Servitute de trecere

Servitutea de trecere cu piciorul si cu vehiculul nu poate fi disociata astfel incat sa se ajunga la concluzia ca proprietatea reclamantului ar trebui sa fie afectata doar de dreptul paratei de trecere cu piciorul. Buna utilizare a proprietatii paratei, asa cum a fost gandita la momentul instituirii servitutii de trecere, presupune posibilitatea de acces prin orice mod catre proprietatea paratei.

Prin cererea inregistrata in 25.09.2008, reclamantul S. D. a chemat in judecata parata T. A. M., solicitand instantei sistarea dreptului de servitute de trecere reciproca, drept constituit asupra imobilului inscris in CF 10154 Tarnaveni, nr. top 54, 55/2/2/3, sistarea dreptului de servitute de trecere reciproca inscris in CF 2865 Tarnaveni, nr. top 55/2/2/2 si radierea dreptului de servitute.
  In motivarea cererii de chemare in judecata reclamantul a aratat ca este proprietarul tabular al imobilului inscris in Cf 10154 Tarnaveni, nr. top 54, 55/2/2/3, imobil asupra caruia este inscris un drept de servitute reciproca de trecere pentru imobilul alaturat inscris in CF 2865 Tarnaveni, nr. top 55/2/2/2, proprietatea paratei.
  Acest drept de servitute trebuie sa fie radiat in conditiile in care proprietatea apartinand paratei are deschisa o cale de acces la drumul public, cale ce se gaseste in spatele proprietatii. Mai mult, reclamantul a aratat ca, desi servitutea de trecere este reciproca, parata nu i-a mai permis accesul pe proprietatea sa, prin blocarea portii.
  In drept, au fost invocate prevederile art. 616, 635 Cod civil.
  Prin sentinta civila nr. 1163 din 21.10.2010, Judecatoria Tarnaveni a admis in intregime actiunea reclamantului, sistand dreptul de servitute ce afecta proprietatile celor doua parti si dispunand totodata radierea dreptului din cele doua carti funciare.
  Totodata, instanta a stabilit obligatia de plata a sumei de 1.600 lei in sarcina paratei cu titlu de cheltuieli de judecata.
  Pentru a hotari astfel, Judecatoria Tarnaveni a retinut urmatoarele:
  Partile sunt proprietarii unor imobile invecinate situate in localitatea Tarnaveni, xxxxxx. Reclamantul S. D. este proprietarul tabular al imobilului compus din casa si curte, in suprafata de 378 mp, inscris in CF nr. 10154, cu nr. top. 54, 55/2/2/3, iar potrivit inscrierii de sub pozitia C 2 din aceasta, asupra imobilului proprietatea reclamantului s-a intabulat dreptul de servitute reciproca de trecere cu vehicul si pedestru in favoarea proprietarului din totdeauna a imobilului cu nr. top. 55/2/2/2, inscris in CF nr. 2865 Tarnaveni, devenit prin sistarea CF nr. 1164/N al aceleiasi localitati, imobil aflat in proprietatea paratei. De asemenea, in aceasta din urma carte funciara s-a inscris la pozitia C 1 dreptul de servitute de trecere reciproca pedestru si cu orice vehicul asupra imobilului proprietatea paratei si in favoarea proprietarului din totdeauna a imobilului cu nr. top. 54, 55/2/2/3, aflat in prezent in proprietatea partii reclamante.
Prin raspunsurile date la interogatoriul luat parata a recunoscut ca in partea din spate a imobilului proprietatea ei exista o poarta de acces si faptul ca parcarea automobilului partii parate impiedica accesul reclamantului in curtea proprietatea paratei, aratand ca prin edificarea unei noi constructii de catre ea, accesul din partea spate in imobilul si curtea paratei nu se mai poate realiza cu autovehiculul.
  De asemenea, prin raspunsurile la interogator date de reclamant, reiese ca accesul acestuia in curtea imobilului paratei pentru exercitarea dreptului de servitute nu se poate realiza in conditiile in care aceasta din urma a edificat o poarta pe care o tine inchisa.  Parata a amenajat in imobilul sau unui cabinet medical in cursul anului 1999, iar prin lucrarile efectuate in anul 2004 a extins constructia, astfel ca accesul in curtea imobilului paratei, in partea din spate a curtii, se poate realiza doar pietonal.
  Instanta a considerat ca servitutea legala de trecere precum si dreptul potestativ de a cere stabilirea servitutii, inceteaza in momentul in care dispare caracterul de loc infundat, indiferent de modul in care s-a stabilit continutul concret al servitutii de trecere, respectiv prin conventie, hotarare judecatoreasca sau prescriptie achizitiva. Avand in vedere faptul ca prin notiunea de "loc infundat" se intelege acel teren care este inconjurat de diferite alte proprietati fara ca titularul dreptului de proprietate asupra fondului dominant sa aiba vreo alta posibilitate de iesire la calea publica, se retine ca ori de cate ori locul are iesire la calea publica pe un drum care poate deveni practicabil cu anumite cheltuieli, dispozitiile art. 616 Cod civil nu isi mai gasesc aplicarea. Din moment ce imobilul aflat in proprietatea paratei are iesire la drumul public, singura conditie mai impovaratoare fiind lungimea acestui drum, nu se mai justifica recunoasterea unei servituti de trecere pe drumul mai scurt situat pe fondul dominat aflat in proprietatea reclamantului.
Pe de alta parte, instanta a mai retinut ca infundarea locului in cazul imobilului proprietatea paratei se datoreaza faptei acesteia, iar servitutea de trecere nu mai poate fi solicitata vecinilor fondului astfel cum el se gasea in starea initiala si nu dupa edificarea unei cladiri de catre parata de-a curmezisul iesirii initiale. Astfel, parata a edificat o constructie prin care a ocupat aproape in totalitate iesirea ei la calea publica astfel incat nu poate solicita servitutea de trecere prin curtea partii reclamante, situatia creata fiind rezultatul faptei paratei care si-a construit locuinta pe latimea proprietatii sale limitandu-si iesirea la drumul public doar la un spatiu care ii asigura trecerea cu piciorul. 
  Din concluziile raportului de expertiza tehnica topografica reiese ca prin deschiderea unei porti mai mari in spatele imobilului paratei se poate realiza accesul pedestru si cu vehiculul pe aceasta cale, drumul de acces dintre imobilul acesteia si blocurile de locuinte aflate in vecinatate fiind practicabil si folosit de catre locatarii acestui imobil astfel cum este evidentiat prin planul de delimitare si amplasament de la fila 138. De asemenea, prin adresa nr. 23483/2009, comunicata de Primaria mun. Tarnaveni, s-a aratat ca drumul utilizat de locatarii blocurilor este deschis circulatiei acestora precum si riveranilor din acea zona pentru accesul acestora la garajele situate in partea din spate a imobilului aflat pe str. Republicii nr. 42.
Conform dispozitiilor art. 4 si art. 3 lit. b din O.G. nr. 43/1997, drumul public este orice loc prin care trecerea este ingaduita, iar nu numai drumurile nationale, judetene sau comunale, iar prin notiunea de "cale publica" utilizata in reglementarea din Codul civil se au in vedere drumurile deschise circulatiei astfel cum sunt definite la art. 4 din actul normativ mentionat. Instanta a retinut ca drumul la care are iesire fondul paratei este destinat uzului public, nefiind proprietatea particulara a unei persoane facand dimpotriva parte din domeniul public al localitatii si instituit in favoarea proprietarilor riverani, afectat unui astfel de uz public.
  Impotriva acestei hotarari judecatoresti a declarat apel parata, solicitand schimbarea hotararii atacate in sensul respingerii actiunii reclamantului.
  In motivarea apelului parata a apreciat ca hotararea pronuntata de Judecatoria Tarnaveni este nelegala si netemeinica pentru ca, in speta, nu este prezent niciunul dintre cauzele de stingere a servitutilor. Mai mult, mentinerea servitutii de trecere intre cele doua proprietati este mai necesara decat la momentul instituirii, in conditiile in care probele administrate in cauza au dovedit ca terenul din spatele proprietatii paratei nu reprezinta un drum deschis circulatiei publice.
  Singurul argument pe care-l poate invoca reclamantul este cresterea confortului sau in detrimentul paratei, care astfel ar avea de suportat o sarcina excesiva si nejustificata, aceea de a cumpara un garaj situat in spatele proprietatii sale.
  Tribunalul Mures, prin decizia nr. 98 din 29.03.2012, a admis apelul paratei, a schimbat in tot hotararea atacata in sensul ca a respins ca nefondata actiunea reclamantului.
  Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a retinut urmatoarele:
Imobilele apartinand partilor sunt situate in Tarnaveni, xxxxx Reclamantul intimat detine partea dinspre strada a imobilului (constructie si 378 mp teren), iar parata apelanta, partea din spate a imobilului (constructii si 140 mp teren). Reclamantul a dobandit imobilul in anul 2004 prin cumparare (constructiile) si in anul 2008 (terenul). Parata a dobandit imobilul prin cumparare in anul 1998, impreuna cu fostul sot si apoi, prin partaj, in anul 2004. Dreptul de servitute de trecere reciproc a fost instituit in favoarea celor doua fonduri in anul 1949. Dupa cum se observa din harta topografica depusa la dosar (fila 136, anexa la raportul de expertiza), la data instituirii servitutii de trecere (cand nu existau blocurile de locuinte de pe strada Maior Gheorghe Manoiu si nu exista nici aceasta strada), imobilul care acum apartine apelantei era tot infundat, in spate invecinandu-se nu cu o cale publica ci cu terenul cu numar topografic 49/747/2.  Si la acea data calea publica la care se iesea era actuala strada Republicii. Situatia a ramas neschimbata, in prezent pe terenul respectiv fiind cele 2 blocuri de locuinte (in partea stanga), sirul de trei blocuri alipite (in partea din dreapta, pe str. 22 Decembrie), iar in careul format de acestea si randul de case de pe strada Liliacului ridicandu-se sirul de garaje auto ale locatarilor. 
  S-a observat ca mentinerea servitutii de trecere se justifica si in prezent, la fel ca la data instituirii. Terenul invecinat cu imobilul apelantei, despre care intimatul sustine ca ar fi drum public reprezinta de fapt curtea dintre blocurile de locuinte, cu intrare dinspre strada 22 Decembrie si care nu este deschis circulatiei publice ci numai locatarilor blocurilor, dupa cum rezulta din adresa nr. 23483/24.11.2009 a Municipiului Tarnaveni. Pe terenul respectiv, pe langa garajele locatarilor mai sunt amenajate spatii pentru depozitarea containerelor pentru gunoi menajer, batatoare de covoare. Nu se poate sustine in aceasta situatie ca nu se mai impune mentinerea servitutii de trecere. Nu este intemeiata nici sustinerea intimatului, insusita de prima instanta, ca apelanta este cea care prin fapta proprie a creat situatia de “loc infundat" a terenului sau. Acesta oricum nu avea iesire la drumul public prin partea din spate astfel ca extinderea constructiei nu prezinta nicio relevanta.
Desi in cauza servitutea de trecere apare ca fiind creata prin fapta omului, in realitate ea este o servitute legala de trecere, terenul apelantei parate fiind de la inceput un “loc infundat". Faptul ca reclamantul intimat nu justifica in prezent niciun interes in a-si exercita dreptul de servitute de trecere pe terenul paratei apelante nu constituie un motiv suficient pentru a cere si obtine desfiintarea dreptului de trecere al apelantei.
Tribunalul a apreciat astfel ca in mod gresit judecatoria a admis actiunea reclamantului, astfel ca in temeiul art. 296 Cod de procedura civila, a admis apelul declarat si a schimbat in tot hotararea in sensul respingerii ca nefondate a actiunii reclamantului.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitand modificarea in intregime a deciziei atacate in sensul respingerii apelului si mentinerii in totalitate a hotararii instantei de fond.
  In motivarea recursului s-au aratat urmatoarele:
  Cererea initiala a reclamantului a fost admisa in intregime de catre Judecatoria Tarnaveni, care, prin sentinta civila nr. 1163 din 21.10.2010, a dispus sistarea dreptului de servitute reciproca, drept ce afecta ambele proprietati ale partilor, si totodata a dispus radierea acestui drept din ambele carti funciare.
  In esenta, Judecatoria Tarnaveni a constatat ca proprietatea paratei nu mai are caracter de loc infundat, nemaifiind astfel aplicabile prevederile art. 616 Cod civil.
  Hotararea instantei de fond a fost insa schimbata de catre Tribunalul Mures, in apel, care a dat o interpretare gresita adresei nr. 23483/2009, comunicata de Primaria municipiului Tarnaveni. Mai exact, a apreciat in mod eronat ca terenul proprietatea paratei nu are acces la drumul ce deserveste blocurile de locuinte situate pe str. Republicii din localitatea Tarnaveni.
  In acelasi timp, instanta de apel a interpretat gresit dispozitiile art. 3 si 4 din Legea nr. 43/1997, precum si dispozitiile O.U.G. nr. 195/2002, care reglementeaza accesul la drumurile deschise circulatiei publice.
  In drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila.
  Parata nu a depus intampinare, insa s-au depus inscrisuri referitoare la posibilitatea accesului cu autovehiculul la proprietatea paratei prin cartierul de blocuri din str. Republicii.
  Verificand hotararea atacata, Curtea a retinut ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
  In fapt, asupra proprietatilor apartinand celor doua parti s-a instituit un drept de servitute de trecere reciproca, pedestru si cu orice vehicul, drept pe care reclamantul l-a apreciat ca a devenit prea impovarator si care nu se mai impune a fi pastrat in conditiile in care proprietatea paratei are deschis accesul catre drumul public prin spatele proprietatii spre cartierul de blocuri situat in str. Republicii din Tarnaveni.
  Pentru stabilirea starii de fapt, atat instanta de fond cat si instanta de apel, au administrat probe, inclusiv cercetarea la fata locului.
  Reclamantul a criticat hotararea instantei de apel sustinand ca Tribunalul Mures a interpretat eronat adresa nr. 23483/2009, comunicata de Primaria municipiului Tarnaveni. Prin acest inscris, aflat la fila 162 din dosarul de fond, Primaria municipiului Tarnaveni a comunicat instantei faptul ca drumul utilizat de catre locuitorii blocului de pe str. Gh. Manoiu nu este deschis circulatiei publice, ci este utilizat doar pentru accesul catre garajele din spatele imobilului situat pe str. Republicii, nr. 42.
  Curtea a apreciat ca acest inscris a fost corect interpretat de instanta de apel, care, in completarea probatoriului, a procedat la efectuarea unei cercetari la fata locului, care a dovedit ca accesul cu masina la proprietatea paratei nu se poate realiza decat de pe proprietatea reclamantului. Cu ocazia cercetarii la fata locului s-a realizat un experiment in urma caruia s-a constatat ca accesul in curtea paratei nu se poate realiza decat pietonal, nu si cu masina.
  Asadar, instanta de apel a interpretat adresa oficiala intocmita de Primaria municipiului Tarnaveni prin raportare si la celelalte probe administrate in cauza, concluzionand ca dreptul de servitute, asa cum a fost el instituit, se impune a fi pastrat in conditiile in care accesul pietonal sau cu un vehicul nu poate fi realizat de parata catre proprietatea sa prin alta parte.
  Valoarea probanta a cercetarii facute de instanta de apel este mai mare decat cea a cercetarii facute de Judecatoria Tarnaveni, in conditiile in care instanta a urmarit si a constatat in mod direct si nemijlocit imposibilitatea accesului cu un autovehicul spre proprietatea paratei prin locul indicat de reclamant ca fiind drum public.
  Al doilea motiv de nelegalitate invocat de reclamant in cererea de recurs se refera la gresita interpretare a dispozitiilor Legii nr. 43/1997 sau ale O.U.G. nr. 195/2002.
  Curtea a apreciat ca nici acest motiv de nelegalitate nu poate fi primit in conditiile in care probele administrate in apel au aratat ca accesul cu autovehiculul nu se poate realiza decat dinspre proprietatea reclamantului.
  Starea de fapt rezultata din probele administrate arata ca parata ar putea realiza accesul doar pietonal dinspre cartierul de blocuri, motiv pentru care caracterul de loc infundat se pastreaza si dupa configuratia realizata in urma constructiei blocurilor si a garajelor de pe str. 22 Decembrie ori de pe str. Gh. Manoiu.
  Curtea a subliniat faptul ca servitutea de trecere cu piciorul si cu vehiculul nu poate fi disociata astfel incat sa se ajunga la concluzia ca proprietatea reclamantului ar trebui sa fie afectata doar de dreptul paratei de trecere cu piciorul. Buna utilizare a proprietatii paratei, asa cum a fost gandita la momentul instituirii servitutii de trecere, presupune posibilitatea de acces prin orice mod catre proprietatea paratei.
  In alta ordine de idei, Curtea a retinut ca reclamantul a cerut sistarea dreptului de servitute de trecere si pentru ca ar fi devenit impovaratoare pentru acesta. In acest sens s-a invocat faptul ca parata a deschis un cabinet medical pe proprietatea sa si ca sunt multi pacienti care tranziteaza proprietatea reclamantului.
  Curtea a apreciat ca, in cauza, nu s-au dovedit cele sustinute de reclamant si anume ca exercitarea acestui drept de servitute de catre parata ii afecteaza in asa masura prerogativele dreptului sau de proprietate incat sa devina prea impovaratoare. Martora D. M., audiata in apel, a declarat ca pe proprietatea reclamantului isi desfasoara activitatea trei societati comerciale, accesul catre sediile acestor societati realizandu-se pe aceeasi cale pe care parata are acces catre proprietatea sa.
  Fata de cele retinute, in temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, Curtea a respins recursul ca nefondat.