Cerere de anulare a declaratiei de revocare a testamentului. Art. 53, art. 50, lit. c din Legea nr. 36/1995

Cerere de anulare a declaratiei de revocare a testamentului. Art. 53, art. 50, lit. c din Legea nr. 36/1995.

In opisul registrului general notarial apare inregistrata cererea defunctului V. L., pentru intocmirea unei declaratii de revocare a testamentului,  nefiind facute corecturi sau stersaturi, nefacandu-se dovada nulitatii actului notarial raportat la dispozitiile art. 53 si art. 50, lit. c din Legea nr. 36/1995. Cu privire la motivul de nulitate privind lipsa discernamantului defunctului la momentul intocmirii declaratiei de revocare a testamentului, Curtea a constatat ca nici acest motiv nu a fost probat in cauza. Dimpotriva, potrivit concluziilor raportului de expertiza medico-legala psihiatrica, defunctul V. L. nu suferea la data de 22 martie 2005 de nicio afectiune psihiatrica de natura sa-i afecteze discernamantul.

Prin decizia civila nr. 149 din 22.05.2012 a Tribunalului Mures, pronuntata in dosarul nr. 3128/320/2007 s-a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta V. C. V. impotriva sentintei civile nr. 5293/28 mai 2010, pronuntata de Judecatoria Targu-Mures in dosarul nr. 3128/320/2007 si s-a dispus obligarea  apelantei V. C. V. la plata in favoarea intimatului V. L. a sumei de 1.000  lei cu titlu de cheltuieli de judecata in apel.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de apel a retinut ca nulitatea actului autentic atacat pentru lipsa consimtamantului defunctului nu este dovedita, iar probele administrate in apel nu sprijina nici sustinerea apelantei reclamante cu referire la data prezentarii si semnarii actului atacat de catre defunct.
De asemenea, tribunalul a retinut ca nici nulitatea actului notarial, raportat la art.53 si art.50 lit.c din Legea nr.36/1995 nu a fost dovedita, avand in vedere ca, desi in Registrul notarial general apar stersaturi la pozitia 329, instanta a procedat si la compararea datelor cuprinse la acest nr. de inregistrare, cu datele din Opisul registrului general notarial, constatand ca  in opis apare inregistrata cererea defunctului V. L. pentru intocmirea unei declaratii de revocare a testamentului,  in opis nefiind facute corecturi sau stersaturi.
Impotriva acestei hotarari reclamanta V. C. V. a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea deciziei in sensul admiterii apelului, schimbarii sentintei nr. 5293/2010 a Judecatoriei Tg - Mures si admiterea actiunii, astfel cum a fost formulata.
In motivarea recursului, reclamanta a aratat ca instanta de apel nu  a manifestat rol activ, in contextul in care existau indicii ca modificarea din registrul notarial a operat pentru  a introduce in registru un act completat la o data ulterioara.
Recurenta a mai aratat ca instanta de apel a interpretat eronat materialul probator, retinand ca nu ar fi dovedite motivele de nulitate invocate. Mai mult, instanta a respins nejustificat cererea de reaudiere a martorilor C. J. si B. A., care au fost internati in acelasi salon cu defunctul si care pot confirma ca prezentarea si semnarea declaratiei de revocare a testamentului s-a facut la 09 aprilie 2005.
In drept, recurenta si-a intemeiat recursul pe dispozitiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila.
Examinand decizia atacata din perspectiva motivelor invocate, instanta de control judiciar a constatat urmatoarele:
In fapt, defunctul V. L., decedat la data de 18.04.2005 a intocmit la data de 09.02.1993 un testament autentificat sub nr. 2612, prin care a dispus ca intreaga sa avere sa revina sotiei sale supravietuitoare, respectiv recurentei V. C.V..
La data de 22.03.2005 prin declaratia de revocare autentificata sub nr. 111 la BNP H. S., defunctul a revocat testamentul intocmit anterior.
Conform certificatului de mostenitor nr. 171/2005 au calitatea de succesori ai defunctului V. L., recurenta, in calitate de sotie supravietuitoare si intimatul, in calitate de fiu.
Argumentele invocate de recurenta in sustinerea cererii de anulare a declaratiei de revocare a testamentului autentic din martie 2005 au fost, pe de o parte, faptul ca data declaratiei de revocare a testamentului ar fi alta decat cea inscrisa in incheierea de autentificare, iar pe de alta parte, lipsa consimtamantului defunctului, datorita lipsei discernamantului, determinata de boala de care suferea.
Cu privire la primul motiv, Tribunalul a sesizat Parchetul de pe langa Curtea de Apel Targu-Mures, in vederea efectuarii cercetarilor cu privire la savarsirea de catre notarul public a vreunei fapte penale in legatura cu declaratia de revocare a testamentului, iar prin Rezolutia din data de 19 aprilie 2011 a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Tg.Mures, s-a dispus neinceperea urmarii penale fata de faptuitorul H. S., cercetat sub aspectul savarsirii infractiunii de fals intelectual prevazuta de art.289 Cod penal si fata de faptuitorul V. L., cercetat sub aspectul savarsirii instigarii la infractiunea de fals intelectual, prev. de art.25 raportat la art.289 Cod penal, ca urmare a intervenirii prescriptiei raspunderii penale.
Instanta de apel a procedat la verificarea registrul notarial in original prin comparare cu datele inregistrate in opisul registrului general notarial, constatand ca,  in perioada 22 martie-11 aprilie 2005, s-au inregistrat, cronologic, o serie de acte notariale, iar la pozitia 329 din Registrul notarial general apare incheierea de autentificare nr.111 din 22 martie 2005 si numele partii V. L. (fila 59 dosar apel) si, succesiv, actele notariale inregistrate la data de 11 aprilie 2005, se termina cu pozitia 884 (fila 103 dosar apel). De asemenea, din copia Registrului (fila 99 dosar) comparat cu constatarile instantei in urma consultarii registrului in original, reiese ca la data de 9 aprilie 2005 (data invocata de apelanta reclamanta), nu s-au efectuat inregistrari de acte notariale. Inregistrari de acte notariale s-au efectuat la data de 8 aprilie 2005 (ultima pozitie fiind 843-844 - fila 99), iar inregistrarea de la pozitia nr.845 este din data de 11 aprilie 2005 (fila 99).
Totodata, instanta a constatat ca in opis apare inregistrata cererea defunctului V. L., pentru intocmirea unei declaratii de revocare a testamentului,  nefiind facute corecturi sau stersaturi.
Avand in vedere toate verificarile efectuate de instanta, mentionate anterior, Curtea a constatat ca sustinerile recurentei in sensul ca instanta nu a manifestat rol activ sunt nefondate, urmand a fi respinse. Cat priveste probele testimoniale solicitate de reclamanta, Curtea a constatat ca instanta in mod legal a incuviintat aceste probe si a facut aplicarea corecta a dispozitiilor art. 186 si art. 188 alin. 3 din Codul de procedura civila.
Fata de cele expuse anterior, Curtea a constatat ca instanta a interpretat corect materialul probator administrat,  retinand ca nu s-a facut dovada nulitatii actului notarial raportat la dispozitiile art.53 si art.50 lit.c din Legea nr.36/1995.
Cu privire la motivul de nulitate privind lipsa discernamantului defunctului la momentul intocmirii declaratiei de revocare a testamentului, Curtea a constatat ca nici acest motiv nu a fost probat in cauza. Dimpotriva, potrivit concluziilor raportului de expertiza medico-legala psihiatrica (fila 170 in dosarul primei instante) defunctul V. L. nu suferea la data de 22 martie 2005 de nicio afectiune psihiatrica de natura sa-i afecteze discernamantul.
Fata de considerentele expuse, Curtea a constatat ca hotararea este legala, dispozitiile legale incidente fiind corect aplicate, nefiind incident motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, astfel ca in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 din Codul de procedura civila a respins ca nefondat recursul promovat de reclamanta V. C. V. impotriva deciziei civile nr. 149 din 22.05.2012, pronuntata de Tribunalul Mures in dosarul nr. 3128/320/2007.
Fiind in culpa procesuala, in temeiul dispozitiilor art. 274 din Codul de procedura civila, recurenta a fost obligata la plata catre intimatul V. L. a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata in recurs, reprezentand onorar avocatial conform chitantei nr. 125/10.10.2012 (f.15).
De asemenea, in temeiul dispozitiilor art. 19 alin. 1 din OUG nr. 51/2008, cheltuielile procesuale avansate de stat, constand in onorariul avocatului desemnat, ca urmare a admiterii cererii de ajutor public judiciar, formulata de recurenta, in cuantum de 300 lei, vor ramane in sarcina acestuia.