Gresita solutionare a cauzei pe exceptie, motiv de casare si trimitere in rejudecare, conform art. 312 alin. 3 C.proc.civ.

In conditiile in care inadmisibilitatea actiunii nu se sustine din perspectiva neindeplinirii procedurii prealabile conform art. 205 si urm. din Codul de procedura fiscala in raport de titlul de creanta, ci prin prisma faptului ca pe calea contestatiei impotriva titlului executoriu  nu mai pot fi formulate aparari de fond, fiind invocate in acest sens dispozitiile art. 399 alin. 3 C.proc.civ. si art. 172 alin. 3 Cod procedura fiscala, instanta nu poate invoca din oficiu neindeplinirea procedurii prealabile, cu consecinta respingerii actiunii ca inadmisibila.

                               Decizia 3539/ 02.09.2013 a Curtii de Apel Galati

Prin cererea in contencios administrativ inregistrata la Tribunalul Vrancea sub nr. 58/91/2013, reclamanta S.C. S.R.L. F, in contradictoriu cu paratul AFM, a solicitat suspendarea titlului executoriu nr. _/06.12.2012 ce face obiectul dosarului de executare nr. _/2012, care a fost emisa conform Deciziei de impunere nr. _/09.11.2012 si anularea si desfiintarea totala a acestor acte.
In motivarea cererii a aratat ca paratul a intocmit Raportul de inspectie fiscala nr. _/09.11.2012 cu rea credinta, ca a calculat o suma vadit mai mare decat ar fi trebuit, incalcand dispozitiile art. 67 alin.1 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
In dovedirea cererii, reclamantul a depus actele la care a facut referire.
In drept, cererea a fost intemeiata pe prevederile Codului de procedura fiscala, Codului fiscal, Codului de procedura civila, Constitutia Romaniei, Legea nr. 73/2000 privind Fondul pentru mediu, OUG nr.196/2005 privind Fondul pentru mediu, fara indicarea vreunui articol din aceste acte normative.
Prin intampinare, parata a invocat pe cale de exceptie, necompetenta materiala a Tribunalului Vrancea.
In motivarea exceptiei s-a aratat ca, potrivit prevederilor art. 400 Cod procedura civila, contestatia se introduce la instanta de executare respectiv, la judecatoria in circumscriptia careia se face executarea, solicitand trimiterea cauzei la Judecatoria Focsani.
Tot pe cale de exceptie, s-a invocat tardivitatea cererii, motivat de nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicarea somatiei.
S-a aratat ca, in cauza, actiunea a fost inregistrata la data de 04.01.2013, in timp ce actele de executare au fost cunoscute de la data de 17.12.2012.
S-a sustinut ca, in cauza, ori este vorba despre o contestatie la executare formulata potrivit prevederilor art.173 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, situatie in care actiunea a fost tardiv introdusa ori nu este o contestatie impotriva actelor de executare.
Referitor la capatul de cerere privind anularea si desfiintarea totala a titlului executoriu nr. _/06.12.2012 ce face obiectul dosarului de executare nr. _/2012, dosar intocmit conform Deciziei de impunere nr. _/09.11.2012, s-a invocat inadmisibilitatea acestui capat de cerere.
S-a aratat ca, in situatia in care s-ar tinde la anularea obligatiei fiscale, instanta de contencios administrativ s-ar putea pronunta numai in situatia in care, in prealabil, reclamanta ar fi utilizat calea recursului gratios prevazut de art. 399 cod procedura civila, in conditiile art. 205 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala privind contestatia administrativa.
Pe fondul cauzei s-a aratat ca baza de impunere pentru calcularea obligatiilor de plata catre bugetul AFM a fost stabilita legal, pe baza informatiilor primite de la ANAF - ANV, cu adresa nr. _/18.06.2012.
Cu privire la cererea de suspendare s-a solicitat respingerea acesteia ca fiind neintemeiata.
Prin sentinta nr. 1431/2013 a Tribunalului Vrancea a fost respinsa exceptia de necompetenta materiala a instantei, ca neintemeiata.
A fost respinsa exceptia de tardivitate a contestatiei la executare, ca fiind fara obiect.
A fost respinsa cererea in contencios administrativ inregistrata la Tribunalul Vrancea sub nr. 58/91/2013, formulata de reclamanta S.C. S.R.L. in contradictoriu cu parata AFM ca inadmisibila.
A fost respinsa cererea reclamantului S.C. S.R.L. F, in contradictoriu cu paratul  AFM, privind suspendarea titlului executoriu nr. _/06.12.2012 ce face obiectul dosarului de executare nr. _/2012 si a Deciziei de impunere nr. _/09.11.2012, ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
Reclamanta a fost citata cu mentiunea de a preciza obiectul cererii, pentru verificarea competentei materiale a instantei, fara a-si preciza actiunea.
In aceste conditii, verificandu-si din oficiu competenta de solutionare a cauzei, conform dispozitiilor art. 159 ind. 1 alin. 4 Cod procedura civila, tribunalul a constatat ca, din cuprinsul cererii reclamantului, astfel cum a fost formulata, se intelege ca acesta a solicitat si anularea Deciziei de impunere nr. _/09.11.2012, prin care au fost stabilite obligatii de plata catre bugetul Fondului pentru mediu in suma totala de 478.198 lei, din care obligatia fiscala principala de 221.188,12 lei, 223.831,33 lei dobanzi si 33.178,22 lei penalitati de intarziere.
In aceste conditii, tribunalul a constatat ca este competent material in solutionarea prezentei cauze, conform dispozitiilor art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 si a respins exceptia de necompetenta materiala a instantei.
Cu privire la exceptia de tardivitate a cererii, tribunalul a constatat ca alegatiile paratei au in vedere numai ipoteza in care actiunea reclamantei ar fi fost calificata ca fiind o contestatie la executare, astfel incat, avand in vedere calificarea data de instanta cererii, in lipsa unei precizari a actiunii de catre reclamanta, exceptia nu are obiect.
Cu privire la exceptia de inadmisibilitate a cererii, in lipsa contestarii Deciziei de impunere nr. _/09.11.2012 la organul emitent al actului administrativ fiscal, tribunalul a retinut urmatoarele:
Din prevederile art. 188 alin. (2) ale Codului de procedura fiscala, conform carora "deciziile emise in solutionare contestatiei pot fi atacate la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta", rezulta ca instanta nu poate fi sesizata in vederea exercitarii controlului de legalitate asupra  substantei masurilor dispuse decat dupa finalizarea procedurii administrative prin emiterea unei decizii care sa analizeze fondul raportului juridic fiscal.
In speta, din actele depuse la dosarul cauzei, nu rezulta ca reclamantul S.C. S.R.L. F ar fi urmat procedura administrativa prevazuta de Codul de procedura fiscala astfel incat, in conditiile date, cererea de anulare a Deciziei de impunere nr. _/09.11.2012 nu este admisibila.
Cu privire la cererea de suspendare a titlului executoriu nr. _/06.12.2012 ce face obiectul dosarului de executare nr. _/2012, care a fost emisa conform Deciziei de impunere nr. _/09.11.2012, in lipsa precizarii cererii reclamantei, solicitata de catre instanta prin citarea cu aceasta mentiune, tribunalul a calificat cererea ca fiind o cerere formulata conform prevederilor art.14 si 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Analizand cererea formulata, in raport cu actele dosarului si dispozitiile legale incidente in cauza, tribunalul a retinut urmatoarele:
Actul administrativ se bucura de prezumtia de legalitate, care la randul sau se bazeaza pe prezumtiile autenticitatii si veridicitatii.
         Principiul legalitatii actelor administrative presupune insa atat ca autoritatile  administrative  sa nu incalce legea, cat si ca toate deciziile lor sa se intemeieze pe lege. El impune, in egala masura, ca respectarea acestor exigente de catre autoritati sa fie in mod  efectiv asigurata.
Prin urmare, in procesul  executarii din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum si  anumite garantii de echitate pentru particulari, intrucat actiunile  autoritatilor publice nu pot fi  discretionare, iar legea trebuie sa furnizeze individului o protectie adecvata impotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea, suspendarea executarii actelor  administrative trebuie considerata ca fiind, in realitate, un eficient instrument procedural aflat la indemana autoritatii emitente sau a instantei de judecata pentru a sigura respectarea principiului legalitatii, fiind echitabil ca, atat timp cat  autoritatea publica sau judecatorul se afla  in proces de evaluare, acestea sa nu-si produca efecte asupra celor vizati.
 In considerarea celor doua principii incidente in materie - al legalitatii actului si al executarii acestuia din oficiu -  suspendarea executarii  constituie insa o situatie de exceptie, aceasta putand fi dispusa numai in cazurile si in conditiile  expres prevazute de lege.
Potrivit dispozitiilor art. 14 din Legea nr. 554/20004, in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, in conditiile art. 7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pana la pronuntarea instantei de fond.
Potrivit dispozitiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executarii actului administrativ unilateral poate fi solicitata de reclamant, pentru motivele prevazute la art. 14, si prin cererea adresata instantei competente pentru anularea, in tot sau in parte, a actului atacat, cererea de suspendare putand fi formulata si printr-o actiune separata, pana la solutionarea actiunii in fond.
In sensul acestei legi, cazurile bine justificate reprezinta acele imprejurari legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului  administrativ, iar paguba iminenta consta in  prejudiciul material viitor si previzibil. 
 In cauza, reclamanta nu a facut dovada indeplinirii conditiilor cumulative prevazute de Legea nr.554/2004.
In considerarea celor de mai sus, tribunalul a constatat ca nu sunt indeplinite cerintele art. 14 si 15 din Legea nr. 554/2004 in cauza respingand cererea reclamantului S.C. S.R.L. F, in contradictoriu cu paratul  AFM, privind suspendarea titlului executoriu nr. _/06.12.2012 ce face obiectul dosarului de executare nr. _/2012, care a fost impusa conform Deciziei de impunere nr. _/09.11.2012, ca neintemeiata.
         Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta SC DC SRL, cu sediul in C, judetul V, criticand-o sub aspectul gresitei interpretari si aplicari a dispozitiilor legale.
         In motivele de recurs a reiterat aspectele invocate in cererea de chemare in judecata si a solicitat admiterea recursului si modificarea sentintei, cu consecinta admiterii contestatiei formulate.
         Legal citata, intimata parata a depus la dosar intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
         Verificand cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar si sub toate aspectele, conform art. 304 ind. 1 C.proc.civ., Curtea constata urmatoarele:
Prin cererea in contencios administrativ, reclamanta S.C. S.R.L. F a solicitat suspendarea titlului executoriu nr. _/06.12.2012 ce face obiectul dosarului de executare nr. _/2012, care a fost emisa conform Deciziei de impunere nr. _/09.11.2012 si anularea si desfiintarea totala a acestui titlu executoriu.
Redactarea cererii, oarecum deficitara, nu a impiedicat insa instanta de fond sa califice in mod corect obiectul cererii, respectiv anulare si suspendare act administrativ fiscal reprezentat de  Decizia de impunere nr_/09.11.2012, prin care au fost stabilite obligatii de plata catre bugetul Fondului pentru mediu in suma totala de 478.198 lei, din care obligatia fiscala principala de 221.188,12 lei, 223.831,33 lei dobanzi si 33.178,22 lei penalitati de intarziere.
          S-a avut in vedere ca motivele din contestatia la executare vizeaza nu atat actele de executare,  ci tocmai titlul de creanta respectiv stabilirea de obligatii de plata suplimentare.
Raportat la aceasta calificare data cererii reclamantei, instanta de fond a apreciat ca instanta nu poate fi sesizata in vederea exercitarii controlului de legalitate asupra  substantei masurilor dispuse decat dupa finalizarea procedurii administrative prin emiterea unei decizii care sa analizeze fondul raportului juridic fiscal.
In speta, din actele depuse la dosarul cauzei, nu rezulta ca reclamantul S.C. S.R.L. F ar fi urmat procedura administrativa prevazuta de Codul de procedura fiscala astfel incat, in conditiile date, cererea de anulare a Deciziei de impunere nr_/09.11.2012 nu este admisibila.
Insa, potrivit dispozitiilor art. 109 alin. 3 C.proc.civ., neindeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocata decat de catre parat, prin intampinare, sub sanctiunea decaderii.
Verificand intampinarea depusa de parat, se constata ca toate apararile acestuia, respectiv exceptia de necompetenta materiala a instantei, de tardivitate a cererii si de inadmisibilitate a cererii sunt formulate ca si cand reclamanta ar fi formulat o contestatie la executare  si nu o contestatie la actul administrativ fiscal (titlu de creanta).
Astfel, inadmisibilitatea actiunii nu se sustine din perspectiva neindeplinirii procedurii prealabile in conditiile art. 205 si urm. din Codul de procedura fiscala in raport de titlul de creanta (Decizia de impunere nr. _/09.11.2012), ci prin prisma faptului ca pe calea contestatiei impotriva titlului executoriu nr. _/06.12.2012 ce face obiectul dosarului de executare nr. _/2012 nu mai pot fi formulate aparari de fond, fiind invocate in acest sens dispozitiile art. 399 alin. 3 C.proc.civ. si art. 172 alin. 3 Cod procedura fiscala.
S-a solicitat instantei sa se aiba in vedere ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru a solicita anularea titlului executoriu, intrucat formele de executare au fost emise legal, iar pentru contestarea titlului de creanta in baza caruia a fost emis titlul executoriu fiscal era prevazuta o alta procedura prevazuta de lege (art. 205 si urm. din Codul de procedura fiscala).
In consecinta, in mod gresit a retinut instanta, din oficiu, ca in cauza nu a fost parcursa etapa contestatiei administrative prealabile impotriva Deciziei de impunere nr. _/09.11.2012, din moment ce exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata de parat s-a referit la un alt aspect, astfel ca, in conformitate cu art. 304 ind. 1 si art. 312 alin. 3 C.proc.civ., se va admite recursul declarat de reclamant, se va casa sentinta atacata si se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta, pentru ca aceasta sa se pronunte pe fondul cauzei cu privire la temeinicia sau netemeinicia sumelor stabilite ca datorate prin decizia de impunere contestata.