Legea nr. 165/2013. Domeniul de aplicare

Art. 4 din Legea nr. 165/2013 stabile?te cadrul legal al aplicarii acestui act  normativ aratand ca se aplica cererilor formulate ?i depuse in termen legal, la entita?ile investite de lege, nesolu?ionate pana la data intrarii in vigoare a prezentei  legi, cauzelor aflate pe rolul instan?elor precum ?i cauzelor aflate pe rolul Cur?ii Europene a Drepturilor Omului.
No?iunea de "cereri"  este definita de art. 3 pct. 1 din acela?i text de lege si se refera la notificarile formulate pentru restituirea bunurilor imobile preluate abuziv in perioada 6.03.1945-22.12.1989.
In speta, nu este vorba de o alta notificare privind un imobil ce cade sub inciden?a Legii nr. 10/2001, notificarea fiind deja, in mod irevocabil solu?ionata prin hotarare judecatoreasca, respectiv prin decizia Cur?ii de Apel.
Faptul ca s-a solicitat executarea hotararii judecatore?ti nu inseamna ca s-a formulat o alta cerere care se incadreaza in dispozi?iile Legii nr. 165/2013.
Nu este vorba despre o situa?ie juridica noua, in cauza, situa?ia juridica reprezentata de indrepta?irea reclamantului de a beneficia de masurile reparatorii urmare a preluarii abuzive de catre stat a proprieta?ii sale, fiind definitiv ?i irevocabil tran?ate prin hotarare judecatoreasca.
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Harghita sub nr. 2722/96/2013 la data de 15.07.2013, reclamantul C. H. F. K., cetatean roman si german, domiciliat in xxx, cu loc ales pentru comunicarea actelor la Cab. av. S. D. din xxx, in contradictoriu cu paratul Municipiul Miercurea Ciuc, prin primar, cu sediul in xxx, a solicitat ca prin sentinta civila ce se va pronunta, sa se dispuna anularea dispozitiei nr.807/21.06.2013, ca nelegala si netemeinica; constatarea faptului ca, prin decizia nr. 404/R/15.03.2012, Curtea de Apel Targu Mures a dispus irevocabil ca, reclamantul are calitate de persoana indreptatita si astfel, are dreptul la masuri reparatorii prin echivalent, pentru imobilul fosta "Fabrica de Bere C.", situat in xxx, inscris in CF nr. x Miercurea Ciuc, nr. top. 302, 303, 750/299, 301 si 293/1, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Totodata, reclamantul solicita obligarea paratului la emiterea unei noi dispozitii legale si corect intemeiata, cuprinzand in mod explicit "masurile compensatorii", conform celor dispuse de catre instanta de judecata, dispozitie care sa aiba la baza normele anterioare ale Legii nr. 10/2001 si Legii nr. 247/2005, fara referire la aplicarea dispozitiilor Legii nr. 165/2013.
         Reclamantul a mai a solicitat obligarea paratului la acordarea cheltuielilor de judecata.
In sustinerea actiunii, reclamantul a aratat faptul ca, prin notificarea nr. 923/2001, depusa in conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, prin intermediul executorului judecatoresc S.-S., a solicitat Municipiului Miercurea Ciuc, restituirea in natura a imobilului situat in xxx, inscris in CF nr. xx, Miercurea Ciuc, nr. top. 302, 303, 750/299, 301 si 293/1.
Notificarea reclamantului a fost respinsa dupa sase luni de la inregistrare prin dispozitia primarului nr. 3267/16.11.2007.
De la aceasta data, au urmat 4 ani de procese, iar la data de 15.03.2012, Curtea de Apel Targu Mures, prin decizia nr. 404/R, a dispus in mod irevocabil ca, are calitatea de persoana indreptatita si astfel, are dreptul la masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul fosta "Fabrica de Bere C.", situat in xxx, inscris in CF nr. xx, Miercurea Ciuc, nr. top. 302, 303, 750/299, 301 si 293/1, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Prin sentinta civila nr. 5107 din 3 decembrie 2013, Tribunalul Harghita a admis actiunea formulata de reclamantul C. H. F. K., in contradictoriu cu paratul Municipiul Miercurea Ciuc, prin primar si, in consecinta a anulat Dispozitia nr.807 din 21.06.2013, emisa de Primarul Municipiul Miercurea Ciuc; a constatat ca, prin decizia nr. 404/R din 15 martie 2012, pronuntata de Curtea de Apel Targu Mures, Sectia I civila, in dosarul nr. 127/96/2010*, s-a dispus in mod irevocabil cu privire la calitatea de persoana indreptatita a reclamantului, stabilindu-se ca acesta are dreptul la masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul fosta “Fabrica de Bere C.", situat in xxx, inscris in C.F. nr. xx Miercurea Ciuc, nr. top 302, 303, 750/299, 301 si 293/1, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005; a obligat paratul Municipiul Miercurea Ciuc, prin Primar sa emita o noua dispozitie, in sensul celor stabilite prin decizia nr. 404/R din 15 martie 2012, pronuntata de Curtea de Apel Targu Mures, dispozitie care sa cuprinda in mod explicit masurile compensatorii, conform normelor anterioare ale Legii nr.10/2001 si a Legii nr. 247/2005, fara referire la dispozitiile Legii nr. 165/2013; a luat act ca reclamantul a solicitat recuperarea cheltuielilor de judecata pe cale separata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta tribunalul a retinut ca prin decizia nr. 404/R din 15.03.2012, pronuntata de Curtea de Apel Targu Mures, Sectia I civila, in dosarul nr. 127/96/2010*, in urma admiterii recursului declarat de reclamantul C. H. F. K., s-a modificat in parte sentinta civila nr. 3418 din 06.12.2011, pronuntata de Tribunalul Harghita, s-a admis in parte actiunea reclamantului, s-a anulat dispozitia nr. 3267 din 16.11.2007, emisa de primarul Municipiului Miercurea Ciuc si s-a stabilit ca, reclamantul are dreptul la masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul fosta "Fabrica de Bere C.", situat in xxx, inscris in CF nr. xx, Miercurea Ciuc, nr. top. 302, 303, 750/299, 301 si 293/1, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005. S-au mentinut celelalte dispozitii ale sentintei atacate.
Prin dispozitia nr. 807/21.06.2013, emisa de Primarul Municipiul Miercurea Ciuc, s-au propus acordarea de masuri compensatorii in conditiile legii, privind unele masuri pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent a imobilelor preluate in mod abuziv, in favoarea reclamantului, pentru imobilul din litigiu potrivit identificarilor efectuate prin raportul de expertiza care face parte integranta din dispozitie. 
S-a retinut ca, in motivarea dispozitiei atacate, s-au invocat prevederile art.1 lin.2 si 3, art.10 alin.1 din Legea nr. 10/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si art. 21 alin.1-3 si art.50 din Legea nr.165/2013.
Sustinerea reclamantului, in sensul ca, paratul trebuia sa faca aplicarea stricta a Deciziei nr. 404/R/15.03.2012, pronuntata de catre Curtea de Apel Targu Mures in dosarul nr. 127/96/2010*, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, este intemeiata.
In contextul in care raportul juridic dedus judecatii a debutat in anul 2007, odata cu declansarea procedurii contencioase in instanta de judecata in urma solutionarii notificarii formulate in baza Legii nr. 10/2001, nu i se poate aplica un act normativ emis ulterior, respectiv dispozitiile Legii nr.165/2013.
Legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactiva. Doctrina juridica a definit principiul neretroactivitatii legii civile ca fiind regula juridica potrivit careia o lege se aplica numai situatiilor ce se ivesc in practica dupa adoptarea ei, iar nu si situatiilor anterioare, trecute, adica trecutul scapa legii civile noi. Legea civila noua nu reglementeaza raporturile juridice nascute, modificate sau stinse inainte de intrarea ei in vigoare, facto praeterita.Ca o consecinta fireasca a principiului neretroactivitatii, exista principiul aplicarii imediate a legii civile noi, potrivit cu care, de indata ce a fost adoptata, legea noua se aplica tuturor situatiilor ivite dupa intrarea ei in vigoare, excluzand aplicarea legii vechi. In acelasi sens sunt si dispozitiile cuprinse in art. 15 alin. (2) din Constitutia Romaniei, care reglementeaza ca legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile.
Titlul VII din Legea nr. 247/2005 reglementeaza regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv. Astfel, prin art. 16 alin. 1 din cap. V, privind procedurile administrative pentru acordarea despagubirilor, s-a stabilit ca, deciziile/dispozitiile emise de entitatile investite cu solutionarea notificarilor, a cererilor de retrocedare sau, dupa caz, ordinele conducatorilor administratiei centrale investite cu solutionarea notificarilor si in care s-au consemnat sume care urmeaza a se acorda ca despagubire, insotite, dupa caz, de situatia juridica actuala a imobilului obiectiv al restituirii si intreaga documentatie aferenta acestora, inclusiv orice inscrisuri care descriu imobilele constructii demolate depuse de persoana indreptatita si/sau regasite in arhivele proprii, se predau pe baza de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judete, conform esalonarii stabilite de aceasta, dar nu mai tarziu de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a acestei legi. In alin.2 al aceluiasi articol s-a prevazut ca, notificarile formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 06.03.1945-22.11.1989, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, care nu au fost solutionate in sensul aratat la alin.1 pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, se predau pe baza de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, insotite de deciziile/dispozitiile emise de entitatile investite cu solutionarea notificarilor, a cererilor de retrocedare sau dupa caz, ordinele conducatorilor administratiei publice centrale continand propunerile motivate de acordare a despagubirilor, dupa caz, de situatia juridica actuala a imobilului obiect al restituirii si de intreaga documentatie aferenta acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele constructii demolate depuse de persoana indreptatita si/sau regasite in arhivele proprii, in termen de 30 de zile de la data ramanerii definitive a deciziilor/dispozitiilor sau, dupa caz, a ordinelor.
Astfel cum rezulta din textele legale enuntate, s-a facut distinctie intre notificarile ce erau deja solutionate la data intrarii in vigoare a acestei legi, prin consemnarea in cuprinsul unor decizii/dispozitii a sumelor ce urmau a fi acordate ca despagubire, ipoteza la care se refere alin.1, si notificarile care nu erau inca solutionate intr-o asemenea modalitate, in privinta carora s-a reglementat, in cuprinsul alin. 2, sa fie predate Secretariatului Comisiei Centrale, insotite de documentele cu propuneri de acordare a despagubirilor.
Prin decizia nr. LII (52) din 4 iunie 2007 pronuntata de ICCJ, Sectiile Unite, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr.140 din 22/02/2008, s-a stabilit ca, din perspectiva reglementarii de ansamblu a continutului art. 16 alin.1 si 2 din titlul VII al Legii nr.247/2005, prin notificari solutionate pana la data intrarii in vigoare a noii legi, nu pot fi intelese decat acele notificari pe baza carora entitatile investite au emis decizii sau dispozitii motivate prin care au stabilit acordarea de masuri reparatorii prin echivalent, precum si cuantumul acestora, neatacate in instanta in termenul prevazut in art. 24 din Legea nr.10/2001 (devenit art. 26 dupa modificare). De aceea, deciziile sau dispozitiile care se aflau pe rolul instantelor la data intrarii in vigoare a noii legi, ca urmare a atacarii lor cu contestatie, ca si cele care au fost ulterior atacate pe aceasta cale, in termenul prevazut de lege, nu mai pot fi trimise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, ci raman supuse controlului instantelor judecatoresti, sub aspectul legalitatii si temeiniciei, atat timp cat acestea au fost investite cu o cale de atac legal exercitata, in raport cu prevederile art. 24 (26) din Legea nr.10/2001, astfel cum acestea erau in vigoare la data emiterii actului.
O alta interpretare dispozitiilor art.16 alin.1 si 2 din titlul VII al Legii nr. 247/2005, ar insemna sa se contravina dreptului de acces liber la justitie reglementat prin art. 21 din Constitutie, republicata, si art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
In baza dispozitiilor Legii nr.247/2005 prin care s-au adus modificari normelor de drept material din Legea nr.10/2001, paratul trebuia sa identifice si sa acorde alte bunuri imobile prin echivalent pentru imobilul preluat abuziv.
Impotriva acestei sentin?e a declarat, in termen legal, apel paratul Municipiul Miercurea-Ciuc solicitand schimbarea sentin?ei atacate in sensul respingerii ac?iunii.
In motivarea apelului paratul a aratat, in esen?a, ca noile modificari ale Legii nr.10/2001 prevad o singura masura reparatorie pentru cererile care nu pot fi solu?ionate cu restituirea in natura, iar potrivit alin.5 al art. 41 din lege, obliga?iile privind emiterea titlurilor de despagubire stabilite prin hotarari judecatore?ti definitive ?i irevocabile la data intrarii in vigoarea acestei legi de modificare se va executa potrivit art. 21 din aceasta lege.
Din modul de redactare a art. 21 ?i art. 50 din Legea nr. 165/2013 rezulta ca dispozi?ia atacata este in concordan?a cu dispozi?iile legale, fiind emisa dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 165/2013.
S-a mai aratat ca, in cazul in care primarul emite o  noua dispozi?ie de executare a sentin?ei datorita abrogarii titlului VII din Legea nr. 247/2005, dosarul privind propunerea de despagubiri nu ar fi acceptat de Comisia de evaluare intrucat nu respecta procedura prevazuta de Legea nr. 165/2013.
Prin intampinare, reclaman?ii au solicitat respingerea ca nefondat a apelului.
Examinand sentin?a atacata in raport de motivele invocate ?i in temeiul prevederile prevederilor art. 476 Cod procedura civila, Curtea de Apel a re?inut urmatoarele:
Prin Decizia nr. 404/R/15.03.2012 pronun?ata de Curtea de Apel Targu-Mure?, irevocabila, s-a stabilit ca reclamantul C. H. F. K. are dreptul la masuri reparatorii prin echivalent, pentru imobilul fosta  "Fabrica de Bere C.", conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
S-a re?inut prin hotararea anterior men?ionata ca nefiind posibila restituirea in natura, devin incidente prevederile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, raportat la dispozitiile Titlului VII - Regimul stabilirii despagubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, din Legea nr. 247/2005, situatie in care instanta a stabilit doar dreptul reclamantului la masuri reparatorii prin echivalent, conform prevederilor legale enuntate, atributul  determinarii  concrete a acestora revenind Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, special constituita prin lege, in acest scop.
In consecin?a, bucurandu-se de puterea lucrului judecat, reclamantul este pe deplin indrepta?it sa se prevaleze de dreptul recunoscut prin aceasta hotarare judecatoreasca, fara ca paratul sa mai poata lua in discu?ie sau cere lucrarea in discu?ie a existen?ei  dreptului la despagubiri inclusiv a modalita?ii in care se acorda aceste despagubiri.
Aceasta hotarare are efect obligatoriu, acest caracter impunand paratei sa se supuna dispozi?iilor instan?ei. Atata timp cat o instan?a de judecata a stabilit modalitatea in care vor fi acordate despagubiri reclamantului pentru imobilul preluat abuziv, parata nu mai poate invoca vreun argument contrar, altfel ajungandu-se la o incalcare a securita?ii juridice, a stabilita?ii raporturilor juridice consfin?ite printr-o hotarare judecatoreasca.
Din perspectiva imutabilitatii actului jurisdic?ional prin care se tran?eaza o chestiune litigioasa respectiv din perspectiva puterii conferite de lege instan?ei de a rezolva definitiv un diferend contradictoriu, este total neavenita sus?inerea paratei, justificarea acesteia de a emite Dispozi?ia nr. 807 din 21 iunie 2013, contestata in prezenta cauza, in contradic?ie cu hotararea judecatoreasca.
Astfel, de?i instan?a, a?a cum am aratat, a dispus stabilirea despagubirilor conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, parata apelanta, a apreciat ca despagubirile cuvenite vor fi acordate in termenul unui alt act normativ ?i anume Legea nr. 165/2013.
Nu numai ca se incalca astfel autoritatea lucrului judecat ?i principiul neretroactivita?ii legii dar ?i actul normativ invocat de apelanta in dispozi?ia contestata.
Art. 4 din Legea nr. 165/2013 stabile?te cadrul legal al aplicarii acestui act  normativ aratand ca "se aplica cererilor formulate ?i depuse in termen legal, la entita?ile investite de lege, nesolu?ionate pana la data intrarii in vigoare a prezentei  legi, cauzelor...aflate pe rolul instan?elor precum ?i cauzelor aflate pe rolul Cur?ii Europene a Drepturilor Omului".
No?iunea de "cereri"  este definita de art. 3 pct. 1 din acela?i text de lege respectiv se refera la notificarile formulate pentru restituirea bunurilor imobile preluate abuziv in perioada 6.03.1945-22.12.1989.
Deci, nu este nicidecum vorba despre o cerere noua, sub acest aspect sus?inerile apelantei fiind intru totul nefondate. Nu este vorba de o alta notificare privind un imobil ce cade sub inciden?a Legii nr. 10/2001, notificarea fiind deja, in mod irevocabil solu?ionata prin hotarare judecatoreasca irevocabila, respectiv prin decizia Cur?ii de Apel.
Faptul ca s-a solicitat executarea hotararii judecatore?ti nu inseamna ca s-a formulat o alta cerere care se incadreaza in dispozi?iile Legii nr. 165/2013.
Nu este vorba despre o situa?ie juridica noua, in cauza situa?ia juridica reprezentata de indrepta?irea reclamantului de a beneficia de masurile reparatorii urmare a preluarii abuzive de catre Stat a proprieta?ii sale, fiind definitiv ?i irevocabil tran?ate prin hotarare judecatoreasca.
In consecin?a, insu?indu-ne in tot ?i considerentele instan?ei de fond, Curtea de Apel constatand neintemeiate ?i nefondate criticile apelantei, a urmat ca, in temeiul prevazut de art. 480 Cod procedura civila, sa respinga apelul declarat de paratul Municipiul Miercurea-Ciuc, impotriva sentintei civile nr. 5107 din 3 decembrie 2013, pronuntata de  Tribunalul Harghita.