se respecta o norma juridica ce protejeaza un interes particular. Pentru ambele situatii discutate, nulitatea vizeaza actul juridic civil, prin care se intelege manifestarea de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, adica de a naste, modifica sau stinge un raport juridic civil concret.
Insa, hotararea judecatoreasca nu constituie un act juridic civil, ea fiind actul final al judecatii, actul de dispozitie al instantei cu privire la litigiul dintre parti, act cu caracter jurisdictional. Hotararea reprezinta scopul urmarit prin declansarea procesului, ratiunea lui de a fi, deoarece transeaza conflictul dintre parti.
In consecinta, este inadmisibila solicitarea paratilor de a se constata nulitatea absoluta a unei decizii civile pronuntata de instanta de recurs, in conditiile in care, asa cum s-a relevat mai sus, hotararea judecatoreasca nu este un act juridic civil.
Asa fiind, pentru considerentele expuse cererea paratilor a fost respinsa, cu consecinta mentinerii ca legale si temeinice a hotararii atacate.