Ucidere din culpa. Obligarea inculpatului si a asiguratorului de raspundere civila la despagubiri catre partile civile, respectiv la o prestatie periodica de intretinere, cand inculpatul are mai multe polite de asigurare.

Prin sentinta penala nr.827/2011 Judecatoria Braila a dispus condamnarea inculpatului DL la o pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa cu aplicarea art.320 ind.1 Cod penal.
A dispus suspendarea executarii pedepsei pe durata termenului de incercare de 3 ani si 6 luni.
A admis cererea de despagubiri civile formulate de partile civile ID, IV si IG (mostenitori legali ai victimei IM) si a obligat asiguratorul de raspundere civila si pe inculpat in solidar cu partea responsabila civilmente la plata sumei de 2.000 euro despagubiri materiale si 25.000 euro daune morale.
In fapt, inculpatul conducea un microbuz de transport persoane ce apartinea SC_Braila si datorita carosabilului umed a derapat ajungand in santul de pe marginea drumului.
In microbuz se aflau mai multe persoane, iar in urma acestui eveniment rutier a rezultat decesul unei persoane respectiv a numitei IM, precum si avarierea microbuzului.
Impotriva acestei hotarari au formulat recurs partile civile si asiguratorul de raspundere civila.
Partile civile au apreciat hotararea instantei de fond ca fiind netemeinica solicitand obligarea inculpatului, a partii responsabile civilmente si a asiguratorului de raspundere civila la plata unei contributii de intretinere pe o perioada estimata de 30 de ani reprezentand contributia minima a victimei IM fata de parintii sai pensionari, ID si IV.
Asiguratorul de raspundere civila a apreciat hotararea instantei de fond ca fiind nelegala deoarece din actele dosarului rezulta ca autovehiculul condus de inculpat  mai era asigurat la o alta societate de asigurari in ceea ce priveste bunurile si persoanele transportate, situatie care impune casarea hotararii si trimiterea ei spre rejudecare in vederea introducerii in cauza si a acestei societati de asigurare.
Prin decizia penala nr.192/R/2012 Curtea de Apel Galati a admis recursul formulat de asiguratorul de raspundere civila si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond.
De asemenea, a respins ca nefondate recursurile partilor civile apreciind ca, cuantumul despagubirilor acordate sunt legale si temeinice.
Pentru a se putea obliga inculpatul, partea responsabila civilmente si asiguratorul de raspundere civila la despagubiri catre partile civile, trebuie ca prejudiciul cauzat prin infractiune sa fie cert, determinat sau determinabil. Cererea partilor civile nu se incadreaza in aceste cerinte, respectiv nu este determinabil, mai precis, nu poate fi calculat cu exactitate in viitor. Cererea acestora de acordare a unei despagubiri viitoare, reprezinta un prejudiciu viitor cauzat prin fapta inculpatului si acesta trebuie sa fie determinat, respectiv cert sau cel putin determinabil, adica sa poata fi calculat. Cererea partilor civile ar fi putut fi admisibila daca  prestatia viitoare sau prejudiciul viitor solicitat ar fi fost prevazut de lege (exemplu: pensia de intretinere pentru un copil minor in cazul in care unul din parintii sai decedeaza ca urmare a unui accident de circulatie) sau prevazut intr-un contract al partilor (exemplu: contractul de renta viagera sau contractul de vanzare cumparare cu clauza de intretinere). In aceste cazuri, se poate calcula prestatia periodica viitoare si pe cale de consecinta, prejudiciul viitor este determinabil. In cazul in speta, a cere o suma de 72.000 lei ca prestatie periodica pe o durata viitoare de 30 de ani, apare ca fiind un prejudiciu viitor care insa, este relativ, in sensul ca nu poate fi nici determinat, nici determinabil.
De asemenea, conform probelor de la dosar, microbuzul cu numarul de inmatriculare BR _ era inchiriat in vederea efectuarii de curse de transport calatori pentru cadrele didactice de pe traseul Braila - M. - C., pentru a efectua aceste curse trebuia eliberata o licenta de transport persoane, licenta ce nu putea fi emisa de catre Autoritatea Rutiera Romana (ARR) decat daca erau indeplinite cerintele prevazute de Ordinul Ministrului nr. 1892/2009 privind Normele de Organizare si efectuare a transporturilor rutiere si activitatilor conexe, precum si OUG nr. 109/2005 privind Transporturile Rutiere. Dat fiind activitatea care o presta, se apreciaza ca instanta de fond ar fi trebuit sa aiba in vedere daca era incheiata o asigurare (fapt necesar pentru obtinerea licentei) pentru transportul de persoane si bagaje. In aceasta situatie ar fi trebuit sa introduca in  cauza si societatea de asigurare respectiva pentru a raspunde alaturi de inculpat si partea responsabila civilmente  in limita sumei asigurate.

           Decizia penala nr. 632 R/2.01.2012 a Curtii de Apel Galati

             Prin sentinta penala nr. 827/2011 Judecatoria Braila, s-a dispus in baza dispozitiilor  art. 178 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 3201 alineat 7 Cod procedura penala, condamnarea inculpatului B.L. la o pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa, fapta savarsita la data de 16.01.2009.
S-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor prevazute de art.64 lit. a teza II si b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functiile elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat; pe intreaga durata prevazuta de art. 71 Cod penal.
In baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei inchisorii pe durata termenului de incercare prevazut de art.82 Cod penal.
In baza art.71 al. 5 Cod penal, s-a dispus ca pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii sa se suspende si pedeapsa accesorie privind drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza II si b Cod penal.
In baza art.359 Cod procedura penala, s-a atras atentia inculpatului asupra consecintei nerespectarii dispozitiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii.
In baza dispozitiilor art. 14 Cod procedura penala raportat la art. 346 Cod procedura penala si la art. 998-1000 Cod civil, s-a admis in parte cererea de despagubiri civile formulata de partile civile I.D., I.V. si I.G. (mostenitori legali ai victimei I.M., ascendenti si colateral privilegiat) si a obligat asiguratorul de raspundere civila SC G SA Bucuresti, in limita sumei asigurate, si inculpatul in solidar cu partea responsabila civilmente pentru ce excede sumei asigurate, la plata despagubirilor civile dupa cum urmeaza: 2000 Euro (in echivalent lei la cursul BNR la data platii  efective) cu titlul de despagubiri materiale si 25.000 Euro (in echivalent lei la cursul BNR la data platii  efective) cu titlul de daune morale.
S-a respins ca inadmisibila cererea de obligare a inculpatului la plata despagubirilor reprezentand contravaloarea reparatiilor microbuzului cu nr. de inmatriculare BR_ iar in baza dispozitiilor art. 189 si urmatoarele Cod procedura penala, a obligat inculpatul in solidar cu partea responsabila civilmente la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a avut in vedere urmatoarele:
La data de 16.01.2009, ora 18,55, dispeceratul Inspectoratului de Politie al Judetului Braila a fost sesizat despre faptul ca pe DN 23, intre localitatile L. si M., judetul Braila s-a produs un eveniment rutier soldat cu victime.
Pe DN 23, la Km 5_m, in santul din dreapta sensului de mers L. - M., inclinat spre dreapta si cu fata catre localitatea M., judetul Braila, a fost gasita - in pozitie de stationare - microbuzul marca "Renault_" cu numarul de inmatriculare BR_
Langa acesta a fost gasita o persoana decedata, ce a fost identificata in baza cartii de identitate ca fiind I.M., ce a fost transportata la morga in vederea efectuarii autopsiei.
La Spitalul Judetean - Corp A Braila a fost identificat conducatorul microbuzului, inculpatul B.L., care a fost internat pentru investigatii, precum si celelalte victime ale evenimentului si anume: H.B.G., B.R., G.A.M. si D.I.
Inculpatului i s-a recoltat o proba biologica de sange in vedere stabilirii alcoolemiei, iar din buletinul de analiza s-a constatat ca, la momentul prelevarii, acesta nu avea alcool in sange.
Raportul de constatare medico legala (autopsie) nr. 20/A/2009 din data de 04.03.2009, evidentiaza ca moartea numitei I.M. a fost violenta si s-a datorat socului traumatic, consecinta unui politraumatism cu echimoze si escoriatii multiple, plaga sprancenoasa, plesnita, nazorafagie postraumatica, infiltrate sanguine percicraniene, fracturi pluricostale si fractura de baza de craniu cu hemoragie meningee si otoragie.
S-a apreciat ca leziunile constatate la autopsie s-au putut produce prin proiectare si lovire cu si de corpuri dure, in cadrul unui accident rutier.
Celelalte victime ale accidentului au suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare zile de ingrijiri medicale dupa cum urmeaza: D.I. - 35-40 zile, fara punerea in primejdie a vietii; B.R.- 5-7 zile, fara punerea in primejdie a vietii; H. B.G. - 7-8 zile, fara punerea in primejdie a vietii si G.A.M. - 8-10 zile, fara punerea in primejdie a vietii.
Conform raportului de constatare medico legala si inculpatul a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un numar de 12-14 zile de ingrijiri medicale, fara punerea in primejdie a vietii.
Verificarile efectuate au stabilit ca microbuzul BR_ apartinea SC "A_" SRL Braila dar, a fost inchiriat in baza unui contract SC "C_" SRL Braila, in vederea efectuarii de curse de transport calatori. Intre SC "C_" SRL si Scoala generala cu clasele I-VIII cu sediul in comuna S., exista un contract de prestari servicii pentru transportul cadrelor didactice pe traseul Braila - M. - C.
Cercetarile efectuate au stabilit ca la data de 16.01.2009, in jurul orelor 18,30, inculpatul B.L. conducea microbuzul marca "Renault _" cu numarul de inmatriculare BR_pe DN 23 dinspre M. inspre L., judetul Braila, cu o viteza de 80 Km/h (conform diagramei tahograf si raportului de expertiza). In microbuz pe scaunul din dreapta, langa portiera dreapta, se afla victima I.M., ceilalti pasageri ocupand alte scaune in microbuz. Carosabilul era acoperit cu zapada si apa, ningea si viscolea zapada, vizibilitatea era redusa, fiind asigurata de lumina farurilor. In microbuzul destinat transportului de persoane se aflau numitii I.M., H.B.G., B. R., G.A.M. si D.I., cadre didactice la scoala generala din localitatea C_, judetul Braila. In zona Km 5_m, datorita carosabilului acoperit cu zapada si apa, precum si datorita vitezei, microbuzul a derapat iar inculpatul a pierdut controlul directiei de deplasare. Microbuzul a parasit carosabilul si a ajuns in santul de pe partea stanga, sens de referinta M. - L., intors cu fata catre M., adica rotit cu 180 grade.
Pentru stabilirea imprejurarilor producerii accidentului, s-a dispus efectuarea unei expertize judiciare auto si prin concluziile raportului de expertiza s-a stabilit ca microbuzul BR-25-AMG, in momentele premergatoare deraparii, se deplasa cu o viteza de 80 Km/h, iar cauza accidentului a fost conducerea microbuzului cu o viteza neadaptata conditiilor meteo - rutiere.
Expertul a precizat faptul ca "daca pasagerul de pe locul din dreapta fata avea centura de siguranta montata, corpul acestuia nu era proiectat in afara microbuzului si, cel mai posibil, nu suferea leziuni care sa provoace decesul".
Avand in vedere si acest aspect, reprezentanta persoanei decedate, a contestat raportul de expertiza si a solicitat efectuarea unui supliment de expertiza.
Cu ocazia acestei activitati, s-a efectuat o expertiza directa asupra microbuzului si s-a stabilit ca, in momentul accidentului, scaunul din dreapta fata avea montat centura din partea dreapta pe stalpul dreapta, dar nu era functionala, deoarece nu se putea cupla la dispozitivul din zona sezutului din doua motive: exista o husa care acoperea zona dispozitivului si dispozitivul de cuplare era defect ori nefunctional;
S-a apreciat ca prin atitudinea sa, inculpatul a incalcat prevederile art.48 din OUG 195/2002, R.
Avand in vedere ca victima D.I. a suferit in urma accidentului, leziuni care au necesitat peste 10 zile de ingrijiri medicale, precum si optiunea acestuia de a nu depune plangere penala impotriva inculpatului, pentru aceasta fapta, in temeiul art.228 alin.6 Cod procedura penala in referire la art.10 lit. f Cod procedura penala, s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de B.L. sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art.184 alin.1 si 3 Cod penal.
Avand in vedere leziunile suferite de B.R., H.B.G. si G.A.M., in temeiul art.228 alin.6 Cod procedura penala in referire la art.10 lit. b Cod procedura penala, s-a dispus neinceperea urmaririi penale sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art.184 alin.1 si 3 Cod penal.
Reprezentantul legal al decedatului a luat la cunostinta de continutul suplimentului de expertiza si, intrucat nu a formulat alte obiectiuni, s-a constatat ca a fost de acord cu concluziile acestuia.
Deoarece inculpatul este plecat din tara, atat raportul de expertiza cat si suplimentul de expertiza au fost aduse la cunostinta aparatorului ales, acesta neformuland obiectiuni.
In drept, s-a apreciat ca fapta inculpatului B.L. care, la data de 16.01.2009, in calitate de conducator auto, ca urmare a nerespectarii prevederilor legale, a produs un accident de circulatie soldat cu decesul unei persoane (neadaptand viteza de deplasare la conditiile meteo - rutiere), intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute si pedepsite de art.178 alin.2 Cod penal.
Instanta a apreciat ca fapta, ca existenta materiala exteriorizata in planul relatiilor sociale este un act, o activitate, o manifestare specific umana in complexul procesului sau dinamic si al aptitudinii sale cauzale. Or, in speta, actiunea ale carei consecinte sunt obiectivate in decesul victimei, atestat de raportul de constatare medico-legala-autopsie, este in relatie cauzala directa, astfel cum rezulta din probatoriul administrat.
Potrivit dispozitiilor art. 178 alin.2 Cod penal: uciderea din culpa ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale ori a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activitati, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani.
Potrivit dispozitiilor art. 345 alin.1 si 2 Cod procedura penala: "Instanta hotaraste prin sentinta asupra invinuirii aduse inculpatului, pronuntand, dupa caz, condamnarea, achitarea sau incetarea procesului penal. Condamnarea se pronunta daca instanta constata ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat".
Apreciind ca fapta, astfel cum a fost mai sus descrisa, exista, constituie infractiune si a fost savarsita cu vinovatie de inculpat, instanta a angajat raspunderea penala a acestuia prin aplicarea unei pedepse in limitele prevazute de lege.
La individualizarea pe cale judiciara a pedepsei aplicata inculpatului, instanta a avut in vedere dispozitiile art. 72 Cod penal ("La stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama de dispozitiile partii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, de gradul de pericol social al faptei savarsite, de persoana infractorului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala") precum si de orice alt element sau imprejurare de natura sa conduca la o justa individualizare a pedepselor.
In contextul elementelor de individualizare prev. de art. 72 Cod penal s-a avut in vedere ca prin infractiunea savarsita inculpatul a adus atingere relatiilor sociale relative la integritatea fizica si sanatatea persoanei .
Referitor la persoana inculpatului, instanta a retinut ca acesta este in varsta de 27 de ani, nu este cunoscut cu antecedente penale, a raspuns tuturor chemarilor organelor judiciare, a fost sincer si si-a manifestat disponibilitatea de principiu pentru acoperirea prejudiciului cauzat.
In baza considerentelor mai sus expuse si facand aplicarea dispozitiilor art. 178 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 3201 Cod procedura penala instanta a aplicat inculpatului o pedeapsa situata in limitele prevazute de lege, apreciind ca astfel va fi indeplinita functia de exemplaritate si va fi atins scopul pedepsei prev. de art. 52 Cod penal (Pedeapsa este o masura de constrangere si un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea savarsirii de noi infractiuni).
Potrivit dispozitiilor art. 81 Cod penal: Instanta poate dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate persoanei fizice pe o anumita durata, daca sunt intrunite urmatoarele conditii: pedeapsa aplicata este inchisoarea de cel mult 3 ani sau amenda; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni, afara de cazul cand condamnarea intra in vreunul dintre cazurile prevazute in art. 38; se apreciaza ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fara executarea acesteia.
Instanta a apreciat ca, in raport de circumstantele reale ale faptei si circumstantele ce caracterizeaza persoana inculpatului si vazand ca sunt indeplinite conditiile prev. de art. 81 alin.1 Cod penal raportat la art. 81 lit. b si c Cod penal, inculpatul a dobandit vocatia la suspendarea conditionata a executarii pedepsei si toate aceste elemente au fundamentat convingerea instantei ca scopul pedepsei poate fi atins fara executarea acesteia.
S-a apreciat si ca pe perioada procesului penal, inculpatul a realizat gravitatea faptei savarsite iar functiile de constrangere si de reeducare, precum si scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justa individualizare a sanctiunii, cu luarea in considerare a persoanei careia ii este destinata pentru a fi ajutata sa se schimbe, in sensul adaptarii ei la cerintele socio-etice impuse de societate.
In consecinta, in baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o durata unui termen de incercare stabilit in conditiile art. 82 Cod penal, iar in baza art. 359 Cod procedura penala s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor prev. de art. 83 Cod penal a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
Avand in vedere hotararea CEDO "Hirst contra Marii Britanii" din 06.10.2005, prin care s-a hotarat ca interzicerea de drept a drepturilor electorale incalca art. 3 Protocolul 1, s-a constatat ca nu se mai poate face aplicarea direct, de drept si fara vreo motivatie a art. 71 - 64 lit. a si b din Codul penal. Asadar, in ceea ce priveste pedeapsa accesorie, s-a retinut ca natura faptei savarsite si ansamblul circumstantelor infractionale duc la concluzia existentei unei nedemnitati in exercitarea drepturilor de natura electorala prev. de art. 64 lit. a si b din Codul penal.
Astfel, in baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a, b Cod penal de la ramanerea definitiva a hotararii si pana la executarea in intregime sau considerarea ca executata a pedepsei principale iar in baza art. 71 alin. 5 Cod penal a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale.
Art. 346 alin.1 Cod procedura penala prevede ca in caz de condamnare, achitare sau incetare a procesului penal, instanta se pronunta prin aceeasi sentinta si asupra actiunii civile. Prin functia sa reparatorie, raspunderea civila are drept scop repunerea patrimoniului persoanei prejudiciate in situatia anterioara, prin inlaturarea tuturor consecintelor daunatoare ale faptei ilicite. Regulile pe care le pune la baza atat practica judiciara, cat si literatura de specialitate, dar mai cu seama legea civila, ca fiind principii de baza ale raspunderii civile se refera la obligatia de reparare.
Pe latura civila, s-au avut in vedere dispozitiile art. 14 Cod procedura penala potrivit caruia actiunea civila are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului, precum si a partii responsabile civilmente si dispozitiile alineatului 3 litera b Cod procedura penala care prevede ca repararea pagubei se face potrivit dispozitiilor legii civile (_) prin plata unei despagubiri banesti, in masura in care repararea in natura nu este cu putinta.
S-a apreciat ca raspunderea civila delictuala, ca o sanctiune specifica dreptului civil, aplicabila pentru savarsirea faptei ilicite cauzatoare de prejudicii este angajata numai prin intrunirea cumulativa  a patru conditii deduse de art. 998 si 999 C. civ.  Potrivit art. 998 C. civ. "orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu obliga pe acela din a carui greseala s-a  ocazionat , a-l repara".
Asadar, se cere dovedirea unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu precum si existenta vinovatei celui care a cauzat prejudiciu (constand in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care s-a actionat).
Prejudiciul este conditia sine qua non a raspunderii civile delictuale in lipsa acestuia neputandu-se angaja o asemenea raspundere. Existenta faptei ilicite presupune in aceasta materie o referire atat la incalcarea legii cat si la prejudicierea  titularului unui drept subiectiv, lezat  prin incalcarea legii.
S-a apreciat ca prin conduita sa culpabila, inculpatul a cauzat partilor civile I.D., I.V. si I.G. (mostenitori legali ai victimei I.M., ascendenti si colateral privilegiat) atat un prejudiciu material cat si un prejudiciu material.
Sub aspect material, s-a apreciat ca prejudiciul rezida din cheltuielile efectuate de familia victimei cu serviciul funerar si pomenirile defunctei potrivit traditiilor ortodoxe.
In acest context, s-a apreciat ca suma de 2000 de Euro, solicitata de partile civile cu titlul de daune materiale aferente cheltuielilor de inmormantare si pomenirilor traditionale are un caracter rezonabil si a fost dovedita cu inscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Sub aspect moral, s-a apreciat ca decesul unui membru al familiei, este de natura sa cauzeze un prejudiciu de natura morala, astfel ca, cererea de acordare a daunelor morale a fost admisa, instanta oprindu-se asupra sumei solicitate in constituirea de parte civila (25.000 Euro), aceasta fiind de natura sa asigure un echilibru echitabil intre dimensiunea punitiva si cea reparatoare a daunelor morale. S-a avut in vedere varsta tanara a victimei, varsta inaintata a parintilor acesteia  si relatiile de atasament reciproc existente in cadrul familiei.
Partile civile au mai solicitat, cu titlul de daune materiale, si suma de 16.881,99 Euro, reprezentand "impactul pecuniar pe termen lung" al decesului victimei asupra familiei. In concret, partile civile au motivat cererea formulata aratand instantei ca suma solicitata reprezinta "contributia minima aproximativa pe o perioada estimata de 30 de ani a victimei I.M. fata de parintii pensionari conform prevederilor Codului familiei.
Fata de acest capat de cererea, instanta a apreciat ca este nefondat, intrucat nu exista criterii rezonabile pe baza carora sa se aprecieze ce perioada de timp ar fi contribuit victima la intretinerea familiei sale.
Referitor la plata despagubirilor examinate in cele ce preced s-a avut in vedere ca potrivit deciziei nr.1 din 28 martie 2005 cu privire la aplicarea dispozitiilor art.54 al.4 si art.57 din Legea nr.136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in interesul legii, societatile de asigurare participa in procesul penal in calitate de asigurator de raspundere civila, iar in cazul producerii unui accident de circulatie, avand ca urmare cauzarea unui prejudiciu pentru care s-a incheiat contract de asigurare obligatorie de raspundere civila, coexista raspunderea civila delictuala, bazata pe art.998 Cod civil, a celui care, prin fapta sa. Prin urmare, s-a apreciat ca asiguratorul urmeaza a fi obligat sa suporte aceste cheltuieli in limita plafonului de asigurare, dupa cum rezulta din continutul contractului de asigurare incheiat in conditiile art.136/1995.     
De asemenea, s-a avut in vedere ca inculpatul a savarsit fapta in exercitarea atributiunilor de serviciu, astfel ca, a fost obligat la plata despagubirilor in solidar cu partea responsabila civilmente. De mentionat faptul ca aceasta din urma nu a contestat existenta raportului de prepusenie si si-a manifestat disponibilitatea de principiu in acoperirea daunelor.
La stabilirea in concret a modalitatii de plata a despagubirilor s-a avut in vedere si art. 54 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania conform caruia:  Despagubirea se stabileste si se efectueaza conform art. 43 si 49, iar in cazul stabilirii despagubirii prin hotarare judecatoreasca, drepturile persoanelor pagubite prin accidente produse de vehicule aflate in proprietatea persoanelor asigurate in Romania se exercita impotriva asiguratorului de raspundere civila, in limitele obligatiei acestuia.
In baza considerentelor mai sus expuse si facand aplicarea dispozitiilor art. 14 Cod procedura penala raportat la art. 346 Cod procedura penala si la art. 998-1000 Cod civil si art. 54 din Legea nr. 136/1995, instanta a admis in parte cererea de despagubiri civile formulata de partile civile I.D., I.V. si I.G.  (mostenitori legali ai victimei I.M., ascendenti si colateral privilegiat) si a obligat asiguratorul de raspundere civila "G A" S.A., in limita sumei asigurate, si inculpatul in solidar cu partea responsabila civilmente pentru ce excede sumei asigurate, la plata despagubirilor civile dupa cum urmeaza: 2000 Euro (in echivalent lei la cursul BNR la data platii  efective) cu titlul de despagubiri materiale si 25.000 Euro (in echivalent lei la cursul BNR la data platii  efective) cu titlul de daune morale.
S-a respins ca inadmisibila cererea de obligare a inculpatului la plata despagubirilor reprezentand contravaloarea reparatiilor microbuzului cu nr. de inmatriculare BR_
In baza dispozitiilor art. 189 si urmatoarele Cod procedura penala, inculpatul a fost obligat in solidar cu partea responsabila civilmente la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare catre stat.
Impotriva acestei hotarari au formulat recurs in termen legal partile civile I.D., I.V. si I.G. si societatea de asigurari SC "G A" SA.
Partile civile I.D., I.V. si I.G. apreciaza hotararea instantei de fond ca fiind nelegala, deoarece instanta de fond nu a obligat inculpatul, partea responsabila civilmente si asigurator la plata sumei de 72.000 lei reprezentand contributie pe o perioada estimata de 30 de ani a numitei I.M. fata de parintii sai.
Asiguratorul de raspundere civila SC "G" SA Bucuresti apreciaza hotararea instantei de fond ca fiind nelegala, deoarece nu a fost introdusa in cauza si celalalt asigurator de raspundere civila, respectiv SC "E_Asigurare Reasigurare" SA Bucuresti, unde autovehiculul implicat in accident avea incheiata o polita de asigurare de persoane si bagaje, pentru ca aceasta sa raspunda alaturi de celelalte parti in limita sumei asigurate.
Analizand cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar si din oficiu in limitele prev. de lege, Curtea a retinut urmatoarele:
In mod judicios, instanta de fond avand in vedere acordul de vointa al inculpatului a facut aplicarea disp. art.3201 alin. 7 Cod procedura penala cu consecinta reducerii limitelor de pedeapsa cu o treime.
De asemenea, in mod judicios instanta de fond, avand in vedere probele administrate in faza de urmarire penala a constatat savarsirea faptei de catre inculpat si a dat acesteia incadrarea juridica corespunzatoare prevederilor legale.
In acest context, instanta de fond a aplicat inculpatului o pedeapsa cu respectarea criteriilor de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, si a avut in vedere faptul ca infractiunea savarsita a fost produsa din culpa, rezultatul acestei fapte ce a dus la decesul unei persoane si vatamarea corporala a altora, precum si persoana inculpatului care a fost sincer, regretand faptele comise, fiind la primul impact cu legea penala.
In ceea ce priveste latura civila a cauzei, s-a constatat ca despagubirile materiale si morale la care a fost obligat inculpatul in solidar cu partea responsabila civilmente si asiguratorul de raspundere civila, au fost in mod just comensurate si apreciate de instanta de fond pe baza analizei probelor administrate in cauza si avand in vedere in ceea ce priveste dunele morale, suferinta psihica produsa partilor civile ca urmare a accidentului de circulatie soldat cu vatamari si victime omenesti.
In acest context, recursul declarat de partile civile I.D., I.V. si I.G., care solicita obligarea inculpatului in solidar cu partea responsabila civilmente si asiguratorul de raspundere civila la plata unei prestatii periodice viitoare pe o durata de 30 de ani, in cuantum total de 72.000 lei, este nefondat din urmatoarele considerente:
Pentru a se putea obliga inculpatul, partea responsabila civilmente si asiguratorul de raspundere civila la despagubiri catre partile civile, trebuie ca prejudiciul cauzat prin infractiune sa fie cert, determinat sau determinabil. Cererea partilor civile nu se incadreaza in aceste cerinte, respectiv nu este determinabil, mai precis, nu poate fi calculat cu exactitate in viitor. Cererea acestora de acordare a unei despagubiri viitoare, reprezinta un prejudiciu viitor cauzat prin fapta inculpatului si acesta trebuie sa fie determinat, respectiv cert sau cel putin determinabil, adica sa poata fi calculat. Cererea partilor civile ar fi putut fi admisibila daca  prestatia viitoare sau prejudiciul viitor solicitat ar fi fost prevazut de lege (exemplu: pensia de intretinere pentru un copil minor in cazul in care unul din parintii sai decedeaza ca urmare a unui accident de circulatie) sau prevazut intr-un contract al partilor (exemplu: contractul de renta viagera sau contractul de vanzare cumparare cu clauza de intretinere). In aceste cazuri, se poate calcula prestatia periodica viitoare si pe cale de consecinta, prejudiciul viitor este determinabil. In cazul in speta, a cere o suma de 72.000 lei ca prestatie periodica pe o durata viitoare de 30 de ani, apare ca fiind un prejudiciu viitor care insa, este relativ, in sensul ca nu poate fi nici determinat, nici determinabil.
In consecinta, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de partile civile.
Verificand latura civila a cauzei se constata totusi ca instanta de fond nu a facut in totalitate aplicarea dispozitiilor art. 52 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, precum si art. 28 din Ordinul CSA nr. 20/2008 in situatia in care persoana prejudiciata a contribuit din culpa la producerea accidentului sau la marirea prejudiciului, cel chemat sa raspunda va fi tinut raspunzator numai pentru partea din prejudiciu care ii este imputabila - culpa comuna  "in astfel de situatii intinderea raspunderii fiecarei persoane va fi cea constatata prin orice mijloc de proba".
Fata de cele mai sus mentionate, se impunea ca instanta sa diminueze in primul rand pretentiile partilor civile pana la nivelul unor sume care sa asigure o reparare reala si justa a prejudiciului suferit, iar ulterior,  cand a stabilit  efectiv despagubirile pe care inculpatul urmeaza sa le plateasca, sa tina cont si de "gradul de culpa" a victimei in producerea accidentului ce urmeaza a fi aplicat asupra acestor despagubiri, fapt ce nu s-a intamplat, instanta de fond admitand in tot pretentiile formulate.
De asemenea, conform probelor de la dosar, microbuzul cu numarul de inmatriculare BR _ era inchiriat in vederea efectuarii de curse de transport calatori pentru cadrele didactice de pe traseul Braila - M. - C., pentru a efectua aceste curse trebuia eliberata o licenta de transport persoane, licenta ce nu putea fi emisa de catre Autoritatea Rutiera Romana (ARR) decat daca erau indeplinite cerintele prevazute de Ordinul Ministrului nr. 1892/2009 privind Normele de Organizare si efectuare a transporturilor rutiere si activitatilor conexe, precum si OUG nr. 109/2005 privind Transporturile Rutiere. Dat fiind activitatea care o presta, se apreciaza ca instanta de fond ar fi trebuit sa aiba in vedere daca era incheiata o asigurare (fapt necesar pentru obtinerea licentei) pentru transportul de persoane si bagaje. In aceasta situatie ar fi trebuit sa introduca in  cauza si societatea de asigurare respectiva pentru a raspunde alaturi de inculpat si partea responsabila civilmente  in limita sumei asigurate.
Fata de aceste considerente, se va casa hotararea recurata numai cu privire la acest aspect, in sensul ca se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru introducerea in cauza a SC "E_ Asigurare Reasigurare" SA Bucuresti care a emis politia de asigurare de persoane si bagaje, pentru ca instanta de fond sa stabileasca, in conditiile in care despagubirile civile au fost corect apreciate, raspunderea celor doi asiguratori de raspundere civila, respectiv SC "G" SA Bucuresti si SC "E_ Romania Asigurare Reasigurare" Sa Bucuresti, in sensul ca fie vor raspunde in cote egale fata de prejudiciul cauzat partilor civile, sau daca va raspunde doar una din societati, respectiv societatea de asigurare unde s-a incheiat politia de asigurare de persoane si bagaje, in conditiile in care accidentul de circulatie a avut ca urmari decesul si vatamarea corporala a persoanelor care se aflau ca pasageri in interiorul microbuzului acreditat sa transporte persoane.