Parinte aflat in executarea pedepsei. Legaturi personale cu minorul. Interesul superior al minorului

Prin actiunea inaintata la 29 noiembrie 2007 la Judecatoria Miercurea Ciuc, reclamantul K. L, detinut in Penitenciarul Aiud, a chemat in judecata pe parata N. E, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta in cauza, sa se stabileasca modalitatea de vizitare a minorului A. J. nascut la data de 21 iunie 2003 din relatiile de concubinaj ale partilor.
In sustinerea actiunii, reclamantul a relevat ca in prezent se afla in executarea unei pedepse privative de libertate de 20 de ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de omor calificat, insa nefiind decazut din exercitiul drepturilor parintesti, este indreptatit a avea legaturi personale cu minorul, pentru a veghea la cresterea si educarea acestuia. In opinia reclamantului, este posibil si justificat ca minorul sa fie adus periodic la penitenciar de catre parintii sau fratii reclamantului, dupa care acestia sa-l readuca la domiciliul paratei.
Prin sentinta civila  nr.1471 din 16 septembrie 2008 a Judecatoriei Miercurea Ciuc, s-a respins ca nefondata actiunea civila formulata de reclamant, solutie mentinuta ca legala si temeinica prin decizia civila nr.162 din 11 decembrie 2008 a Tribunalului Harghita, care a respins ca nefondat apelul reclamantului.
Pentru a statua astfel, instanta de apel a retinut ca minorul se afla in grija paratei, are varsta de 5 ani iar relatiile dintre parti sunt deosebit de tensionate, in conditiile in care reclamantul i-a omorat sora. Dupa cum a relevat in intampinare, parata nu doreste sa-si insoteasca copilul la penitenciar pentru a-si vedea tatal si nici sa-l incredinteze unei rude a paratului, mama sau frate, pentru a-l duce la penitenciar. Cele de mai sus coroborate cu varsta copilului, fac, ca cel putin pentru o perioada de timp legatura copilului cu tatal sau sa nu fie in interesul minorului. In fine, in pronuntarea solutiei adoptate, instanta de apel a avut in vedere disp.art.43 alin.3 si art.97  din Codul familiei, acordand prioritate absoluta interesului major al copilului.
Impotriva deciziei civile mentionate, reclamantul a inaintat in termen legal recurs, solicitand modificarea in tot a acesteia, in sensul admiterii actiunii civile promovate, conform solicitarii. In dezvoltarea memoriului de recurs, recurentul a relevat ca prin sentinta pronuntata i-a fost luat "dreptul de a fi tata", instanta referindu-se doar la varsta mica a copilului si impactul psihic pe care acesta l-ar avea daca si-ar vizita tatal la penitenciar. In opinia recurentului parintii sau rudele apropiate ale acestuia sunt in masura si indreptatiti de a duce copilul la penitenciar pentru a-si vizita tatal, fiind si in interesul copilului de a avea legaturi cu parintele sau. In final, reclamantul recurent a aratat ca instanta de judecata s-a referit numai la obligatiile pe care le are ca tata fata de minor nu si la drepturile la care este indreptatit potrivit legislatiei in vigoare.
In pofida redactarii simpliste a memoriului de recurs, reiese fara echivoc faptul ca reclamantul se prevaleaza de motivul prev. de art.304 pct.9 C.pr.civ.
Recursul dedus judecatii este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art.43 alin.3 din Codul familiei, parintele caruia nu i s-a incredintat copilul, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea si pregatirea lui profesionala. Ambii parinti au aceleasi drepturi si obligatii fata de copii lor minori, fara a se diferentia dupa cum acestia sunt din casatorie, din afara casatoriei, ori infiati (art.97 Codul familiei).
Conform art.2 alin.2 din Legea nr.272/2004 principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor copilului, altor reprezentanti legali ai sai, precum si oricaror persoane carora acesta le-a fost plasat in mod legal.
In speta dedusa judecatii, minorul A. J, nascut la 21 iunie 2003, a rezultat din relatiile de concubinaj ale partilor, insa la ora actuala reclamantul este in executarea unei pedepse privative de libertate de 20 de ani inchisoare, pentru infractiunea de omor calificat, victima fiind sora paratei.
Prin sentinta civila nr.1798/2006 a Judecatoriei Miercurea Ciuc, s-a respins actiunea formulata de reclamant avand ca obiect stabilirea programului de vizitare a minorului, hotarare ramasa definitiva si irevocabila, iar de la data pronuntarii si pana in prezent nu au intervenit modificari esentiale in situatia acestuia.
Cu toate ca prin hotararea judecatoreasca prin care paratul a fost condamnat penal, nu i-a fost aplicata pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor parintesti, avand in vedere gravitatea infractiunii comise, varsta mica a copilului, instanta de apel in mod corect a statuat  ca in prezent modalitatea de exercitare a drepturilor parintesti solicitate de reclamant nu corespunde interesului copilului.
Impactul psihic al vizitelor la penitenciarul unde este incarcerat reclamantul, in lipsa mamei minorului, ar dauna grav asupra dezvoltarii sale psihice la o varsta la care capacitatea de intelegere este diminuata. Pe de alta parte, stabilirea in sarcina altor persoane a raspunderii de a duce minorul la penitenciar,  nu poate fi impusa acestora, intrucat mama parata nu este de acord cu aceasta modalitate, care evident ar dauna interesului minorului.
Reclamantul are posibilitatea legala de a solicita pentru o perioada determinata de timp intreruperea executarii pedepsei, perioada in care va avea posibilitatea sa-si viziteze minorul, in contextul in care nu este decazut din exercitiul drepturilor parintesti.
Fata de cele ce preced, constatand ca hotararea atacata a fost data cu respectarea dispozitiilor legale in materie si neretinand din oficiu motive de casare de ordine publica, a fost respins ca nefondat recursul declarat.