Mentinerea arestarii preventive a inculpatului. Indeplinirea conditiilor prevazute de art.143, art.148 alin.1 lit.f si art.136 din C.pr.pen.

Contrar opiniei instantei de fond, consideram ca temeiurile care au stat la baza arestarii preventive a celor doi inculpati, respectiv cele prevazute de art.148 lit.f Cod procedura penala, subzista si in prezent.
Astfel, infractiunile presupus a fi comise de cei doi inculpati sunt prevazute de lege cu pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani.
De asemenea, probatoriile administrate (plangerile partilor vatamate, declaratiile martorilor I.C.D., B.A., declaratiile inculpatilor I.N., I.N.) conduc la concluzia ca lasarea in libertate a inculpatilor prezinta in continuare pericol pentru ordinea publica.
Conditia reglementata de art.148 lit.f teza II Cod procedura penala rezulta si din gravitatea infractiunilor presupus a fi comise de inculpati, din modalitatile si imprejurarile savarsirii (in forma continuata, prin comiterea mai multor acte materiale, prin implicarea mai multor persoane, membri ai grupului infractional organizat), din urmarea produsa si valoarea ridicata a prejudiciului cauzat celor zece parti vatamate.

                       Decizia penala nr. 1463/26.09.2011 a Curtii de Apel Galati Prin incheierea de sedinta din 26.09.2011 pronuntata de Tribunalul Galati in dosarul nr. 10645/121/2011, in temeiul art. 3001 alin.2 Cod de procedura penala, s-a dispus revocarea arestarii preventive si punerea de indata in libertate a inculpatilor M.P. si C.R., dupa ramanerea definitiva a prezentei incheieri, daca acestia nu sunt arestati in alta cauza.
In baza disp. art. 1451 Cod procedura penala, in referire la art. 136 alin. 1 lit. c, alin. 4 si alin. 8 Cod de procedura penala, s-a dispus luarea masurii obligarii de a nu parasi tara, fata de inculpatii M.P. si C.R., fara incuviintarea  Tribunalului Galati.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin incheierea de sedinta din data de 31.05.2011, pronuntata de Tribunalul Galati in dosarul nr. 5312/121/2011, s-a admis propunerea formulata de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - DIICOT - Serviciul Teritorial Galati si in baza art.148 lit.f, art.1491 Cod procedura penala, s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului M.P. pentru o perioada de 30 de zile, incepand cu data de 31.05.2011 pana la data de 29.06.2011 inclusiv.
Prin incheierea de sedinta din data de 30.06.2011, pronuntata de Tribunalul Galati in dosarul nr. 6641/121/2011, s-a admis propunerea formulata de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - DIICOT - Serviciul Teritorial Galati si in baza art.148 lit.f, art.1491 Cod procedura penala, s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului C.R. pentru o perioada de 29 de zile, incepand cu data de 30.06.2011 pana la data de 28.07.2011 inclusiv.
Masura preventiva a fost prelungita succesiv de instanta de judecata prin incheierile din data de 23.06.2011, 25.07.2011, 23.08.2011.
La luarea masurii arestarii preventive au fost avute in vedere temeiurile prevazute de art. 148 alin. 1 lit. f Cod de procedura penala, a fost avuta in vedere gravitatea ridicata a infractiunilor presupus a fi savarsite, pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani, modalitatea si imprejurarile concrete in care se retine ca ar fi savarsite faptele, numarul de persoane implicate, scopul urmarit (acela al imbogatirii rapide), valoarea ridicata a prejudiciului si amploarea fenomenului.
A mai retinut instanta ca lasarea in libertate a inculpatilor ar crea in randul societatii civile un sentiment de insecuritate si o stare de neliniste, generate de rezonanta sociala negativa a faptului ca persoanele asupra carora planeaza acuzatia comiterii unor astfel de fapte sunt cercetate in stare de libertate.
Prin rechizitoriul nr.8/D/P/2011 din 22.09.2011 al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie DIICOT - Serviciul Teritorial Galati, s-a dispus trimiterea in judecata, in stare de arest preventiv, a inculpatilor M.P. si C.R. S-a retinut in sarcina celor doi inculpati ca, la inceputul lunii noiembrie 2009 au constituit un grup infractional organizat impreuna cu inculpatii C.R., I.N.C., C.R., C.R., F.G., I.N. si D.T. in scopul obtinerii de foloase materiale din comiterea infractiunii de inselaciune cu consecinte deosebit de grave, ce intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazuta de art.7 alin.1 din Legea nr. 39/2003.
Totodata, s-a retinut in sarcina inculpatului M.P. ca actionand in cadrul grupului organizat, impreuna cu ceilalti membri, in cursul lunilor noiembrie-decembrie 2009, prin diferite metode si actiuni desfasurate in mod repetat, dar in baza aceleiasi rezolutii infractionale, a ajutat ceilalti membri ai grupului, prin contributia la infiintarea punctului de lucru din mun. Onesti si acordarea de sprijin moral, la inducerea in eroare a unui numar de 10 parti vatamate cu ocazia incheierii si derularii unor conventii comerciale prin folosirea de nume si calitati false precum si prin emiterea de file CEC fara acoperire in numele SC T SRL Tecuci, cauzand un prejudiciu total de 300.721,27 lei.
In sarcina inculpatului C.R. s-a retinut ca actionand in cadrul grupului organizat, impreuna cu ceilalti membri, in cursul lunilor noiembrie-decembrie 2009, prin diferite metode si actiuni desfasurate in mod repetat, dar in baza aceleiasi rezolutii infractionale, a participat in mod direct ori a ajutat ceilalti membri ai grupului, prin contributia la controlul SC T SRL Tecuci, gestionarea filelor CEC ce urmau a fi emise si acordarea de sprijin moral, la inducerea in eroare a unui numar de 10 parti vatamate cu ocazia incheierii si derularii unor conventii comerciale prin folosirea de nume si calitati false precum si prin emiterea de file CEC fara acoperire in numele SC T SRL Tecuci, cauzand un prejudiciu total de 300.721,27 lei.
Fara a face o apreciere asupra fondului cauzei, instanta a apreciat  ca - la acest moment procesual - nu se mai impune mentinerea masurii arestarii preventive a inculpatilor M.P. si C.R. si se poate lua fata de acestia o alta masura preventiva, neprivativa de libertate.
In cauza exista indicii temeinice, in sensul art. 143 Cod procedura penala, care justifica banuiala legitima ca inculpatii ar fi savarsit fapta ce le este imputata.
Din analiza coroborata a plangerilor si declaratiilor partilor vatamate  precum si a martorilor I.C.D. (filele f. 303-307, vol.II dosar urmarire penala), B.A. (f. 276-278 dosar u.p., vol.II dosar urm.pen.), declaratiile inculpatilor I.N. (f. 246-247 dosar u.p, vol.II dosar urm.pen.), I.N.C. (f. 173-176 dosar u.p, vol.II dosar urm.pen), in cauza exista indicii temeinice, in sensul art. 143 Cod procedura penala, care justifica banuiala legitima ca inculpatii ar fi savarsit fapta ce le este imputata.
Cu toate acestea, instanta a constatat  ca, in cauza, nu se mai mentin temeiurile avute in vedere la luarea masurii preventive si nici nu exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate a inculpatilor.
Astfel, faptele pentru care sunt cercetati inculpatii  sunt prevazute de legea penala ca infractiune si sunt sanctionate intr-adevar cu pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani (mai exact cu inchisoare de la 10 la 20 ani inchisoare).
Instanta a apreciat  insa ca lasarea in libertate a inculpatilor nu mai prezinta un pericol concret pentru ordinea publica. In jurisprudenta sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a justifica arestarea preventiva a unei persoane:
- pericolul ca persoana sa se sustraga procesului penal (Cauza Stogmuller c. Austria) - pericol ce nu exista in speta de fata;
- riscul ca persoana in cauza, odata pusa in libertate, sa impiedice infaptuirea justitiei (Cauza Wemhoff c. Germania) - inculpatul a cooperat cu organele de cercetare penala, fiind prezent la audieri de fiecare data cand a fost chemat;
- impiedicarea sa de a mai comite alte infractiuni (Matzenetter c. Austria);
- situatia in care lasarea in libertate a persoanei in cauza pune in pericol ordinea publica (Letellier c. Franta, Hendriks  c. Olanda) .
Instanta nu s-a putut opri la niciunul dintre cele patru motive enuntate mai sus pentru a justifica privarea de libertate a inculpatilor pe parcursul cercetarii judecatoresti.
Instanta a apreciat  ca mentinerea masurii arestarii preventive nu poate fi folosita pentru a anticipa aplicarea unei pedepse privative de libertate si nu se poate sprijini in mod esential si abstract pe "gravitatea faptelor comise".
Tinand seama de imprejurarile relative la persoana inculpatilor si la modalitatea concreta de savarsire a faptei, s-a aratat ca apare ca fiind excesiva mentinerea unei masuri privative de libertate fata de acesta, masura extraordinara care trebuie sa fie proportionala cu solutia care a determinat-o si necesara numai in masura in care s-ar dovedi caracterul insuficient al altor masuri preventive pentru realizarea, cu aceeasi eficienta, a scopurilor prevazute de art. 136 alin. 1 Cod procedura penala, fata de prezumtia de libertate de care se bucura inculpatii si caracterul de exceptie al masurii arestarii preventive.
Din fisa de antecedente penale a inculpatilor rezulta ca acestia se afla la primul impact cu legea penala, aspect care conduce la ideea ca atitudinea inculpatilor in aceasta situatie este un caz izolat.
Fata de aceste considerente, instanta a aratat ca  revoca arestarea preventiva a inculpatilor M.P. si C.R., insa va dispune, in baza disp. 1451 Cod procedura penala, in referire la art.136 alin.1 lit.c Cod procedura penala si art.145 Cod procedura penala luarea masurii obligarii inculpatilor de a nu parasi tara fara incuviintarea Tribunalului Galati.
 Impotriva acestei hotarari a declarat recurs Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - DIICOT - Serviciul Teritorial Galati, criticand-o pe motive de nelegalitate si netemeinicie.
In sustinerea recursului, s-a aratat ca hotararea primei instante este nelegala si netemeinica sub aspectul revocarii masurii arestarii preventive a inculpatilor si luarii fata de acestia a masurii obligarii de a nu parasi tara. S-a aratat ca, odata ce a dispus revocarea masurii arestarii preventive a inculpatilor, instanta de fond a apreciat ca nu mai sunt temeiuri care sa justifice mentinerea acestei masuri preventive si prin urmare, nu putea lua fata de inculpati o noua masura preventiva.
S-a mai sustinut prin recursul promovat ca temeiurile care au stat la baza arestarii preventive a inculpatilor  subzista si in prezent, impunandu-se  mentinerea masurii arestarii preventive.
Recursul este fondat.
Analizand cauza prin prisma motivelor de recurs, cat si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, Curtea retine urmatoarele:
Inculpatii M.P. si C.R., aflati in stare de arest preventiv, au fost trimisi in judecata impreuna cu alti inculpati prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - DIICOT- Serviciul Teritorial Galati nr.8/D/P/2010din 22.09.2011.
Inculpatul M.P. a fost arestat preventiv la data de 30.05.2011  pentru savarsirea infractiunilor prevazute  de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 si prev. de art.26 Cod penal raportat la art.  215 alin.1, 2, 3 si 5 Cod penal, iar  inculpatul C.R. a fost arestat preventiv la data de 30.06.2011 pentru savarsirea infractiunilor prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 si respectiv  prev.  de art.  215 alin.1, 2, 3, 4 si 5 Cod penal.
Contrar opiniei instantei de fond, consideram ca temeiurile care au stat la baza arestarii preventive a celor doi inculpati, respectiv cele prevazute de art.148 lit.f Cod procedura penala, subzista si in prezent.
Astfel, infractiunile presupus a fi comise de cei doi inculpati sunt prevazute de lege cu pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani.
De asemenea, probatoriile administrate (plangerile partilor vatamate, declaratiile martorilor I.C.D., B.A., declaratiile inculpatilor I.N., I.N.)  conduc la concluzia ca lasarea in libertate a inculpatilor prezinta in continuare pericol pentru ordinea publica.
Conditia reglementata de art.148 lit.f teza II Cod procedura penala rezulta si din gravitatea infractiunilor presupus a fi comise de inculpati, din modalitatile si imprejurarile savarsirii (in forma continuata, prin comiterea mai multor acte materiale, prin implicarea mai multor persoane, membri ai grupului infractional organizat), din urmarea produsa si valoarea ridicata a prejudiciului cauzat celor zece parti vatamate.
Constatam ca la acest moment procesual, mentinerea inculpatilor in stare de arest raspunde exigentelor constante a Curtii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a recunoscut dreptul instantelor nationale de a mentine un inculpat in stare de arest atunci cand fapta  sau persoana inculpatului prezinta un  pericol grav pentru ordinea publica.
Conform art.5 paragraf 1 lit.c din  Conventia  Europeana a Drepturilor Omului masura arestarii preventive este legala daca inculpatul a fost arestat in vederea aducerii sale in fata autoritatii judiciare competente, atunci cand exista motive verosimile de a banui ca a savarsit o infractiune sau cand exista motive temeinice de a crede in necesitatea de a-l impiedica sa savarseasca o infractiune sau sa fuga dupa savarsirea acesteia.
Plauzabilitatea banuielilor pe care trebuie sa se bazeze o arestare constituie un element esential al protectiei oferite de articolul 5 paragraf 1 lit.c impotriva privarilor arbitrare de libertate.
Pentru a ajunge la o concluzie ca in cauza exista motive verosimile este necesar ca faptele sau informatiile derivate din probele dosarului sa fie apte sa convinga un observator obiectiv ca este posibil ca persoana in cauza sa fi savarsit infractiunea (Cauza Iliev contra Bulgariei, Cauza Calleja contra Maltei, Cauza Varga contra Romaniei).
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca faptele care dau nastere unei banuieli legitime nu trebuie sa fie de acelasi nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula o acuzatie  de   trimitere   in  judecata (Cauza O’ Hara contra Turciei, Cauza Murray contra Regatului Unit, Cauza Svipsta contra Letoniei, Cauza Calleja contra Maltei).
In Cauza Witold Litwa contra Poloniei, Curtea Europeana a statuat faptul ca nu este suficient ca privarea de libertate sa fie conforma cu dreptul national, ci trebuie sa fie si necesara, raportat la circumstantele cauzei.
Or, in speta, prin raportare si  la art.136 Cod procedura penala, consideram ca la acest moment se impune mentinerea inculpatilor in stare de arest pentru buna desfasurare a procesului penal .
Revenind la practica Curtii Europene a Drepturilor Omului, instantele nationale sunt datoare sa vegheze la un just echilibru intre masura privarii de libertate, pe de o parte, si interesul public de protectie a cetatenilor impotriva comiterii de infractiuni grave, dedus din modul de savarsire a faptelor si din consecintele acestora.
In speta, la acest moment procesual (anterior inceperii cercetarii judecatoresti) interesul general prevaleaza in raport de interesul inculpatilor de a fi judecati in libertate.
In Cauza Tomasi contra Frantei, Curtea a statuat ca "protejarea libertatii individuale impotriva ingerintelor arbitrare ale autoritatilor nu trebuie sa stanjeneasca eforturile instantelor in administrarea probelor si desfasurarea procesului penal in bune conditii".
Avand in vedere considerentele aratate mai sus, hotararea instantei de fond suporta critici sub aspectul netemeiniciei.
Fata de cele de mai sus, se va admite recursul declarat de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie -  DIICOT - Serviciul Teritorial Galati.
Se va casa incheierea de sedinta recurata si in rejudecare,  in baza art.3001 alin.3 Cod procedura penala se va mentine arestarea preventiva  a inculpatilor M.P.  si  C.R.
In baza art.192 alin.3 Cod pr. pen. cheltuielile  judiciare din recurs vor ramane in sarcina statului.