Aplicarea dispozitiilor Legii nr. 550/2002 in ce priveste vanzarea unor spatii aflate in proprietatea privata a unitatii administrativ-teritoriale, in situatia in care solicitantul nu a indeplinit la data aplicarii legii, conditiile privind calitatea de c

Instanta retine ca, la momentul punerii in aplicare a disp. art. 5 alin. 1 Legea nr. 550/2002, prim emiterea HCL nr. 174/2002, reclamanta nu mai avea calitatea de chirias si nu mai putea formula o solicitare in temeiul art. 17 din Lege, contractul de inchiriere fiind denuntat unilateral in vederea punerii in executare a Dispozitiei de retrocedare nr. 1089/17.09.2001 emisa de Primarul mun. Braila.
Aceasta dispozitie a fost contestata in instanta, formandu-se dosarul civil nr. 4253/2005, solutionat irevocabil prin dec. civ. nr. 216/2005 a Curtii de Apel Galati, prin care   s-a anulat in parte Dispozitia de retrocedare nr. 1089/17.09.2001 pentru cota de ½ din imobil asupra careia beneficiara dispozitiei (numita I.I.) nu a facut dovada dreptului de proprietate.
Curtea apreciaza ca refuzul de a face aplicarea disp. Legii nr. 550/2002, in conditiile in care contractul de inchiriere al intimatei-reclamante a incetat din vina paratului constituie o inechitate, deoarece intimata este vatamata in drepturile sale de o consecinta a culpei recurentului-parat, care a emis o dispozitie de retrocedare cu nerespectarea prevederilor legale, anulata de instanta de judecata pentru retinerea gresita a cotei ce revine beneficiarului in calitate de mostenitor.
Un principiu de baza al dreptului roman il constituie principiul (prioritatii) repararii in natura a prejudiciului, astfel ca cea mai buna forma de reparare a prejudiciului cauzat intimatei prin emiterea de catre recurenta a unei dispozitii de retrocedare nelegale il constituie chiar aplicarea fata de intimata a disp. Legii nr. 550/2002 si inscrierea imobilului pe lista spatiilor ce urmeaza a fi vandute.

                                                                  Decizia nr. 8031 din 10.11.2014 a Curtii de Apel Galati

Prin sentinta nr. 831/Fca/20.05.2014 pronuntata de Tribunalul Braila in dosarul nr. 26/113/2014, a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesual pasive a Institutiei Prefectului judetului Braila, in baza art. 5 al.3 teza II din Legea nr. 550/2002 a fost admisa actiunea formulata de reclamanta E. SRL in contradictoriu cu paratele C.M. Braila si Institutia Prefectului judetului Braila si a fost obligata Institutia Prefectului Judetului Braila sa solicite paratei C.M. Braila completarea listei spatiilor comerciale ce urmeaza a fi vandute prin licitatie directa chiriasilor spatiului situat in Braila, str_. nr_
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs, in termen legal, paratul C.M. Braila, prin primar, criticand-o ca fiind nelegala.
In motivare a aratat ca, la data adoptarii HCL Braila nr. _/28.11.2002, imobilul nu se mai afla in patrimoniul sau. Cererea reclamantei nu indeplineste nici conditiile art. 24 Legea nr. 550/2002, deoarece reclamanta nu mai avea calitatea de chirias la data intrarii in vigoare a actului normativ.
Imprejurarea ca ulterior, imobilul a revenit in patrimoniul recurentului nu face posibila repunerea in termenul prev. de art. 5 Legea nr. 550/2002.
In drept, a invocat disp. art. 488 pct. 8 C.pr.civ., Legii nr. 554/2004, Legii nr. 215/2002 republicata.
In sustinere, a solicitat administrarea probei cu inscrisuri.
Legal citata, intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
In motivare, a aratat ca recurentul isi invoca propria culpa in producerea situatiei care a dus la imposibilitatea inscrierii imobilului pe lista HCL nr. 174/2002.
In drept, a invocat disp. Legii nr. 10/2001.
In aparare, a solicitat administrarea probei cu inscrisuri.
Instanta a incuviintat si a administrat in cauza proba cu inscrisuri.
Analizand intreg materialul probator administrat in cauza, Curtea de Apel apreciaza ca recursul este neintemeiat si se impune a fi respins, avand in vedere urmatoarele considerente:
In ce priveste motivul de recurs aplicabil, Curtea constata ca analiza criticilor invocate face posibila incadrarea lor in motivul de recurs prev. de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ., referitor la incalcarea prin hotarare a normelor de drept material.
Instanta retine ca, intr-adevar, la momentul punerii in aplicare a disp. art. 5 alin. 1 Legea nr. 550/2002, prim emiterea HCL nr. 174/2002, reclamanta nu mai avea calitatea de chirias si nu mai putea formula o solicitare in temeiul art. 17 din Lege, contractul de inchiriere fiind denuntat unilateral in vederea punerii in executare a Dispozitiei de retrocedare nr. _/17.09.2001 emisa de Primarul mun. Braila.
Aceasta dispozitie a fost contestata in instanta, formandu-se dosarul civil nr. 4253/2005, solutionat irevocabil prin dec. civ. nr. 216/2005 a Curtii de Apel Galati, prin care s-a anulat in parte Dispozitia de retrocedare nr. _/17.09.2001 pentru cota de ½ din imobil asupra careia beneficiara dispozitiei (numita I.I.) nu a facut dovada dreptului de proprietate.
Curtea apreciaza ca refuzul de a face aplicarea disp. Legii nr. 550/2002, in conditiile in care contractul de inchiriere al intimatei-reclamante a incetat din vina paratului constituie o inechitate, deoarece intimata este vatamata in drepturile sale de o consecinta a culpei recurentului-parat, care a emis o dispozitie de retrocedare cu nerespectarea prevederilor legale, anulata de instanta de judecata pentru retinerea gresita a cotei ce revine beneficiarului in calitate de mostenitor.
 Un principiu de baza al dreptului roman il constituie principiul (prioritatii) repararii in natura a prejudiciului, astfel ca cea mai buna forma de reparare a prejudiciului cauzat intimatei prin emiterea de catre recurenta a unei dispozitii de retrocedare nelegale il constituie chiar aplicarea fata de intimata a disp. Legii nr. 550/2002 si inscrierea imobilului pe lista spatiilor ce urmeaza a fi vandute.
Asadar, niciunul din motivele de recurs invocate de recurent nu este intemeiat, solutia instantei de fond fiind justa.
Recursul este calea de atac prin intermediul careia partile sau Ministerul Public solicita, in conditiile si pentru motivele determinate limitativ de lege, desfiintarea unei hotarari judecatoresti pronuntate fara drept de apel sau in apel.
In raport cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in materie, articolul 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil nu include dreptul la un al doilea grad de jurisdictie (cu exceptia cauzelor penale unde este incident art. 2 din Protocolul aditional nr. 7 la Conventie) si nu obliga statele sa creeze curti de apel sau de casatie (de ex., hotararea Curtii din data de 10 iulie 1984 pronuntata in Cauza Guincho impotriva Portugaliei). Totusi, in masura in care astfel de proceduri au fost create in statele parti la Conventie, ele sunt supuse exigentelor articolului 6 in ceea ce priveste garantiile oferite (hotararea Curtii din data de 17 ianuarie 1970 pronuntata in Cauza Delcourt impotriva Belgiei, hotararea Curtii din data de 22 ianuarie 1984 pronuntata in Cauza Sutter impotriva Elvetiei s.a.).    
De asemenea, o astfel de plangere la instanta superioara reprezinta un recurs care trebuie epuizat in aplicarea articolului 35 din Conventie. In examinarea garantiilor incidente, trebuie tinut cont de particularitatile pe care procedurile de apel sau de recurs le au in sistemele de drept din care fac parte. In functie de intinderea competentelor (doar probleme de drept nu si probleme de fapt sau doar proportionalitatea pedepsei cu fapta savarsita nu si stabilirea vinovatiei), garantiile oferite de articolul 6 pot fi susceptibile de o aplicare mai limitata.
Examinand prezenta cauza prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Curtea apreciaza ca prima instanta a pronuntat o solutie legala, care nu se impune a fi reformata.
Avand in vedere cele expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat.