Infractiuni contra libertatii persoanei Art. 192 Cod penal - Violarea de domiciliu

Infractiuni contra libertatii persoanei
Art.  192 Cod penal - Violarea de domiciliu Prin decizia penala 110 din 27.02.2006 a Curtii de  Apel Galati  a fost admis recursul  declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Galati.
S-a casat in totalitate decizia penala 557/31.10.2005 a Tribunalului Galati si in rejudecare s-a mentinut sentinta penala 306/01.06.2005 a Judecatoriei Liesti.
Pentru a hotari astfel, Curtea de Apel Galati a retinut urmatoarele :
Prin sentinta penala 306/2005 a  Judecatoriei Liesti  a fost condamnat inculpatul S.T. la o pedeapsa de 3 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 192 alin. 1  si  2 Cod penal cu  aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Prin  decizia penala 557/2005 a Tribunalului Galati a fost admis apelul declarat de inculpat,  s-a desfiintat in totalitate sentinta penala 306/2005 a Judecatoriei Liesti  si in rejudecare a fost achitat inculpatul conf. art. 11 pct. 2 lit. a in ref.la art. 10 lit. d Cod procedura penala pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 192 alin. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Instanta de apel a retinut ca nu sunt intrunite elementele constitutive  ale infractiunii de violare de domiciliu deoarece partea vatamata D.M.  nu locuia efectiv in imobilul din comuna Liesti, judetul Galati.
S-a considerat ca recursul declarat de Parchetul  de pe langa Tribunalul Galati este fondat motivat de urmatoarele considerente.
Prin "locuinta" se intelege locul ales liber de o persoana in  scopul desfasurarii vietii  personale, private, fara vreun  amestec abuziv si nedorit din  partea alteia.
Caracterul de "locuinta" al unui  spatiu  de locuit  nu este dat  de faptul locuirii sale efective, ci  de faptul folosirii sale in acest scop.
Destinatia aratata este esentiala pentru ca, nelocuirea efectiva este lipsita de relevanta si nu echivaleaza cu lipsa de folosinta in sensul legii, din moment ce persoana indreptatita  exercita asupra imobilului actiuni specifice acestui drept si  in raport de aceste actiuni se desprinde cu claritate concluzia ca persoana atribuie caracter  de locuinta imobilului in discutie.
Ar fi absurd sa  apreciem ca, in lipsa persoanei de la domiciliu pe o  perioada mai mare de timp, de exemplu pe timpul concediului de odihna sau al internarii intr-o unitate medicala, dispare caracterul de locuinta si ca orice persoana poate patrunde liber in imobilul respectiv. Decizia penala 110/27.02.2006