Ucidere din culpa. Latura civila. Raspunderea civila a asiguratorului.

In cazul uciderii din culpa a unei persoane, asiguratorul de raspundere civila obligatorie auto raspunde "alaturi" (in solidum) de inculpat, in limita sumei stabilite prin lege, si nu pentru inculpat.

Decizia penala nr.169/R/04.03.2010 a Curtii de Apel Galati, pronuntata in dosarul nr.10626/196/2008
 
                                Speta comentata de domnul judecator Liviu Herghelegiu Prin decizia penala nr. 167 din 18 septembrie 2009 a Tribunalului Braila, pronuntata in dosarul nr. 10262/196/2008 au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de inculpatul B. G. si asiguratorul S.C. "O" S.A. Bucuresti impotriva sentintei penale nr. 1155 din 23 iunie 2009 a Judecatoriei Braila, pronuntata in dosarul nr. 10262/196/2008.
Pentru a hotari astfel, instanta de apel, Tribunalul Braila, a avut in vedere ca prin sentinta penala apelata, inregistrata sub nr. 3831 din 10 iulie 2009 si care formeaza obiectul dosarului penal nr. 10262/196/2008, Judecatoria Braila a hotarat astfel :
In temeiul art.14 Cod procedura penala raportat la art. 346 Cod procedura penala, art. 999 Cod civil, art.49-54 din Legea 136/1995, art. 7 din Ordinul nr.3108 din 10 decembrie 2004 a Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor in referire la Anexa 3 lit. b (pentru anul 2005) si art.313 din Legea 95/2006, s-a admis in parte actiunea civila a partilor civile P. F. M. si P. F. S. (nascut la 3 noiembrie 1985) si in totalitate a partii civile P. C. G. (nascut la 7 noiembrie 1987) si a fost obligat numai asiguratorul de raspundere civila S.C. "O." S.A Bucuresti in limita sumei de 100.000 lei RON, iar pentru suma ce depaseste 100.000 lei, a fost obligat numai inculpatul B. G. plata catre acestia a urmatoarelor sume: 
- catre partea civila P. F. M. a sumei totale de 55.500 lei, din care 40.000 lei reprezinta daune morale si 15.500 lei reprezinta daune materiale. A fost obligat numai asiguratorul S.C. "O" S.A. sa plateasca partii civile P. F. M. aceasta suma;
- catre partea civila P. F. S. (nascut la 3 noiembrie 1985) a sumei totale de 28.000 lei,  din care 20.000 lei reprezinta daune morale si 8.000 lei reprezinta prestatia periodica aferenta perioadei august 2005-martie 2007 inclusiv, transformata in suma globala. A fost obligat numai asiguratorul S.C. "O" S.A sa plateasca partii civile P. F. S. aceasta suma;
- catre partea civila P. C. G. (nascut la 7 noiembrie 1987) a urmatoarelor sume : 20.000 lei reprezentand daune morale + 18.400 lei reprezentand prestatia periodica aferenta perioadei august 2005-mai 2009 inclusiv, transformata in suma globala; + in continuare 400 lei/luna reprezentand prestatie periodica pentru perioada iunie 2009 pana la terminarea studiilor, dar nu mai tarziu de implinirea varstei de 26 de ani (la 7 noiembrie  2013). Din aceste sume, a fost obligat numai asiguratorul S.C. "O" S.A sa plateasca partii civile P. C. G. suma de 16.500 lei, iar restul sumelor (3500 lei + 18.400lei + prestatia periodica de 400 lei/luna in continuare incepand cu luna iunie 2009), a fost obligat sa o plateasca numai inculpatul singur.
In temeiul art. 191 Cod procedura penala, a fost obligat inculpatul B. G. la plata sumei de  1.000 lei cheltuieli judiciare catre stat.
S-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru ca sa pronunte aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt :
Prin rechizitoriul nr. 671/P/2006 al Parchetului de pe langa Tribunalul Braila, a fost trimis in judecata inculpatul B. G. pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa prev. de art. 178 al.2 Cp, retinandu-se in fapt ca la data de 2 august 2005 a condus auto OPEL GL-75-GZM, iar pe raza localitatii V C a adormit la volan, motiv pentru care a intrat pe contrasens fapt ce a condus la coliziunea cu autotrenul condus de M. P. care circula regulamentar si la decesul numitei P. G..
Prin sentinta penala nr.618 din 16 martie 2007 pronuntata in dosarul nr.5038/2006 al Judecatoriei Braila  in baza art. 178 al.2 Cod penal  cu aplicarea art.74 Cod penal - 76 lit.d Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului B. G. la 6 luni inchisoare cu suspendare conditionata conform art. 81 Cod penal, pentru savarsirea infractiunii  de ucidere din culpa, victima P. G..
In baza art.15 Cod procedura penala  in referire la art.346 Cod procedura penala  si art.998 Cod civil, a fost obligat inculpatul in solidar  cu asiguratorul  SC A. R. O. Galati  la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale pentru partea civila P. F. M. si 35.000 lei cu titlu de  despagubiri civile catre P. F. M. si i-a respins cererea partii vatamate P. F. S. de constituire de parte civila cu suma  de 3.000 lei ca nefondata.
In baza art.14 Cod procedura penala in referire la art.346 Cod procedura penala  si art.998 Cod civil, a fost obligat inculpatul  la plata sumei de 6.156 lei cu titlu de prestatie periodica totala catre P. F. S. si P.G. C. cuvenita in perioada august 2005 - martie 2007 si in continuare cate 324 lei prestatie periodica lunara in favoarea acelorasi parti civile incepand cu luna  aprilie 2007 si pana la terminarea studiilor celor doi copii ai victimei dar nu mai tarziu de implinirea varstei de 26 ani, respectiv 3 noiembrie 2011 pentru P.  F. S. si 7 noiembrie  2013 pentru P.G. C..
In baza art.189-191 Cod procedura penala si art.193 Cod procedura penala, a obligat inculpatul  la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare catre stat si la plata sumei de 2000 lei  cheltuieli judiciare (onorariu avocat) pentru  partea civila P. F. M.
Prin decizia penala nr.256 din data de 18 septembrie 2007 pronuntata de Tribunalul Braila in dosarul nr.1476/113/2007, s-a desfiintat sentinta penala nr.618 din data de 16 martie 2007 pronuntata de Judecatoria Braila, in dosarul nr.5038/2oo6, retinandu-se in esenta ca la termenul din data de 23 iunie 2006 s-a dispus introducerea in cauza a societatii de asigurare  S.C. "O" Galati.
La termenul din 25 iulie 2006, societatea de asigurare fiind indusa in eroare de  continutul adresei trimisa de instanta a comunicat ca  nu se constituie parte civila desi in realitate nu aceasta avea calitatea in care fusese citata,  fiind citata in mod corect ca asigurator de raspundere civila incepand cu termenul din 8 septembrie 2007.
Fata de acest considerent,  avand in vedere prevederile art.54 al.2 din Legea nr.136/1995 potrivit careia actiunea in despagubiri provocate  de  accidentele de circulatie se exercita impotriva  asiguratorului de  raspundere civila in limitele obligatiei acestuia, tribunalul a retinut ca la judecata in fond, la unele termene la care s-au  admis si administrat probe, s-a facut fara citarea societatii de asigurare.
Vazand prevederile art.379 pct.2 litera "b" Cod procedura penala,  potrivit carora in lipsa unei parti nelegal citate s-a admis apelul, a desfiintat sentinta primei instante si a  dispus rejudecarea cauzei de catre instanta  a carei hotarare  a fost desfiintata (Judecatoria Braila).
Prin sentinta penala nr. 379 din 14 martie 2008 a Judecatoriei Braila, data in dosar 9002/196/2007, in urma rejudecarii cauzei s-a dispus condamnarea inculpatului B. G. la 6 luni inchisoare cu suspendare conditionata conform art. 81 Cod penal  pentru savarsirea infractiunii  de ucidere din culpa, iar pe latura civila s-a dispus obligarea inculpatului in solidar cu asiguratorul S.C. "A. R.  O." Galati, la plata sumelor de 40000 lei cu titlu de daune morale si 30.000 Ron reprezentand daune materiale pentru partea civila P. F. M.; 20.000 lei cu titlu de daune morale catre partea civila P. F. S.; 20.000 Ron catre partea civila P.G. C., cu titlul de daune morale.
Totodata a fost obligat inculpatul la plata sumei de cate 400 Ron,  cu titlu de prestatie periodica totala catre P. F. S. si P.G.C., cuvenita pe perioada august 2005 - martie 2007 si in continuare cate 400 Ron prestatie periodica lunara in favoarea lui P. F. S. si P.G. C. incepand cu luna aprilie 2007 si pana la terminarea studiilor celor doi copiii ai victimei, dar nu mai tarziu de implinirea varstei de 26 de ani.
 In baza art. 189- 191 Cod procedura penala si art. 193 cod procedura penala: s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat si in solidar cu asiguratorul la plata sumei de 2000 lei cheltuieli judiciare (onorariu avocat), pentru partea civila P. F. M..
Prin Decizia penala nr. 142/03.06.2008 a Tribunalului Braila, s-au respins apelurile declarate de catre inculpatul B. G. si asiguratorul SC O. impotriva acestei sentinte.
Prin Decizia penala nr. 585/22.10.2008 a Curtii de Apel Galati, s-au admis recursurile declarate de inculpatul B. G. si asiguratorul SC O. SA, s-a casat in parte (doar sub aspectul laturii civile), decizia penala nr. 142/03.06.2008 a Tribunalului Braila si sentinta penala nr. 379/14.03.2008 a Judecatoriei Braila si s-a trimis cauza spre rejudecare la prima instanta. A fost mentinuta latura penala  a cauzei si actele procesuale indeplinite pana la 14 martie 2008.
In motivarea acestei decizii se arata ca nu au fost administrate urmatoarele probe si rezolvate urmatoarele aspecte :
- nu s-a stabilit daca P. F. S. si P.G. C. beneficiaza de pensie de urmas de pe urma mamei lor P. G. si care este cuantumul acesteia.
- desi s-a solicitat nu au fost efectuate demersurile necesare stabilirii salariului pe care l-ar fi obtinut in prezent defuncta P. G., daca ar fi fost in viata.
- nu a fost avut in vedere ca fratele inculpatului a despagubit parte civila P. S. cu aproximativ 40 milioane lei si nu a fost diminuata corespunzator despagubirea materiala acordata de instanta.
- nu au fost lamurite contradictiile pe latura civila dintre declaratiile partii civile P. M. si ale martorilor I. V. si D. D.
- nu a fost lamurita pe deplin latura civila.
- suma acordata de instanta depasea plafonul de 1 mld. lei ROL in limita caruia putea fi obligat asiguratorul conform Ordinului CSA 3108/2004.
In prezenta cauza, au fost reaudiate partile civile P. F. M. (filele 43-44), P. F. S. si P. C. G., inculpatul B. G. si martorii D. D. si I. V., au fost audiati martorii B. S., B. C., P. L. si au fost depuse inscrisuri.
S-au solicitat si comunicat relatii privind pensia de urmas a celor doi copii si veniturile pe care le-ar fi obtinut defuncta P. G. daca ar fi trait de la data mortii - la zi.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prima instanta a retinut in fapt urmatoarele:
In primul rand, culpa exclusiva a inculpatului B. G. in producerea accidentului de circulatie din 2.08.2005, soldat cu decesul numitei P. G., a fost definitiv stabilita, cauza de fata privind doar latura civila.
Ca urmare, in cauza prima instanta a plecat de la principiul reglementat de art. 998-999 C.civ., ca "orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara. Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa".
Totodata, cu privire la plata despagubirilor, in cauza sunt direct aplicabile dispozitiile Legii 136/1995, la data accidentului (2.08.2005), inculpatul B. G. avand incheiata polita de asigurare obligatorie RCA valabila seria QA nr.1275847/26.04.2005 la SC O. SA -fila 23, dosar nr. 5038/2006.
Ca urmare, fata de dispozitiile Legii 136/1995, la data accidentului inculpatul era asigurat in limita unui anumit plafon pentru toate pagubele (distrugeri de bunuri, vatamare corporala sau deces) care se produc prin accidente de autovehicule.
Avand in vedere existenta valabila a contractului de asigurare, in masura in care se produce riscul asigurat - constand in pagube produse tertilor prin accidente rutiere, asiguratorul este obligat sa acorde despagubiri. Asadar, pe latura civila inculpatul (persoana asigurata) este acoperit in limita plafonului stabilit de lege, el nemaiputand fi obligat in limita acelei sume sa plateasca despagubiri - producandu-si efectele contractul de asigurare, caz in care in limita acelui plafon, fata de tertele persoane pagubite, va raspunde numai asiguratorul. Inculpatul urmeaza sa raspunda doar pentru sumele ce depasesc plafonul prevazut de lege.
Astfel, potrivit art. 49 din Legea 136/1995 (in vigoare atat la data accidentului cat si in prezent) - Asiguratorul acorda despagubiri, in baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite prin accidente de autovehicule, _, in conformitate cu: a) legislatia in vigoare din statul pe teritoriul caruia s-a produs accidentul de autovehicul si cu cel mai mare nivel de despagubire dintre cel prevazut in legislatia respectiva si cel prevazut in contractul de asigurare;
Art. 50 prevede ca: Despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuielile de judecata persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces, precum si prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
     In caz de vatamare corporala sau deces, despagubirile se acorda atat pentru persoanele aflate in afara autovehiculului care a produs accidentul,  cat si pentru persoanele aflate in acel autovehicul (cazul din speta), cu exceptia conducatorului autovehiculului respectiv.
Potrivit art. 54 din Legea 136/1995: Despagubirea se stabileste si se efectueaza conform art. 43 si 49, iar in cazul stabilirii despagubirii prin hotarare judecatoreasca, drepturile persoanelor pagubite prin accidente produse de vehicule aflate in proprietatea persoanelor asigurate in Romania se exercita impotriva asiguratorului de raspundere civila, in limitele obligatiei acestuia, stabilita in prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor raspunzatoare de producerea accidentului in calitate de intervenienti fortati.
Potrivit art. 7 din Ordinul C.S.A nr. 3108/10.12.2004 pentru punerea in aplicare a Normelor privind aplicarea legii in domeniul asigurarilor obligatorii de raspundere civila pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicul_ (M Of. partea I, nr.1214/17.12.2004), In unul si acelasi accident produs pe teritoriul Romaniei, indiferent de numarul persoanelor raspunzatoare de producerea pagubelor, asiguratorul acorda despagubiri, _, in limitele de despagubire valabile la data accidentului.
 Limitele de despagubire se stabilesc anual prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor_. Pentru anul 2005, respectiv anul 2006, limitele de despagubire sunt cele prevazute in anexa nr. 3.
Potrivit anexei 3 a acestui Ordin, pentru anul 2005, limitele maxime ale despagubirilor ce pot fi acordate de asiguratorii RCA pentru prejudiciile cauzate in unul si acelasi accident de autovehicul, indiferent de numarul persoanelor raspunzatoare de producerea accidentului, aplicabile asigurarilor obligatorii RCA a caror valabilitate incepe in anul 2005 si in cazul accidentelor produse in anul calendaristic 2005 sunt urmatoarele:
a) de la 1.000.000 lei pana la maximum 3.000.000.000 lei, indiferent de numarul persoanelor pagubite, in caz de avariere ori de distrugere a bunurilor, pentru pagube materiale directe si indirecte de peste 1.000.000 lei;
b) pana la 1.000.000.000 lei pentru fiecare persoana, dar nu mai mult de 5.000.000.000 lei, indiferent de numarul persoanelor accidentate, in caz de vatamari corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fara caracter patrimonial.
Totodata, in cauza a fost lamurita problema neagravarii situatiei in propria cale de atac, invocata de avocatul inculpatului.
Astfel, acesta a precizat ca instanta nu poate in prezenta rejudecare sa oblige inculpatul la plata unor sume mai mari decat cele stabilite initial prin sentinta penala nr. 618/2007 a Judecatoriei Braila, intrucat aceasta sentinta a fost desfiintata in apelul inculpatului.
S-a constatat ca in cauza nu intervine principiul neagravarii situatiei in propria cale de atac fata de aceasta sentinta, intrucat sentinta a fost apelata nu numai de inculpat si de asigurator, ci si de procuror, apelul Parchetului nefiind in favoarea inculpatului.
Mai mult, sentinta penala nr. 618/2007, a fost desfiintata in intregime prin decizia penala nr. 256/2007 a Tribunalului Braila, pentru lipsa de procedura cu asiguratorul, fiind anulate toate actele procedurale intocmite in cauza, judecata fiind reluata de la citirea actului de sesizare.
Ca urmare, in cea de-a doua judecare a cauzei, partile civile au avut posibilitatea din nou sa se constituie parte civila, ceea ce au si facut, instanta neputand sa agraveze in prezenta rejudecare situatia inculpatului din sentinta penala nr. 379/2008.
In plus, in prezenta rejudecare, instanta este tinuta sa respecte dispozitiile Deciziei  nr. 585 din 22 octombrie 2008 a Curtii de Apel Galati, decizie din care a rezultat implicit ca instanta poate acorda sumele cu care partile civile s-au constituit in a doua judecata a cauzei, motivul rejudecarii fiind tocmai acela al stabilirii exacte a cuantumului daunelor materiale, inclusiv a prestatiei periodice.
In prezenta cauza, partile civile P. F. M., P. F. S. si P. C. G. s-au constituit parti civile cu aceleasi sume, respectiv P. F. M. (sot supravietuitor) - 30.000lei daune materiale si 40.000 lei daune morale, iar copii majori P. F. S. si P. C. G. s-au constituit parti civile cu 20.000 lei fiecare - daune morale si 400 lei/luna prestatie periodica de la data accidentului pana la terminarea studiilor.
        In ceea ce priveste daunele materiale solicitate de P. F. M., in toate declaratiile acestuia a precizat ca solicita cu acest titlu cheltuielile de inmormantare,  servicii funerare si pomeniri ulterioare potrivit traditiei. Prima instanta a retinut ca P. F. M. nu s-a constituit parte civila cu sume de bani folosite pentru cheltuielile curente sau intretinerea copiilor, precizand totodata ca imprumuturile la banci le-a facut in acest scop si pentru achitarea datoriilor.
In consecinta, s-a luat in calcul contractele de credit depuse la dosar (care atesta ca partea civila a contractat imprumuturi la banci), intrucat sumele imprumutate au fost destinate altor cheltuieli decat cheltuielile de inmormantare,  servicii funerare si pomeniri ulterioare potrivit traditiei, iar partea civila a solicitat doar daune materiale legate de acoperirea acestor cheltuieli.
Din declaratiile martorilor B. S., M. N., D. D. si I. V., rezulta ca dupa decesul sotiei, P. M. s-a imprumutat la ei cu o suma totala de 15.500lei, bani folositi la inmormantare, pomeniri ulterioare sau alte cheltuieli necesare. La aceasta suma se adauga si suma de 4000 lei (din care 2000 lei cash si 2000 lei constand in achizitionarea de bunuri si servicii necesare inmormantarii) data de fratele inculpatului -B. C. - partilor civile cu ocazia inmormantarii, rezultand un total de 19.500 lei.
Potrivit deciziei de casare, din aceasta suma prima instanta a scazut suma de 4000 lei platita de B. C. partilor civile  in numele fratelui sau.
Din suma de 30.000 lei pretinsa de P. M. cu titlu de daune materiale (cheltuielile de inmormantare, servicii funerare si pomeniri ulterioare potrivit traditiei), prima instanta i-a acordat suma de 15.500 lei reprezentand diferenta dintre suma totala dovedita si ceea ce s-a platit in numele inculpatului.
In ceea ce priveste prestatia periodica solicitata de cei doi copii majori P. F. S. si P. C. G., a rezultat urmatoarele:
In primul rand, desi majori, ambii copii se afla in continuarea studiilor, fiind studenti - conform adeverintelor.
Sumele pretinse de cei doi reprezinta in fapt tot despagubiri constand in prestatiile pe care le platea victima si de care urmasii acesteia au fost lipsiti.
Astfel, cum se arata in decizia de casare, in situatia in care urmasii beneficiaza de pensie (de urmas) de la stat, inculpatul va putea fi obligat doar la plata unor prestatii periodice rezultate din diferenta dintre veniturile lunare pe care le afecta victima urmasilor sai si pensia de urmas.
In acest sens, la dosar s-au atasat atat situatia pensiei de urmas incasata de cei doi fii, cat si situatia veniturilor nete ce ar fi fost incasate de victima P. G., daca ar fi trait de la data accidentului, pana in prezent.
Din aceste inscrisuri a rezultat urmatoarele: Media veniturilor nete ce ar fi fost incasate de defuncta P. G. daca ar fi trait, pentru perioada aug-dec.2005 este de 1185 lei/luna, ceea ce inseamna o suma de 592,5 lei/luna pentru fiecare copil. Pensia de urmas in aceasta perioada a fost de 95 lei/luna.
In anul 2006, media veniturilor nete ce ar fi fost incasate de defuncta P. G. este de 1599 lei/luna, ceea ce inseamna o suma de 799,5 lei/luna pentru fiecare copil. Pensia de urmas in aceasta perioada a fost in medie de 107 lei/luna.
In anul 2007, media veniturilor nete ce ar fi fost incasate de defuncta P. G. este de 2351 lei/luna, ceea ce inseamna o suma de 1175,5 lei/luna pentru fiecare copil. Pensia de urmas in aceasta perioada a fost in medie de 181 lei/luna.
In anul 2008, media veniturilor nete ce ar fi fost incasate de defuncta P. G. este de 2877 lei/luna, ceea ce inseamna o suma de 1438,5 lei/luna pentru fiecare copil. Pensia de urmas in aceasta perioada a fost in medie de 260 lei/luna.
        In anul 2009 (perioada ianuarie -aprilie) media veniturilor nete ce ar fi fost incasate de defuncta P. G. este de 3062 lei/luna, ceea ce inseamna o suma de 1531 lei/luna pentru fiecare copil. Pensia de urmas in aceasta perioada a fost de cca. 300 lei/luna.
Conform calculului a rezultat ca veniturile lunare de care cei doi copii au fost lipsiti ca urmare a decesului mamei lor sunt mai mari de 400lei/luna/copil. S-a constatat ca instanta nu poate da mai mult decat s-a cerut, si nici nu poate agrava situatia inculpatului si a asiguratorului fata de sentinta penala nr. 379/2008, cand s-a acordat aceasta suma.
In ceea ce priveste pe P. F. S., din declaratia acestuia coroborat cu situatia privind pensia de urmas, a rezultat ca s-a angajat incepand cu luna aprilie 2007.
Potrivit art. 47 al.2 din Ordinul CSA 3108/2004,  in cazul obligarii la prestatii banesti periodice, sumele stabilite in conditiile prevazute la alin. (1) se vor plati pana la reducerea sau incetarea starii de nevoie ori a incapacitatii de munca, tinandu-se seama de deciziile de pensionare, de certificatele medicale si de alte dovezi care stabilesc aceste situatii, cu respectarea limitelor maxime de despagubire stabilite potrivit art. 7.
Ca urmare, prestatia periodica s-a acordat acestuia doar pentru perioada august 2005 - martie 2007, data la care a incetat starea de nevoie, nemaiavand relevanta daca se afla sau nu in continuarea studiilor. Totodata, fiind posibil, usor de calculat, si mai usor de executat, prima instanta a acordat aceasta suma printr-o suma globala. Astfel, fiind vorba de o prestatie de 400 lei/luna X 20 de luni, a rezultat o suma globala de 8000 lei.
In ceea ce priveste prestatia periodica solicitata de P. C. G., din ratiunile expuse s-a acordat si acestuia o suma globala pentru perioada trecuta, respectiv august 2005- mai 2009 (46 de luni) X 400 lei/luna, rezultand o suma globala de 18.400 lei.
Deoarece P. C. G. se afla in continuarea studiilor si nu lucreaza s-a dispus obligarea inculpatului la plata catre  unei prestatii periodice de 400 lei/luna in continuare catre acesta, incepand cu luna iunie 2009 pana la terminarea studiilor, dar nu mai tarziu de implinirea varstei de 26 de ani (la 7.11.2013).
In privinta daunelor morale solicitate de cei trei, avand in vedere varsta defunctei P. G. - de doar 40 de ani, disparitia neasteptata, relatiile de afectiune care exista si se consolideaza intr-o casnicie, dar si cele dintre mama - fiu, faptul ca acea persoana nu va mai fi vazuta niciodata de cei dragi, s-a apreciat ca moartea acesteia a creat o inevitabila si mare suferinta sotului si copiilor acesteia, prejudiciu moral ce se impune a fi reparat prin echivalent. Instanta a constatat ca sumele pretinse de cei trei cu titlu de daune morale sunt mai mult decat rezonabile si au fost acordate in totalitate.
Ca urmare, avand in vedere ca partii civile P.M. i s-a acordat o suma mai mica decat cea ceruta cu titlu de daune materiale, iar partii civile P. S. i s-a acordat prestatia periodica doar pana in luna martie 2007, iar nu pana la finalizarea studiilor, Judecatoria a admis in parte actiunea acestora si in totalitatea pretentiile lui P. C..
In baza art. 189- 191 Cod procedura penala, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare catre stat si a cheltuielilor de judecata catre partea civila  P. F. M..  
Impotriva acestei sentinte, au declarat apel in termen legal, inculpatul si asiguratorul.
Cauza a fost inregistrata in apel la data de 10 iulie 2009 si s-a acordat un termen la 4 septembrie 2009. Pe parcursul acestui interval, la 21.08.2009, inculpatul s-a prezentat la instanta si a solicitat eliberarea unei copii dupa hotararea instantei de fond.
In privinta apelului declarat de catre inculpatul B. G., a rezultat urmatoarele: desi legal citat, inculpatul nu s-a prezentat la proces, pentru a-si formula motivele de apel, desi a avut circa doua luni la dispozitie. La primul termen de judecata, respectiv 4 septembrie, a solicitat in scris, un termen in vederea angajarii unui aparator. Desi procedura a fost completa, iar inculpatului i s-a desemnat un aparator din oficiu, conform dispozitiilor art. 171 Cod procedura penala, cauza s-a amanat la data de 18 septembrie 2009, cand, prin fax, este primita o cerere din partea unui avocat care solicita amanarea cauzei, fiind aparator ales, avand in vedere "protestul magistratilor". Situatia este inexacta, doamna avocat A. R. nu avea delegatie in cauza, iar protestul magistratilor braileni, au exceptat cauzele penale cu arestati, cu minori, sau care impun alte urgente.
In speta, este vorba de o fapta comisa de catre inculpat, la data de 2 august 2005, deci de circa 4 ani de zile si priveste latura civila a cauzei, respectiv faptul ca inculpatul, profesor la S.T. din G, in varsta de 30 ani, a adormit la volanul autoturismului si a produs un accident de circulatie, soldat cu moartea victimei P. G., in varsta de 40 ani si ranirea altor persoane. Cei doi copii si sotul acesteia, de patru ani, nu au beneficiat de sumele de bani cuvenite cu titlu de prestatie periodica lunara, daune morale si daune materiale.
Ca atare, instanta a luat act de faptul ca inculpatul nu doreste decat tergiversarea cauzei, pentru a se sustrage de la plata sumelor stabilite de catre instanta.
In apelul declarat de catre S.C. "O." SA Galati, s-a criticat sentinta pentru netemeinicie si nelegalitate, pentru urmatoarele motive:
1. Ca instanta de fond in mod gresit a obligat unilateral societatea la plata de despagubiri catre partile civile. Societatea nu are nici un raport civil cu partile civile si nu este indeplinita una din conditiile raspunderii civile delictuale, respectiv vinovatia. Societatea nu are nici o culpa in producerea accidentului. Legatura dintre partea civila si societate este data de inculpat, care este asiguratul societatii si care este vinovat de producerea accidentului. Instanta de fond, trebuia sa oblige societatea numai in solidar cu inculpatul. Societatea raspunde in locul inculpatului, in virtutea raporturilor de asigurare. In acelasi timp, societatea se poate regresa impotriva asiguratului numai in conditiile prevazute de art. 58 din Legea nr. 136/1996 privind asigurarile si reasigurarile din Romania.
2. Ca daunele materiale in valoare de 23.000 lei, acordate partilor civile, s-a facut cu incalcarea prevederilor art. 42 din Normele de despagubire aprobate prin Ordinul CSA nr. 3108 din 10.12.2004, valabile la data producerii accidentului, care mentioneaza in mod concret si precis ce daune se acorda in caz de deces. In apelul declarat impotriva primei hotarari, s-a enuntat continutul art. 42 si faptul ca aceste daune se acorda numai dupa ce acestea sunt probate cu acte justificative. Instanta de fond, in rejudecare nu a tinut cont de faptul ca inculpatul B. G., a platit prin fratele sau, suma de 2.000 lei pentru inmormantare, cat si celelalte cheltuieli legate de acest eveniment.
3. Ca acordarea de daune morale in suma totala de 80.000 lei, depaseste cu mult sumele acordate in jurisprudenta din Romania.
 Examinand sentinta prin prisma motivelor de apel invocate de catre apelanta SC O. SA Galati, cat si din oficiu, in privinta ambelor apeluri, conform dispozitiilor art. 371 alin. 2 Cod procedura penala, s-a constatat ca prima instanta a retinut corect situatia de fapt in baza probelor administrate in cauza, privind latura civila.
Cu privire la solidaritatea dintre asigurator si inculpat, tribunalul a constatat ca instanta de fond corect a avut in vedere ca potrivit art. 48 - 56 din Legea nr. 136/1995, privind asigurarile si reasigurarile, plata despagubirilor se face de catre asigurator, in limita maxima a despagubirilor cuprinse in contractul de asigurare, neputandu-se astfel retine o solidaritate cu raspundere civila intre asigurat si asigurator.
Si calculul daunelor materiale s-a constatat a fi corect, detaliat motivat in cuprinsul sentintei, avand la baza atat declaratiile martorilor audiati: B. S., M. N., D. D. si I. V., cat si faptul ca din suma totala   s-a scazut suma de 4000 lei, platita de B. C., partilor civile, in numele fratelui sau B. G..
Cat privesc daunele morale acordate sotului supravietuitor si celor doi copii, a rezultat urmatoarele: potrivit art. 14 Cod procedura penala raportat la art. 998 - 999 Cod civil, orice fapta a omului savarsita cu intentie, sau prin neglijenta, ori prin imprudenta, care a cauzat altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara. Obligatia raspunderii civile delictuale nu este conditionata de alte imprejurari, in afara producerii unui prejudiciu, care in speta, nu trebuie dovedit. In temeiul acestor dispozitii legale, prejudiciul nepatrimonial constituie un element structural al raspunderii civile delictuale, alaturi de fapta ilicita, din culpa autorului si de raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu. In raport de aceste considerente, coroborate cu actele dosarului, din care rezulta ca victima era o femeie tanara (40 ani), mama a doi baieti, casatorita, un loc de munca, tribunalul constata ca sumele acordate cu titlu de daune morale sunt justificate.
Impotriva deciziei penale nr. 167 din 18 septembrie 2009 a Tribunalului Braila in termen legal au formulat recurs inculpatul B. G. si asiguratorul S.C. "O" S.A. Bucuresti.
In recursul formulat inculpatul B. G. a aratat ca locuieste in G, m 17, bloc A , ap. X, acesta fiind domiciliul sau, asa cum rezulta din actul sau de identitate.
De altfel, inculpatul a aratat in cursul procesului penal (fapt consemnat in incheierea de sedinta din 17 decembrie 2007 a Judecatoriei Braila - fila 27 verso, dosar nr. 9002/196/2007) ca solicita comunicarea actelor de procedura la aceasta adresa, la care de altfel are domiciliul, potrivit legii.
Dovada de indeplinire a procedurii de citare cu inculpatul la aceasta adresa s-a intors cu mentiunea "destinatar necunoscut", imprejurare fireasca atata timp cat, desi citat in Galati, codul postal trecut pe citatie este identic cu codul postal al localitatii F, judetul Galati, respectiv 800830.
Nu s-a putut retine ca s-a indeplinit procedura de citare cu inculpatul in localitatea F, judetul Galati, intrucat inculpatul nu locuieste acolo, anuntand schimbarea de domiciliu in conformitate cu dispozitiile art. 177 alin. 3 Cod procedura penala.
A aratat inculpatul ca judecata cauzei in apel s-a desfasurat in absenta aparatorului ales, fiind incalcat astfel dreptul la aparare al inculpatului, drept consacrat de art. 6, art. 171 Cod procedura penala si art. 24 din Constitutia Romaniei.
Pentru termenul din 18 septembrie 2009, aparatorul inculpatului a depus la dosarul cauzei cerere de amanare, solicitand acordarea unui nou termen de judecata, avand in vedere imprejurarea ca magistratii erau in protest, potrivit Hotararii din 31 august 2009 a Adunarii Generale a Magistratilor de la Tribunalul Braila.
Desi protestul magistratilor de la Tribunalul Braila a fost adus la cunostinta publica prin afisarea Hotararii Adunarii Generale pe site-ul Tribunalului Braila, desi unui dintre magistratii Tribunalului Braila care a participat la solutionarea cauzei a semnat Hotararea nr. 1 a Adunarii Generale prin care s-a decis continuarea protestului hotarat in Adunarea Generala din 31 august 2009, in aceeasi zi, acelasi magistrat (presedintele Tribunalului Braila - judecator Traian Bucalau) a pronuntat decizia pe care a recurat-o.
Cauza solutionata nu se incadreaza in cele declarate de lege urgente, astfel incat desolidarizarea magistratilor de protestul pe care organizatia profesionala din care fac parte l-a initiat ar fi trebuit, de asemenea, adusa la cunostinta publica.
Prin urmare, respingerea cererii de amanare formulata este nu doar nelegala, ci abuziva, intrucat protestul magistratilor organizat in scopul garantarii justitiabilului a accesului la un act de justitie conform cu legea, a avut ca rezultat chiar incalcarea drepturilor fundamentale ale partilor in procesul penal.
Trecand chiar si peste aceste imprejurari, a solicitat inculpatul sa se observe ca a fost complet lipsit de aparare, in timp ce partile civile au avut in cauza doi aparatori: un aparator ales si aparatorul desemnat din oficiu sa-i apere interesele inculpatului apelant.
Aceasta a fost singura concluzie ce a putut fi extrasa din realitatea faptica, deoarece ambii aparatori au pus concluzii de admitere a apelului, primul pe motiv ca hotararea instantei este legala, iar cel care a fost desemnat sa apere interesele inculpatului si care va fi si platit din fondurile Ministerului de Justitie, ca "hotararea instantei este buna".
Daca pozitia aparatorului ales al partilor civile a fost explicabila, apararea formulata de avocatul desemnat din oficiu a facut ca prezenta hotarare sa fie casabila sub aspectul nerespectarii unui drept fundamental, si anume dreptul la aparare.
Prin respingerea ca nefondat a apelului declarat s-a dispus mentinerea in totalitate a masurilor luate prin sentinta penala nr. 1155/2009 pronuntata de Judecatoria Braila.
A mai solicitat inculpatul,  sa se constate ca la solutionarea cauzei a fost incalcat principiul neagravarii situatiei in propria cale de atac, principiu consacrat de dispozitiile art. 372 alin. 1 Cod procedura penala.
Acordarea despagubirilor ar trebui sa se realizeze cu respectarea principiului neagravarii situatiei in propria sa cale de atac, iar raportarea ar trebui sa se faca la obligatiile impuse prin sentinta penala nr. 618 din 16 martie 2007 pronuntata in Dosarul nr. 5038/2006 al Judecatoriei Braila.
Prin aceasta sentinta, inculpatul a fost obligat catre partile civile, in solidar cu asiguratorul S.C."A R O" S.R.L. la plata urmatoarelor sume:
- 50.000 lei cu titlul de daune morale pentru partea civila P. F. M. si
- 35.000 lei cu titlul de despagubiri civile catre P. F. M.;
- a fost respinsa cererea partii vatamate, P. F. S. de constituire de parte civila cu suma de 3.000 lei ca nefondata;
- a fost obligat inculpatul la plata sumei de 6.156 lei cu titlul de prestatie periodica totala catre P. F. S. si P.G. C., cuvenita in perioada august 2005 - martie 2007, si
- cate 324 lei prestatie periodica lunara in favoarea acelorasi parti civile incepand cu luna aprilie 2007 si pana la terminarea studiilor celor doi copii ai victimei, dar nu mai tarziu de implinirea varstei de 26 ani;
- cheltuieli judiciare.
Totalizand aceste sume, inclusiv prestatiile periodice calculate la zi, a rezultat ca inculpatul avea obligatia de plata a sumei de 98.924 lei, suma ce urma sa fie suportata integral de asigurator, intrucat se incadreaza in plafonul de 100.000 lei prevazut de Ordinul nr. 3108/2007 al C.S.A.
Motivarea instantei in sensul ca in cauza acest principiu nu este aplicabil deoarece sentinta penala nr. 618 din 16 martie 2007 "a fost desfiintata in intregime" si numai produce efecte, este ilogica si nelegala.
Ilogica, deoarece, daca se retine ca principiul neagravarii situatiei in propria cale de atac se aplica si dupa casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare, nu exista nicio regula care sa se refere la casarea integrala si casarea partiala. Aplicarea principiului garanteaza faptul ca, desi este desfiintata in totalitate hotararea, instanta care rejudeca trebuie sa aiba grija ca celui care s-a plans de continutul hotararii sa nu i se creeze o situatie mai grea.
Nelegala, pentru ca daca se afirma ca prima sentinta a fost casata in intregime si din acest motiv nu s-ar mai aplica principiul neagravarii situatiei in propria cale de atac, ar rezulta ca acesta este aplicabil doar in cazul casarii partiale. Atunci, insa, n-ar mai fi vorba despre neagravarea situatiei in propria cale de atac, ci despre autoritatea de lucru judecat a partii din sentinta ce a ramas nedesfiintata.
Pe logica sustinerilor instantei de fond, in sensul ca o sentinta desfiintata integral nu mai trebuie luata in considerare la aplicarea principiului neagravarii situatiei in propria cale de atac ar insemna ca acest principiu nu se mai aplica nicicand si ca poate fi inlaturat si atunci cand instanta de apel desfiinteaza si judeca sau cand instanta de recurs caseaza si retine spre rejudecare.
Totusi, in deplina contradictie cu cele sustinute mai sus, judecatorul fondului a retinut ca si sentinta penala nr. 379/2008 a Tribunalului Braila a fost desfiintata in totalitate, dar ca inculpatul nu va putea fi obligat la mai mult decat s-a retinut prin aceasta sentinta.
Ceea ce este relevant pentru a retine temeinicia argumentarii este ca, daca nu ar fi declarat (primul apel), inculpatul nu ar mai fi avut de platit nimic, deoarece contractul de asigurare acoperea suma de 98.924, suma ce, oricum, este mai mica decat ceea ce pretind sa li se acorde acum, partile civile.
Partile civile nu au formulat apel nici impotriva primei sentinte si nici impotriva celei ce a urmat, insusindu-si solutiile pronuntate de catre instanta.
Primul apel a formulat doar de catre inculpat si de catre S.C."A. R. O." SRL Galati, precum si de catre reprezentantul Ministerului Public.
Atat apelul declarat de S.C."A. R. O." SRL Galati, cat si cel declarat de catre reprezentantul Ministerului Public au fost apeluri declarate in favoarea inculpatului.
Aceasta concluzie a reiesit din lecturarea motivelor de apel formulate de partile indicate, acestea neincercand, pe latura civila, sa obtina o agravare a situatiei sale, ci, dimpotriva, motivele au vizat incorecta solutionare a laturii civile in ceea ce il priveste.
Sustinerea instantei de fond ca "apelul parchetului a fost mai degraba un apel "fara rezerve" nu are temei legal, deoarece o cale de atac nu poate fi declarata decat in favoarea sau in defavoarea inculpatului, neexistand institutia apelului fara rezerve.
Stabilirea imprejurarii daca o cale de atac este in favoarea sau in defavoare se realizeaza in functie de motivarea acesteia, daca reprezentantul Ministerului Public nu a indicat expres aceasta.
A fost evident ca, pe latura civila apelul a fost declarat in favoarea inculpatului.
In doctrina s-a retinut ca efectul neagravarii situatiei in propria cale de atac se aplica tuturor cailor de atac, constituind o garantie pentru infaptuirea justitiei; agravarea situatiei in propria cale de atac ar insemna o satisfactie pentru partea potrivnica, de a obtine ceea ce nu s-a cerut - ultra petita - intrucat, desi nu s-a exercitat calea de atac in defavoare, s-a pronuntat o solutie mai grava in calea de atac a partii care solicita o solutie mai favorabila.
Desi art. 372 alin. 1 Cod procedura penala se refera la neagravarea situatiei in propriul apel, doctrina si practica sunt unanime in a statua ca acest principiu se aplica si in cazul in care cauza a fost trimisa spre rejudecare.
Astfel, s-a aratat ca "in ceea ce priveste rejudecarea cauzei de catre prima instanta sau de catre instanta de apel nu a existat divergenta de opinii, autorii considerand ca, la solutionarea cauzei, prima instanta sau instanta de apel nu poate agrava situatia partii in a carui recurs s-a casat hotararea initiala, nefiind nicio ratiune sa se aplice efectul la rejudecarea cauzei de catre instanta de recurs, iar la rejudecarea cauzei de catre instanta de trimitere acest efect sa devina inaplicabil". (Grigore Gr.Theodoru, "Teoria si practica recursului penal", Editura Junimea, Iasi, 2002, pag. 191).
Practica judiciara a imbratisat in mod constant acest punct de vedere (CSJ, s.p.Dec.nr.339/199 in Revista "Dreptul" nr. 3/2000, pag. 141; Dec.nr. 2688/1995, in Buletinul Jurisprudentei 1995, pag. 250, Curtea de Apel Oradea, decizia penala nr. 35/A/2009, publicata in Revista de drept penal nr. 3/2009, pag. 164-168, pe care o anexeaza).
In ceea ce priveste cuantumul daunelor materiale acordate catre partea vatamata P. F. M., a solicitat inculpatul, sa se aiba in vedere faptul ca acesta a declarat, audiat fiind nemijlocit de completul ce trebuie sa solutioneze cauza, ca acestea constau in "cheltuieli cu servicii funerare si pomeniri ulterioare potrivit traditiei".
Aceeasi partea vatamata a aratat, in suplimentul de declaratie luat, ca "banii imprumutati i-a folosit pentru cheltuielile curente si intretinerea copiilor".
Fata de aceste sustineri a solicitat sa se constate ca din probele administrate a rezultat ca respectivele cheltuieli privind serviciile funerare (imbalsamare, sicriu, cruce, transport - 2000 lei) au fost suportate de inculpat, care a mai inmanat partilor civile, prin fratele sau, suma de 2000 lei.
Din facturile depuse la dosarul cauzei, care au atestat cheltuielile facute de partea civila cu pomenirile ulterioare (11 august 2006, 14 august 2005, 31 august 2005) a rezultat ca suma alocata acestor cheltuieli este dovedita doar in limita a maximum 2.300 lei, cum, de altfel, a retinut si instanta de recurs prin decizia penala nr. 585/R/2008 a Curtii de Apel Galati; in urma probelor administrate nemijlocit la rejudecarea cauzei situatia despagubirilor materiale este aceeasi.
De altfel, martorii audiati in cauza au aratat si ei ca sumele de bani imprumutate au fost alocate intretinerii copiilor, neprecizand si nedovedind cat anume din banii cu care au afirmat ca l-au imprumutat pe inculpat au fost cheltuiti efectiv pentru organizarea pomenilor.
Potrivit art. 1191 Cod civil, articol aplicabil in egala masura la solutionarea actiunii civile alaturate actiunii penale, cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca. Instanta nu poate acorda o suma cu titlu de despagubiri materiale doar la simpla cerere, in absenta unor probe care sa dovedeasca intinderea daunelor materiale cauzate.
A solicitat sa se constate ca creditele si celelalte imprumuturi pe care le-a realizat partea civila nu pot reprezenta temei de admitere a cererii de obligare la plata despagubirilor materiale. Aceasta deoarece chiar solicitantul a precizat ca acestea (imprumuturile) au fost utilizate pentru cheltuieli curente si intretinerea copiilor.
De altfel, audiata fiind in prima faza procesuala (fila 17 dosar nr. 5038/2006), partea civila P. F. M. a aratat la 9 iunie 2006 : "apreciez ca am cheltuit pentru inmormantarea respectiva si pentru pomenile ulterioare, cu precizarea ca in august 2006 urmeaza sa fac pomana de 1 an de zile, vreo 40.000.000 lei vechi.
Aceste cheltuieli au fost acoperite in intregime de inculpat.
De asemenea, partea civila a aratat ca "fata de cele expuse, arat ca am fost nevoit sa ma imprumut cu diverse sume de bani pentru a face fata acestor cheltuieli (de intretinere) si de a sustine cheltuielile cu cei doi copii. Am facut astfel un imprumut la BRD pentru suma de 60.000.000 lei, conform unui contract in curs de derulare pe 5 ani si am mai imprumutat de la aproximativ 4 persoane suma de inca 60.000.000 lei".
Ori, in conditiile in care instanta a retinut ca urmasilor defunctei li se datoreaza o contributie lunara de intretinere ce se va acorda de la data decesului mamei lor, faptul ca au fost contractate acele credite si alte imprumuturi nu mai prezinta nicio relevanta. Aceasta deoarece contributia de intretinere reprezinta tocmai veniturile de care au fost lipsiti prin decesul persoanei intretinatoare, inculpatul neputand fi tinut sa achite cheltuieli pe care copiii decedatei nu si le-ar fi putut permite daca aceasta ea in viata.
Concluzionand, a acorda si contributia lunara de intretinere si sumele pentru imprumuturi reprezinta o dubla plata, iar suma de 15.000 lei acordata cu titlu de despagubiri materiale nu se justifica.
A solicitat ca din cuantumul sumelor ce vor fi acordate cu titlu de prestatie periodica pentru fiecare persoana aflata in continuarea studiilor (si care nu poate depasi, in opinia inculpatului, suma de 324 lei), sa se deduca sumele primite cu titlu de pensie de urmas.
Aceasta deoarece "in situatia in care cei indreptatiti la despagubire au dreptul la pensie de urmas, ei trebuie sa se adreseze mai intai asigurarilor sociale pentru stabilirea pensiei si numai daca pensia nu acopera integral prejudiciul incercat, pot sesiza instanta de judecata pentru a solicita despagubiri in completare. Pentru obtinerea despagubirilor in completare solicita sa fie luate in considerare sumele de bani pe care victima le afecta pentru pregatirea profesionala a celui ce beneficia de pensia de urmas". (Tribunalul Suprem, Sectia civila, Decizia nr. 1132/1971 nepublicata, C.Statescu, C.Barsan, "Teoria generala a obligatiilor, pag.154).
Cat priveste cuantumul daunelor morale a solicitat inculpatul sa se aprecieze asupra acestora si prin prisma faptului ca acesta a raspuns solicitarii partilor civile de a le transporta la domiciliu, inculpatul nedorind sa faca altceva decat sa sprijine intreaga familie, asa cum a facut-o in nenumarate randuri inaintea acestui accident nefericit.
A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale nr. 167 din 18 septembrie 2009 a Tribunalului Braila si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de apel.
In recursul formulat S.C. "O" S.A. Bucuresti a aratat ca cele doua hotarari recurate sunt nelegale si netemeinice, conform art. 361 - 385 din Codul de procedura penala si art. 304, pct. 7-9 din Codul de procedura civila, in ceea ce priveste latura civila, pentru urmatoarele motive :
1. Instanta de apel cat si cea de fond nu a tinut cont de decizia Curtii de Apel Galati pronuntata in dosar nr. 9002/196/2007 si in mod gresit a obligat unilateral societatea asiguratoare la plata de despagubiri catre partile civile. Societatea nu are nici un raport civil cu partile civile si nu este indeplinita una din conditiile raspunderii civile delictuale, respectiv vinovatia. Societatea nu are nicio culpa in producerea accidentului. Legatura dintre partea civila si societatea asiguratoare este data de inculpat, care este asiguratul societatii si care este vinovat de producerea accidentului. Instanta de fond trebuia sa oblige societatea asiguratoare numai in solidar cu inculpatul.  Aceasta nu raspunde in locul inculpatului in virtutea raporturilor de asigurare. In acelasi timp, societatea se poate regresa impotriva asiguratului numai in conditiile prevazute de art. 58 din Legea nr. 136/1996 privind asigurarile si reasigurarile in Romania.
A considerat ca daunele materiale in valoare de 23.000 lei, acordate partilor civile s-a facut cu incalcarea prevederilor art. 42 din Normele de despagubire aprobate prin Ordinul CSA nr. 3108 din 10 decembrie 2004, valabile la data producerii accidentului, care mentioneaza in mod corect si precis ce daune se acorda in caz de deces. In apelul declarat impotriva primei hotarari s-a enuntat continutul art. 42 si faptul ca aceste daune se acorda numai dupa ce acestea sunt probate cu acte justificative. Instanta de fond in rejudecare nu a tinut cont de faptul ca inculpatul B. G. a platit prin fratele sau suma de 2000 lei pentru inmormantare cat si celelalte cheltuieli legate de acest eveniment.
Si acordarea de daune morale in suma totala de 80.000 lei, considera ca depaseste cu mult sumele acordate in jurisprudenta din Romania. La apelul declarat impotriva sentintei penale nr. 618 din 16 martie 2007 s-au anexat cateva hotarari din jurisprudenta in cazuri similare.
A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale nr. 167 din 18 septembrie 2009a Tribunalului Galati si a sentintei penale nr. 1155 din 23 iunie 2009 a Judecatoriei Braila si in rejudecare obligarea in solidar a inculpatului si asiguratorului de raspundere civila auto la despagubiri catre partile civile insa intr-un cuantum mai redus, potrivit jurisprudentei depuse la dosar.
Analizand recursurile formulate din prisma motivelor invocate, Curtea de Apel Galati a apreciat ca acestea sunt nefondate, din urmatoarele considerente :
1) Recursul inculpatului B. G. a fost apreciat ca fiind nefondat din urmatoarele considerente :
a) Sub aspectul gresitei citari in apel
Acest motiv s-a dovedit neintemeiat deoarece inculpatul a fost citat la toate adresele cunoscute. Motivul vizand faptul ca citatia emisa cu destinatia G, cartier M17, bloc A, ap. X poarta un alt cod postal decat cel al municipiului G, codul postal 800830 fiind in realitate codul postal al comunei F, judetul G s-a dovedit nefondat, deoarece citatiile au fost emise la data de 13 iulie 2009 pentru termenul de judecata din 4 septembrie 2009.
Conform cererii de la fila 18 dosar apel, la data de 21 august 2009 inculpatul a facut o cerere prin care a solicitat eliberarea unei copii de pe sentinta penala nr. 1155 din 23 iunie 2009 a Judecatoriei Braila, rezultand deci ca stia de proces.
De asemenea, citatia emisa pentru municipiul G a fost remisa la adresa indicata, municipiul Galati avand in realitate codul postal 800830, in timp ce localitatea F, judetul G are codul postal 807125, fapt ce reiese de pe stampilele postale aplicate pe citatii. De altfel, codul postal, nu constituie un element obligatoriu pe citatii, conform art. 176 Cod procedura penala.
De altfel, acest motiv de recurs se circumscrie prevederilor art. 3859 alin. 1 pct. 21 Cod procedura penala putand fi invocat numai in scris, cu cel putin 5 zile inaintea primului termen de judecata, asa cum reiese din coroborarea prevederilor art. 3859 alin. 3 Cod procedura penala cu art. 38510 Cod procedura penala sub sanctiunea neluarii in considerare a acestui motiv de recurs.
b) Cel de-al doilea motiv, vizand judecarea cauzei in apel, in lipsa aparatorului ales s-a dovedit nefondat.
Aparatorul ales al inculpatului de la fond (avocat R.A.), nu a depus in apel delegatie de avocat ales, astfel incat nu avea calitate procesuala in cauza iar solicitarea acestuia de a se proceda la amanarea cauzei comunicata prin fax, in lipsa delegatiei de aparator ales, era o cerere a unei persoane lipsite de calitate procesuala, instanta de apel nefiind tinuta de aceasta cerere.
Chiar daca in perioada respectiva s-a desfasurat protestul magistratilor, acesta a avut forme diferite de la o instanta la alta, iar adunarile generale ale judecatorilor au stabilit la fiecare instanta, ce cauze se judeca pe durata protestului si ce cauze se amana.
In aceasta situatie, partile si avocatii lor aveau obligatia sa se prezinte la instante pentru a lua termen in cunostinta sau pentru a pune concluzii.
Tribunalul Braila a motivat urgenta in solutionarea cauzei prin vechimea acesteia raportat cu momentul producerii accidentului (2 august 2005) si pana in prezent, perioada de timp in care minorii P. F. S. si P.G.C., au fost lipsiti de sprijinul financiar al mamei lor P. G..
c) Cel de-al treilea motiv de recurs vizand nerealizarea unei aparari efective inculpatului de catre aparatorul desemnat din oficiu s-a dovedit nefondat, deoarece aparatorul desemnat din oficiu a pus concluzii, cu buna-credinta, conform probelor de la dosar si intimei sale convingeri.
d) Cel de-al patrulea motiv de recurs, vizand incalcarea principiului neagravarii situatiei in propria cale de atac, "non reformatio in pejus" se dovedeste nefondat.
Impotriva sentintei penale nr. 618 din 16 martie 2007 a Judecatoriei Braila, pronuntata in dosar nr. 5038/2006 au formulat apel, pe latura civila atat inculpatul B. G. cat si asiguratorul S.C. "O" S.A.Bucuresti dar si Parchetul de pe langa Judecatoria Braila.
Din analiza motivelor de apel formulate de Parchetul de pe langa Judecatoria Braila, rezulta intr-adevar, asa cum a aratat si instanta de fond, ca apelul era un apel "fara rezerve" in sensul ca au fost invocate motive de nelegalitate favorabile atat inculpatului B. G., dar si partilor civile P. F. M., P. F. S., P. C. G. mai cu seama ca partea civila P. C. G. era minor la acea data, iar Ministerul Public poate sustine din oficiu, interesele minorilor.
Prin decizia penala nr. 256 din 18 septembrie 2007 a Tribunalului Braila au fost admise toate apelurile iar sentinta penala nr. 618 din 16 martie 2007 a fost desfiintata in totalitate.
In aceasta situatie nu se mai poate vorbi de principiul neagravarii situatiei in propria cale de atac, "non reformatio in pejus" deoarece apelul Parchetului de pe langa Judecatoria Braila continea elemente defavorabile inculpatului si asiguratorului, care conduceau la agravarea situatiei juridice a acestora.
e) In ceea ce priveste cuantumul daunelor materiale acordate partii vatamate P. F. M. se constata ca acestea au fost corect stabilite, in conformitate cu probele administrate in sustinerea laturii civile a cauzei, respectiv inscrisuri, martori si prezumtii legate de obiceiuri legate de ritualul inhumarii si pomenile ulterioare.
f) cuantumul sumelor acordate cu titlu de prestatie periodica copiilor victimei, numitii P. F. S. si P.G. C., au fost corect calculate si stabilite avandu-se in vedere si pensia de urmas primita de catre acestia.
g) cuantumul daunelor morale stabilite a fost corect individualizat, raportat la suferinta pricinuita partilor civile prin decesul mamei, respectiv a sotiei, P. G., de varsta acesteia avuta la momentul producerii accidentului, etc.
2) Recursul asiguratorului de raspundere civila auto S.C. "O" S.A. Bucuresti a fost apreciat ca fiind nefondat din urmatoarele considerente :
a) motivul vizand netemeinicia cuantumului daunelor materiale in valoare de 23.000 lei a fost apreciat ca fiind nefondat.
Instantele au avut in vedere cuantumul daunelor materiale stabilite nu numai pe baza de inscrisuri, asa cum sustine asiguratorul in baza art. 42 din Normele de despagubiri aprobate prin Ordinul nr. 3108 din 10 decembrie 2004 al Presedintelui C.N.A.S., ci si depozitiile martorilor audiati pe latura civila si prezumtiile juridice, pentru a realiza o despagubiri integrala a partilor civile, sub aspectul daunelor materiale.
b) instanta de fond a avut in vedere faptul ca inculpatul prin fratele sau, a platit de buna-voie suma de 2.000 lei, la stabilirea cuantumului daunelor materiale.
c) Sumele acordate cu titlu de daune morale nu sunt exagerate raportat la imprejurarile comiterii faptei, persoana victimei, varsta acesteia, suferintele incercate de sotul acesteia si de cei doi fii.
d) motivul de recurs privitor la obligarea unilaterala a asiguratorului la despagubiri catre partile civile, cand in realitate ar fi trebuit obligati in solidar asiguratorul si inculpatul s-a dovedit nefondat.
Pentru a putea fi obligati in solidar, ar fi trebuit ca ambii sa fie autorii faptului juridic ilicit cauzator de prejudicii.
Or, inculpatul singur, este autorul faptului juridic ilicit cauzator de prejudicii iar asiguratorul raspunde alaturi de inculpat, in baza contractului de asigurare R.C.A., obligatoriu prin vointa legii.
Analizand recursurile formulate din oficiu, conform prevederilor art. 3859 alin. 2, 3 Cod procedura penala, Curtea de Apel Galati a apreciat ca acestea sunt fondate, in cauza subzistand motivul de recurs prevazut de art. 3859 alin. 1 pct. 171 Cod procedura penala in vigoare conform deciziei nr. 783 din 12 mai 2009 a Curtii Constitutionale.
In opinia Curtii, se impunea obligarea asiguratorului de raspundere civila auto alaturi de inculpat la despagubiri in cuantum de 100.000 lei pentru fiecare dintre partile civile si singur, pentru sumele care depaseau 100.000 lei, pentru fiecare dintre partile civile.
In opinia Curtii asiguratorul de raspundere civila auto raspunde alaturi de inculpat, aflandu-ne in prezenta unei obligatii "in solidium".
Temeiul raspunderii juridice a inculpatului isi are sorgintea in faptul juridic ilicit cauzator de prejudicii (art. 998-999 Cod civil), in timp ce asiguratorul raspunde alaturi de asigurat, in temeiul prevazut de art. 49, 50 Legea 136/1995, prin vointa legiuitorului, insa pana la concurenta unei anumite sume, stabilite unilateral de catre asigurator, cu toate ca asigurarea R.C.A. este obligatorie pentru toti conducatorii auto, prin vointa legii.
Acest punct de vedere vine sa creeze o egalitate de tratament juridic intre partile civile oferindu-le posibilitatea de regres, la alegere, intre asigurator si inculpat.
Desi partile civile sunt o familie, constituirea de parte civila in procesul penal s-a facut in mod individual.
In aceasta situatie, procedeul adoptat de instanta de fond ar fi discriminatoriu in sensul ca asiguratorul ar despagubi numai pe unele dintre parti iar inculpatul pe altele, aceasta deoarece este cunoscut ca in general, partile civile isi indreapta actiunea in dezdaunare in principal impotriva asiguratorului, care dispune de mijloace financiare mai mari, in comparatie cu inculpatul.
Acest punct de vedere este favorabil asiguratorului, deoarece, in cazul de fata el nu are actiune in regres impotriva inculpatului iar in prezent ii este mai favorabil ca si inculpatul sa raspunda pentru ceea ce depaseste suma maxima ce poate fi acordata drept despagubire pentru fiecare dintre cele trei parti vatamate.
Acest punct de vedere este favorabil si inculpatului deoarece in acest mod nu mai este obligat singur, la plata catre partea civila P. C. G. a sumei de 21.900 lei si a unei prestatii periodice de 400 lei/luna.
Asa fiind si vazand prevederile art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedura penala, prin Decizia penala nr.169/R/04.03.2010, pronuntata in dosarul nr.10262/196/2008, Curtea de Apel Galati a admis recursurile formulate de inculpatul B. G. si asiguratorul de raspundere civila auto S.C. "O" S.A. Bucuresti.
A casat decizia penala nr. 167 din 18 septembrie 2009 a Tribunalului Braila si in parte sentinta penala nr. 1155 din 23 iunie 2009 a Judecatoriei Braila si in rejudecare a obligat pe asiguratorul de raspundere civila auto S.C. "O" S.A.Bucuresti alaturi de inculpatul B. G., pana la concurenta sumei de 100.000 lei / persoana si pe inculpatul B. G. singur pentru ceea ce depaseste aceasta suma la despagubiri catre partile civile P. F. M., P. C. G. si P. F. S..
Curtea a mentinut restul dispozitiilor sentintei penale recurate, iar in baza prevederilor art. 192 alin. 3 Cod procedura penala s-a dispus sa ramana in sarcina statului cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea prezentelor recursuri penale.