CONTESTATIE LA EXECUTARE. TERT. TEREN AFERENT CASEI DE LOCUIT SI ANEXELOR GOSPODARESTI

1. CONTESTATIE LA EXECUTARE. TERT. TEREN
AFERENT CASEI DE LOCUIT SI ANEXELOR
GOSPODARESTI.
         
    Legea nr.18/1991, republicata, art.35 devenit art.36
         
         Avand in vedere spiritul legii, precum si continutul dispozitiilor
art.35alin.4 din Legea nr.18/1991, prin care se arata ca "dispozitiile art.22 raman
aplicabile", se impune concluzia ca dobanditorul unei constructii trebuie sa primeasca
in proprietate ceea ce a detinut ca teren aferent casei de locuit si anexelor gospodaresti,
precum si daca este cazul, curtea si gradina din jurul acestora, adica tot ce s-a avut in
vedere de partile conventiei de instrainare si ca urmare a acesteia a detinut in fapt
dobanditorul.
         
         (Decizia civila nr.1220/R din 25 septembrie 2006
pronuntata de Curtea de Apel Pitesti - Sectia civila, conflicte de
munca si asigurari sociale).
         
         
         La data de 5 februarie 2003, contestatoarea VASILESCU
MARIA,  a chemat in judecata pe intimatii VASILE GEORGES, 
VASILESCU ION - procuratorul primului parat,  VASILESCU
GHEORGHE OCTAVIAN  si VASILESCU MARIA,  pentru ca in
contradictoriu cu acestia sa se dispuna  anularea formelor de executare
silita  incepute in dosarul de executare  nr. 8/E/2003, pentru imobilul
casa cu patru camere si terenul  de 152 mp.  situat in comuna Domnesti,
judetul ARGES.
         In motivare contestatoarea a aratat ca este proprietara
exclusiva a imobilului cu care s-a garantat  restituirea unui imprumut de
catre  creditorii-intimati Vasilescu Gheorghe Octavian si Vasilescu Maria
         Prin sentinta civila nr.635/2003, Judecatoria Curtea de Arges,
a respins contestatia la executare formulata de contestatoarea Vasilescu 
Elena , in contradictoriu cu intimatii Vasile Georges, Vasilescu N Ion -
in calitate de  procurator al intimatului Vasile Georges  - Vasilescu
Gheorghe Octavian si Vasilescu Maria, avand ca obiect anularea
formelor de executare silita incepute in dosarul nr.8/E/2003 ale
executorului judecatoresc Iordache Vasile.
         Pe cale de consecinta, au fost mentinute formele de executare
silita mai sus mentionate, pentru casa cu 4 camere si dependinte situata
pe terenul de 152 mp din com. Domnesti jud. Arges.
         Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut ca
Vasilescu Elena este mama debitorului Vasilescu Gheorghe Octavian
care, impreuna cu sotia sa, Vasilescu Maria si numitii  Vasilescu Cornelia
si Vasilescu  Livia, au primit cu titlul de  imprumut de  la  intimatul
Vasile Georges,  suma de 212.587  franci francezi si 27.222 dolari
americani, pe care s-au obligat sa o restituie la data de 31.12.2002.
         A mai retinut ca restituirea imprumutului a fost garantata,
printre altele, cu imobilul situat in com. Domnesti, jud. Arges, compus
din suprafata de 152 mp cu teren si o casa de locuit cu patru camere de
locuit si baie, cu o suprafata utila de 55 mp, despre care s-a mentionat in
contractul autentificat sub nr.657/2001, ca sunt proprietatea intimatilor
Vasilescu Gheorghe Octavian si Vasilescu Maria.
         A constatat ca la expirarea termenului contractual,  sumele de
bani imprumutate nu au fost restituire astfel ca Vasile Georges, s-a
adresat instantei in conformitate cu dispozitiile art.372 si urmatoarele
Cod pr.civila, cu cerere de incuviintare a executarii silite a imobilelor
ipotecate, formandu-se dosarul de executare nr.8/E/2003.
         A mai constatat ca formuland cererea de fata, contestatoarea
a invocat ca este proprietara exclusiva a casei  si terenului in baza
contractului de  vanzare cumparare nr.636/1983, prin care, a cumparat
de la numita Stoicescu I Elena, un grajd din lemn situat in
com.Domnesti, jud.Arges, in baza art.30 alin.2 din  Legea 58/1974, la
acea data terenul aferent,  in suprafata de 250 mp, devenind proprietate
de stat.
         A concluzionat ca Vasilescu Elena nu este proprietara
imobilelor urmarite intrucat, pe de o parte, contestatoarea nu a facut
dovada ca a obtinut in conditiile art.36 alin.3 din Legea 18/1991,
constituirea dreptului de proprietate asupra terenului in litigiu, iar pe de
alta parte la data perfectarii contractului de imprumut, imobilul  in
intregul sau figura inscris in registrul agricol , la rolul intimatului
Vasilescu Gheorghe Octavian.
         Impotriva sentintei civile nr.635/2003, a declarat apel
contestatoarea criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate pentru
urmatoarele motive:
         In mod nelegal a fost respinsa contestatia la executare,
deoarece, executarea silita nu poate fi infaptuita asupra imobilelor care
sunt proprietatea exclusiva a contestatoarei.
         Contestarea a probat cu contractul de vanzare-cumparare
autentificat sub nr.636/1983 ca a dobandit in  proprietate un grajd din
lemn, pe care,  dupa anul 1983, l-a transformat in casa.
         La data incheierii contractului de vanzare-cumparare
autentificat sub nr.636/1983, terenul aferent  grajdului a intrat in
proprietatea statului,  insa la aparitia Legii Fondului Funciar,
contestatoarea a  dobandit de drept proprietatea asupra acestui teren, in
temeiul art.23 din Legea 18/1991.
         S-a mai sustinut ca in cauza se impune  administrarea probei
cu expertiza tehnica pentru a se stabili daca exista identitate intre
constructia cumparata in anul 1983 si imobilul supus executarii silite si de
asemenea, ca se impune si audierea de martori, pentru a se verifica daca
imobilul grajd a fost transformat in casa.
         Prin decizia civila nr.1501/2003  Tribunalul Arges a respins
apelul ca nefondat retinand ca apelanta-contestatoare nu este proprietara
exclusiva a imobilului supus executarii.
         Impotriva deciziei mai sus mentionata, a declarat recurs
contestatoarea.
         Prin decizia civila nr.744/R/2004 Curtea de Apel Pitesti a
admis recursul, a casat  decizia nr.1501/2003 si a trimis cauza spre
rejudecare  prezentei instante.
         S-a statuat , fata de imprejurarea ca in recurs contestatoarea a
depus drept acte noi  titlul de proprietate nr.123193/2004, pentru terenul
in suprafata de 250 mp si un aviz tehnic favorabil pe care aceasta l-a
solicitat pentru transformarea grajdului si respectiv pentru edificarea unui
imobil parter si etaj, depunand si taxa  in vederea eliberarii autorizatiei de
constructie, ca in cauza este necesara efectuarea  unei expertize tehnice
care sa constate daca imobilele aflate in titlul executoriu (casa si teren), 
sunt identice cu imobilele pentru care in recurs s-au depus acte si daca in
baza autorizatiei grajdul a fost transformat in imobil.
         S-a mai recomandat , cu prilejul rejudecarii, ca tribunalul  sa
verifice si actele primare avute in vedere la eliberarea titlului de
proprietate, emis in favoarea contestatoarei si sa aprecieze cu privire la
indreptatirea legala referitoare la terenul in  litigiu.
         Prin decizia civila nr. 146 din 03. februarie 2006, pronuntata
de tribunalul Arges in dosarul nr. 1133/2005, a fost  respins ca nefondat
apelul retinandu-se ca,  la data de 26.01.2001 cat si la data de 05.05.2003,
imobilele in litigiu se aflau inscrise in registrul agricol la rolul intimatului
Vasilescu Gheorghe Octavian.
         Prin actul  de vanzare - cumparare autentificat sub
nr.636/1983, Vasilescu Elena  a dobandit in proprietate un grajd din
lemn situat in com. Domnesti jud. Arges,  iar terenul aferent acestei
constructii, de 250 mp, a trecut in proprietatea statului, in conformitate
cu dispozitiile Legii 58/1974, iar  aceasta nu a facut dovada  ca terenul i-e
reintrat in proprietate.
         Astfel, chiar daca prin expertiza tehnica completata, expertul
tehnic Matei Cristian a concluzionat, ca pe terenul in suprafata  reala de
425,30 mp , titlul executoriu si actele prezentate de contestatoare se
suprapun, titlul de proprietate nr.123193/2004 prin care s-a reconstituit
acesteia, in conditiile Legii 18/1991, dreptul de proprietate asupra
terenului in suprafata de  250 mp, nu face dovada  calitatii de proprietar
exclusiv al terenului, deoarece titlul de proprietate nu a fost eliberat cu
respectarea dispozitiilor art.36 alin.6 din Legea 18/1991 - republicata,
potrivit cu care atribuirea in proprietate a terenurilor atribuite in folosinta
pe durata existentei constructiilor ca efect al preluarii terenurilor in
conditiile art.30 din Legea 58/1974 se face prin ordinul prefectului, la
propunerea primariilor, facuta pe baza verificarii situatiei  juridice a
terenurilor.
         Titlul de proprietate nr.123193/2004 a fost eliberat pro causa,
iar terenul in suprafata de 250 mp este distinct de terenul in suprafata de
400 mp, fiind evidente neconcordantele dintre fisele cu date pentru titlul
de proprietate, fila 18 dosar fond si fila 26A - dosar 1133/2005, in care
terenul in suprafata de 250 mp a fost adaugat ulterior.
         Contestatoarea nu este nici proprietara imobilului casa
urmarit silit.
         Astfel, nelegalitatea titlului de proprietate exclude aplicarea
prezumtiei prevazuta de art.492 Cod civil si chiar daca prin expertiza
tehnica efectuata in cauza de expertul Nicoara Titus s-a constatat ca in
baza avizului nr.4570/1985 al fostului Consiliu Popular al Jud. Arges 
obtinut de  contestatoare, in locul grajdului ce a facut obiectul
contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.636/1983 s-a
construit o casa cu parter si etaj, ce corespunde partial cu imobilul
identificat in  titlu executoriu, martorii audiati in cauza au confirmat ca
acest imobil, a fost realizat pentru a fi dat copiilor, astfel ca, in speta
contributia contestatoarei nu  poate fi interpretata decat un sprijin
material, acordat fiului sau ce poate  naste cel mult, un drept de creanta si
nu un drept de proprietate.
         Impotriva acestei decizii a formulat recurs contestatoarea
criticand-o ca fiind nelegala, motiv de recurs prevazut de art. 304 pct. 9
cod procedura civila.
         O prima critica vizeaza aplicarea gresita a dispozitiilor art. 36
din Legea nr. 18/1991 republicata, in sensul ca, imobilul a fost cumparat
in anul 1983, sub incidenta Legii nr. 58 si 59 /1974, terenul in suprafata
de 250 mp. trecand in proprietatea statului, dobanditorul pastrandu-si
doar un drept de folosinta. Potrivit disp. art. 36 alin. 3 din Legea nr.
18/1991, aceste terenuri ce au trecut in proprietatea statului, trec in
proprietatea actualilor proprietari, titulari ai dreptului de folosinta a
terenurilor, proprietari ai locuintelor.
         Mai arata recurenta ca au fost indeplinite cerintele textului
mentionat deoarece a  avut folosinta terenului, pe care a construit o casa
cu autorizarea organelor locale, iar cu privire la termenul de formulare a
cererii de restituire a terenului, legiuitorul nu a prevazut un termen, titlul
emis in baza textului mentionat avand caracter declarativ nu constitutiv.
          Prin ce-a de-a  doua critica  recurenta apreciaza ca s-au
incalcat dispozitiile art. 480  si urmatoarele din codul civil, intrucat desi a
dovedit dreptul sau de proprietate asupra terenului si imobilului casa,
instanta a inlaturat in mod nejustificat prezumtia prevazuta de art. 492
cod civil, potrivit cu care, proprietarul terenului beneficiaza de prezumtia
ca orice constructie edificata pe teren s-a facut pe cheltuiala sa. Motivarea
instantei de apel in sensul ca, imobilul a fost realizat de recurenta pentru
a fi dat copiilor nu are relevanta juridica, deoarece  inscrierea in evidenta
fiscala nu transfera  proprietate.
         Recursul este fondat pentru considerentele ce urmeaza a fi
expuse.
         Ambele critici vizeaza interpretarea gresita de catre instante  a
dispozitiilor  legii fondului funciar precum si ale art. 480 si urmatoarele
din codul civil, care reglementeaza institutia proprietatii, impunandu-se a
fi analizate impreuna.
         Tribunalul  a apreciat eronat  ca nu s-a facut de catre
contestatoare dovada dreptului de proprietate desi la a dosar a fost depus
titlul de proprietate pentru terenul revendicat, eliberat in baza Legii nr.
18/1991 republicata, act ce nu poate fi considerat ca fi eliberat pro causa,
titlul avand efect declarativ si nu constitutiv.
         Astfel contestatoarea a dovedit cu actul de proprietate, fila 2
din dosarul de fond ca a dobandit prin cumparare un grajd cu un teren
aferent de 250 mp. care in baza Legii nr. 58/1974 a trecut in proprietatea
statului, pastrandu-si doar un drept de folosinta.  Sunt  incidente  in
cauza dispozitiile art. 35 devenit  36 din Legea nr. 18/1991,  dupa
republicare, dreptul de proprietate fiind nascut  ope legis.
         Tribunalul a apreciat ca titlul contestatoarei este nelegal,
ignorand normele legale ce reglementeaza restituirea proprietatilor si care
au incidenta in speta..
         Decretul-Lege nr. 42/1990, privind unele masuri pentru
stimularea taranimii, a fost abrogat prin Legea nr. 18/1991, cu exceptia
art. 8-11, care au fost preluate de aceasta lege, precizandu-se regimul
juridic al terenurilor aferente gospodariei  in noile articole, respectiv art.
22 -23.
         Potrivit prevederilor art. 22 din Legea nr. 18/1991, "sunt si
raman in proprietatea privata a cooperatorilor sau, dupa caz, a
mostenitorilor acestora, indiferent de ocupatia sau de domiciliul lor,
terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si
curtea si gradina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din
Decretul-Lege nr. 42/1990 privind unele masuri pentru stimularea
taranimii".
         Legiuitorul a urmarit pe langa masurile reparatorii mentionate
in Decretul-Lege nr. 42/1990 si normalizarea situatiei detinatorilor
terenurilor trecute in proprietatea statului ca urmare a cumpararii
constructiilor aflate pe ele.
         Articolul 35 alin. 3, din Legea nr. 18/1991 statueaza  ca
"terenurile atribuite in folosinta pe durata existentei constructiilor
dobanditorilor acestora, ca efect al preluarii terenurilor aferente
constructiilor, in conditiile dispozitiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974, cu
privire la sistematizarea teritoriului si localitatilor urbane si rurale, trec in
proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinta, proprietari ai
locuintelor", iar prin alin. 4 al aceluiasi text de lege se arata ca
"dispozitiile art. 22 raman aplicabile".
         Avand in vedere spiritul legii, precum si continutul
dispozitiilor art. 35 alin.4 din Legea nr. 18/1991, prin care se arata ca
"dispozitiile art. 22 raman aplicabile" se impune concluzia ca
dobanditorul unei constructii trebuie sa primeasca in proprietate ceea ce
a detinut ca teren aferent casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum
si daca este cazul, curtea si gradina din jurul acestora, adica tot ce s-a avut
in vedere de partile conventiei de instrainare si ca urmare a acesteia a
detinut in fapt dobanditorul.
         Aceste terenuri fac exceptie de la reconstituire si nu sunt
supuse atribuirii in proprietate privata, intrucat dreptul de proprietate s-a
dobandit prin efectul Decretului-Lege nr. 42/1990, si in toate cazurile de
reconstituire de drept, prin efectul legii a proprietatii private asupra
terenurilor prevazute de art. 22-25 din Legea nr. 18/1991, republicata, se
elibereaza, la cerere, doar titluri de proprietate cu caracter recognitiv si
constatator.
         Cererea de eliberare a titlului de proprietate se poate formula
oricand, deoarece legea nu prevede nici un termen, competenta revenind
comisiilor judetene de aplicare a legii fondului funciar sau, dupa caz,
dupa ce acestea isi vor inceta activitatea, prefectului,  reglementandu-se
astfel, dupa aproape patru decenii, circulatia juridica a terenurilor.
         Existenta unei identitati  intre terenul in litigiu asupra caruia
s-a pornit executarea  si cel mentionat in titlul de proprietate eliberat
contestatoarei a fost stabilita prin raportul de expertiza intocmit in cauza.
         Atat inscrisurile aflate la dosar, respectiv chitanta prin care s-a
platit taxa pentru emiterea autorizatiei de constructie, avizul tehnic
pentru eliberarea autorizatiei emise contestatoarei cat si martorii audiati,
au confirmat faptul ca imobilul casa a fost edificat de contestatoare, fiind
proprietatea acesteia,  situatie de fapt corect retinuta de instanta de apel,
dar in contradictie cu solutia adoptata.  Chiar daca imobilul  a  fost
edificat  pentru  copiii sai, in lipsa unui act translativ de proprietate,
dreptul contestatoarei  nu s-a transmis legal  in patrimoniul acestora,
recurenta  avand calitatea de proprietar al imobilului supus executarii.
         Imprejurarea ca imobilul supus executarii figureaza inscris in
registrul agricol pe numele debitorilor este neconcludenta cu privire la
dreptul de proprietate, deoarece inscrierea in registrul agricol  nu 
constituie o dovada in acest sens  ci numai o evidenta de natura fiscala.
         Contestatia la executare reprezinta  mijlocul procedural prin
intermediul  caruia oricare dintre parti sau tertele persoane interesate pot
obtine desfiintarea masurilor ilegale de urmarire silita. Procedura
executionala se poate realiza numai cu respectarea conditiilor si
formalitatilor legale, iar nu in mod arbitrar cu sau cu nesocotirea 
drepturilor unor persoane.  Astfel potrivit art. 399 cod procedura civila, 
impotriva executarii silite insasi, precum si impotriva oricarui act de
executare se poate face  contestatie de catre cei interesati sau vatamati
prin executare.
         Recurenta are calitatea de terta persoana fata de executarea
inceputa, si pretinde scoaterea de sub urmarire a bunurilor sale  gresit
urmarite, ca fiind ale debitorilor, aflandu-ne astfel in fata unei actiuni de
"excindere" prin care se tinde la scoaterea bunului de la executare prin
revendicarea acestuia. Se ajunge astfel la un adevarat litigiu petitoriu cu
privire la proprietatea bunului in cadrul caruia se pune in discutie si
trebuie sa se faca dovada dreptului de proprietate.
         In cauza recurenta a dovedit pe deplin ca este proprietara
imobilului casa si teren supuse in mod gresit executarii, contestatia fiind
astfel intemeiata.
         Pentru aceste considerente recursul este privit ca fondat si va
fi admis ca atare in temeiul art. 312  alin. 1  combinat cu art. 304 pct. 9
cod procedura civila, cu consecinta modificarii  deciziei in sensul
admiterii apelului.
         In temeiul art. 399 si urm.  cod procedura civila va fi admisa
contestatia le executare si anulate formele de executare pornite in dosarul
de executare   nr. 8/E/21.ian. 2003, vizand imobilul proprietatea
recurentei-contestatoare situat in comuna Domnesti judetul Arges.