Depasirea termenului pentru care a fost anterior prelungita arestarea preventiva

Inculpatii B. G.V., B.S. si T.G. sunt cercetati in dosarul nr.878/P/2009 al Parchetului de pe langa Tribunalul Galati pentru savarsirea infractiunile de tentativa la inselaciune si fals in inscrisuri sub semnatura privata.
Prin Incheierea din data de 10.11.2009 pronuntata in dosarul nr. 7347/121/2009, Tribunalul Galati a dispus, in conformitate cu art.155 C.proc.penala raportat la art.159 al.6 C.proc.penala, prelungirea masurii arestarii preventive a inculpatilor B. G.V., B.S. si T.G pe o perioada de 30 de zile, incepand cu data de 17.11.2009 pana la 16 decembrie 2009.
Instanta a retinut urmatoarele:
In privinta  inculpatilor mai sus  mentionati  s-a dispus  prin incheierea de sedinta din 19.10.2009 pronuntata de Tribunalul Galati  (dosar nr. 6288/121/2009) arestarea  preventiva  pe o durata de 29 zile pana  la data de 16 noiembrie 2009  inclusiv.
In fapt, s-a retinut ca in perioada august-octombrie 2009 inculpatii au  intocmit procuri notariale in fals, prin  substituire de persoana, si, ulterior, un antecontract  de vanzare-cumparare pentru a obtine in mod injust proprietatea asupra imobilului din Galati, str. M. nr. 130, in valoare de 155.000 EURO. O parte din documentele contrafacute au fost efectuate prin scanare si, ulterior, aplicarea de colaj in privinta semnaturilor si stampilelor, fiind utilizate sisteme informatice, documente ce au fost prezentate  instantei  de judecata pentru ca  prin  hotararea ce o va pronunta sa tina  loc de act autentic.
S-a retinut ca situatia faptica mai sus prezentata, retinuta in sarcina inculpatilor este grefata in privinta inculpatului B.G.V. pe continutul juridic al tentativei la infractiunea de inselaciune prev. de art. 20 Cod penal in referire la art.  215 alin 1, 2, 3, 5 Cod penal, instigare la fals privind identitatea in forma  continuata prev. de art. 25 Cod penal, raportat la art. 293 al.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al .2 Cod penal si uz de fals prev. de art. 291 C.penal cu aplicarea art. 41 al. 2 C.penal.
In privinta inculpatului B.S. - pe  infractiunile de tentativa la inselaciune si fals in inscrisuri sub semnatura privata prev. de art 20 C.penal in referire la art 215 alin 1,2,3,5 Cod penal si art.290 al 1 C.penal iar in privinta inculpatului T. G. pe infractiunile prev. de art. 26 C.penal cu referire la art  20 C.penal raportat la art  215  al 1,2,3 si 5  C.penal   si art.  290  al.1 C.penal.
Prin referatul Parchetului de pe langa Tribunalul Galati, intocmit la 6 noiembrie 2009 s-a solicitat prelungirea masurii de arest preventiv a celor trei inculpati pe o durata de 30 zile, incepand cu 17.11.2009, motivat de faptul ca temeiurile avute in vedere la momentul adoptarii masurii nu au  incetat sa subziste - iar urmarirea penala  se impune a fi  finalizata  prin efectuarea unor perchezitii informatice, audierea si reaudiere unor martori, reaudierea inculpatilor, identificarea si audierea altor invinuiti si inceperea urmaririi penale fata de numitul C.  C..
Evaluand temeiurile care au stat la baza luarii masurilor preventive in prezenta cauza, instanta a constatat ca fiind, in continuare, intrunite conditiile generale prevazute de disp. art. 143 C.p.pen.  si art.  148  lit. f C.p.pen.
Astfel, s-a apreciat ca materialul probator administrat in cauza, prefigureaza indicii  temeinice in sensul savarsirii infractiunilor  retinute in sarcina inculpatilor, sens in care s-a avut in vedere plangerea partii vatamate prin intermediul fiului acesteia - detinatori ai imobilului din Galati str. Morilor  nr. 130, declaratiile martorilor, declaratiile inculpatilor, procesele verbale de fotografiere a partii vatamate, procesele verbale de recunoastere din planse fotografice, procesele verbale de verificare, antecontractul de vanzare cumparare incheiat intre partea vatamata si inculpatul B.S., procura nr 2064/1.09.2008; procura cu nr. 2129/5.09.2008, procura de revocare si declaratia notariala 2128/5.09.2008;raportul de expertiza criminalistica  nr. 926637/15.05.2009 relevand faptul ca semnatura si impresiunea  papilara  de pe declaratia partii vatamate au fost transferate digital prin mijloace de copiere si prelucrarea computerizata pe antecontractul de vanzare-cumparare datat  28.08.2008.
S-a avut in vedere infractiunea de inselaciune retinuta in sarcina  inculpatilor, in diverse  forme de participatie,pentru legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani.
Analizand conditiile mai sus amintite, coroborat cu elementele care circumstantiaza  pericolul concret pentru ordinea publica pe care-l  reprezinta cercetarea in libertate a inculpatilor s-a apreciat ca fiind fondata sesizarea penala de fata .
S-a retinut ca in cauza s-au comis infractiuni cu un grad ridicat  de pericol social avandu-se in vedere modalitatea de comitere, lezand valori sociale deosebit de importante si prezentand   conotatii de ordin economic, tinandu-se seama de impactul social negativ al unor astfel de activitati   si proliferarea acestora in ultima  perioada, in cauza fiind incidente disp. art 148 lit. f  C.pr.pen.
S-a apreciat ca nu au relevanta din acest punct de vedere si la acest moment procesual elementele care circumstantiaza persoana inculpatilor, intrucat masura arestului preventiv este eficienta si din perspectiva elementelor complementare prev. de aliniatul ultim al art.136 C.pr.pen.
Impotriva incheierii Tribunalului Galati din data de 10.11.2009, au declarat recurs inculpatii B.G.V., B.S. si T.G, criticand-o ca nelegala si netemeinica.
Ca prim motiv de recurs, inculpatii solicita sa se constate ca masura arestarii preventive a incetat de drept la data de 16.11.2009 orele 24.00, deoarece, asa cum rezulta din actele dosarului, masura arestarii preventive a fost dispusa pe o perioada de 29 de zile, iar aceasta perioada a incetat la momentul susmentionat.
Se invoca Decizia nr.25/2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, potrivit careia, recursul impotriva incheierii prin care s-a dispus prelungirea masurii arestarii preventive se solutioneaza inainte de expirarea duratei acestei masuri.
Pe fondul  cauzei, inculpatii invoca nemotivarea hotararii instantei de fond, prin care s-a dispus prelungirea masurii arestarii preventive, in sensul ca nu au fost analizate motivele invocate de parchet ce ar justifica necesitatea acestei prelungiri.
Referitor la primul motiv de recurs invocat de inculpati, prin care solicita sa se dispuna incetarea de drept a masurii arestarii preventive prin nerespectarea termenului imperativ de judecare a recursului declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus prelungirea acestei masuri.
Este adevarat ca prin recursul in interesul legii, Inalta Curte de Casatie si Justitie, solutionat prin decizia nr.25/2009 a statuat ca termenul de judecare a recursului este un termen imperativ si nu un termen de recomandare, dar instanta suprema s-a pronuntat doar cu privire la acest aspect, nici un moment, nici chiar in continutul motivarii deciziei, Inalta Curte nu a precizat ca nerespectarea acestui termen imperativ duce la incetarea de drept a masurii arestarii preventive.
In acest context, in practica se pot ivi doua situatii distincte:
1)   Cazul in care se solicita de catre Parchet prelungirea masurii arestarii duratei arestarii preventive dispusa anterior. Daca recursul se judeca in interiorul acestui termen, instanta de recurs se pronunta pe fondul cauzei cu privire la propunerea de arestare preventiva a Parchetului, urmand fie sa o admita si sa dispuna iarasi prelungirea arestarii preventive, fie sa o respinga.
In cazul in care recursul se judeca dupa expirarea termenului de arestare preventiva, instanta de recurs, deoarece instanta de fond nu a mai prelungit masura arestarii preventive, nu poate sa constate decat ca aceasta masura a incetat de drept la expirarea duratei arestarii preventive dispusa anterior. Este o solutie logica si fireasca, deoarece nu se poate prelungi o masura care deja a incetat de drept.
2)     In cazul in care instanta de fond admite cererea Parchetului si prelungeste masura arestarii preventive, in cazul in care judecata recursului are loc dupa expirarea duratei arestarii preventive anterioare nu se poate constata ca masura arestarii preventive a incetat de drept chiar daca termenul de judecare a recursului este un termen imperativ deoarece:
        a)     potrivit dispozitiilor art. 159 alin. 9 din Codul de procedura penala, recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus prelungirea arestarii preventive nu este suspensiv de executare; prin urmare, o astfel de incheiere este executorie si produce efecte imediat dupa ce durata arestarii dispuse anterior a expirat.
        b)   fiind un termen imperativ, asa cum a statuat Inalta Curte de Casatie si Justitie, ar insemna ca judecarea recursului la hotararea de prelungire a arestarii preventive, dupa depasirea termenului prevazut de lege, atrage automat decaderea din posibilitatea judecarii pe fond a recursului. Este exact aceeasi situatie in care se uziteaza de o cale de atac dupa termenul imperativ  prevazut de lege. Astfel, judecarea unui apel sau recurs dupa termenul legal prevazut de lege atrage respingerea ca tardiv a apelului sau recursului, situatie in care nu se mai poate intra pe fondul cauzei.
Deci, s-ar ajunge in situatia ca, fiind sesizata cu judecarea recursului inculpatilor dupa expirarea termenului imperativ prevazut de lege, respectiv dupa data cand expira masura arestarii preventive dispusa anterior, instanta sa constate ca recursul este inadmisibil, deoarece nu a fost sesizata in termenul imperativ prevazut de lege si, pe cale de consecinta, nemaiputand intra pe fondul recursului,  hotararea de prelungire dispusa de instanta de fond ar ramane definitiva.
Acest lucru ar crea in schimb inculpatilor recurenti o situatie mai grea in exercitarea propriei cai de atac si, avand in vedere dispozitiile art. 5 si 6 din CEDO, in sensul ca in cazul arestarii preventive au dreptul la un recurs efectiv, instanta trebuie sa judece pe fond recursul cu care a fost sesizata, chiar daca s-a depasit termenul imperativ prevazut de lege.
Nerespectarea  termenului imperativ de judecare a recursului inainte de expirarea duratei arestarii preventive dispusa anterior incheierii atacate poate fi, eventual, considerata o abatere a completului de judecata, in cazul in care s-ar dovedi ca, desi avea asigurate toate conditiile de judecare a recursului in termenul prevazut de lege, s-a fixat un termen de judecata dupa expirarea acestuia.
In concluzie, Curtea a apreciat, avand in vedere decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ca judecarea recursului dupa expirarea duratei arestarii preventive dispuse anterior, respectiv dupa trecerea termenului imperativ prevazut de lege, nu duce automat la constatarea incetarii de drept a masurii arestarii preventive.
In continuare s-a analizat  cererea inculpatilor de constatare a incetarii de drept a masurii arestarii preventive in raport de probele existente la dosarul cauzei, constatandu-se urmatoarele:
Ulterior, avocatul ales a inculpatilor a formulat in scris declaratii de recurs in numele inculpatilor care, conform datei postei, se aflau in termenul de declarare a recursului, respectiv in termenul de 24 de ore de la comunicare,  dar datorita faptului ca recursul a fost trimis prin posta, normal ca instanta a fost sesizata cu judecarea acestor recursuri nu inauntrul termenului primei arestari preventive, ci dupa aceasta data.
A rezultat cu claritate intentia aparatorilor alesi, care au folosit aceste mijloace legale, respectiv, declararea caii de atac in numele clientului lor si trimiterea declaratiei de recurs prin posta, ca sa tergiverseze solutionarea recursului dupa data expirarii arestarii preventive anterioare, respectiv 17.11.2009, pentru ca apoi sa uziteze de decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie si sa ceara incetarea de drept a masurii arestarii preventive, deoarece recursul nu s-a judecat in termenul imperativ prevazut de lege.
A admite un asemenea procedeu, ar duce la situatia in care,  fiind constienti ca recursul solutionat dupa expirarea termenului imperativ prevazut de lege duce la incetarea de drept a masurii arestarii preventive,  toti inculpatii pentru care s-a solicitat prelungirea masurii arestarii preventive, uzitand de aceasta modalitate de exercitare a caii de atac (a se gandi timp de 24 de ore daca exercita sau nu calea de atac, apoi in interiorul acestui termen sa exercite calea de atac printr-un mijloc prin care instanta de recurs sa poata fi sesizata cat mai tarziu, spre exemplu prin posta) sa poata fi pusi in libertate, constatandu-se automat ca masura arestarii preventive a incetat de drept.
Aceasta idee, sau mai precis aceasta situatie de fapt, in niciun caz nu a fost avuta in vedere de Inalta Curte de Casatie si Justitie care, prin decizia de indrumare, a stabilit ca termenul de judecare  a recursului in interiorul duratei arestarii preventive anterioare este un termen imperativ.
Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin recursul in interesul legii a avut in vedere solutionarea cu celeritate a recursului declarat de parti, pentru a nu se aduce vatamare intereselor acestora, prin mentinerea inculpatilor in stare de arest preventiv peste termenul mentionat in precedenta hotarare.
Cat priveste cel de-al doilea motiv de recurs invocat de inculpati, nu poate fi retinuta apararea acestora privind nemotivarea hotararii instantei de fond, intrucat, din lecturarea acesteia reiese faptul ca Tribunalul Galati a motivat pe larg faptul ca in cauza sunt intrunite conditiile cerute de disp.art.143 C.proc.penala, in sensul ca in cauza sunt indicii temeinice ca inculpatii ar fi savarsit fapte de natura penala, aratand faptele din care se desprind acestea, respectiv, plangerea si sesizarea partii vatamate, declaratiile martorilor, declaratiile inculpatilor, procesele verbale de verificare, antecontractul de vanzare-cumparare incheiat intre partea vatamata si inculpatul B.S., procurile nr.2064/01.09.2008, nr.2129/05.09.2008, raportul de expertiza criminalistica s.a.
Coroborat cu aceste probe ce se constituie indicii temeinice ce conduc la presupunerea rezonabila ca inculpatii ar fi savarsit faptele retinute in sarcina lor, s-a aratat si existenta pericolului social al acestor fapte, ce constau in nesiguranta cetatenilor cu privire la incheierea actelor juridice si a circuitul civil al bunurilor imobile, constatand, astfel, indeplinite conditiile prev.de art.148 lit.f din codul de procedura penala.
De asemenea, nu poate fi retinuta apararea inculpatilor potrivit careia nu este necesara prelungirea masurii arestarii preventive pentru motivele indicate de parchet, acestea putand fi indeplinite si dupa punerea lor in libertate, intrucat, in cauza, prelungirea acestei masuri nu se face doar in considerarea efectuarii activitatilor invocate de organul de urmarire penala, ci, asa cum prevad dispozitiile art.155 C.proc.penala, prelungirea masurii arestarii preventive in cursul urmaririi penale poate fi dispusa daca temeiurile care au determinat arestarea initiala impun in continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate, situatie analizata pe larg de catre instanta de fond.
Nu pot fi analizate, la momentul procesual actual, gradul de contributie al fiecarui inculpat la savarsirea faptelor, incadrarea juridica, precum si orice elemente ce implica analizarea cauzei pe fond, intrucat aceasta analiza se va face la judecarea pe fond a cauzei.
Pentru aceste considerente, in baza disp.art.141 C.proc.penala, s-a respins recursurile inculpatilor B. G.V., B.S. si T.G formulate impotriva incheierii din data de 10.11.2009 pronuntata de Tribunalul Galati in dosarul nr.7347/121/2009, ca nefondate si au fost obligati inculpatii la plata cheltuielilor judiciare catre stat, conform disp.art.192 al.2 C.proc.penala.