Judecata. Administrarea probelor. Respectarea principiului contradictorialitatii.

Judecata. Administrarea probelor. Respectarea principiului contradictorialitatii.

Potrivit art. 167 alin. 2 Cod pr. civila dovezile vor fi administrate inainte de inceperea dezbaterilor asupra fondului.
Cercetarea la fata locului este reglementata de art. 215-217 Cod pr. civila si este o proba judiciara directa prin care instanta constata nemijlocit starea si situatia unui obiect , modul de asezare a unor lucruri etc.
Din moment ce aceasta proba a fost administrata dupa inchiderea dezbaterilor, in cadrul termenului de amanare a pronuntarii hotararii, fara ca partea recurenta sa fie pusa in situatia de a discuta proba respectiva, pe care tribunalul si-a intemeiat solutia, instanta a incalcat principiul contradictorialitatii, potrivit caruia nici o proba nu-i poate fi opusa celeilalte parti  daca nu i s-a dat posibilitatea de a o discuta.
In aceasta situatie partea a suferit o vatamare in sensul art. 105 Cod pr. civila ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului indeplinit cu neobservarea formelor legale. Prin sentinta civila nr.195 din 17.04.2006 a Judecatoriei Toplita s-a respins actiunea reclamantei T. L., impotriva paratului T. L., s-a admis cererea reconventionala a paratului T. L. si s-a stabilit linia de hotar intre terenul proprietatea paratului reconventional T. L. inscrisa in C.F. nr.205 Toplita nr. Cds. 357 si terenul folosit de reclamanta T. L. inscris in C.F. nr. 6884 Toplita nr. Top 5121/1/2/b conform liniei punctate din Planul de situatie intocmit de expert tehnic S. G. si anume: la strada pe o latime de 0,58 m fata de gardul existent, la linia bucatariei de vara pe o latime de 0,48 m fata de gardul existent, la linia salciei vechi existente pe hotar pe o latime de 0,35 m de gardul existent, iar in fundul gradinii pe o latime de 0,30 m de gardul existent, s-a luat act de renuntare din partea reclamantei T. L. la judecata capatului din actiune referitor la obligarea paratului sa-i lase in linistita si pasnica posesie si folosinta suprafata de 75 m lungime si 60-40 cm latime (capatul 1 din actiune) si a fost obligata reclamanta T. L. la 910,70 Ron cheltuieli de judecata paratului reconventional T. L., constand in taxa judiciara de timbru, timbru judiciar, onorariu avocatial si onorariu expertiza.
In considerentele hotararii s-au retinut urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 195/2006 pronuntata de Judecatoria Toplita, a fost respinsa actiunea inaintata de reclamanta T. L.  impotriva paratului T. L.
A fost admisa cererea reconventionala a paratului T.  L.  si s-a stabilit linia de hotar intre terenul proprietatea paratului reconventional T.  L. inscrisa in C.F. nr.205 Toplita nr.Cds.357 si terenul folosit de reclamanta T. L.  inscris in C.F. nr. 6884 Toplita nr. Top 5121/1/2/b, conform liniei punctate din Planul de situatie intocmit de expert tehnic S. G. si anume: la strada pe o latime de 0,58 m fata de gardul existent, la linia bucatariei de vara pe o latime de 0,48 m fata de gardul existent, la linia salciei vechi existente pe hotar pe o latime de 0,35 m de gardul existent, iar in fundul gradinii pe o latime de 0,30 m de gardul existent.
S-a luat act de renuntare din partea reclamantei T. L. la judecata capatului din actiune referitor la obligarea paratului sa-i lase in linistita si pasnica posesie si folosinta suprafata de 75 m lungime si 60-40 cm latime (capatul 1 din actiune).
Reclamanta T. L. a fost obligata la 910,70 RON cheltuieli de judecata paratului reconventional T. L., constand in taxa judiciara de timbru, timbru judiciar, onorariu avocatial si onorariu expertiza.
Instanta de fond a retinut ca prin sentinta civila nr.39 din 4 februarie 2004 pronuntata de Judecatoria Toplita in dos. Nr. 999/R/2003, irevocabila prin Decizia civila nr.361/R/9 noiembrie 2004 pronuntata de Tribunalul Harghita in dos. Nr. 1673/2004, reclamanta T. L. a fost obligata sa-l lase pe paratul T. L. in linistita posesie asupra terenului aflat in spatele casei acestuia din urma pe o portiune de 75 m lungime si 60-40 cm latime cu mutarea gardului pe vechile semne de hotar.
Aceasta hotarare a fost pronuntata in materie posesorie iar in prezent litigiul dintre parti urmeaza a se solutiona pe taram petitoriu deoarece actiunea in granituire este o actiune reala, petitorie, prin care reclamantul pretinde ca, in contradictoriu cu paratul, instanta sa determine, prin semne exterioare, intinderea fondurilor lor invecinate.
Astfel instanta, in raport cu inscrisurile aflate la dosar, a analizat daca sunt indeplinite conditiile prev. de art.584 Cod civil care carmuiesc institutia granituirii.
in primul rand, legea prevede ca atat reclamantul cat si paratul sa aibe calitatea de proprietari ai fondurilor invecinate, precum si sa se faca dovada titlului pe care se intemeiaza aceasta calitate. in speta, reclamanta este doar coproprietara de carte funciara asupra terenului pe care il foloseste, dreptul sau de proprietate asupra cotei de 250/4250 fiind intabulat cu titlu de cumparare in C.F. nr. 6884 Toplita nr.top 5121/1/2/b, nefiind sistata starea de indiviziune, cota acesteia fiind una abstracta. Prin urmare, legea prevede calitatea de proprietar si nu de coproprietar al fondului ce se urmareste a se delimita de cel invecinat.
Pentru acest motiv, instanta a respins cererea reclamantei pentru granituire si a admis cererea reconventionala tot pentru stabilirea liniei de hotar insa in conditiile aratate de parat, care a dovedit a fi indeplinite conditiile prevazute de lege in materia granituirii.
Astfel, paratul reconventional a dovedit calitatea de proprietar al fondului ce se urmareste a se delimita de cel invecinat, fiind proprietar cu titlu de drept de reconstituire in baza Legii 18/1991, fiind evidentiat dreptul sau in Titlul de proprietate nr.57058 din 31 octombrie 2002 si inscris in C.F. nr.205 Toplita nr. Cds. 357.
Intrucat reclamanta asupra imobilului pe care il foloseste nu a facut dovada sistarii starii de indiviziune, nu a clarificat situatia juridica a terenului cu coproprietarii din cartea funciara impreuna cu care este intabulata nu poate reclama trasarea unui hotar fata de proprietatea paratului, deoarece in sistemul cartilor funciare datele inscrise in ele cu privire la suprafete nu le garanteaza, cu atat mai mult cu cat nu este sistata starea de indiviziune intre coproprietari, pe cand imobilul paratului reconventional are la baza un titlu de proprietate si o schita de plan vizata de OJCGC Harghita cu numar 3672/2003 a caror date corespund cu datele tehnice identificate la fata locului prin expertiza efectuata in cauza de expert S. G.
In cauza s-a efectuat o expertiza si de expert F. I. careia i s-a indicat ca obiectiv principal sa arate linia de hotar conform actelor si a schitei de intabulare a titlului de proprietate al paratului.
Lucrarea efectuata de exp. F. I. este subiectiva deoarece din studiul expertizei acesteia rezulta ca nu a aratat linia de hotar astfel cum i s-a solicitat ci si-a exprimat parerea in expresia "actualul hotar este bun", ignorandu-se faptul ca partile s-au judecat pentru tulburare in posesie in urma careia reclamanta a fost obligata sa-si mute gardul la distanta de 60-40 cm de gardul actual. Experta arata ca terenul paratului are doar suprafata de 2.275 mp, ignorand si de aceasta data aceeasi sentinta, diferenta de suprafata de 16 mp din terenul paratului regasindu-se in folosinta reclamantei prin mutarea gardului si concluzioneaza fara temei ca suprafata de teren a paratului ar trebui redusa de la 2.291 mp la 2.275 mp. Daca s-ar lua in considerare concluziile exp.F. I., implicit s-ar legaliza faptul tulburarii in posesie.
Instanta a considerat subiectiva lucrarea efectuata de aceasta experta si datorita faptului ca nu a propus micsorarea unei suprafete fara sa observe starea de indiviziune a suprafetei invecinate. Cert este ca in esenta atat expertiza efectuata de exp. F. I.  cat si din expertiza efectuata de exp.  S.G. , reclamanta foloseste mai mult teren decat are in actele de proprietate, acel plus de teren este tocmai cel care l-a ocupat prin mutarea gardului.
Instanta a efectuat si o cercetare locala in care a observat ca reclamanta are o constructie-bucatarie de vara la hotar cu proprietatea paratului, fiind astfel construita incat linia ce formeaza gardul despartitor este pana la aceste constructii dreapta iar in dreptul constructiilor este o linie franta in grad de cea. 15-20 grade inspre terenul paratului. Gardul despartitor apare ca un semn vechi de hotar care nu mai are aceeasi linie si forma prin spatele bucatariei reclamantei, fiind curbat si atinge constructia paratului iar picatura streasinii de pe casa paratului se scurge intr-adevar pe acoperisul casei reclamantei. Reclamanta nu a prezentat la dosar nici o autorizatie pentru constructia acestei bucatarii de vara.
Prin urmare pentru a stabili care din parti au dreptate si pentru delimitarea hotarelor dintre acestea, instanta a luat in considerare expertiza exp.S. G.  care a masurat cele doua imobile si apoi a calculat suprafetele rezultate din masuratoare prin comparare cu cele din evidentele de carte funciara. Astfel, in prima varianta, adica a stabilirii hotarului pe linia gardului existent asa cum a cerut reclamanta, in urma masuratorilor au rezultat pentru imobilul detinut de T. L. 1.494 mp iar pentru imobilul detinut de T. L. 2.267 mp. in cea de-a doua varianta adica cu hotarul pe linia pretinsa de parat adica pe vechiul amplasament a rezultat suprafata de 1.472 mp pentru reclamanta si 2.289 mp pentru parat. Acestea sunt masuratorile la fata locului.
Din evidentele de carte funciara rezulta ca reclamanta T. L. figureaza in C.F. nr.6884 Toplita nr.top 5121/1/2/b gradina in intravilan la postata "C." cu o suprafata totala de 4.250 mp din care reclamanta cu cota parte de 250/4.250 parte cu titlu de cumparare conform incheierii nr.2169/2002 c.f. si mai figureaza in C.F. nr.6716 Toplita nr.top 5122/2/2 casa din lemn acoperita cu tigla, curte si gradina la postata "C." cu o suprafata de 1.150 mp in cota de 1/1 parte cu titlu de cumparare conform incheierii nr.707/1993 c.f., deci in totalitate 1.400 mp (250 mp + 1.150 mp).
Paratul T.L. figureaza in cartea funciara cu caracter nedefinitiv a localitatii Toplita cu numar cadastral 357 cu o suprafata de 2.291 mp casa, grajd cu sura, magazie, curte si gradina in intravilan la postata "C.".
Comparand suprafetele masurate la fata locului cu datele de carte funciara se poate observa lesne ca reclamanta are mai mult teren decat cel mentionat in evidentele de carte funciara cu 94 mp, respectiv 72 mp, iar pentru parat suprafata gasita a fata locului corespunde cel mai mult cu imobilul evidentiat in cartea funciara. in plus, aspectul gardului (linie dreapta pana la constructii si franta, curbata intre constructii) duce la aceeasi concluzie ca vechiul amplasament a fost modificat de reclamanta.
Potrivit art.584 Cod civil, granituirea consta in a fixa prin semne externe si vazute limita ce deosebeste doua fonduri limitrofe, pentru a impiedica incalcarile sau impresurarile reciproce dintre vecini. in speta, aceste semne exterioare si vizibile sunt prezentate in raportul de expertiza al exp. S.  G. si observate de instanta la fata locului a caror dimensiuni vor fi cuprinse in dispozitivul hotararii.
Prin decizia civila nr.194 din 19.10.2006 a Tribunalului Harghita s-a admis apelul declarat de apelanta T. L., impotriva sentintei civile nr.195 din 17.04.2006 pronuntata de Judecatoria Toplita, pe care o schimba in parte in sensul ca s-a admis actiunea formulata de reclamanta T. L. impotriva paratului T. L. si in consecinta s-a stabilit linia de hotar intre imobilul reclamantului inscris in C.F. 6884 Toplita, nr top 5121/1/2/b si imobilul paratului inscris in C.F. nr 205 Toplita, nr cadastral 357, pe locul gardului existent conform liniei continue din Planul situatiei intocmit de expert tehnic judiciar S. G., s-a respins cererea reconventionala formulata de paratul T. L. , s-a luat act de declaratie de renuntare a reclamantei la judecata capatului 1 din actiune referitor la obligarea paratului sa-i lase in linistita si pasnica posesie suprafata de 75 m lungime si 60-40 cm latime si a fost obligat intimatul sa plateasca apelantei suma de 988,45 RON, reprezentand cheltuieli de judecata in fond si apel.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de apel a aratat urmatoarele:
Examinand actele si lucrarile dosarului, hotararea instantei de fond si avand in vedere si cele constatate cu ocazia oculatiei la fata locului, tribunalul a stabilit ca apelul declarat este intemeiat.
Acesta pentru ca instanta de fond la stabilirea liniei de hotar a avut in vedere mai mult rezultatul masuratorilor facute de experti cu privire la intinderea imobilelor din litigiu conform suprafetelor inscrise in C.F.
Dar obiectul litigiului nu il constituie revendicarea vreunei suprafete de teren ci acela de stabilirea hotarului dintre cele doua imobile pe linii de hotar deosebite cerute atat in actiunea principala cat si in actiunea reconventionala.
In urma cercetarii la fata locului in prezenta partilor s-a putut stabili ca intre cele doua imobile exista un gard foarte vechi care in unele locuri este deja deteriorat de umezeala si de vreme.
Langa gard pe imobilul proprietatea apelantei exista amenajat un sant pentru scurgerea apel de ploaie iar marginea santului este protejat de niste stalpi de cativa centimetri despre care intimatul sustine ca ar fi stalpii vechi ai gardului.
In urma oculatei instanta a stabilit ca stalpii respectivi sunt doar de protectie si nu reprezinta vechiul hotar intre cele doua imobile.
Astfel s-a putut constata fara nici un dubiu ca hotarul dintre cele doua imobile este pe linia continua din planul de situatie intocmit de exp.S.  G. - hotarul existent in prezent si nu cel indicat de parat.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs, in termen legal, paratul reclamant reconventional T. L. P., solicitand admiterea recursului, casarea deciziei civile si trimiterea cauzei pentru rejudecare la Tribunalul Harghita.
In subsidiar, in baza art.304 pct.9 si art.312 pct.3 C.pr.civ., s-a solicitat admiterea recursului declarat, modificarea deciziei nr.194/19.10.2006 a Tribunalului Harghita in sensul respingerii apelului declarat de reclamanta, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea recursului s-a aratat ca linia de hotar trebuie sa fie in conformitate cu actele de proprietate detinute de catre parti si semnele exterioare de hotar.
La data la care s-au efectuat expertizele topografice precum si cercetarea locala efectuata de judecatorie si de tribunal, sentinta de tulburare in posesie, prin care reclamanta a fost obligata sa lase recurentului in linistita si pasnica posesie terenului aflat in spatele casei pe lungimea de 75 m si latime de 60-40 cm, nu se putuse executa.
Din verificarile facute de topografi rezulta ca reclamanta foloseste mai mult teren decat pretinde ca ar avea in proprietate, de fapt acel plus este terenul care l-a ocupat prin mutarea gardului.
La stabilirea liniei de hotar trebuia sa se porneasca de la datele de carte funciara si documentatia de intabulare in CF a titlului de proprietate.
Decizia este nelegala - art.304 pct.5 C.pr.civ. cu art.167 alin.2 C.pr.civ. si art.105 alin.2 C.pr.civ., deoarece este pronuntata pe baza unei singure probe: cercetarea locala efectuata de tribunal la 16.10.2006 dupa ce in prealabil la data de 12.10.2006 cauza s-a dezbatut in fond.
Prin administrarea unor probe dupa inchiderea dezbaterilor s-a incalcat dreptul la aparare, deoarece partea interesata nu a mai putut sa-si expuna pozitia cu privire la cele ce urmau sa se constate in procesul verbal.
S-a mai sustinut ca reclamanta nu poseda vreun titlu de proprietate.
Prin intampinarea depusa la 13.12.2006 reclamanta T. L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii s-a aratat ca nu se pot invoca prev.art.167 alin.2 C.pr.civ., deoarece prin incheierea nr.2 din data de 14.09.2006 instanta de apel a stabilit ca este necesara o cercetare la fata locului iar prin incheierea nr.3 din 12.10.2006 aceeasi instanta a dispus ca proroga pronuntarea pana la data de 19.10.2006 pentru a se putea administra aceasta proba.
Deci aceasta proba a fost incuviintata inainte de inceperea dezbaterilor asupra fondului, iar nulitatea actelor de procedura prev. in art.105 alin.2 C.pr.civ. nu opereaza fata de decizia civila recurata.
In mod gresit recurentul face trimitere la art.216 C.pr.civ.
De asemenea s-a apreciat ca nu este incident nici motivul prev. de art.309 pct.9 C.pr.civ., instanta de apel in mod corect a apreciat asupra granituirii.
La data de 22.12.2006 s-a depus de catre recurent raspuns la intampinare prin care s-au reiterat motivele de recurs.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, instanta a constatat  ca recursul declarat este fondat in sensul celor ce urmeaza.
In sedinta publica din 14.09.2006, Tribunalul Harghita a gasit necesara efectuarea unei deplasari a instantei la fata locului, fiind stabilit ca si termen data de 26.09.2006, orele 13,00.
In sedinta publica din 12.10.2006 se constata ca nu s-a efectuat cercetarea la fata locului si in vederea administrarii acestei probe s-a amanat pronuntarea hotararii judecatoresti dupa ce s-a acordat cuvantul asupra dezbaterii fondului.
Oculata a avut loc la data de 16.10.2006 iar hotararea s-a pronuntat in data de 19.10.2006.
Porivit art.167 alin.2 C.pr.civ. dovezile vor fi administrate inainte de inceperea dezbaterilor asupra fondului.
Cercetarea la fata locului este reglementata de art.215 - 217 C.pr.civ. si este o proba judiciara directa, prin care instanta constata nemijlocit, starea si situatia unui obiect, modul de asezare a unor lucruri, etc.
Tribunalul si-a intemeiat solutia pe aceasta proba administrata dupa inchiderea dezbaterilor.
Partea recurenta nu a fost pusa in situatia de a-l putea discuta, iar instanta nu este indreptatita sa-si intemeieze hotararea pe aceasta proba.
Procedand astfel si intemeindu-si solutia pe aceasta proba, instanta a incalcat principiul contradictorialitatii, potrivit caruia nici o proba nu-i poate fi opusa celeilalte parti daca nu i s-a dat posibilitatea de a o discuta. Respectarea acestui principiu asigura totodata egalitatea partilor in fata instantei de judecata si dreptul la aparare.
Astfel, partea a suferit o vatamare in sensul art.105 C.pr.civ., ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului indeplinit cu neobservarea formelor legale.
Pentru cercetarea fondului cauzei este insa utila, necesara si pertinenta cercetarea la fata locului.
In situatia nulitatii acestei probe, a incalcarii dreptului la aparare si a principiului contradictorialitatii, instanta  a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului, astfel incat, in baza art.312 pct.5 C.pr.civ., s-a admis recursul declarat de parat, s-a casat decizia civila atacata si s-a dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Harghita.