Stabilire program de vizitare. Interesul superior al copilului

Stabilire program de vizitare. Interesul superior al copilului. 

In exercitarea dreptului copilului de a dezvolta relatii cu ambii parinti trebuie avut in vedere in primul rand interesul superior al copilului. Relatiile copilului cu tatal sau trebuie sa fie efective, astfel incat acesta sa poata contribui la educarea minorului. Din acest motiv, programul de vizitare trebuie sa satisfaca in primul rand interesul copilului, dar si dreptul tatalui de a se implica in cresterea, dezvoltarea si educarea copilului sau.

Prin decizia civila nr. 169 din 05.06.2012 a Tribunalului Mures, pronuntata in dosarul nr. 12186/320/2010 s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta H. B. E. impotriva sentintei civile nr. 8640 din 16 noiembrie 2011 pronuntata de Judecatoria Tg.-Mures.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de apel a retinut ca apelanta a invocat in sustinerea necesitatii schimbarii programului de vizita, relatiile tensionate si lipsa de comunicare dintre parti, insa nu s-a invocat faptul ca intimatul nu ar manifesta grija parinteasca fata de minora sau ca intimatul nu ar avea conditii locative in Romania.
Tribunalul a constatat ca sustinerile apelantei nu justifica schimbarea sentintei atacate in sensul stabilirii programului de vizita exclusiv pe teritoriul Spaniei, neavand relevanta in prezenta procedura de drept comun, masurile provizorii si urgente luate in procesul de divort al partilor, pe cale de ordonanta presedintiala.
Tribunalul a avut in vedere pozitia intimatului, retinand ca un program constant si definitiv de acordare a dreptului tatalui la relatii personale cu copilul exclusiv pe teritoriul Spaniei l-ar supune la costuri prea mari, necesare pentru transport, cazare si traiul zilnic.
Cu privire la programul efectiv de vizitare a copilului de catre tata, tribunalul a avut in vedere circumstantele prezentei cauze, respectiv faptul ca parintii copilului locuiesc in tari diferite, pentru o exercitare efectiva a dreptului de vizitare a copilului, impunandu-se stabilirea unui program, care, pe de o parte, sa nu se suprapuna cu programul scolar al copilului si, pe de alta parte, sa nu supuna copilul unui ritm obositor ce ar putea fi cauzat de calatoriile  la intervale scurte de timp, pe distanta mare dintre domiciliile parintilor. De aceea, in conditiile in care in timpul anului scolar nu s-a stabilit program de vizita pentru apelant, raportat la un an calendaristic, s-a apreciat ca fiind inechitabila solicitarea apelantei de reducere a perioadei de vizita stabilita de prima instanta (doua luni si o saptamana in timpul vacantelor).
Impotriva acestei hotarari reclamanta a formulat recurs, solicitand modificarea deciziei atacate, in sensul admiterii apelului declarat impotriva sentintei civile nr. 8640 din 16 noiembrie 2011 pronuntata de Judecatoria Tg.- Mures, schimbarea in parte a acestei hotarari in sensul ca programul de vizitare stabilit sa se realizeze numai pe teritoriul Spaniei.
In motivarea recursului, recurenta a aratat ca programul de vizitare stabilit de instanta ii da posibilitatea paratului de a aduce minora in Romania si a o retine pe teritoriul acestui stat, intr-un mediu neagreat de copil, aspect ce poate avea consecinte grave asupra dezvoltarii sale psihice.
In acest sens, recurenta a aratat ca s-a intamplat ca paratul sa nu-si mai dea acordul pentru deplasarea minorei inapoi in Spania, fapt ce a dus la prelungirea sederii ei in Romania si dupa inceperea anului scolar. Astfel recurenta a aratat ca interesul minorei este sa evite o situatie de stres asemanatoare cu cea din vara anului 2010.
Recurenta a criticat si durata pentru care s-a stabilit pe perioada vacantei de vara posibilitatea paratului de a o ridica pe minora, aratand ca interesul acesteia este ca vacanta de vara sa o petreaca in mod egal cu ambii parinti, aratand ca motivarea instantei este contradictorie pe acest aspect.
In drept, recurenta a invocat dispozitiile art. 304 pct. 7, 9 din Codul de procedura civila.
Examinand decizia atacata din perspectiva motivelor invocate, instanta de control judiciar a constatat ca recursul promovat este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Curtea a subliniat  faptul ca in exercitarea dreptului copilului de a dezvolta relatii cu ambii parinti trebuie avut in vedere in primul rand interesul superior al copilului. Relatiile copilului cu tatal sau trebuie sa fie efective, astfel incat acesta sa poata contribui la educarea minorului. Din acest motiv, programul de vizitare trebuie sa satisfaca in primul rand interesul copilului, dar si dreptul tatalui de a se implica in cresterea, dezvoltarea si educarea copilului sau.
Curtea a retinut faptul ca este in interesul copilului sa cunoasca deopotriva si familia tatalui, sa cunoasca mediul de viata in care tatal sau traieste, acesta fiind in masura sa asigure minorei conditii materiale si locative corespunzatoare in timpul programului de vizitare.
Solicitarea recurentei de a se stabili un program de vizitare a tatalui exclusiv pe teritoriul Spaniei nu este in interesul minorei si ar pune in sarcina paratului costuri prea mari. Incidentul invocat de recurenta petrecut in vara  anului 2010, nu este un motiv suficient pentru a interzice paratului sa aduca minora in Romania.
Referitor la perioada programului de vizitare stabilita in timpul vacantei de vara, Curtea a constatat ca instanta de fond a apreciat in mod corect si echitabil asupra duratei acesteia, din perspectiva faptului ca in timpul anului scolar nu i s-a acordat intimatului drept de vizitare, tocmai avand in vedere interesul copilului.
Din probele administrate nu rezulta sub nicio forma vreun indiciu privind  existenta vreunei stari de pericol pentru minora in contextul programului de vizitare stabilit. Din aceasta perspectiva, instanta constata ca hotararea nu este contradictorie.
In consecinta, Curtea a constatat ca programul de vizitare corespunde interesului minorei, hotararea ce face obiectul prezentei analize fiind data cu aplicarea corecta a principiilor enuntate in art.2 alin.3 si 4 din legea 272/2004 si cu respectarea dreptului tatalui de a avea legaturi efective cu copilul.
Avand in vedere aceste considerente, constatand ca nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevazute de art. 304 pct. 7 si 9 din Codul procedura civila, in temeiul prevederilor art. 312 din Codul de procedura civila, Curtea a respins ca nefondat recursul promovat de reclamanta H. B. E. impotriva deciziei civile nr. 169 din 05.06.2012 pronuntata in dosarul nr. 12186/320/2010 al Tribunalului Mures.