Cerere de interventie principala. Interes

Fata de imprejurarea ca recurenta nu are vocatie la mostenirea defunctului, interventia sa intr-un proces, care are ca obiect stabilirea masei succesorale si a calitatii de mostenitor dupa acest defunct, este lipsita de interes, atata timp cat nu invoca fie un drept de proprietate asupra unui bun ce face parte din masa succesorala, fie un drept de mostenire. In acelasi context, aceasta nu poate invoca nici neacceptarea in termen a succesiunii de catre mostenitorii defunctului, deoarece o eventuala inlaturare a acestora de la mostenire nu ii poate profita, intrucat nu poate avea ca efect recunoasterea calitatii de succesor a intervenientei si dobandirea mosteniri de catre aceasta.

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin decizia civila nr. 199 din 27.06.2012 a Tribunalului Mures, pronuntata in dosarul nr. 685/308/2007 s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta C. S. impotriva sentintei civile nr. 1686 din 12.12.2011 a Judecatoriei Sighisoara si s-a dispus obligarea apelantei la plata catre intimata B. E. a sumei de 1659,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a retinut ca in mod legal prima instanta a respins cererea de interventie in interes propriu a apelantei, avand in vedere ca aceasta nu poate justifica un interes intr-un proces in care se stabileste calitatea de mostenitori si masa succesorala dupa defunctul M. G., in contextul in care este un tert fata de mostenire. S-a aratat ca, in aceasta calitate, intervenienta nu poate invoca neacceptarea in termen a succesiunii de catre partile din proces. Invocand doar un drept de creanta asupra mostenirii, aceasta trebuie sa astepte stabilirea calitatii de mostenitor, dupa care, in contradictoriu cu mostenitorii, sa incerce realizarea pretinsei creante.
Impotriva acestei hotarari intervenienta C. S. a formulat recurs, solicitand casarea deciziei si trimiterea cauzei pentru rejudecare Tribunalului Mures,  in vederea cercetarii motivelor de apel formulate la lit. b din declaratia de apel.
In motivarea recursului, recurenta a aratat ca instanta de apel nu a examinat criticile formulate impotriva hotararii primei instante referitoare la modalitatea de solutionare a actiunilor principale si a cererilor reconventionale, in considerentele deciziei neregasindu-se o analiza a acestor critici.
Recurenta a aratat ca are un interes legitim pentru a-si formula apararile in legatura directa cu persoane care pretind a avea drepturi asupra imobilului din a carui valoare 95% reprezinta investitii efectuate de aceasta. Pentru admiterea cererii de interventie nu este necesara conditia procesuala a afirmarii unui drept, ci doar justificarea unui interes legitim, in cauza acesta fiind justificat de apararea posesiei, inclusiv prin a demonstra ca toti succesibilii au ramas straini de succesiune, in contextul in care recurenta este posesorul tuturor bunurilor ce compun masa succesorala.
In acest sens, recurenta a subliniat faptul ca nu s-a facut dovada acceptarii succesiunii dupa defunctul M. G. in termenul de 6 luni prevazut de art. 700 din Codul civil, instanta retinand in mod gresit faptul ca mostenitorii au intrat in posesia masei succesorale, imprejurare ce constituie o acceptare tacita a mostenirii.
In drept, recurenta a invocat dispozitiile art. 304 pct. 7, 9 din Codul de procedura civila.
Intimata G. E. a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului promovat de intervenienta si mentinerea hotararii atacate ca legala si temeinica, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata. In acest sens, intimata a subliniat faptul ca interesul se apreciaza prin raportare la pretentia pe care intervenienta o formuleaza, or aceasta nu a solicitat decat respingerea actiunii, iar intentia neechivoca de a accepta succesiunea a fost apreciata in mod corect de instanta in urma analizei materialului probator.
Examinand hotararea atacata din perspectiva motivelor invocate, instanta de control judiciar constata ca recursul promovat este neintemeiat, pentru urmatoarele considerente:
Cu privire la motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 7 din Codul de procedura civila, Curtea a constatat ca decizia ce face obiectul prezentei analize cuprinde motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, instanta de apel raspunzand argumentelor invocate de apelanta in calea de atac promovata. In acest sens, instanta observa ca argumentele aratate in legatura cu modalitatea de solutionarea a actiunilor si cererilor reconventionale (lit. b din memoriul de apel) au avut in vedere neacceptarea succesiunii de catre mostenitorii defunctului M. G., chestiune cu privire la care Tribunalul a aratat in hotarare ca apelanta este un tert fata de mostenire, astfel ca nu poate invoca neacceptarea in termen a succesiunii de catre parti. Din aceasta perspectiva, Curtea a constatat ca sunt neintemeiate sustinerile recurentei referitoare la faptul ca din cuprinsul hotararii lipseste orice referire cu privire la motivele de apel indicate la litera b. in memoriul sau.
Cu privire la motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, referitor la modalitatea de solutionare a cererii de interventie, Curtea a constatat ca in prezenta cauza, C. S. a formulat o cerere de interventie principala prin care a invocat exceptiile lipsei calitatii procesuale active a tuturor reclamantilor din cauza si exceptia lipsei interesului procesual al acestora, cu motivarea ca detine posesia masei succesorale, pe care acestia incearca sa i-o tulbure si ca a efectuat investitii ce reprezinta peste 95% din valoarea imobilului, in timpul concubinajului cu defunctul M. G.
Din actele si lucrarile dosarului, instanta retine ca la data de 02.12.1999, intervenienta C. S., in baza testamentului autentificat sub nr.1605 din 17 noiembrie 1997 la BNP M. L., a obtinut certificatul de mostenitor nr. 353/1999, in calitate de succesor testamentar al defunctului M. G..
Prin sentinta civila nr. 461 din 25 aprilie 2007, pronuntata in dosarul nr. 804/2004 de Judecatoria Sighisoara, hotarare ramasa irevocabila, s-a admis actiunea reclamantei B. E. in contradictoriu cu parata C. S. si s-a constatat nulitatea absoluta a testamentului autentificat sub nr. 1665/17 noiembrie 1997 la BNP M. L., privind pe testatorul M. G. si pe legatara C. S., dispunandu-se anularea certificatului de mostenitor nr. 353 din 02.12.1999 emis la BNP Asociati P.-M.-U. in dosarul succesoral nr. 304/1999, precum si a Incheierii Biroului CF Sighisoara, cu nr.3441/9 decembrie 1999, de intabulare a aceluiasi certificat de mostenitor in CF 5411 Sighisoara, cu consecinta restabilirii situatiei anterioare in aceeasi carte funciara.
In acest context, Curtea a constatat ca fata de imprejurarea ca recurenta nu are vocatie la mostenirea defunctului M. G., interventia sa intr-un proces, care are ca obiect stabilirea masei succesorale si a calitatii de mostenitor dupa acest defunct, este lipsita de interes, atata timp cat nu invoca fie un drept de proprietate asupra unui bun ce face parte din masa succesorala, fie un drept de mostenire. In acelasi context, aceasta nu poate invoca nici neacceptarea in termen a succesiunii de catre mostenitorii defunctului, deoarece o eventuala inlaturare a acestora de la mostenire nu ii poate profita, intrucat nu poate avea ca efect recunoasterea calitatii de succesor a intervenientei si dobandirea mosteniri de catre aceasta.
In urma analizarii probelor administrate in cauza, instanta a retinut ca preluarea in posesie a masei succesorale ramase dupa defunctul M. G., de catre reclamanta B. E. si numitul M. I. sen., are semnificatia unui act de dispozitie ce valoreaza fara vreun dubiu ca acceptare tacita a succesiunii, iar nu ca act de conservare sau administrare, acestea constituind acte si fapte de acceptare a succesiunii in sensul aratat, cu atat mai mult cu cat reclamanta si M. I. sen. le-au efectuat si au staruit in pozitia lor, desi parata a apelat la autoritati si i-a alungat din imobil, prevalandu-se de un testament, care s-a dovedit ulterior a nu fi valabil, pentru ca nu il semnase defunctul M. G.
Recurenta a sustinut ca instanta de fond a apreciat eronat probele existente la dosar, retinand in mod gresit ca s-a facut dovada acceptarii succesiunii in termen de catre parti.
Curtea a subliniat ca aceasta critica nu este incadrabila in dispozitiile art. 304 din Codul de procedura civila, nefiind sustinute argumente care sa vizeze nelegalitatea concluziei instantei de apel. Facand trimitere la mijloace de proba si la modul in care acestea au fost evaluate de instanta, recurenta tinde la o devoluare a fondului pe acest aspect, ceea ce este incompatibil cu structura recursului, in cadrul caruia nu se verifica temeinicia si elementele de fapt ale cauzei, ci legalitatea solutiei adoptate, respectiv corecta aplicare a legii la situatia de fapt determinata de instanta de apel.
Cat priveste argumentul legat de apararea posesiei si de valorificarea dreptului de creanta constand in investitiile efectuate la imobilul ce face parte din masa succesorala, acesta nu este de natura a justifica un interes in inlaturarea de la mostenire a succesorilor defunctului, ci priveste interesul pe care il justifica recurenta in a-si valorifica dreptul de creanta invocat asupra mostenirii in contradictoriu cu mostenitorii defunctului, stabiliti prin hotararea pronuntata in prezentul litigiu. Prin interes se intelege folosul practic, imediat, pe care il are o parte pentru a justifica punerea in miscare a procedurii judiciare, or, formularea unei cereri de interventie principala, prin care se solicita respingerea cererii de chemare in judecata, fara a se urmari prin aceasta recunoasterea sau stabilirea unui drept propriu al celui care intervine, neputand castiga pentru sine bunul litigios, nu indeplineste aceasta conditie.
Pentru considerentele expuse, Curtea a constatat ca in cauza nu este incident niciun motiv de nelegalitate prev. de art. 304 din Codul de procedura civila, motiv pentru care, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 din Codul de procedura civila, va respinge ca nefondat recursul promovat de intervenienta C. S. impotriva deciziei civile nr. 199 din 27.06.2012, pronuntata de Tribunalul Mures in dosarul nr. 685/308/2007.
Fiind in culpa procesuala, recurenta a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata catre reclamanta,  in cuantum total de 735 lei, reprezentand 600 lei onorariu avocatial, conform chitantei nr. 3/2013 (fila 55) si 135 lei cheltuieli de transport, conform bonului  fiscal nr. 89 din 17.01.2013 (fila 53) si bonului fiscal nr. 35 din 08.11.2012 (fila 54).