Schimbare destinatie imobil prin hotararea consiliului judetean

      Schimbare destinatie imobil prin hotararea consiliului judetean
  
   Hotararea de consiliu judetean prin care se schimba destinatia unor imobile concesionate din cabinete medicale in sediu institutie este ilegala fata de dispozitiile H.G. nr. 884/2004 invocata si ale Legii nr. 236/2006.
  
  
  
            Prin sentinta civila nr. 11/8.02.2007 a Tribunalului Covasna s-a admis in parte actiunea in contencios administrativ formulata de reclamantii  P. N. , G. E. , K. J. , M. Z. T. , R. D. , T.  A. , S. I. , B. A. , K. T. C. , M. M., B. C., D. Z. si J. E. in contradictoriu cu paratul Consiliul Judetean Covasna; a fost anulata ca nelegala Hotararea Consiliului Judetean Covasna nr. 104 din 31 august 2006; s-au respins ca nefondate pretentiile reclamantelor privind daunele morale de 100.000 lei; a fost obligat paratul la plata cheltuielilor de judecata catre reclamanti.
Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut urmatoarele :
Prin hotararea nr. 9 adoptata la data de 31.01.2005, modificata prin hotararea nr. 140/2005 s-a aprobat, in temeiul H.G. nr. 884/2004, concesionarea si inchirierea unor spatii cu destinatie de cabinete medicale stomatologice si activitati conexe acestora din cadrul centrului Stomatologic situat in municipiul Sf. Gheorghe, str. Spitalului, nr. 2, jud. Covasna, conform anexelor 1-7.
Pentru semnarea acestor contracte a fost mandatat presedintele consiliului judetean si directorul executiv al directiei economice din respectiva institutie, care au procedat la instrumentarea inscrisurilor cu reclamantii.
Aceiasi autoritate deliberativa , prin hotararea nr. 104 din 31 august 2006 , a decis aprobarea hotararilor nr. 9/2005, nr. 140/2005, nr. 85/2004, schimbarea destinatiei imobilului in cauza, atribuind folosinta gratuita pe termen de 25 ani in folosul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Covasna, obligarea concesionarilor reclamanti de a elibera spatiile detinute cu respectarea procedurii stabilite prin continutul actului.
Au fost avute in vedere, pe langa alte acte normative , indicate in preambulul actului administrativ si prevederile art. 10 alin.(3) din H.G. nr. 884/2004.
Pe calea procedurii prealabile ( art. 7 din Legea nr. 554/2004), reclamantii au solicitat autoritatii emitente a hotararii a carei anulare s-a pretins, revocarea actului in considerarea faptului ca nu li se poate imputa o culpa contractuala in derularea raporturilor derivate din contractele incuviintate, ceea  ce denota faptul rezilierii abuzive.
In adevar, hotararea nr. 104/2006, atacata de reclamanti se constata ca fiind nelegala pentru cele ce se vor arata in continuare.
Centrul stomatologic Sf. Gheorghe cu sediul mentionat, in cadrul caruia s-au infiintat cabinete medicale cu profil stomatologic si cabinete pentru activitati conexe, a apartinut proprietatii publice a Statului Roman, ulterior fiind trecut , potrivit Hotararii Consiliului Judetean nr. 85/2004 in proprietatea privata a judetului Covasna.
Imobilele din aceasta categorie intra sub incidenta regimului juridic special instituit prin H.G. nr. 884/2004 si O.U.G. nr. 110/2005 aprobata prin Legea nr. 236/2006 privind vanzarea spatiilor proprietate privata a statului sau a unitatilor administrativ teritoriale cu destinatie de cabinete medicale precum si a spatiilor in care se desfasoara activitati conexe actului medical.
Autoritatea judeteana parata, in aplicarea temeiurilor de drept enuntate a aprobat concesionarea si inchirierea imobilului „ Centrul Stomatologic”, aflat in discutie titularilor de cabinete medicale functionale din acest spatiu, a activitatilor conexe acestora, semnand in acest sens contractele la data de 05.01.2005, cu valabilitate pana in anul 2009.
Cum se poate observa, in cuprinsul contractelor la pct.8, alaturi de alte cauze care pot determina rezilierea de drept, s-a inclus si ipoteza schimbarii destinatiei spatiilor. Aceasta stipulatie contractuala corespunde pe deplin dispozitiilor art. 10 alin. (3) din H.G. nr. 884/2004, si vizeaza obligatiile concesionarilor, respectiv a reclamantilor, asumate de altfel prin contracte.
Asadar concedentul parat, avea dreptul de a trece la denuntarea unilaterala a contractelor ( schimbarea titularului dreptului de folosinta a spatiului in cauza, abrogarea tuturor hotararilor referitoare la acest imobil, echivaleaza cu desfiintarea pentru viitor a tuturor contractelor aflate in derulare, aspect care nu a fost consemnat in mod expres in actul atacat), numai in situatia unei conduite culpabile, demonstrata cu probe, a concesionarilor, constand in schimbarea destinatiei spatiilor concesionate.
Or, in cauza concedentul nu a justificat demersul sau de a atribui folosinta spatiilor altei entitati juridice si rezilierea de drept a contractelor detinute de reclamanti.
Mai mult decat atat, nu trebuie trecut cu vederea nici faptul ca reclamantii prin cererile formulate la data de 8.08.2005, in virtutea obligatiei autoritatii parate de a vinde aceste spatii, si-au manifestat intentia de cumparare a imobilului in conditiile reglementate prin O.U.G. nr. 110/2005 , aprobata cu modificari si completari prin Legea 236/2006.
Apararile, paratului fundamentate pe dreptul sau de administrator al domeniului public si privat al judetului Covasna, prevazut de dispozitiile Legii nr. 215/2001, modificata si completata ulterior nu pot fi acceptate, intrucat acest drept trebuie exercitat, intotdeauna cu respectarea principiului legalitatii, instituit de art. 2 din aceiasi lege.
Pe cale de consecinta, instanta tinand cont de prevederile art. 1, art. 8 si art. 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ , a admis in parte actiunea reclamantilor, a dispus anularea Hotararii Consiliului Judetean Covasna nr. 104 din 31 august 2006 si s-a respins ca nefondat petitul privitor la daunele morale de 100.000 RON – lei.
Raspunderea pentru daune morale, dupa cum este stiut are natura delictuala iar pentru a fi antrenata, persoana care se considera vatamata trebuie sa dovedeasca in primul rand existenta unei prejudiciu nepatrimonial sau sa ofere criterii de determinare a acestuia pe langa celelalte cerinte cumulative prevazute de art. 998 -999 Cod civil.
In cauza, reclamantii nu au depus probe care sa fie in masura a motiva obligarea paratului la plata despagubirilor morale cerute.
Avand in vedere culpa procesuala a paratului si reglementarile art. 274 Cod procedura civila, instanta a acordat reclamantilor cheltuieli de judecata de 3.000 RON, ocazionate de angajarea aparatorului, conform imputernicirii avocatiale nr. 674/2006 si a platii onorariului datorat de 3.000 RON – lei, cum atesta chitantele depuse .
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs Judetul Covasna si Consiliul Judetean Covasna criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie in privinta anularii HCJ Covasna 104/2006. In dezvoltarea motivelor de recurs se arata ca sentinta nu cuprinde motivele pe care se sprijina, cuprinde motive straine si contradictorii de natura pricinii, este lipsita de temei legal si a fost data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, instanta a interpretat gresit actul dedus judecatii – hotararea de consiliul judetean si-a schimbat natura, intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia.
               (1) Prin sentinta nu se indica punctual nici o dispozitie sau act normativ care s-ar fi incalcat la adoptarea hotararii Consiliului Judetean Covasna 104/2004; instanta nu s-a pronuntat asupra motivelor de nelegalitate invocate de intimati; se recunoaste legalitatea clauzei care reglementeaza rezilierea de drept prevazuta in contractele de concesiune dar nu recunoaste dreptul concedentului de a invoca clauza interpretand gresit prevederea legala ca o denuntare unilaterala; instanta si-a depasit competenta apreciind cu privire la schimbarea destinatiei imobilului, acest aspect viza oportunitatea adoptarii actului administrativ si nu legalitatea lui; s-au incalcat dispozitiile constitutionale privind garantarea dreptului de proprietate privata si a celor privind autonomia autoritatilor administratiei publice locale in incalcarea interesului legitim public prin ingradirea realizarii competentelor autoritatilor publice . Se citeaza dispozitiilor art. 8 alin. (2) si (3) din Legea nr. 554/2004. S-au luat in considerare cererile depuse pentru cumpararea spatiilor care nu au legatura cu continutul actului administrativ atacat.
(2) Contractele nu au fost denuntate unilateral cum s-a retinut prin sentinta ci au fost reziliate de drept consecinta a reglementarii situatiei juridice a unui imobil din patrimoniul judetului Covasna. Imobilului                  „ Centru Stomatologic” i s-a schimbat destinatia in sediu pentru o institutie publica aflata in subordinea Consiliului Judetean Covasna fiind dat in folosinta gratuita pe 25 ani Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Covasna. S-a constatat ca modul de folosire a acestui imobil nu este corespunzator din punct de vedere economic si legal: 1/3 din spatiu este neocupat iar 1/3 este ocupat fara forme legale, contractul de concesiune fiind expirat la 11.01.2005. Consiliul Judetean Covasna si-a exercitat atributiile legale prevazute de art. 104 alin. (1) lit. c din Legea 215/2001.
In drept se invoca prevederile art. 304 pct. 7,8,9 si art. 304/1 Cod procedura civila ; Legea descentralizarii 195/2006; Legea nr. 213/1998, art. 10 alin. (3) din HG 884/2004; art. 8 si 20 din Legea nr. 554/2004 si art. 91 lit. c, art. 124 si art. 97 din Legea  215/2001.
Intimatii nu au depus la dosar intampinare.
Analizand actele si lucrarile dosarelor, sentinta civila atacata raportat la motivele de recurs invocate se constata ca recursul este nefondat.
Sentinta recurata cuprinde atat motivele de fapt  cat si motivele de drept pe care s-a intemeiat convingerea judecatorului fondului ca hotararea de consiliul judetean atacata nu este legala. HCJ Covasna nr. 104/31 august 2006 a fost analizata ca un act administrativ prin prisma situatiei de fapt constatate si a reglementarilor legale aplicabile in speta.
Instanta de fond a retinut corect starea de fapt dedusa judecatii. Prin hotararea 9/31.01.2005 a Consiliului Judetean Covasna s-a aprobat in temeiul HG 884/2004 concesionarea si inchirierea spatiilor cu destinatie de cabinete stomatologice si activitati conexe acestora din cadrul imobilului Centrul Stomatologic Sf. Gheorghe. In baza acestei hotarari s-au incheiat contracte de concesiune cu reclamantii, contracte cu durata pana in anii 2013,2010, 2009, 2018, 2020, 2019 conform inscrisurilor depuse in copii la dosar.
Fara a tine cont de existenta acestor contracte Consiliul Judetean Covasna hotaraste in 31.08.2006 schimbarea destinatiei imobilului din centrul stomatologic in sediu pentru o institutie publica si obliga concesionarii sa elibereze spatiile.
Prevederile art. 10 alin. (3) din HG 884/2004 ( indicate ca temei pentru rezilierea de drept a contractelor de concesiune) se refera la neindeplinirea obligatiei concesionarului de a mentine destinatia spatiului concesionat si nu la posibilitatea concedentului de a modifica unilateral destinatia acestor spatii.
Reclamantii si-au respectat obligatiile contractuale, nu au schimbat destinatia spatiului concesionat deci aceasta clauza contractuala ( preluata din dispozitiile HG 884/2004) nu poate fi invocata ca motiv al rezilierii de drept a contractelor.
Clauza este legala si concedentul se poate prevala de ea in situatia in care concesionarul schimba destinatia spatiului concesionat.
Pentru motive de oportunitate sau pe criterii economice nu pot fi incalcate prevederile legale.
Nu s-a contestat dreptul Consiliului Judetean Covasna de a hotari  cu privire la administrarea imobilelor proprietatea Judetului Covasna, dar acest drept trebuie exercitat in limitele legii.
Corect prima instanta a analizat hotararea de Consiliu Judetean inclusiv raportat la prevederile legii 236/2006.
Prin recurs se sustine ca instanta a retinut ca aceste contracte de concesiune au fost denuntate unilateral, desi ele au fost reziliate de drept. Intreaga motivare a sentintei atacate arata ca concedentul putea denunta unilateral contractul pentru „ situatia in care interesul national sau local o impune „ sau putea rezilia contractul pentru motive imputabile ( culpabile) concesionarului. Prima instanta a verificat ambele ipoteze. A constatat ca nu sunt intrunite conditiile nici pentru denuntare unilaterala nici pentru rezilierea de drept. S-a mentionat ca unica modalitate de incetare a contractelor de concesiune in curs de derulare era in situatia data  denuntarea unilaterala in cazul in care se justifica interesul local. Ori acest motiv nu a fost avut in vedere la adoptarea HCJ 104/2004.
Nu s-au incalcat nici prevederile art. 8 alin.(2) si (3) din Legea nr. 554/2004; instanta de judecata a solutionat un litigiu legat de aplicarea si executarea unor contracte de concesiune. Incetarea sau rezilierea unor contracte in derulare sunt supuse controlului judecatoresc. Contractul legal incheiat are conform art. 969 Cod civil” putere de lege intre partile contractante”.
Prin recurs se subliniaza ca principiul libertatii contractuale se subordoneaza principiului prioritatii interesului public. Prin HCJ 104/2006 nu s-a invocat si justificat „ interesul public”. Exista si sustineri contradictorii in motivarea caii de atac – nu s-a denuntat unilateral contractul ( situatie in care se putea invoca interesul local) ci s-au reziliat de drept contractele ( fara intrunirea cerintelor legale si contractuale pentru aceasta reziliere), dar se face apel la „ principiul interesului public”.
In concluzie, Curtea retine ca sentinta cuprinde motivele de fapt si de drept pe care se sprijina care sunt conforme cu probele administrate si reglementarile legale; dispozitiile legale au fost corect indicate; interpretate si aplicate; iar natura si interesul actului juridic dedus judecatii au fost de asemenea corect analizate si interpretate.
Garantarea si ocrotirea dreptului de proprietate se realizeaza in limitele legii; de asemenea si autonomia locala. Art. 4 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 republicata prevede in mod expres ca „ autonomia locala se exercita pe baza si in limitele prevazute de lege”. Aceasta dispozitie se coroboreaza si cu prevederile art. 2 din aceiasi lege care mentioneaza principiul legalitatii organizarii si functionarii administratiei publice. Prin controlul legalitatii si temeiniciei actelor administrative emise de autoritatile publice locale, instantele de judecata nu ingradesc realizarea competentelor autoritatilor publice ci infaptuiesc justitia in numele legii, in scopul apararii si realizarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, precum si a celorlalte drepturi si interese legitime deduse judecatii.
Pentru considerentele aratate, avand in vedere ca nici unul dintre motivele de recurs nu este intemeiat, Curtea in baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 7,8,9 si 304/1 Cod procedura civila a respins recursul declarat.



Decizia nr. 103/R/17.04.2007/ Red. M.C.