Suspendarea actului administrativ fiscal

Necesitatea indeplinirii cumulative a conditiilor prevazute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 rep. si anume conditia cazului bine justificat si a prevenirii producerii unei pagube iminente.
• Legea nr. 554/2004 rep. : - art. 1 alin. 1; art. 2 alin. 1 lit. z) si s), art. 14 alin. 1 si  art. 15.
Conditia cazului bine justificat, statornicita de legiuitor, nu presupune prezentarea, de catre parte si analizarea, de catre instanta, a unor dovezi ce ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei, insa existenta acestei conditii rezida nu numai in afirmatiile reclamantului, ci si in argumentele juridice de natura a crea, prin ele insele - fara a necesita trecerea la o analiza profunda si comparativa a acestora, cu aplicarea principiului contradictorialitatii - o indoiala serioasa in ce priveste actul administrativ atacat, fiind citata Decizia nr. 3015/23 septembrie 2008 a I.C.C.J.
Argumentele reclamantei presupunand cu necesitate analizarea fondului cauzei, nu pot fi considerate motive care releva, in aparenta, o serioasa indoiala asupra legalitatii actului fiscal contestat ce se cere a fi suspendat.
Intrucat legiuitorul a prevazut necesitatea intrunirii cumulative a celor doua conditii, infirmarea existentei cazului bine justificat face superflua analizarea celeilalte conditii.
Prin Sentin?a nr. 1093/19 martie 2013, Tribunalul Mures a admis cererea formulata de reclamanta SC N. SRL, in contradictoriu cu parata D. G. F. P. MURE?, dispunand suspendarea executarii Deciziei de impunere nr. 9/10 ianuarie 2013 emise in baza Raportului de inspec?ie fiscala nr. 8/10 ianuarie 2013, pana la pronun?area instan?ei de fond cu privire la anularea actului administrativ.
In considerentele Sentintei, Tribunalul a retinut, in esenta, urmatoarele aspecte:
• in procesul executarii din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un echilibru si anumite garantii de echitate intrucat actiunile autoritatilor publice nu pot fi discretionare, legea trebuind sa asigure o protectie adecvata impotriva arbitrariului; suspendarea executarii actului administrativ trebuie considerata un instrument procedural eficient, aflat la indemana instantei de judecata, pentru a asigura respectarea principiului legalitatii; totusi, suspendarea executarii unui act administrativ este o situatie de exceptie care poate interveni numai atunci cand sunt indeplinite cumulativ conditiile stabilite de art. 14 din Legea nr. 554/2004;
• cazul bine justificat tine de imprejurari care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ, care trebuie sa rezulte cu usurinta, in urma cercetarii sumare a aparentei dreptului, nefiind permisa prejudecarea fondului litigiului; prima instanta a retinut ca, in aceste conditii, se constata, contrar sustinerilor paratei, ca fiind dovedit prejudiciul pe care reclamanta l-ar suferi prin punerea in executare a actului atacat, fapt ce ar putea conduce la blocarea activitatii societatii reclamante, prejudiciul pe care echitatea il impune a fi evitat, cat timp exista argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului atacat, un element esential constand in invocarea, prin actiunea in anularea actului administrativ, a unor argumente de fapt si de drept privind nelegalitatea deciziei atacate; executarea silita a reclamantei ar duce la imposibilitatea onorarii obligatiilor de plata a salariilor si a taxelor datorate bugetului statului.
Impotriva Sentintei nr. 1093/19 martie 2013 a declarat recurs parata D. G. F. P. MURES, invocand disp. art. 3041, art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., solicitand a se dispune admiterea acestuia si modificarea in tot a hotararii atacate, in sensul respingerii cererii de suspendare a executarii Deciziei de impunere nr. 9/10 ianuarie 2013, emisa in baza Raportului de inspectie fiscala nr. 8/10 ianuarie 2013, acte intocmite de D.G.F.P. Mures - Activitatea de Inspectie Fiscala. In esenta, recurenta a sustinut urmatoarele motive: referitor la conditia cazului bine justificat, prima instanta a retinut ca reclamanta a invocat motive de nelegalitate a actului administrativ atacat, dar acestea vizau elemente de fapt, contrare constatarilor retinute de organul de inspectie fiscala; deci, prima instanta a retinut criticile aduse de reclamanta constarilor organului de control, atat cu privire la interpretarea starii de fapt, cat si cu privire la aplicarea legii; suspendarea actului administrativ constituie o situatie de exceptie de la regula executarii din oficiu, putand fi dispusa doar in situatia indeplinirii cumulative a conditiilor prevazute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, iar, in speta, aceste conditii nu au fost indeplinite; concluzia primei instante referitoare la indoiala serioasa asupra legalitatii actului a fost intemeiata, in mod exclusiv, pe sustinerile neverificate ale reclamantei; cuantumul sumei stabilite prin decizia de impunere nu este suficient, prin el insusi, pentru a se considera conditia prevenirii producerii unei pagube iminente ca fiind indeplinita; argumentele primei instante s-au bazat, aproape in intregime, pe cuantumul obligatiilor fiscale stabilite in sarcina reclamantei, fara a se verifica daca executarea acestora, raportata la cifra de afaceri a reclamantei, constituie un impediment real in derularea activitatii curente a acesteia.
In sedinta publica din 27 august 2013, intimata S.C. N. S.R.L. a depus inscrisuri in dovedirea existentei conditiei vizand prevenirea producerii pagubei iminente (f.12-218), proba cu inscrisuri fiind admisibila, in etapa inscrisurilor, in temeiul art. 305 alin. 1 teza a II-a Cod proc. civ.
Examinand actele si lucrarile dosarului, Curtea de Apel - investita cu solutionarea recursului potrivit motivelor invocate, precum si potrivit regulilor statornicite de disp. art. 3041 Cod proc. civ., a retinut urmatoarele aspecte:
Normele speciale cuprinsa in art. 14 alin. 1, art.15 din Legea nr. 554/2004 statornicesc doua conditii, care trebuie indeplinite cumulativ, pentru ca persoana vatamata sa poata cere si obtine suspendarea actului administrativ, pana la pronuntarea instantei de fond (asupra cererii avand ca obiect anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata - art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004): cazul bine justificat si prevenirea unei pagube iminente.
  In conformitate cu disp. art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004, constituie cazuri bine justificate imprejurarile legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ. Potrivit disp. art. 2 alin. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004, paguba iminenta este definita ca fiind prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public.
In ce priveste cazul bine justificat, astfel cum este definit de art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004, Curtea a constatat ca, in legatura cu indeplinirea sau neindeplinirea acestei conditii, nu poate trece la analiza vreunui aspect ce tine de fondul cauzei, ci, din inscrisurile dosarului, trebuie sa poata observa existenta unei serioase indoieli cu privire la legalitatea actului administrativ atacat, fara sa procedeze la cercetarea fondului pricinii deduse judecatii.
Conditia cazului bine justificat, statornicita de legiuitor, nu presupune prezentarea, de catre parte, si analizarea, de catre instanta, a unor dovezi ce ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei. Insa, existenta cazului bine justificat rezida nu numai in afirmatiile reclamantului, ci si in argumentele juridice de natura a crea, prin ele insele - fara a necesita trecerea la o analiza profunda si comparativa a acestora, cu aplicarea principiului contradictorialitatii (I.C.C.J., Sectia de contencios administrativ si fiscal - Decizia nr. 3015/23 septembrie 2008) - o indoiala serioasa in ce priveste actul administrativ atacat.
In speta, argumentele invocate, de reclamanta, in sustinerea conditiei cazului bine justificat, au vizat contestarea constatarilor si concluziilor organului de inspectie fiscala, cuprinse in Raportul de inspectie fiscala nr. 8/10 ianuarie 2013, pe temeiul caruia a fost emisa Decizia de impunere nr. 9/10 ianuarie 2013, de catre parata D.G.F.P. Mures. Astfel, reclamanta S.C. N. S.R.L. a prezentat motive punctuale pentru care, in opinia acesteia, obligatiile suplimentare in valoare de 193.684 lei (impozit pe profit) nu ar fi trebuit calculate si stabilite de organul de inspectie fiscala: operatiunile derulate de reclamanta cu C. T. Belgia, prin comisionarul S.C. R. I. S.R.L., au fost reale, marfurile fiind livrate de catre firma belgiana si nu de catre aceasta din urma firma, cu sediul in Bucuresti, facturile fiscale indeplinind conditiile impuse de art. 155 alin. 5 lit. b, d, f, h din Legea nr. 571/2003; Conventia referitoare la contractul de transport international de marfuri pe sosele (Conventia CMR) prevede posibilitatea mentionarii, in scrisoarea de trasura, in mod separat, a locului si datei primirii marfii, precum si a locului prevazut pentru eliberarea acesteia, numele si prenumele destinatarului fiind inserate, de asemenea, separat; potrivit art. 12 din Conventia CMR, expeditorul are drept de dispozitie asupra marfii, care se stinge in momentul remiterii catre destinatar a exemplarului al doilea din scrisoarea de trasura; afirmatia organului fiscal potrivit careia simplul fapt al livrarii marfii de catre firma belgiana, firmei reclamante, face dovada faptului ca aceasta din urma era deja proprietara bunurilor nu concorda cu realitatea, dat fiind ca factura externa a fost emisa de S.C. R. I. S.R.L.; reclamanta a intocmit si depus la organele fiscale declaratiile si deconturile de T.V.A., neavand intentia de a se sustrage de la obligatiile fiscale; din art. 128 pct. 6 al H.G. nr. 44/2004, nu rezulta obligatia transportarii marfurilor la comisionar si, abia dupa aceea, a livrarii lor catre beneficiarul final; organul de control a prezentat operatiunile economice in scop trunchiat, pentru a stabili obligatii suplimentare de plata care sunt, de fapt, nedatorate. Referitor la relatiile comerciale dintre reclamanta si SC R. T. SA, s-a sustinut ca, si in privinta acestora, S.C. R. I. S.R.L. avea calitatea de comisionar, motivele privind modalitatea de livrare a marfii fiind similare celor deja mentionate, reclamanta conchizand ca organul de control a realizat, in mod nelegal, reincadrarea operatiunii financiare, cu scopul de a majora obligatiile suplimentare fata de bugetul statului. Referitor la patru facturi fiscale primite de reclamanta de la S.C. R. I. S.R.L., in anul 2012, in valoare totala de 71.218 lei (inclusiv T.V.A.), reclamanta a sustinut ca, in mod nelegal, organul fiscal a aplicat acelasi rationament cu cele anterior prezentate, considerand ca operatiunea nu a fost reala si procedand la reincadrarea acesteia, cu ignorarea documentelor justificative (rapoarte de productie, bunuri de consum). In fine, referitor la achizitiile de produse de la SC I. E. SRL, de catre reclamanta, in valoare totala de 95.286 lei (plus T.V.A.), consemnate in doua facturi, achitate prin ordine de plata bancare, reclamanta a sus?inut, contrar constatarilor organului de control, ca aceste facturi contin toate elementele obligatorii prevazute de Legea nr. 571/2003, lipsa denumirii strazii si a numarului la care se afla sediul social neavand relevanta, realitatea tranzactiei fiind dovedita prin existenta bunurilor.
In inscrisul depus la 27 august 2013  - alaturi de o serie de acte prin care reclamanta-intimata a urmarit sa dovedeasca existenta conditiei prevenirii producerii unei pagube iminente, SC N. SRL nu a facut referire decat la "paguba iminenta", prezentandu-si apararile, sub acest aspect, fata de cererea de recurs. Inscrisul nu contine niciun argument in aparare, referitor la conditia cazului bine justificat.
Curtea a constatat ca motivele care, in opinia reclamantei, ar proba nelegalitatea actelor administrative atacate, presupun, cu necesitate, analizarea fondului cauzei, respectiv, a raporturilor comerciale derulate de reclamanta cu societatile comerciale anterior enumerate (C. T. Belgia, S.C. R. I. S.R.L., SC R. T. SA, SC I. E. SRL), a documentelor contabile la care reclamanta a facut trimitere concreta, in cererea de suspendare a executarii actelor administrative, a normelor generale si speciale aplicabile acestor raporturi juridice, pentru a se stabili legalitatea sau nelegalitatea constatarilor/concluziilor organului de control ?i, in consecin?a, a actelor administrative atacate.
A?adar, Curtea a constatat ca argumentele redate de reclamanta-intimata, in legatura cu conditia cazului justificat, nu pot, nicidecum, sa fie considerate motive care releva, in aparenta, o serioasa indoiala asupra legalitatii Raportului de inspectie fiscala nr. 8/10 ianuarie 2013 si a Deciziei de impunere nr. 9/10 ianuarie 2013, de vreme ce acestea impun cercetarea fondului cauzei, cu respectarea principiului contradictorialita?ii.
Imprejurarile expuse infirma existenta, in speta, a conditiei cazului bine justificat, ceruta de disp. art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, situatie in care, fata de exigenta clara a legiuitorului, referitoare la indeplinirea cumulativa a conditiilor cazului bine justificat si prevenirii producerii unei pagube iminente, analizarea indeplinirii celei de-a doua conditii devine superflua - dat fiind ca, fie si in ipoteza indeplinirii acesteia, nu se poate da eficienta juridica institutiei suspendarii executarii actului administrativ.
In consecinta, constatand neindeplinirea cumulativa a conditiilor stipulate de disp. art. 14 alin. 1, art. 15 din Legea nr. 554/2004, Curtea a admis recursul - art. 312 alin. 1 teza I, art. 304 pct. 9 Cod proc. civ. - ?i a modificat in tot hotararea atacata - art. 312 alin. teza I, alin. 3 teza I Cod proc. civ. -, in sensul respingerii cererii de suspendare a executarii formulate de S.C. N. S.R.L.