Inadmisibilitatea dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune de catre detentor precar.

Dosar nr. 4180/197/2008

TRIBUNALUL BRASOV
SECTIA I CIVILA

DECIZIA CIVILA NR. 1366/R

Sedinta publica  din data de 10 noiembrie  2011
Completul compus din:
PRESEDINTE – L.S.  – judecator
Judecator – P. M.
Judecator – A. B.
Grefier – C. N.-D.

    Pentru astazi fiind amanata pronuntarea solutionarii recursului declarat de catre recurentul parat Municipiul Brasov prin Primar, in contradictoriu cu intimatii reclamantii B.E.si B.L., impotriva sentintei civile nr. 9267/26.07.2011, pronuntata de Judecatoria Brasov, in dosarul civil nr. 4180/197/2008, avand ca  obiect uzucapiune.
      La apelul nominal facut in sedinta publica, la pronuntare, se constata lipsa partilor.
      Procedura de citare este legal indeplinita.
      Dezbaterile in cauza civila de fata au avut loc in sedinta publica din data de 03.11.2011, cand partile prezente au pus concluzii, conform celor consemnate in Incheierea de sedinta din acea zi, care face parte integranta din prezenta, iar instanta, pentru a da posibilitatea intimatilor reclamanti sa depuna la dosarul cauzei concluzii scrise, a amanat pronuntarea pentru astazi, 10.11.2011.

TRIBUNALUL,

Constata ca prin sentinta civila nr. 9267/26.07.2011 pronuntata in dosarul nr. 4180/197/2008 Judecatoria Brasov a admis cererea formulata reclamantul B.E.in contradictoriu cu paratul MUNICIPIUL BRASOV, prin PRIMAR si, in consecinta:
A constatat ca reclamantul a dobandit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 592,3 mp., inscris in CF nr. 22626 – Brasov, nr. top 2186/2/1/4/1, proprietatea tabulara a numitului Z.H.;
A dispus inscrierea in CF nr. 22626 – Brasov, nr. top 2186/2/1/4/1 a dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului descris mai sus, cu titlu de uzucapiune;
A respins ca neintemeiata cererea formulata de reclamanta B.L., domiciliata in Brasov, str. Stejerisului nr. 26, jud. Brasov, in contradictoriu cu paratul MUNICIPIUL BRASOV, prin PRIMAR. 
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a avut in vedere urmatoarele considerente:
Prin cererea inregistrata pe rolul primei instante la data de 24.03.2008 sub numarul 4180/197/2008, initial, reclamantii B.E.si B.L. au solicitat, in contradictoriu cu paratul Z.H., sa se constate ca au dobandit prin uzucapiune, in conditiile art. 28 din Decretul Lege nr. 115/1938, imobilul teren in suprafata de 592,3 mp., inscris in CF nr. 22626 – Brasov, nr. top 2186/2/1/4/1, proprietatea tabulara a paratului si, pe cale de consecinta, sa se dispuna intabularea in CF a dreptului lor proprietate asupra respectivului imobil, cu titlu de drept uzucapiune.
In motivarea cererii lor reclamantii au aratat in esenta ca autorii reclamantului au luat in folosinta terenul in discutie in anul 1974, iar dupa decesul acestora posesia a fost continuata de reclamant si de sotia acestuia, sub nume de proprietari, pana in prezent.
      In drept si-au intemeiat cererea pe dispozitiile art. 28 al Decretului Lege nr. 115/1938.
      In dovedirea celor sustinute petentii au solicitat administrarea probei cu inscrisuri, cu expertiza de identificare a imobilului si a probei testimoniale cu martorul Neacsa Ioan.
      Cererea a fost legal timbrata.
      La termenul de judecata din data de 31.10.2008, in conformitate cu dispozitiile art. 130 alin. 2 din Decretul Lege 115/1938 pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cartile funciare, ce reglementeaza procedura privitor la inscrierea drepturilor dobandite prin uzucapiunea prevazuta de art. 28 din acelasi act normativ, instanta a dispus emiterea somatiei prevazuta de art. 130 alin. 2 al aceluiasi act normativ, ce a fost afisata potrivit acestei dispozitii legale, procesele verbale intocmite in acest sens fiind depuse la filele 41, 43 si 53 din dosar, si de asemenea intr-un ziar de circulatie nationala in conformitate cu dispozitiile art. 130 alin. 3 (fila 84).
      La termenul de judecata din data de 05.12.2008, reprezentantul conventional al Municipiului Brasov a precizat oral, si ulterior in scris (fila 60) ca intelege sa formuleze opozitie fata de cererea formulata de catre reclamanti.
      In motivarea acestei pozitii, Municipiul Brasov a aratat in esenta ca posesia reclamantilor nu a fost una continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietari, ceea ce face ca cererea acestora sa nu poata fi primita. Mai mult, se arata ca in urma mortii proprietarului tabular, succesiunea acestuia a devenit vacanta, cata vreme nu a lasat mostenitori, averea lui intrand astfel in domeniul public al statului, potrivit disp. art. 477, 646 si 652 Cod civil, respectiv in domeniul privat al unitatii administrativ teritoriale, in speta, Municipiul Brasov. Ori, sustine paratul Municipiul Brasov, domeniul statului nu poate fi dobandit prin uzucapiune de catre terti.
      In concluzie, se arata ca dupa decesul proprietarului tabular bunurile acestuia au trecut in proprietatea Municipiului Brasov, reclamantii avand numai calitatea de detentori precari, folosind imobilul cu ingaduinta acestuia. In acelasi sens paratul a invocat si disp. art. 26 alin. 1 din Legea nr. 18/1991.
      Se mai arata ca posesia reclamantilor nu a fost nici publica, cata vreme nu a fost inscrisa in registrul agricol.
      La aceasta opozitie reclamantii au formulat intampinare (fila 68) solicitand respingerea acesteia ca neintemeiata, sustinand ca dreptul lor de proprietate s-a nascut ex tunc, inca de la momentul inceperii posesiei si, fiind un drept dobandit extratabular, este opozabil tuturor, inclusiv Municipiului Brasov.
      La termenul de judecata din data de 23.04.2010 reclamantii au depus la dosar extras al actului de nastere al proprietarului tabular, iar la ultimul termen au depus un inscris provenit de la autoritatile germane potrivit cu care proprietarul tabular Z.H. a decedat la data de 08.04.1970, in urma lui ramand sotia supravietuitoare Z.E.(filele 265 si 266).
      Instanta, deliberand in conditiile art. 167 Cod procedura civila, a admis administrarea probei cu inscrisuri, a probei testimoniale si a probei cu expertiza tehnica de specialitate judiciara.
      In cadrul probei cu inscrisuri au fost depuse, pe langa inscrisurile deja mentionate, copie carte funciara si extras CF actualizat.
      In cauza a fost audiat martorul reclamantilor, numitul N. I.(fila 142).
      Paratul Municipiul Brasov a depus la dosar, in aparare, urmatoarele inscrisuri: adeverinta potrivit cu care reclamantii nu sunt inscrisi cu terenul in cauza in registrul agricol, adeverinta potrivit cu care reclamantii platesc impozit pentru imobilul din Brasov, str. S. nr. 26, teren in suprafata de 485,13 mp., certificatul de mostenitor emis in urma deceselor numitilor B. A.si B. E., autorii reclamantului, contractul prin care autorii reclamantului au cumparat in baza Legii nr. 112/1995 cota de 1/2 din apartamentul situat la nr. administrativ 26 de pe strada S. din municipiul Brasov, contractul de inchiriere care a stat la baza dobandirii proprietatii in temeiul Legii nr. 112/1995, decizia nr. 1024/08.11.1976 prin care cealalta cota de 1/2 din apartament a fost preluat de Statul Roman in baza disp. art. 36 din Legea nr. 57/1968.
      In cauza a fost intocmit raportul de expertiza specialitate topografie nr. 532682/2011 de catre expertul P. A. R.(fila 181).
      Analizand actele si lucrarile dosarului, judecatoria a retinut  urmatoarele:
      In fapt, terenul in litigiu cu privire la care reclamantii invoca uzucapiunea, are o suprafata totala de 592 mp, este amplasat in localitatea Brasov, pe strada S. nr. 26, C. si este inscris in CF nr. 112529 (provenit din conversia pe hartie a CF 22626 – Brasov, nr. top 2186/2/1/4/1), iar asupra acestuia figureaza in calitate de proprietar tabular numitul Z.H., potrivit extrasului CF depus la dosar si a concluziilor raportului de expertiza intocmit in cauza.
      Identificarea topografica potrivit celor mai sus aratate rezulta si din concluziile Raportului de expertiza topografica judiciara intocmit in cauza si depus la dosar.
      Instanta a retinut ca reclamantii detin in proprietate un imobil situat in Brasov, str. S. nr. 26, jud. Brasov, inscris in CF nr. 22625 – Brasov, nr. top 2186/2/1/3, cu teren in suprafata de 970,27 mp., dar ca folosesc in realitate la numarul administrativ 26, 1.446 mp., potrivit concluziilor expertului P. redate la fila 189 din dosar.
      Aceleasi concluzii ale expertului arata ca in suprafata folosita de reclamanti este inclus si terenul inscris in CF nr. 112529 (provenit din conversia pe hartie a CF 22626 – Brasov, nr. top 2186/2/1/4/1) si care face obiectul prezentei actiuni.
      Faptul ca reclamantii folosesc, alaturi de proprietatea lor si terenul inscris in inscris in CF nr. 112529 (provenit din conversia pe hartie a CF 22626 – Brasov, nr. top 2186/2/1/4/1) este confirmat si de martorul audiat in cauza si nu este contestat de catre paratul Municipiul Brasov.
      Totodata instanta a retinut ca proprietarul tabular Z.H. a decedat in anul 1970, astfel cum rezulta din copia inscrisului depus la dosar (fila 266).
      In plus, instanta a mai retinut ca posesia si folosinta reclamantilor asupra imobilului teren inscris in CF nr. 112529 (provenit din conversia pe hartie a CF 22626 – Brasov, nr. top 2186/2/1/4/1), in suprafata de 592 mp., dateaza de mai bine de 20 de ani, mai exact din 1974 cand a inceput posesia autorilor reclamantului, posesia care a fost continuata de reclamant si sotia acestuia pana in prezent, intreaga comunitate percepandu-i atat pe autorii reclamantului cat si pe reclamanti drept proprietarii dintotdeauna ai respectivului imobil.
      Astfel, martorul audiat in cauza a declarat ca terenul ce face obiectul prezentului dosar este cunoscut a fi in proprietatea reclamantilor, dobandit de la parintii reclamantului, ca numitul Z.H. nu este cunoscut in zona si ca niciodata autorii reclamantului sau reclamantii nu au fost tulburati in posesia sau folosinta imobilului.
      Instanta a retinut ca autorii reclamantului au decedat in anii 1999 (tatal) si respectiv 2002 (mama).
      Judecatoria a avut in vedere ca potrivit art. 28 alin.1 din Decretul – Lege 115/1938 “cel ce a posedat un bun nemiscator in conditiile legii, timp de 20 de ani dupa moartea proprietarului inscris in cartea funciara, va putea cere inscrierea dreptului uzucapat”.
      Din analiza acestui text de lege pot fi deduse conditiile cerute pentru a putea fi invocata uzucapiunea extratabulara.
      Astfel, este necesar, in primul rand, ca titularul dreptului intabulat in cartea funciara sa fie decedat, cerinta indeplinita in cauza in conditiile in care, astfel cum s-a retinut si cum rezulta din actul depus la dosar, proprietarul tabular Z.H. a decedat in anul 1970 astfel cum rezulta din copia inscrisului depus la dosar (fila 266).
      In al doilea rand, este necesar ca cel care invoca uzucapiunea sa fi posedat imobilul timp de 20 de ani de la moartea titularului dreptului real inscris in cartea funciara, fiind in sfarsit necesar ca posesia sa fie utila, indiferent de buna sau reaua credinta a posesorului.
      Conform art. 1846 Cod civil „orice prescriptie este fondata pe faptul posesiunii”, fiind necesar ca potrivit art. 1847 Cod civil posesia sa fie continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar si neechivoca.
      Fata de situatia de fapt retinuta de instanta, se constata ca in cauza sunt indeplinite cerintele vizate de dispozitiile legale mai sus aratate, petentii posedand terenul mai mult de 20 de ani dupa decesul proprietarului tabular, terenul fiind bine delimitat, iar de la intrarea in posesie nici o alta persoana nu s-a mai interesat de soarta sa, neexistand nicio alta persoana care sa se pretinda mostenitor al proprietarului tabular si care sa emita pretentii asupra acestuia.
      In ceea ce priveste opozitia Municipiului Brasov, instanta a apreciat-o ca total neintemeiata, mai ales in contextul in care acest parat nu a facut nicio dovada in sustinerea afirmatiei de el formulata potrivit cu care in urma defunctului Z.H. nu au ramas mostenitori (din inscrisul emis de autoritatile germane si care atesta data decesului numitului Z.H. reiesind ca acesta a avut macar un mostenitor, anume pe sotia supravietuitoare).
      Imprejurarea ca nici petentii si nici autorii lor nu s-au inscris in registrul agricol cu terenul ce face obiectul cererii de fata nu prezinta nicio relevanta si nu afecteaza caracterul public al posesiei care este satisfacut prin simplul fapt ca acestia au posedat si folosit terenul „la vedere”, fara sa se ascunda, consecinta fiind perceperea lor de catre membrii comunitatii ca proprietari ai terenului – ceea ce s-a confirmat prin declaratia martorului audiat in cauza.
      Sustinerea paratului Municipiului Brasov ca reclamantii au posedat si folosit terenul ca detentori precari, cu ingaduinta paratului, a ramas tot o afirmatie nedovedita in cauza, paratul neproband faptul ca a incercat intrarea in posesia terenului sau ca i-a instiintat pe reclamanti cu privire la atitudinea sa toleranta.
      In ceea ce priveste insa persoana in drept sa invoce dobandirea dreptului prin uzucapiune, instanta a retinut urmatoarele:
      Prin cererea formulata reclamantii au invocat uzucapiunea asupra imobilului aflat in posesia lor, intemeiat pe faptul ca autorii lor, respectiv parintii reclamantului B. E., au posedat continuu, neintrerupt, netulburati, public si sub nume de proprietari intregul imobil pana la data la care aceasta posesie s-a transmis reclamantilor, in anul 2002, moment de la care reclamantii de fata au continuat aceeasi posesie, in cauza fiind astfel aplicabila jonctiunea posesiilor.
      Potrivit sustinerilor reclamantilor, posesia autorilor a inceput in 1974.
      Conform principiului potrivit caruia prescriptiile de orice natura sunt supuse legislatiei in vigoare la data la care acestea au inceput sa curga, instanta a constatat ca in speta de fata sunt aplicabile dispozitiile Decretului Lege nr. 115/1938 in materie de uzucapiune.
      Avand in vedere ca reclamantii invoca in sustinerea dreptului lor jonctiunea posesiilor lor si a autorilor lor, respectiv parintii reclamantului B. E., momentul inceputului posesie se considera a fi cel al inceputului posesiei autorilor reclamantilor.
      Reclamantii au indicat ca moment al inceputului posesie autorilor lor anul 1974, situatie dovedita de altfel prin probele administrate in cauza (inscrisuri si declaratii ale martorilor audiati).
      Jonctiunea posesiilor poate fi invocata numai de catre succesorii universali, cu titlu universal sau de catre succesorii cu titlu particular ai primilor posesori si cu privire la terenul in discutie.
      In speta de fata reclamanta nu a facut dovada ca are aceasta calitate fata de fostii posesori, respectiv fata de socrii sai.
      Reclamantii au invocat in sustinerea pretentiilor lor jonctiunea dintre posesia lor si cea a celor pe care i-au numit „autorii lor”, respectiv parintii reclamantului.
      Jonctiunea posesiilor inseamna adaugarea la termenul posesiei actuale a posesorului a timpului cat bunul imobil a fost posedat de autorul sau. Invocarea jonctiunii posesiilor este posibila numai daca este vorba despre o posesie propriu-zisa, detentia precara neputand fi unita cu posesia, deoarece detentorul precar nu este posesor si daca cel care invoca jonctiunea este un succesor in drepturi al autorului. In speta, reclamanta B.L. este nora fostilor posesori indicati in cerere, astfel ca in lipsa unei dovezi ca aceasta s-ar afla printre succesorii in drepturi ai socrilor sai, instanta nu a putut retine ca reclamanta ar putea invoca in beneficiul sau jonctiunea posesiilor. Faptul casatoriei dintre acesta si reclamantul B. E., fiul fostilor posesori, nu ii confera automat acesteia calitatea de succesor al socrilor sai.
      Retroactivitatea efectelor uzucapiunii face ca, in cazul in care prescriptia achizitiva a inceput sa curga in favoarea unuia dintre soti inainte de incheierea casatoriei, bunul sau dreptul dobandit sa aiba caracterul de bun propriu al acestui sot, chiar daca termenul s-a implinit in timpul casatoriei. Recunoasterea posesorului ca titular al dreptului ale carui prerogative le-a exercitat in fapt va produce efecte nu de la data hotararii judecatoresti si nici de la data implinirii termenului ci, retroactiv, de la momentul inceperii cursului acesteia, in speta, respectiv din 1974, momentul inceperii posesie autorilor reclamantului.
      Este adevarat ca reclamanta are calitate de legatar cu titlu particular al autorilor reclamantului, dar numai cu privire la un anumit bun, cel lasat prin testament de acestia si care nu se confunda cu proprietatea ce face obiectul cererii de fata. Pe de alta parte, faptul ca autorii reclamantilor au ales sa ii indice pe reclamanti drept mostenitori cu titlu particular exclude concluzia ca acestia ar fi avut intentia sa ii gratifice pe ambii, deopotriva, cu toate bunurile care s-ar gasi in patrimoniul lor, la data decesului.
      Pentru aceste motive instanta a respins actiunea formulata de reclamanta, ca neintemeiata.
      In ceea ce priveste cererea formulata de reclamantul B.E.instanta a admis-o, apreciind-o ca fiind intemeiata.
      Astfel cum s-a mai retinut in speta s-a facut dovada posesiei exercitata de autorii reclamantului si in continuare de reclamantul insusi, asupra imobilului folosit in prezent de reclamanti, pentru o perioada de mai bine de 20 de ani, posesie utila, neintrerupta, neviciata, continua si sub nume de proprietar.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs autorul cererii de opozitie, Municipiul Brasov, reprezentat legal prin primar, solicitand modificare sentintei in sensul respingerii cererii de chemare in judecata formulata de reclamantul B. E.; cu cheltuieli de judecata.
In motivarea caii de atac exercitate recurentul arata ca instanta de fond a facut o gresita aplicare a legii, fiind incidente in cauza dispozitiile art.304 pct.9 C.pr.civ.
Recurentul mentioneaza ca, acceptand ideea ca uzucapiunea antecesorilor intimatului reclamant a inceput in 1974, termenul de 20 de ani s-ar fi implinit in anul 1994. Anterior acestui an a intrat in vigoare legea nr.18/1991, care in art.26 alin.1 statueaza ca terenurile situate in intravilanul localitatilor, ramase la dispozitia autoritatilor administratiei publice locale, de la persoanele care au decedat si/sau nu au mostenitori, trec in proprietatea publica a unitatilor administrativ-teritoriale si in administrarea consiliilor locale respective, in baza certificatului de vacanta succesorala eliberat de notarul public. In acest sens, secretarul unitatii administrativ teritoriale are obligatia ca, in termen de 30 de zile de la inregistrarea fiecarui deces al persoanelor respective, sa comunice camerei notarilor publici competente datele prevazute la art.68 din Legea notarilor publici si a activitatii notariale nr.36/1995, cu modificarile si completarile ulterioare, in vederea dezbaterii procedurii succesorale. Neindeplinirea de catre secretarul unitatii administrativ-teritoriale a obligatie respective se sanctioneaza administrativ, potrivit legii.
Recurentul sustine ca, interpretand gresit acest text de lege, in sensul ca expresia ,,fara mostenitori” ar echivala cu lipsa mostenitorilor in sensul larg al termenului, neinteresand daca acestia si-au exprimat optiunea de a accepta sau nu succesiunea, instanta a pronuntat o solutie contrara legii.
      Pentru a-si argumenta aceasta pozitie, arata recurentul, judecatorul fondului retine ca Z.H. ,,a avut macar un mostenitor, anume pe sotia supravietuitoare".
      Recurentul apreciaza ca textul art.26 alin.(l) trebuie interpretat in sensul in care prin lipsa mostenitorilor se intelege neacceptarea mostenirii de catre niciunul dintre posibilii mostenitori legali ori testamentari ai defunctului.
      Se mai arata ca judecatorul fondului nu a observat ca intimatul reclamant si antecesorii acestuia nu au folosit terenul in nume de proprietar, acestia folosind de-a valma atat terenul detinut cu chirie, cat si pe cel a carui uzucapiune se solicita.
  Insusi martorul confirma o astfel de ipoteza, atat timp cat sustine ca intimatilor reclamanti le veneau somatii de plata pentru impozit si ca achitau acest impozit.
      Judecatorul fondului a respins nemotivat obiectiunile formulate de autorul cererii de recurs la raportul de expertiza tehnica intocmit de expert P.R.-A..
      Este de observat ca intre obiectiunile la raport este si aceea ca zona studiata, ce include si terenul a carei uzucapiune se solicita, este afectata de o strada a carei regim juridic este evident altul.
      Mai mult, au fost ignorate obiectiunile privind dublarea suprafetei terenului, expertul neoferind vreo explicatie tehnica ori juridica in aceasta directie.
      In fine, recurentul sustine ca expertul nu face nicio suprapunere a masuratorilor realizate cu cele rezultate din planul de carte funciara.
      Judecatorul fondului nu a dat relevanta inscrisurilor sub aspectul neoperarii jonctiunii posesiilor.
      Antecesorii reclamantilor B.E.si B. A. au decedat in anul 1999 si respectiv anul 2002, in evidentele fiscale acestia declarand un teren in suprafata de 485,13 mp situat in Municipiul Brasov, str. S, nr.26, teren ce a facut obiectul dezbaterii succesiunii.
      Prin nota de sedinta depusa pentru termenul de judecata din 01.04.2011 recurentul arata ca a  anexat contractul de inchiriere nr.4614/1999 prelungit pana la cumpararea locuintei, inchiriere ce ne conduce la concluzia ca aceasta privea si terenul aferent, declaratia notariala din care rezulta starea de indiviziune cu privire la teren, contractul de vanzare-cumparare a apartamentului din str. Stejarisului nr.26 si alte inscrisuri.
      Toate aceste inscrisuri dovedesc ca antecesorii reclamantilor nu au folosit in nume de proprietari terenul si ca folosinta putea fi una in indiviziune.
Cererea de recurs este timbrata cu 739 lei taxa judiciara de timbru si 5 lei timbru judiciar.
Analizand sentinta atacata in raport de motivele de recurs invocate, de actele si lucrarile dosarului si de dispozitiile legale incidente in cauza, instanta constata urmatoarele:
Autorii reclamantului B.E.au devenit proprietarii imobilului in care locuiau in conditiile Legii nr.112/1995 – in ce priveste locuinta si ale Legii nr.18/1991, asupra cotei din teren, acest fapt rezultand  din inscrisurile invocate de recurent in cuprinsul cererii de recurs si depuse la dosarul primei instante la termenul de judecata din 1.04.2011, respectiv contractul de vanzare – cumparare nr. 22746/19.07.1997, contractul de inchiriere, fisa suprafetei locative si declaratia autentificata sub nr. 2123/1997 de Biroul Notarilor Publici asociati C. D.-I. si C. L.-S. Reclamantii aveau cunostinta de faptul ca autorii lor au avut calitatea de chiriasi si apoi de cumparatori in temeiul legii nr.112/1995, intrucat acest lucru rezulta  in mod expres din certificatele de legatar nr. 242/A/21.10.1999 si nr.179/A/15.10.2002. eliberate de Biroul Notarilor Publici asociati C. D-I. si C. L.-S.. Ca urmare, pana la data incheierii contractului de vanzare-cumparare in temeiul legii speciale, contract incheiat ulterior datei intrarii in vigoare a acestui act normativ autorii reclamantului aveau doar calitatea de chiriasi al locuintei, situata la nr. adm 26.
Astfel cum rezulta din raportul de expertiza intocmit in cauza de expertul P. R., intre terenul pe care reclamantii il solicita cu titlu de uzucapiune cu nr. top 2186/2/1/4/1 si terenul cu nr. top 2186/2/1/3, pe care se afla casa veche nu exista delimitare materializata. Tot terenul, care include si terenul in litigiu, are suprafata de 1446 mp.
Din aceasta proba stiintifica rezulta ca autorii reclamantului B. E., chiriasi in imobilul constructie, au folosit si o suprafata de teren suplimentara nedelimitata de terenul aferent constructiei in care au locuit. Instanta apreciaza in aceste conditii ca autorii reclamantului nu puteau sa inceapa o posesie utila, de vreme ce au inceput folosirea terenului ca urmare a ocuparii in calitate de chiriasi a locuintei edificate pe terenul care nu este delimitat de terenul fata de care se invoca uzucapiunea. Potrivit art.1853 Cod civil vechi, actele ce exercitam asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adica in calitate de locatari (…) nu constituie o posesiune sub nume de proprietar. Deci, autorii reclamantului au avut doar calitatea de detentori precari, stapanirea terenului fiind lipsita de elementul intentional, psihologic al posesiei. Stapanirea materiala a lucrului a fost exercitata pentru altul si nu pentru sine, iar precaritatea echivaleaza cu lipsa posesiei.
In aceste conditii, declaratia martorului N. I. nu poate fi luata in considerare, intrucat aceasta este in contradictie cu actele evocate mai sus. Astfel, martorul a relatat ca avea convingerea ca familia B. este proprietara imobilului de pe str. S. nr.26, in realitate fiind vorba de detinerea imobilului cu titlu de inchiriere, autorii reclamantului devenind proprietari abia in baza Legii nr.112/1995. Plata impozitului nu conduce la intervertirea detentiei precare in posesie utila, in conditiile stipulate de dispozitiile art.1858 Cod civil vechi.
Ca urmare, nu sunt indeplinite cerintele instituite de dispozitiile art.28 alin.1 din Legea nr.115/1938, care prevede ca posesorul unui bun imobil care l-a posedat, in conditiile legii, timp de 20 de ani de la moartea titularului dreptului de proprietate inscris in cartea funciara , poate cere intabularea dreptului in favoarea sa, in temeiul uzucapiunii. In prezenta cauza, posesia autorilor reclamantului B.E.nu este utila astfel cum s-a aratat mai sus.
Fata de aceste considerente se impune concluzia ca apararile formulate de recurent in sensul ca autorii reclamantului nu au folosit terenul in nume de proprietar, ci in nume de chirias, iar reclamantii nu pot invoca in aceste conditii jonctiunea posesiilor sunt intemeiate si conduc la respingerea actiunii. In aceasta situatie este inutila analizarea celorlalte motive de recurs invocate.
Avand in vedere aceste considerente, in temeiul art. 312 alin. 1, 2 si 3 C.pr.civ., coroborat cu art.304 pct.9 C.pr.civ., instanta urmeaza sa admita cererea de recurs, sa modifice in tot sentinta pronuntata de prima instanta, in sensul admiterii opozitiei  formulate de Municipiul Brasov, reprezentat prin primar, si, in consecinta, respingerii cererii de chemare in judecata astfel cum a fost precizata.
In temeiul art.274 coroborat cu art.316 C.pr.civ., tinand cont de culpa procesuala a intimatilor reclamanti, instanta urmeaza sa-i oblige sa plateasca recurentului suma de 744 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata in recurs, respectiv taxa judiciara de timbru si timbrul judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:

Admite cererea de recurs formulata de recurentul Municipiul Brasov, reprezentat legal prin primar si conventional prin av. V. N. – I., in contradictoriu cu intimatii B.E.si B.L., reprezentati de av. S. C. T., impotriva sentintei civile nr. 9267/26.07.2011 a Judecatoriei Brasov, pronuntata in dosarul nr. 4180/197/2008, pe care o modifica in tot, in sensul ca:
Admite opozitia formulata de Municipiul Brasov, reprezentat prin primar, si in consecinta:
Respinge cererea formulata si precizata de petentii B.E.si B.L., avand ca obiect constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului situat in Brasov, inscris in Cf nr.22626 nr. top. 2186/2/1/4/1.
Obliga pe intimati sa plateasca recurentului suma de 744 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata in recurs.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica azi, 10.11.2011.

PRESEDINTE,                               JUDECATOR,                               JUDECATOR,
  L. S.                                   P. M.                            A. B.

                                                                                 Grefier,
                                                                     C. N.-D.

Red. AB/06.01.2012
Tehnored. CND/10.01.2012
Ex. 2
Jud fond – C. D. P.

   

1